Am citit cu dor aceasta carte, dor dupa Dumnezeu si dupa cunoasterea Lui asa cum a reusit autoarea, Elisabeth Prentiss. Aceasta femeie, asemeni noua, a trait o viata plina: cu bune si rele, dar in toate circumstantele vietii L-a cautat pe Dumnezeu si voia Lui. Dupa multe greseli facute in tinerete in relatiile cu familia ei, apoi cu sotul si copiii si dupa o indelungata batalie cu propria ei fire pacatoasa, rea si impulsiva, asa cum ea insasi o descrie, Cati pleaca la Mantuitorul ei drag, Cel pentru care a trait intreaga viata si dupa care a tanjit mereu. Iata care au fost gandurile ei pe patul de moarte: „Dumnezeu a fost foarte bun cu mine. Daca cineva mi-ar fi spus ce voi invata din aceste suferinte lungi ( pierderea tatalui la o varsta frageda, pierderea tatalui socru imediat ce incepuse in sfarsit sa-l iubeasca si sa-i inteleaga slabiciunile batranetii, astfel ca a regretat amarnic lipsa ei de dragoste si compasiune pentru el pana aproape a fost prea tarziu, moartea fratelui ei scump Iacob la varsta de doar 23 de ani chiar inainte de casatoria lui cu Elena, moartea propriului ei fiu, intaiul nascut si lumina ochilor ei, Ernest la varsta de 7 ani, moartea mamei ei pe care a iubit-o foarte mult si care i-a fost exemplu intru cunoasterea lui Dumnezeu si, la final, moartea unei prietene dragi din copilarie, Amalia), ma tem ca m-as fi dat in spate speriata si as fi pierdut toate aceste lectii minunate pe care Dumnezeu si le-a propus sa ma invete. Dar asa cum e, El m-a condus pas cu pas, raspunzand la rugaciunile mele in felul Sau. Si nu vreau ca nimeni sa se indoiasca de bunatatea si corectitudinea cailor Sale. Le iubesc si le ador exact asa cum sunt.”
Daca eu as vedea de pe acum tot ce imi rezerva viitorul, toate incercarile si necazurile lui, ce as face? M-as da inapoi speriata? Cu siguranta ca da. Cine vrea sa traiasca agonia sau tristetea sau durerea fizica?Nimeni…si totusi, sunt momente cand simtim toate acestea, ba chiar din plin. Dumnezeu lucreaza prin aceasta o innoire a ta si a tot ceea ce te inconjoara!! Aurul nu poate deveni aur curat daca nu trece mai intai prin foc. La fel si noi: suntem aur, dar inca nu am ajuns la starea de „desavarsit”. Dumnezeu lucreaza in noi prin tot felul de incercari!! Putem noi pune la indoiala planul Lui maret pentru vietile noastre sau metodele prin care ne desavarseste?? Cu siguranta : NU!! El stie ce face!! Slava Lui!!