„Sclipiri…Sperante…Asteptari..” Gandurile mele in revista Priscila.

O priveam radiind de fericire în ziua nunţii ei şi mă gândeam că această fată împodobită cu straie frumoase de mireasă, această tânără care va purta de acum înainte numele soţului ei nu realiza încă, nici pe departe, măreaţa şi în acelaşi timp dificila resonsabilitate pe care şi-o lua pe umerii atât de fragili, aceea de a-i face bine soţului ei pe tot parcursul vieţii. Radea în stânga şi în dreapta şi împărţea tuturor invitaţilor veniţi să-i fie alături la acest moment zâmbete, lacrimi de fericire şi mii de speranţe în ochii ei zglobii, de un albastru intens. Era cu adevărat un moment special trăit de aceşti doi tineri care îşi făgăduiau dragoste, preţuire şi slujire pentru întreaga viaţă.

Privind însă mireasa un timp mai îndelungat am observat în ochii ei aceeaşi sclipire pe care am avut-o şi eu în urmă cu câţiva ani, atunci când am fost mireasă. Ce am putut citi în acea sclipire? Erau adunate acolo, în sciliprea ochilor ei albaştri, toate dorinţele, speranţele şi aşteptările ei cu privire la căsătorie. Şi era minunat! Căsătoria este locul în care multe din dorinţele şi aşteptările noastre cu privire la viaţă pot deveni realitate. În ochii acestei fete însă pareau a fi parca prea multe şi prea mari!

Mă regăseam pe mine în acea sclipire. Eu însămi fusesem una din fiicele Celui Preaînalt care se căsătorise având aşteptări prea mari de la căsătorie. Am crezut că odată căsătorită cu dragul inimii mele, cu cel care mi-a cucerit inima prin sufletul atât de nobil, voi fi fericită întreaga viaţă şi nu voi mai vărsa nici o lacrimă, niciodată. Astfel, în primii ani de căsnicie, am cerut să primesc de la sot ceea ce doar Dumnezeu îmi putea dărui astfel că m-am ales cu un rezultat trist : lacrimi. I-am pretins soţului meu adevărata împlinire a vieţii şi nu mi-a dat-o pentru că el nu este decât creaţia Celui care îmi putea dărui adevărata fericire şi împlinire.

Femeia care îi face bine soţului ei în toţi anii vieţii sale este cea care înţelege că partenerul de căsătorie nu este şi nici nu poate să devină sursa fericirii ei totale şi continue pe acest pământ. A avea pretenţia ca soţul tău să-ţi dăruiască tot ceea ce îţi doreşti în orice circumstanţă a vieţii înseamnă a-l constrînge să fie tot ceea ce el nu este şi să facă tot ceea ce el nu poate. Această pretenţie greşită îl va subjuga, îl va dărâma, îl va zdrobi şi îl va descumpăni, astfel că  încrederea în forţele proprii va scădea din ce în ce mai mult. Vei ajunge astfel să faci rău şi nu bine soţului tău prin faptul că te vei agăţa de el mai mult decât de Dumnezeu, Cel care a instituit fericirea şi vrea să o dăruiască cu mână largă celor care caută o relaţie strânsă şi consacrată cu El. Eliberează-ţi soţul de această povară pe care o poartă pe umeri şi îi vei face mult bine !

Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu, spunea psalmistul în Psalmul 73 :28. Fericirea femeii este în primul rând în Dumnezeu şi apoi în soţ şi familie. Orice inversare a acestei ordini atrage după sine suferinţă, dezbinare şi lacrimi.

De asemenea, femeia care face bine soţului ei este femeia care i se adresează acestuia cu cuvinte pozitive, de încurajare, de ridicare şi nu de dispreţ, ocară sau compătimire. Prin această ultimă atitudine ele nu îşi respectă soţii iar un soţ care nu este respectat în propria familie nu va fi respectat nici în societate.În spatele unui bărbat puternic se află o femeie care încurajează şi motiveaza. Scriitoarea Joyce Meyer spune în cartea Câmpul de luptă al minţii faptul că vieţile noastre sau ale celor din jur devin precum au fost gândurile lor sau cele adresate lor de către alţii. Dacă ai adresat cuiva gânduri pozitive atunci acea persoană se va bucura de o viaţă presărată cu evenimente pozitive, de bucurie. De cealaltă parte, dacă i-ai adresat cuiva cuvinte negative, acea persoană va întâmpina multe situaţii negative în viaţă din care nu va şti cum să iasă.

Minţile pozitive produc vieţi pozitive. Minţile negative produc vieţi negative. Gândurile pozitive sunt întotdeauna pline de credinţă şi speranţă. Gândurile negative sunt întotdeauna pline de teamă şi îndoială.(…)Tipul acesta de comportament determină un stil de viaţă negativ. Totul devine negativ pentru că gândurile sunt negative, conchide Joyce Meyer.

Nu ştiu cine eşti sau ce fel de căsnicie ai. Nu ştiu dacă eşti sau ai fost până acum o femeie care face bine soţului ei dar te provoc să fii o astfel de femeie. Aceasta este dorinţa lui Dumnezeu cu privire la statutul tău de soţie !Procedând astfel îţi vei ferici soţul, îl vei ajuta să devină o sursă de fericire pentru cei din jur şi vei fi tu însăţi o femeie fericită, iubită de soţ şi plăcută înaintea lui Dumnezeu !

(Articol publicat in ultimul numar, 26, al revistei Priscila).


Femeia care mută munţii: ceea ce eu vrea să fiu în calitate de femeie!!

Femeia care mută munţii, este, în primul rând, ceea ce eu vrea să fiu în calitate de femeie, de soţie, de mamă, de membru în biserică şi, nu în ultimul rând, de Fiică a Celui Preaînalt, pe acest pământ. Totodată, consider faptul că fiecare femeie care afirmă că este Fiica Celui Preaînalt trebuie să fie sau să devină, o femeia care mută munţii! 

Inspirându-mă din viaţa personală, dar şi din trăirile altor femei despre care am aflat citindu-le cărţile, –Domnind peste împrejurările vieţii, de Ligia Seman, Anotimpurile Inimii, de Gigi Graham Tchividjian, Pathway to Purpose for Women, de Katie Brazelton, Adevărata valoare a unei femei, de Lisa Bevere şi altele -, am scris această carte cu gândul la tine, o femeie care se luptă în viaţa de zi cu zi cu o sumedenie de munţi şi care, rareori, găseşte în ea puterea de a transforma lacrimile de tristeţe din viaţa ei, în lacrimi de bucurie. Nu sunt o femeie care a fost scutită, pe parcursul vieţii, de lupta cu diferiţi munţi, fie ei sub formă de lacrimi, de frământări, de neajunsuri, de probleme şi situaţii dificile sau, fie ei, sub formă de stres, de cârtire, de nemulţumire şi de dezamăgire faţă de viaţă, sau faţă de căsnicie. Am avut şi eu parte de astfel de momente, tocmai datorită faptului că nici o femeie nu va putea vreodată fugi de durerea fizică, sau sufletească, oricât de bună atletă ar fi. Inima mea s-a ridicat atunci la Ceruri şi Şi-a întrebat Creatorul:

Ce trebuie să învăţ de aici? Cum anume trebuie să mă comport în această situaţie pentru ca numele Tău să fie proslăvit, printre oameni, şi pentru ca inima Ta să găsească plăcere în mine?  Principiile prezentate, în această carte, sunt răspunsul pe care Dumnezeu mi L-a dat, şi care este unul atât de minunat!

Cartea Femeia care muta muntii poate fi achizitionata si de la postul de radio „Vocea Evangheliei” din Suceava apeland numarul de telefon 0230520573.  Pretul cartii este de 30lei. Cartea are si un mic cadou din partea mea: consta intr-un semn de carte care contine emblema cartii si care va poate fi de folos intr-o mai buna citire a cartii. Doresc tuturor ascultatoarelor acestui post de radio, unde lucrez, multa incurajare, ridicare si motivare, toate oferite prin citirea cartii Femeia care muta muntii.

Iertati-ma! Momentul „magic” a venit astazi mai repede pentru mine!

Momentul „magic” a venit astazi mai repede pentru mine si m-am bucurat de el din plin!! Am savurat cafeaua preferata (slaba, asezonata cu 2 lingurite de coffetta si o tableta ciocolata de menta Aftereight pusa in cafeaua fierbinte) si am citit articole din ultimul numar al revistei Priscila. Am facut asta inca de la primele ore ale diminetii si m-am simtit atat de bine!!

De obicei, momentul „magic” al zilei are loc imediat dupa ce copiii adorm la amiaza, dar… astazi, mi l-am permis mai repede. Iertati-ma!! Desi in salon erau jucarii care asteptau a fi puse in sacul cu jucarii…desi paturile nu erau facute…desi micul dejun nu era pregatit…desi erau multe lucruri care trebuiau facute in timp util inca de dimineata…asa cum se intampla de obicei….aceasta dimineata nu a mai fost la fel!!! Si stiti ce e minunat?!!M-am simtit atat de bine!!Am simtit ca renasc, ca prind noi puteri prin acest moment de rasfat care nu trebuia sa aiba loc, conform normelor care tin de slujba de mamica 🙂 Rar se intampla sa am astfel de dimineti relaxante…Oare de ce?!! Oare de ce nu stim sa ne bucuram mai mult de viata, de copii, de ceea ce avem in calitate de femei, sotii, mame?

Momentele „magice” nu-ti vor fi niciodata aduse pe tava ci trebuie sa ti le faci, singura! Ai nevoie de astfel de momente ca sa-ti incarci „bateriile”!! Momentele „magice” ne fac viata mai frumoasa si, mult mai mult, ne fac pe noi mai frumoase pentru ca devenim mai bune fata de copii, fata de soti sau afta de cei din jur!!

Ai avut astazi un moment „magic”? Fa rost de unul! Te va imbogati atat de mult!!

Diavolul vrea ca tu să crezi că nu va exista nici măcar o singură zi în care nu vei ţipa la copii…

Dacă eşti femeie şi citesti aceste ganduri, dă-mi voie să-ţi spun: Femeie, eşti mai valoroasă decât crezi!

Tu nu eşti ceea ce ai tu, uneori, impresia: un vas lipsit de importanţă, un suflet chinuit de sentimentul de vinovăţie că iar a întristat faţa lui Dumnezeu sau o femeie sleită de putere şi energie care ridică tonul, pentru a se face ascultată de copii. Da! Acestea sunt realităţi din viaţa ta, dar nu trebuie să te laşi doborâtă de ele şi să renunţi la luptă. În ochii lui Dumnezeu, tu eşti mult mai mult decât atât. Tu eşti un vas de porţelan în mâna Lui şi nu o farfurie de unică folosinţă, gata oricând să fie aruncată afară! Tu eşti o fiică a Cerului. Tu eşti prinţesa şi mireasa lui Isus.

Este adevărat că ne luptăm, în fiecare zi, cu atacurile celui rău şi de ce să nu recunoaştem, de multe ori, suntem învinse. Insă ştiţi ce e minunat, dragi fete, dragi femei, dragi soţii şi dragi mame? În ochii lui Dumnezeu noi suntem biruitoare, pentru că am mai urcat o treaptă, am mai înaintat cu un pas, am mai făcut o rugăciune prin intermediul căreia ne-am cerut iertare şi în urma căreia am primit mai multă putere, pentru a birui. Nimic nu este eşec, ci totul este un pas făcut înainte. Totul este oportunitatea unui nou început!

Cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică. (Proverbe 24:16)

Aşadar, oricare ai fi, ridică-te! Dumnezeu este, de partea ta, mai mult decât crezi şi vrea să te folosească, în lucrarea Lui, mai minunat decât ai visat! Tu trebuie să crezi că eşti un vas de porţelan în mâna lui Dumnezeu şi nu o farfurie de unică folosinţă, lipsită de importanţă sau valoare. Dumnezeu este Cel care te-a creat cu un anumit potenţial şi cunoaşte în totalitate, tot ceea ce poţi tu deveni. El ştie că, înlăuntrul tău se află o femeie deosebită, care poate face lucrări mari în Numele Lui.El vrea ca potenţialul din tine să fie dezlegat şi să poţi, astfel, deveni persoana pe care a avut-o El în gând, atunci când te-a creat!

Nu-ti pierde speranta!! Mai urmeaza ceva!!

La varsta de 10 ani, Nick Vujicic, tanarul care s-a nascut fara maini si fara picioare si care a tinut nemeroase discursuri despre speranta, in intrega lume, a incercat sa se sinucida. Obosise sa mai spere ca ceva frumos va mai urma in viata lui, era deprimat, satul de lupta si istovit de atatea lacrimi. S-a aruncat in apa si s-a lasat purtat de curenti la fundul apei. O voce insa ii rasuna in minte, in aceste momente cruciale:

„Stiu ca mai urmeaza ceva in viata mea, ceva frumos care se va intampla! Nu vreau sa mor!! Nu vreau sa mai pierd nici o zi sau noapte din viata mea. Stiu ca mai urmeaza ceva!”

A reusit sa se salveze iar ca marturie, a compus acest cantec minunat! Si intr-adevar, ceva de-a dreptul minunat urma sa aiba loc in viata lui: o tanara frumoasa si cu inima nobila, avea sa-i devina sotie!! Nick s-a casatorit pe data de 10 februarie 2012!!

Nu-ti pierde speranta!!Mai urmeaza ceva si este ceva minunat!!Dumnezeu va lucra in dreptul tau asa cum nici nu ti-ai imaginat vreodata!! Ai incredere in planul Lui pentru viata ta!! Pune-ti viata pe altarul Lui de slujire slujind semenilor si vei fi martora unui miracol: vei incepe sa pretuiesti viata si sa te bucuri de ea din ce in ce mai mult!!

Nu-ti pierde speranta!!Mai urmeaza ceva !!

Anna Eleanor Roosevelt, Prima Doamnă a Americii, „suferea” de timiditate…

Anna Eleanor Roosevelt, cea care a fost Prima Doamnă a Americii prin căsătoria cu Franklin Delano Roosevelt, nu a fost nici frumoasă, nici elegantă şi nici înzestrată cu calităţi de excepţie. A fost, însă, extrem de preocupată de  organizarea socială şi de drepturile omului, astfel că, această postură în care s-a lăsat cunoscută unei lumi întregi, a imortalizat-o în postura de persoană altruistă şi dedicată cauzelor nobile. Aflată la conducerea comisiei Naţinilor Unite pentru Drepturile Omului, Eleanor Roosevelt a contribuit la realizarea Declaraţiei Drepturilor Omului din 1948.

A fost, de asemenea, o apărătoare a dorinţei femeilor de a fi active în societate atunci cand acest drept le era imputat şi a luptat împotriva injustiţiei întâlnite în orice domeniu. A devenit, astfel, una dintre cele mai influente femei ale sec.XX. Ce este remarcabil, însă, este tocmai modul în care a realizat sau a contribuit la realizarea tuturor acestor lucruri. Această femeie puternică, am spune noi, a trebuit să poarte o luptă acerbă cu sine însăşi. A trebuit, întâi să câştige o luptă dusă împotriva propriei sale naturi, dat fiind faptul că, Eleanor Roosevelt suferea de timiditate.

Care sunt defectele de care tu „suferi”? Ce se poate spune despre tine şi despre activitatea ta în biserică, în societate sau chiar în lumea întreagă? Unde figurează numele tău? Nu uita faptul că, de tine depinde, acest lucru!

Cartea „Femeia care muta muntii” a aparut in librarii!

Cartea „Femeia care mută munţii” poate fi achiziţionată la preţul de 30 lei de la librăriile Agape şiMicul Betleem din Suceava dar şi de la librăria şi biblioteca Betel din Rădăuţi, librăria Stephanus din Bucureşti, librăria Gramma din Arad, librăria Radio Vocea Evangheliei Oradea sau de la sediul Radio Vocea Evangheliei  Suceava. Cartea are cadou un semn de apreciere din partea autoarei: un semn de carte cu emblema cărţii care să vă folosească în lecturarea ei.

De asemenea, cartea contine un Ghid de Studiu pentru intalnirea de studiu biblic cu femeile, in biserica. Fie ca fiecare femeie in parte sa se regaseasca in randurile scrise si sa fie ridicata, incurajata sau motivata!! Fie ca toate sa devenim femei care mutam muntii!!

O viata banala graim si oftam…

Da! Suntem tentate să spunem faptul că, nu avem motive să fim pline de pace şi de bucurie tocmai pentru că, vieţile noastre, banale, monotone sau trasate adesea cu încercări şi cu probleme pământeşti, nu ne permit acest lucru. Dar, nu contează! Dumnezeu nu ne cere ca noi să fim pline de bucurie şi de dorinţă sfântă de a sluji Lui, şi altora, doar atunci când avem tot ceea ce ne trebuie, în absolut toate domeniile vieţii, ci ne cere ca, în ciuda acestor greutăţi, să avem credinţă în El şi să fim o sursă de bucurie pentru cei din jur. Noi trebuie să avem o inimă încrezătoare şi credincioasă, care să fie gata să spună: Doamne, ce vrei să fac,  si să facem acel lucru, prin credinţă.

Joyce Meyer, afirmă în cartea Un lider în formare, faptul că lucrul care te împiedică, cel mai mult, să faci anumite lucruri, nu este lipsa timpului, a potenţialului sau a banului, ci este însăşi atitudinea greşită, a inimii tale:Ceea ce-i împiedică, pe cei mai mulţi oameni, să progreseze şi să se bucure de viaţă, nu este lipsa abilităţii şi a potenţialului, ci atitudinea greşită a inimii.

 Nu lipsa potenţialului din tine, te-a ţinut până acum, departe de câmpul de misiune, ci lipsa voinţei tale de a te debarasa, de problemele vieţii. Ai lăsat ca problemele, neajunsurile, neîmplinirile, frustrările, îngrijorările şi munţii vieţii, să te acapareze atât de mult, încât, nu mai vezi acum nici o portiţă de scăpare. Şi poate, pe bună dreptate! Dar Dumnezeu nu este interesat atât de mult de confortul nostru, pe cât de mult este interesat de progresul nostru, pe calea sfinţeniei. Prin urmare, El nu-ţi va oferi tot ceea ce îţi lipseşte şi care ades te face atât de nefericită, până în clipa când, nu vei îndepărta păcatul din viaţa ta, până în clipa când nu vei alege să te încrezi în El, în ciuda problemelor pe care le ai şi te vei implica, cu dăruire şi cu inimă consacrată, în lucrarea Lui, pe acest pământ. Răsplata Lui, s-ar putea să fie exact împlinirea celei mai mari dorinţe ce sălăşluieşte în inima ta. Îţi poţi imagina cât de mult te vei bucura?

Viaţa ta, aşa simplă şi aşa banală cum pare, la o primă vedere, va deveni o viaţă excepţională, pusă în slujba divinităţii.O poezie ce aparţine lui Frank William Boreham (1871-1959), predicator baptist renumit în Noua Zeelandă, Australia şi Anglia, este redată de Ravi Zacharias, în cartea Marele Ţesător, şi te poate ajuta să te debarasezi de gândirea greşită cu privire la propria ta viaţă banală, astfel:

O viaţă banală grăim şi oftăm

Dar de ce oftăm când grăim?

Soarele banal pe cerul banal ce-l vedem

Dă naştere zilei banale ce-o ştim.

Lucruri banale şi luna şi stelele sunt,

La fel şi floarea şi păsările cu-a lor cânt.

Însă întunecată ar fi lumea şi tristă a noastră soartă

De n-ar mai fi flori şi soare lumina să-mpartă.

Iar Dumnezeu care cercetează fiecare suflet în parte

Din vieţi ce-s banale creeză a Lui lume aparte!

 Alege, deci, să ai încredere în planul lui Dumnezeu pentru tine, chiar şi atunci când, acesta este presărat cu lacrimi, alege să accepţi voia Lui, chiar dacă nu o înţelegi şi alege să faci o schimbare, în viaţa ta: alege să te implici în lucrarea Lui, mai mult. Încetează să-I mai pui lui Dumnezeu întrebarea, ades cu o notă acuzatoare: ”De ce Doamne?” ci spune mai degrabă: Doamne, de ce este viaţa mea aşa şi nu altfel ,Tu ştii.Tu ai făcut ca lucrurile să fie astfel şi nu ai luat suferinţa mea uşor sau ca pe un lucru de apucat, ci ai îngăduit-o în viaţa mea pentru un mare scop. Chiar dacă nu înţeleg acest scop, chiar dacă nu am nici cea mai vagă idee uneori, mă încred în Tine şi aleg să mă bucur de tot ceea ce am, de tot ceea ce Tu mi-ai dat şi de tot ceea ce-mi vei dărui, ca urmare a vieţii mele schimbate prin harul Tău.

 Vei deveni o altă femeie, o femeie care se bucură de viaţă şi care, la rândul ei, bucură pe alţii!

Exista o obsesie a matematicii in fiecare din noi…

Exista o obsesie a matematicii

in fiecare din noi,

potrivit ei numaram.

Numaram in fiecare zi

ferestrele caselor

urmele pasilor

pietrele drumului

batistele fluturate

si trenurile plecate,

apoi banii

copacii

copiii

si anii

saptamanile

zilele

orele

minutele

secundele

inainte de

marele inceput

cand

n-o sa mai numaram

nimic.

Petru Lascau, Semnatura Iubirii