Esti o mama fericita??

Sunt momente cand eu nu sunt o mama fericita. Mi-e greu sa spun asta, dar asa stau lucrurile. Descrierea care mi s-ar potrivi mai degraba ar fi nefericita, extenuata, stresata, neingaduitoare cu copiii si mofturile lor, descurajata si chiar mahnita. Oare de ce nu pot fi mereu fericita, rabdatoare, buna, calma, increzatoare in viitor s.a.m.d.? De ce uneori, in loc sa ma concentrez pe lucrurile pozitive din viata mea, ma axez pe cele negative? Da!!E intr-adevar foarte greu cu copiii, dar in acelasi timp, foarte frumos!! Sa fii mama este cea mai onorabila „slujba” din lume!! iti ocupa tot timpul si te sleieste de puteri, dar iti ofera si cele mai deosebite momente!! Gigi Graham Tchividjian se intreba in cartea „Anotimpurile Inimii” : „Ce este mai important: urmele de noroi sau piciorusele care le-au lasat? „Eu aleg piciorusele!!! Trebuie sa admitem ca uneori, pentru mame, casa aranjata si parchetul lustruit au devenit prea importante.  Am ales asadar sa ma bucur mai mult de clipele minunate petrecute cu copiii si sa mai las deoparte curatenia.  „Mai lasa si lucrurile nefacute!!”, mi-a spus intr-o zi o femeie cu experienta vietii si cred ca i-am urmat sfatul. Si da!! Ma simt mai fericita chiar daca lucrurile nu sunt toate in perfecta ordine.

Dumnezeu ne spune :”Adevarat va spun ca, oridecareori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti micuti…Mie mi le-ati facut!!”…si cred ca se refera si la noi, mamele. Noi slujim atat de mult in familiile noastre incat ades cadem extenuate seara pentru ca a doua zi sa o luam de la capat si parca ni se pare totul fara sens. Dar Dumnezeu ne spune ca atunci cand slujim in familiile noastre, slujim de fapt lui Dumnezeu!!Ce mare incurajare sa stim ca atunci cand facem toate aceste lucruri neinsemnate cum ar fi spalatul vaselor, pregatirea cinei sau lustruirea parchetului, Il slujim de fapt pe Dumnezeu care ne rasplateste cu atat de multe binecuvantari!!

Imi planific sa ma bucur de copiii mei si sa reduc nivelul asteptarilor mele.  Vreau sa ofer copiilor mei cat mai multe amintiri placute!!

Anunțuri

De unde atata nemultumire??

Am ajuns la concluzia ca toata lumea se plange  de cate ceva si nu inteleg de ce, ba mai mult, mi se pare o mare prostie. Nu, sa nu credeti ca eu sunt mai breaza daca fac aceste afirmatii dure. Din pacate nu. Si eu ma plang.  Inca ma lupt cu acest obicei gresit, cu acest pacat mai exact. Si ma intreb ingrozita. De unde atata nemultumire in inimile noastre schimbate prin puterea Duhului lui Dumnezeu, in inimile noastre in care troneaza Dumnezeu ??Asa ar trebui sa arate un crestin: nemulumit de ceea ce a primit??Linda Dillow scrie in cartea „Linisteste-mi inima ingrijorata” ca, din 40 de femei casatorite, doar 3 sunt fericite cu acest statut. Cum e posibil asa ceva? De ce asteptarile noastre de la viata sunt mult mai mari decat ceea ce Dumnezeu a hotarat pentru noi? El spune ca daca avem un acoperis deasupra capului, cu ce ne imbraca si ce manca, ne va fi de-ajuns. Din pacate, tot mai multi crestini refuza sa puna in practica acest verset din Biblie. Vrem prea mult!!Vrem totul!!In loc sa traim dupa standarde sfinte, traim dupa cele lumesti.

Spunea un filosof ca mariajul este asemeni unei cetati asediate. Cei care sunt inauntru vor sa  iasa afara, iar cei care sunt afara vor sa intre inauntru. Ii dau dreptate!! Din pacate, femeile casatorite se plang mereu ca nu mai au timp liber deloc, ca toata ziua trebuie sa stea cu copiii, ca s-au saturat sa stranga toata ziua jucarii doar ca sa vada ca peste cateva minute se face iar mizerie, ca sotii nu le ajuta indeajuns, ca nu le inteleg sau ca nu le iubesc chiar…iar cele necasatorite se plang ca s-au saturat de singuratate, ca nu mai stiu ce sa faca cu timpul liber, ca vor si ele o familie, copii, casa s.a.m.d. Ce ironie!!Oare cand o sa invatam sa fim multumite cu statutul pe care il avem si sa luam fiecare zi, cu toate greutatile pe care le presupune, ca pe un dar de la Dumnezeu, ca pe o noua oportunitate de a-L sluji pe El, de a-L cunoaste mai bine?? Trebuie sa incetam in a mai astepta…sa creasca copiii si sa fie mai curat si mai liniste in casa, sa termine ei scoala, sa se casatoreasca, sa mearga fiecare la casa lui. Ne vom trezi la sfarsit ca viata a trecut, iar noi niciodata nu ne-am bucurat de ea si de frumusetea fiecarei etape din ea. Nu ne lasa Doamne, sa fim asemeni acelui caine despre care Gigi Graham Tchividjan vorbeste in cartea „Anotimpurile Inimii” care in loc sa-si dea jos cu piciorul scaietele de pe blanita lui, statea si latra incontinuu la el. Semanam cu acest caine de fiecare data cand in loc sa infruntam „scaietele” din viata noastra, ne plangem incontinuu de el.

Multumiti-va cu ce aveti!!Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi!!

Domnind peste imprejurarile vietii!

O carte extraordinara scrisa de o femeie deosebita, Ligia Seman, scriitoare pe care am avut placerea sa o cunosc prin intermediul unui reportaj realizat pentru AlfaOmegaTV ( daca doriti sa-l vizionati, este intitulat „Conferinta femeilor din Bucovina” si poate fi vazut pe site-ul http://www.alfaomega.tv\Video la cerere\emisiunea AlfaOmega in obiectiv\O corespondenta a  TV-Daniela Delibas in studio-ul AlfaOmegaTV). Am invatat de la ea ca este posibil sa fii mare in ochii lumii si totusi smerit, in ochii tai.  Ea mi-a insuflat smerenie si dragoste autentica din Dumnezeu, Cel care vrea sa fie slujit de oameni smeriti, nu de cei mandri.

Viata, de cele mai multe ori, te ia prin surprindere!!Imprejurarile ei sunt de asa natura incat te lasa ades dezamagit, trist si descurajat .Cand te astepti mai putin,necazurile te lovesc si ai impresia ca Dumnezeu te-a parasit. In viata, eu m-am simtit ades astfel iar raspunsul pe care Ligia Seman l-a conturat cu privire la aceasta m-a surprins. Il gasim in capitolul „Rugaciune pentru zdrobire”. Da!!!Ati citit bine, pentru zdrobire. De fiecare data cand trecem prin anumite probleme, necazuri, dureri fizice sau spirituale, nenorociri, pierderi…Dumnezeu ne zdrobeste pentru a deveni aur curat. Ai face bine sa nu I te impotrivesti, pentru ca daca o faci, te impotrivesti de fapt incercarii Lui de a te duce acasa, in cerul sfant. Si nu cred ca nu vrei sa fii acolo pentru o vesnicie, cu toti ai tai cei dragi, stand la picioarele Mielului si uitand toate durerile lumii lasate in urma!!

„Am ajuns la concluzia ca merita sa platesc orice pret in aceasta viata efemera pentru a castiga tot ceea ce mi-a fost pregatit in vesnicie”, conchide Ligia Seman. Va provoc sa cititi aceasta carte care va va ajuta sa descoperiti valoarea pe care Dumnezeu a pus-o in voi, sa va iubiti si acceptati asa cum sunteti si sa cautati sa-l slujiti pe El cu darul cu care v-a inzestrat!!O viata avem de trait pe acest pamant!Doar una!!!Haideti sa o folosim pentru gloria lui Dumnezeu!

P.S. Sunt o mama tanara a doi copii mici: Marcu (2 ani si 11 luni) si David( 11 luni) si  m-am luptat o vreme cu acceptarea faptului ca „slujba” de mama este cea mai onorabila dintre toate. Daca si tu porti aceasta lupta, te invit sa citesti cartea „Domnind peste imprejurarile vietii” si sa te lasi transformata de Duhul lui Dumnezeu. Vei privi viata altfel!!!

Viata la tara!!

Nu!!Nu fac referire la cunoscutul roman „Viata la tara” scris de Duiliu Zamfirescu, ci vreau doar sa descriu in cateva cuvinte frumusetea vietii traite la tara!! Imaginea alaturata a fost facuta in tarna, moment in care, impreuna cu familia mea, ii ajutam pe bunicii mei care locuiesc in Ipotesti sa stranga cartofii. Ne-am amuzat de remarca facuta de una din surorile mele Simona care a spus ca postura de tarancuta mi se potriveste perfect asa ca eu am incercat sa imit tarancuta autentica !!!Asa o fi, mi se potriveste postura??!!Asta nu stiu, dar pot sa spun ca mi-a facut placere sa fiu in campul liber, servind cafeaua inca de la primele ore ale diminetii si sa mai sporovaiesc una-alta cu bunicul meu, mos Trifon. Aceste amintiri vor ramane de neuitat!!

Imediat dupa casatorie, m-am mutat in Ipotesti, locul unde sotul meu Mitica a copilarit, dar si eu de asemeni. Ne intrebam cateodata daca nu cumva ne-am intalnit aici in sat, copii fiind , si ne-am certat sau chiar inghiontit, asa cum obisnuiesc copiii. Nu stim!! Niciodata nu m-as fi gandit insa, adolescenta sau chiar tanara fiind,  ca in acest sat ma voi stabili la casa mea!! Am trecut pe langa casa parinteasca a lui Mitica de atatea sute de ori, dar nicicum nu mi-ar fi trecut prin minte ca aici voi locui, in acea curte ma voi juca cu copiii, in spatele acestei case voi intinde rufele pe suport s.a.m.d. Dumnezeu m-a surprins intr-un mod extraordinar!!! Viata la tara e superba!! Ma bucur in fiecare zi de natura, servesc cafeaua pe terasa (chiar daca inca nu e amenajata) in fiecare dimineata, stau cu copiii si ne lasam impreuna mangaiati de razele soarelui!!Asta e ceea ce mi-am dorit si Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi le-a daruit!!

Bucurati-va de locul unde v-a asezat Dumnezeu!!Chiar daca nu pare, e cel mai bun loc in care ati fi putut sta si care s-a platit cu un pret. Nu luati nimic ca pe un lucru de apucat, caci nimic nu a venit de la sine. Pentru ca eu, impreuna cu familia mea, sa pot locui in aceasta casa si sa ma bucur in fiecare zi de un acoperis deasupra capului, de frumusetea naturii, a florilor din gradina, a foisorului din spatele casei , de tot ce presupune viata la tara, s-a platit un mare pret! Parintii sotului meu au decedat cand el avea 9 respectiv 19 ani. Nu-i asa atunci ca nu putem lua casa ca pe un lucru de apucat, ca pe un lucru care ni se cuvenea?? NU!!Inima sotului meu a fost indurerata la mormantul parintilor lui  si asta face ca aceasta casa, platita cu un pret atat de mare, sa fie pentru mine cea mai frumoasa casa in care pot locui, chiar daca e modesta si necesita unele reparatii si ajustari. Tata, multumim pentru voia Ta care este cea mai buna pentru noi, desi ades nu intelegem acest lucru!!

Romanta Rascumpararii

Niciunde in intreaga Biblie nu vom gasi o poveste de dragoste la fel de frumoasa si plina de suspans, care sa ilustreze iubirea nemarginita pe care Dumnezeu o are fata de lumea instrainata de El, ca si aici, in cartea „Romanta Rascumpararii” scrisa de Bebe Ciausu, un fost coleg de la Universitatea Emanuel din Oradea.  „Aceasta carte este literalmente o „romanta a rascumpararii” scrisa cu degetul lui Dumneze”, spune Bebe in prefata cartii si ii dau dreptate.  „Romanta Rascumpararii” m-a captivat inca de la citirea prefatei si am tinut-o asa pana la ultimul capitol. Am invatat ca atunci cand ratacim prin Moab-ul acestei lumi, precum Naomi si familia ei, sa nu avem pretentia ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze ca si cum noi inca am trai in „Casa Painii”, in Betleem, casa pe care noi tocmai am parasit-o. Insa, desi noi am parasit locul de unde Dumnezeu ne poate binecuvanta, El nu a facut-o. El ne-a rascumparat cu o dragoste nemarginita si ne-a adus acasa!!! Scumpa de Naomi!!Dupa ce isi ingroapa sotul si pe cei 2 fii care i-au murit in Moab, se intoarce in Betleem si le spune femeilor ca „Dumnezeu i-a umplut inima de amaraciune”. Si asa a fost, dar asta numai din cauza alegerilor facute de ea si familia ei!!Dar Dumnezeu o restaureaza intr-un mod care ma lasa complet fara cuvinte!!Prin Rut, nora care nu a vrut sa o paraseasca. Aceasta se casatoreste cu Boaz si are astfel parte de cea mai frumoasa poveste de dragoste!!

Daca te afli intr-o situatie de grea cumpana -moartea sotului, nasterea unui copil cu sindromul Down, pierderea serviciului, singuratatea-si vrei sa afli speranta, te incurajez sa citesti aceasta carte care ne vorbeste despre dragostea imensa a lui Dumnezeu, care ne restaureaza chiar si dupa cele mai puternice incercari si care ne poate darui din nou bucuria!!!Naomi si Rut au avut-o si au trait-o din plin atunci cand nimic nu prezicea acest lucru!!Dumnezeu vrea sa faca acelasi lucru cu tine!!El nu te-a parasit!!Asteapta caci bucuria vine!!Citirea acestei carti este doar inceputul intelegerii si acceptarii acestui lucru!

Cand visezi cu Dumnezeu!!

Care dintre noi nu are visuri??Exista oare o singura persoana in lumea aceasta care sa nu-si doreasca nimic cu privire la viitor? Eu cred ca toti, fie copii, tineri, batrani, saraci, bogati, frumosi, urati, someri sau cu o cariera de succes, toti ne dorim cate ceva. Marea diferenta care se face este atunci cand unii viseaza cu Dumnezeu si  isi incredinteaza Lui visurile iar altii incearca singuri si din rasputeri sa si le implineasca, avand de cele mai multe ori parte doar de esecuri.

Am ales sa Ii incredintez lui Dumnezeu visurile mele inca de pe la varsta de 12 ani, atunci cand ni se punea atat de des intrebarea:”Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Nu imi amintesc ce visuri aveam pe atunci, dar stiu ca increderea mea in Tata era nezdruncinata, astfel ca preferam sa ma rog ca El sa-mi daruiasca o profesie dupa voia Lui  si apoi sa-mi dea puterea sa nu-L dezamagesc. (Din pacate, aici nu am reusit. Au fost momente cand am fost iresponsabila, neserioasa, comoda, egoista s.a.m.d. Iarta-ma, Tata!!)Nu banuiam pe atunci ca El ma va calauzi sa aleg Liceul Industrial Nr.1, profil Birotica si ca voi descoperi apoi inclinatie spre Jurnalism, materie studiata. Mi s-a propus apoi sa fiu unul dintre cei 3 redactori ai revistei scolii, un lucru minor de altfel, dar care ma pregatea de fapt pentru mai tarziu.

Nu banuiam deloc ca Dumnezeu, nu viata, cum spun unii, ma va trimite apoi la Radio Vocea Evangheliei (www.rvesv.ro) in calitate de redactor-crainic si la AlfaOmegaTV (www.alfaomega.tv)  in calitate de corespondent stiri. Si asta nu e tot!!Inca mai am visuri..poate chiar prea multe, dar ma rog, din nou, ca Dumnezeu sa le ia in palma Lui si sa faca cu ele tot ce va dori El. Am incredere ca El va lucra in mod minunat, ba chiar mai mult decat cer sau gandesc eu. Mi-a dovedit-o!!Eu niciodata nu am crezut in mine ( si nici acum nu cred) dar faptul ca Dumnezeu a crezut in mine  in ciuda  defectelor mele  ma face sa merg mai departe si sa fac aceasta slujba, spre slava Lui!!! Momentan sunt in concediu de crestere si ingrijire copil, dar astept cu nerabdare sa ma intorc in studioul RVE si sa ma adresez ascultatorilor cu ceea ce Dumnezeu imi va pune pe inima.

Viseaza, dar viseaza visul lui Dumnezeu!!Cineva spunea ca de fiecare data cand Dumnezeu sfarama in bucati un vis pe care il avem, o face pentru a ne darui unul si mai mare. Cand El iti spune NU acum, te pregateste pentru un DA mult mai glorios de care te vei bucura la final. Lasa ca voia Lui sa primeze voii tale!! Aceasta presupune insa uneori ca cele mai frumoase vise ale tale sa se spulbere pentru ca voia Lui sa fie infaptuita. Esti gata sa faci asta??Merita!!! Continua sa visezi…dar viseaza visul lui Dumnezeu!!

La Multi Ani, dragul meu sot!!

Intr’o zi frumoasa precum cea de astazi, 16 aprilie, in anul 1982, un baiat deosebit a deschis ochii pentru prima data in aceasta lume. Aceiasi ochi superbi, de un verde inchis si avand gene lungi si intoarse, m-au fermecat cand i-am zarit intaia data la Radio Vocea Evangheliei (www.rvesv.ro), atunci cand Daniel Grigoriciuc , seful nostru, m-a prezentat lui Mitica drept „noua ta colega”. Am devenit apoi prietena, iubita, logodnica,sotie si mama copiilor lui!!Dumnezeu lucreaza prin cele mai nebanuite cai pentru mine!!

Astazi privesc aceiasi ochi superbi si ma minunez de felul minunat in care lucreaza Dumnezeu atunci cand cauti cu adevarat voia Lui si te lasi condus de El. Sunt onorata sa fiu sotia lui Mitica Delibas si ii multumesc ca a vazut in mine fata care il poate face fericit, fata alaturi de care poate visa la un viitor frumos!!Astazi, multumesc Cerului pentru faptul ca mi-a daruit cel mai deosebit sot din lume!!

„Nu e de ajuns ca sunt oarbe si parasite de cei dragi, trebuie sa mai sufere si de singuratate?”-povestea surorilor oarbe Kelsch Gisela si Tirta!

Cand am inceput la Radio Vocea Evangheliei (www.rvesv.ro) realizarea emisiunii ‘Aproape de aproapele tau” nu am banuit cat de mult voi fi imbogatita spiritual prin intermediul ei si cat de multe persoane speciale voi cunoaste, persoane a caror viata o vor schimba pe a mea!! Maura Pascaru din Hantesti, Alina Popovici din Suceava, surorile Kelsch Gisela si Tirza din Radauti, Eufrosina Dumitrescu din Radauti, Melania Dan, mama lui Petrisor, din Plopeni si lista poate continua. Aceste persoane speciale traiesc vieti greu de descris in cuvinte si totusi extrem de graitoare. Rugati-va pentru ele si vizitati-le oridecateori aveti ocazia….sau faceti-va o ocazie!!

In biserica din Ipotesti, biserica pe care o frecventez dupa casatorie, am intalnit un grup de tineri extraordinari!! Am simtit ca il cauta pe Dumnezeu cu adevarat si vor sa Il slujeasca cu tot ce sunt si au, astfel ca le-am propus ceva inedit si neasteptat: sa vizitam cat mai multe din aceste persoane deosebite despre care va spuneam si astfel sa le inseninam macar putin vietile atat de tulburate si impovaratoare. Cu mult entuziasm au primit provocarea care ne-a schimbat si inca ne schimba perspectiva asupra vietii. Ultima vizita a fost in 5 aprilie 2010, la surorile Kelsch Gisela si Tirza din Radauti. Bucuria pe care le-am pricinuit-o nu o pot descrie!! Dragele de ele, nu mai iesisera din apartamentele lor a de 6 luni de zile!!Doamne!!De ce? Nu e de ajuns ca sunt oarbe si parasite de toti cei dragi, trebuie sa mai si sufere de singuratate, acest demon care poate apasa atat de greu? Unde sunt copiii Tai care Iti implinesc Scriptura si ingrijesc de cei bolnavi, parasiti, orfani, saraci s.a.m.d.? Oare Scriptura nu mai are relevanta in sec.XXI? Traim vremuri in care ea nu mai trebuie implinita? Caci Dumnezeu ne spune atat de clar ca daca vom ingriji de copiii Domnului in nevoie, vom fi fericiti pe pamant si El ne va pazi de ceasul incercarii. Oare nu mai vrem sa fim fericiti pe pamant? Nu mai vrem sa fim paziti de Dumnezeul Atotputernic in ceasul incercarii?” Imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost;daca vezi pe un om gol acopere-l si nu intoarce spatele semenului tau. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte si slava Domnului te va insoti”(Isaia 58: 7,8). Ce cuvinte frumoase si cata nevoie avem ca ele sa devina realitate in vietile noastre!!!

Cautam fericirea la orice pas si aproape in orice, ne luptam cu boala pe la medici, ne chinuim framantati de probleme financiare si ne-am saturat sa ne tot rugam pentru aceste cauze si sa constatam cu mare durere ca cererile noastre raman fara raspuns. De ce? Raspunsul il avem mai sus. „Faceti fapte demne de pocainta voastra”!!Cand ai facut ultima data o vizita unui suflet ce zace paralizat la pat de ani de zile???Cand ai dus un bol cu supa unei mame aflate in imposibilitatea de a gati dar avand o familie de intretinut?? Te provoc sa incepi iar sa faci aceste lucruri si astfel sa Il pui pe Dumnezeu la incercare.Vei vedea ca viata ta si perspectiva ta asupra vietii efemere se vor schimba…in bine!!!