Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse.; si iata ca erau foarte bune!
Geneza 1:31
Imi priveam fiul de patru ani cu inima franta! Sarbatorea nasterii Mantuitorului era din nou in prag si in timp ce pregateam casa pentru sarbatoare, am observat ca ceva este in neregula cu ochisorii lui David. “De ce nu ma priveste drept atunci cand imi vorbeste?”, m-am intrebat? “Ce se intampla?” L-am atentionat si pe sotul meu iar el mi-a aprobat ingrijorarea. “Da, este o problema cu ochii lui,” mi-a raspuns si el manifestand in glas aceeasi durere si ingrijorare ca si mine. Si am mers la doctor. Era 23 decembrie anul 2013. Era inceputul unei calatorii grele cu multe zbateri, lacrimi, framantari, complicatii dar totusi nu lipsita de prezenta si mangaierea lui Dumnezeu! Da, pe El L-am simtit alaturi la tot pasul! Pe El L-am cautat la tot pasul! Asa este viata mea impreuna cu El: Il implic in tot ceea ce fac pornind de la cele mai mici si insignifiante momente ale vietii si ajungand pana la cele mai mari si complicate, precum era acesta. Asa ca am deschis Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, pentru a primi incurajare, mangaiere, mustrare (daca era cazul!), ridicare si calauzire! Si Dumnezeu mi-a raspuns, asa cum face de fiecare data! Laudat sa fie in veci numele Lui!
Biblia este la ora actuala cea mai citită si cea mai studiată carte din lume! Este cartea care s-a vândut în milioane de exemplare in intreaga lume! Este cartea care a schimbat şi continua sa schimbe destinele oamenilor care o citesc pentru eternitate! Deşi are patruzeci si patru de autori care au trait de-a lungul a peste saisprezece secole învăţătura Bibliei este aceiaşi în toate cele saizeci si sase cărţi ale ei. Mai mult, niciunul dintre autori nu îl contrazice pe celălalt ci, in mod uimitor si minunat, toţi prezintă o singură persoană: pe Isus Hristos, in calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu şi o singură tematică: El a murit pe crucea de la Golgota pentru a ridica păcatul lumii! Numită în termini originali “Bibliorum”, această carte unică aduce cu sine completarea educaţiei fiecărui om în parte: oricât de multe cărţi ai citit, dacă nu ai citit Biblia înseamnă că nu ai citit nimic! “În lumina destinului nostru veşnic, Biblia, şi implicit cartea Geneza, este singura naraţiune istorică care poate influenţa soarta noastră eternă. Ignorarea celorlalte cărţi istorice ne poate dăuna relativ, dar ignorarea Bibliei ne poate atrage suferinţa noastră absolută şi de neînlăturat.“
Si mi-am lipit sufletul de Biblie! A fost alegerea pe care nu am regretat-o niciodata! Biblia mi-a luminat mereu inima, si viata! Asa cum spun versurile unei frumoase cantari: As fi trist dac-ar trece o zi si n-as vedea soarele pe cer, Dar mai trist as fi daca nu Te-as zari, pe Tine Oh, Doamne! Daca n-as mai simti prezenta Ta! Vreau sa te privesc, sa vad frumusetea Ta! As vrea in fiecare zi sa Te simt mai aproape! Si am incercat sa Il simt mai aproape pe Dumnezeu in fiecare zi prin intermediul Cuvantului Sau! Si la fel am facut si in acea perioada trista si grea din viata mea. Si Dumnezeu mi-a vorbit! Pot sa spun si eu asemenea psalmistului David, care declara in Psalmul 138: 3: In ziua cand Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai imbarbatat si mi-ai intarit sufletul! Slava Tie, Doamne!
Citeam intr-o dimineata din cartea Geneza. Versetele din cadrul citirii zilnice a Bibliei Il prezentau pe Domnul Isus ca fiind „agentul activ” în creaţie. „Pentru minunile inepuizabile ale creaţiei Sale, El este vrednic de închinare eternă. Iar la sfârşitul celor şase zile de lucru intens, Dumnezeu face o remarcă formidabilă: Toate sunt foarte bune! Geneza 1:31 spune atat de declarativ: Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse. Si iata ca erau foarte bune!
Si atunci am inteles un mare adevar care m-a ajutat si m-a incurajat in acea vreme de incercare, dar si pe tot parcursul vietii ce a urmat: Tot ceea ce Dumnezeu face este foarte bun!(sublinierea imi apartine) Da, foarte bun! Tot ceea ce El a creat, finalizând cu coroana lucrării Sale devotate, cu omul, este foarte bun! Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun!, gasim de asemenea de scris in Geneza 1:12.
Mi-L imaginam in acele momente pe Dumnezeu privind din ceruri peste viaţa şi încercarea care apasa greu inima mea mâhnită, spunandu-mi: Încercarea aceasta este BUNĂ pentru tine şi pentru familia ta! Ai încredere în Mine! Si asa am facut! Iar aceasta increderea neclintita in El a fost cea care mi-a dat putere sa inaintez chiar si atunci cand simteam ca mi se poticneste piciorul pe cale si ma prabusesc in deznadejde.
Da, tot ceea ce primim de la Dumnezeu este BUN, fie încercare, fie binecuvântare! Dumnezeu, Tatal nostru, nu face nimic ca pe un lucru de apucat sau din dorinţa de a ne vedea suferind ci tot ceea ce El orchestrează sau îngăduie, în vieţile noastre este BUN, folositor şi pentru un scop final bun! Sigur, nu este uşor să trecem prin valea umbrei încercării dar dacă noi vom păşi pe această cale cu capul plecat, în umilinţă şi în smerenie, acceptând voia Lui pentru vieţile noastre şi având încredere în planul Lui bun, atunci ne vom bucura la final de o mare biruinţă!
David, cel care a fost numit „lumina ochilor lui Dumnezeu”, este una din cele mai măreţe şi marcante personalităţi din istoria omenirii. Fiu al lui Iese şi nepot al lui Boaz, din moabita Rut, el a fost cel mai tânăr dintre cei opt copii ai tatălui său. Îl întâlnim ca „băieţel la oi, cântăreţ din arfă, purtător de arme, căpetenie în luptă, ginere al împăratului, scriitor neîntrecut de psalmi, împărat uns de Samuel şi… fugar rătăcitor şi nevinovat.” Deşi a fost cel mai important dintre toţi împăraţii poporului Israel prin faptul că a dus la întemeierea dinastiei prin care s-a născut Isus Hristos, David a fost în acelaşi timp şi un fugar, urmărit fiind ani la rând de Saul care dorea, nimic mai putin, decat sa-l ucida! Conform datelor prezentate în Scripturi, Saul a încercat de 4 ori să-l ucida pe David, de frică să nu îi ia împărăţia. Gasim aceste relatari in 1 Samuel 19: 10, 15, 20, 21, 23, 24.
„Tinereţea lui David a fost astfel împărţită în trei părţi: la ţară, anii de formare; la curtea regală, anii hotărâtori când nu ştia de pe o zi pe alta dacă va rămâne în viaţă; apoi în peşteră, anii de pribegie când era urmărit îndeaproape şi pretutindeni de agenţii lui Saul.” În toate aceste perioade însă, el şi-a pus încrederea în Dumnezeu. La Domnul găsesc scăparea!, a spus el. Încrederea fermă a lui David în Dumnezeu i-a adus în final libertatea dar şi domnia asupra poporului Israel. El nu s-a îndoit, nicio clipă, de faptul că mâna puternică a lui Dumnezeu îl va scoate nevătămat şi biruitor din lupta pe care o duce! De asemenea, nu s-a îndoit nici de faptul că fiecare încercare a vieţii îşi are scopul ei bun şi precis, orchestrat de Însuşi Dumnezeu. Din toate circumstantele vietii, el a învăţat lecţia pe care Dumnezeu vroia ca el s-o înveţe. „La ţară, David a învăţat adorarea: cum să-L iubească pe Dumnezeu; provincia l-a făcut un sfânt. La curtea regală, David a învăţat înţelepciunea : curtea regală l-a făcut un înţelept. În peşteră, David a învăţat războiul: cum să facă din colaboratorii săi nişte buni oşteni.”
La Domnul găsesc scăparea! Cum să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?” , spunea odinioara David conform Psalmului 11:1. Te simţi si tu asemenea unei păsări care vrea sa-si ia zborul pentru a scapa de probleme? Îţi vine să fugi de problema ta cât vezi cu ochii? Bun venit atunci în mijlocul oamenilor muritori! Pentru ca a fi om înseamnă, prin definiţie, a fi părtaş la încercări, necazuri şi probleme în dreptul cărora, de cele mai multe ori, din punct de vedere omenesc, nu găsim nicio soluţie. De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa totdeauna din ea., gasim scris in Psalmul 34: 19. Da, incercarea, ba chiar nenorocirea vine peste cel neprihanit, si nu de putine ori!
Si cred ca am simtit cu totii acest adevar, pe propria piele! S-au abatut asupra noastra, de-a lungul vietii, nenumarate probleme, necazuri, nenorociri la care nici macar nu ne-am asteptat, nu-i asa? S-au abatut incercari si asupra vietii tale? Cu siguranta, da! Si ce-ai facut in acele situatii grele? L-ai cautat mai mult pe Dumnezeu sau, mult mai probabil, te-ai intristat peste masura! Ai plans, te-ai tanguit si chiar ai cartit. Te-ai suparat pe Dumnezeu pentru faptul ca ingaduie sa treci printr-un cuptor prea fierbinte! Si intr-adevar, aceasta este prima tendinta a omului muritor. Dar ferice de cel care, in astfel de momente, isi ridica glasul şi inima catre Dumnezeu şi spune: La Domnul găsesc scăparea! Chiar daca Satan ma ataca si ma loveste pentru a ma face sa-mi pierd credinta, eu nu voi ceda! De ce? Pentru ca la Domnul este scăparea mea!
Si nu uita niciodata: Tot ceea ce Dumnezeu face este foarte bun! Ai incredere in El!
Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in 2 Corinteni 2:15: In adevar, noi suntem inaintea lui Dumnezeu, o mireasma a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mantuirii si printre cei ce sunt pe calea pierzarii. (Sublinierea imi apartine)
Femeia care mută munții! 