24 Februarie
Levitic 15:1-16:28, Marcu 7:1-23, Psalmul 40:11-17, Proverbe 10:13-14;
Iată-mă că vin! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!
Psalmul 40:7
“În timp ce îşi făcea serviciul militar în partea centrală a Indiei, un soldat indian a fost condus la Hristos. Mai târziu, a fost transferat la Kashmir, în partea de N-V a Indiei, un stat în care lucrarea creştină a fost lentă şi unde se găsesc foarte puţine biserici. Când soldatul creştin a ajuns la noul lui post, a auzit despre o doamnă musulmană care de mai mulţi ani era posedată de demoni. Rudele au dus-o de la un loc musulman sfânt şi cu reputaţie la altul, dar fără niciun rezultat. Când soldatul a auzit de starea ei, a fost pătruns de compasiune creştină şi a cerut permisiunea să se roage pentru ea în numele lui Isus. Ea a fost imediat eliberată, iar musulmanii au rămas copleşiţi. Apoi, au adus al el un musulman cu o problemă gravă de inimă şi i-au cerut să se roage pentru acel om în numele lui Isus. El a făcut-o bucuros şi omul s-a vindecat. O femeie cu o guşă imensă a fost adusă la el şi din nou soldatul s-a rugat. În două săptămâni guşa a dispărut. Curând după aceste evenimente, musulmanii, care cred că Dumnezeu este onorat printr-un loc dedicat Lui, s-au apropiat de soldat spunându-i: Tu ai nevoie de un loc unde să te închini Dumnezeului tău! Astfel, musulmanii i-au dat trei acri de pământ pe coasta unui munte şi s-au oferit să-l ajute să construiască o mică biserică. Din cauză că nu există o altă biserică sau un lucrător creştin pe o distanţă de kilometric întregi, soldatul a acceptat, însă a trimis un mesaj urgent pastorului bisericii unde el L-a găsit pe Domnul: Eu sunt doar un soldat. Oamenii de aici vor să devină creştini. Cineva trebuie să vină să-I ajute! În ziua de azi există acolo o mică adunare creştină, înfiinţată pe baza rugăciunii unui soldat creştin care a încercat să arate compasiune creştină, dovedind astfel că Hristos este Dumnezeul adevărat! “[1]
Te simţi şi tu uneori asemeni soldatului? Ai impresia că eşti doar o mamă casnică, doar un simplu angajat, doar un simplu soldat, doar o tânără mamă fără prea multe studii, doar un tată care munceşte din greu pentru a-şi întreţine familia sau doar un tânăr prea prins în mreaja ispitelor şi a poftelor firii pământeşti. Nu contează cum te vezi tu! Contează cum te vede Dumnezeu! În ochii Lui, tu nu eşti nici mai mult, nici mai puţin decât copilul Lui preaiubit pentru care Şi-a dat viaţa! Şi, dat fiind faptul că eşti copilul Lui, El ţi-a pus la dispoziţie toată puterea cerului pentru a putea trăi o viaţă de biruinţă, o viaţă dedicată Lui, o viaţă plină de compasiune faţă de semeni. “Ceea ce-i împiedică pe cei mai mulţi oameni să progreseze şi să se bucure de viaţă, nu este lipsa abilităţii sau a potenţialului, ci atitudinea greşită a inimii!” (Joyce Meyer)
Harul Meu îţi este de ajuns!, îţi spune Dumnezeu şi, cu acest gând bine întipărit în minte, te trimite în slujba Lui. Trăieşte fiecare zi ca şi cum viaţa ta ar fi singura Biblie pe care unii oameni o pot citi! Spune: Iată-mă că vin! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!, iar Dumnezeu îţi va arăta noi modalităţi prin care Îl poţi sluji! Tu esti un soldat al crucii!!!
[1] Duewel, Wesley L., Tu poţi schimba lumea prin rugăciune, Editura Cartea Creştină, Oradea, 200, p.129-300
Este foarte greu sa ajungi sa te simti un om de nimic, un rebut, un rest chiar cand ai responsabilitatea unei familii. Gresesti iar si iar astfel incat te asiguri ca El nu te mai poate ierta si ajuta. Si daca se intampla chiar sa nu fie absolut nimeni sa iti spuna ca lucrurile pot sa stea altfel, atunci te inchizi intr-un cerc depresiv ce-ti mananca ratiunea si sufletul. Si uite asa vine usor dar sigur intrebarea: eu de ce traiesc? Viata e complicata, mintea umana e complicata, iar eu m-am convins ca suntem jucarii bune pana se strica si atat.