31 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

31 Ianuarie

Exod 12:14-13:16, Matei 20:29-21:22, Psalmul 25:12-22, Proverbe 6:12-15

Pentru numele Tău, Doamne!

Psalmul 25:11

            Patrick Jenkins a fost un misionar care,  împreună cu familia lui, a plecat în America de Sud pentru a predica localnicilor Evanghelia. Unul din momentele trăite de ei acolo a rămas foarte cunoscut datorită gustului dulce-amărui pe care misionarismul îl poate aduce. Datorită faptului că locuiau în junglă, ei erau expuşi unor mari pericole precum şerpi, gândaci uriaşi sau animale sălbatice. „În timp ce ne beam ceaiul, povestea el, un gândac mare şi negru a zburat în cameră cu un bâzâit puternic. Când s-a îndreptat spre noi, soţia mea a scos un ţipăt. Uimită mai mult de ţipăt decât de gândac, fiica noastră cea mică a strigat: Pentru numele lui Dumnezeu, mamă! După o clipă de tăcere, soţia mea a spus: Acesta e singurul motiv pentru care mă aflu aici!”. [1] Pentru numele lui Dumnezeu!, aceşti oameni au renunţat la confortul şi bunăstarea vieţii lor şi, la porunca Lui, s-au implicat în lucrarea de “aducere a împărăţiei lui Hristos” în triburile din jungla Americii de Sud. Au trăit acolo multe momente grele, de sacrificiu şi renunţare de sine, de pericol şi lipsă. Aşa cum spunea soţia lui Patrick, în toate aceste moment grele inima ei spunea: Isus este singurul motiv pentru care mă aflu aici! Pentru numele lui Dumnezeu fac ceea ce fac! Aceste gânduri îi aduceau pace, speranţă, scop şi încredinţarea că merită! Orice sacrificiu pe care îl facem pe acest pământ în numele lui Isus şi de dragul semenilor, merită!

Eşti implicat într-o anumită lucrare, de dragul lui Dumnezeu şi a împărăţiei Sale, şi eşti descurajat. Oamenii nu te înţeleg, ba chiar te judecă şi te dispreţuiesc, întâmpini probleme şi obstacole la care nu te-ai gândit iar lucrarea ta pare că se împotmoleşte. Ai ajuns chiar să te întrebi dacă într-adevăr Dumnezeu este Tatăl tău şi dacă ceea ce faci este cu adevărat lucrarea Lui. Oricât de greu ţi-ar fi şi oricât de descurajat ai ajuns, ridică-ţi privirea şi inima către ceruri şi spune: Pentru numele Tău, Doamne! Pentru numele Tău fac, şi voi continua să fac, această lucrare, în ciuda opreliştilor de orice natură! Dumnezeu este şi va rămâne de partea ta. În scurtă vreme, El îţi va binecuvânta lucrarea înaintea oamenilor iar inima ta se va bucura. Chiar dacă, pentru o vreme, trebuie să treci prin anumite „gropi”care îţi încearcă credinţa şi îţi topesc inima, lucrarea lui Dumnezeu va birui. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. (Eclesiastul 7:8)

Frank William Boreham, un predicator renumit a redat în câteva frumoase şi motivatoare versuri modul extraordinar în care Dumnezeu se foloseşte în lucrarea Lui de oameni simpli: „O viaţă banală grăim şi oftăm/ Dar de ce oftăm când grăim?/ Soarele banal pe cerul banal ce-l vedem/ Dă naştere zilei banale ce-o ştim/ Lucruri banale şi luna şi stelele sunt/ La fel şi floarea şi păsările cu-a lor cânt/ Însă întunecată ar fi lumea şi tristă a noastră soartă/ De n-ar mai fi flori şi soare lumina să-mpartă/ Iar Dumnezeu care cercetează fiecare suflet în parte/ Din vieţi ce-s banale creează a Lui lume aparte.”[2] Pune viaţa ta banală în slujba împărăţiei şi, pentru numele lui Dumnezeu ,va deveni una EXTRAORDINARĂ!

---

[1] Patrick Jenkins citat de Bob Gass în cartea Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, Meditaţii zilnice: martie, aprilie, mai, Fundaţia SEER RO, Jibou

[2] Franck William Boreham citat de Ravi Zacharias în cartea Marele Ţesător, Editura Majesty Press International, Arad, 2010, p.79

Rulada cu crema de ciocolata! Un deliciu:)

Ingrediente:

Pentru foaia de rulada:

5 oua
5 linguri zahar
7  linguri faina
2 plicuri zahar vanilat

Pentru crema de ciocolata:

2 oua
100 ml lapte
150 gr ciocolata
250 gr unt sau margarina
esenta de rom
150 gr zahar

Pentru decor:

crema de ciocolata
nuca de cocos

Mod de preparare:

Crema de ciocolata: Intr-o cratita se pun ouale, zaharul, laptele, ciocolata si amestecam bine. Se pune cratita pe foc si amestecam continuu pana cand incepe sa fiarba iar crema  incepe sa se ingroase. Se ia de pe foc, se amesteca cateva momente si se lasa la rece.

Separat, intr-un vas, untul se omogenizeaza cu crema fiarta si racita, iar la final se adauga esenta de rom.

Foaia de rulada: Albusurile se bat cu zahar spuma, se adauga galbenusurile pe rand, zaharul vanilat si amestecam. Se adauga faina si amestecam usor pana se incorporeaza.

Compozitia se toarna pe o hartie de copt, se pune pe dosul unei tavi si se introduce in cuptorul incalzit la 200 grade C timp de 10 minute.

Se scoate din cuptor, se presara cu un praf de faina, apoi se intoarce cu fata in jos si desprindem usor hartia.

Asamblare: Pe foaia de rulada se adauga crema, se intinde intr-un strat uniform si se ruleaza cu ajutorul hartiei de copt (hartia pe care s-a copt foaia).

Se introduce la rece pentru 1-2 ore, apoi se glazureaza (se intinde crema intr-un strat subtire pe toata suprafata ruladei) cu crema si se decoreaza cu nuca de cocos.

Se portioneaza in felii potrivite ca marime si se aranjeaza pe platou. Este un desert aromat, cu un gust delicios de ciocolata.

Reţetă oferită de Bucataria-Romaneasca.ro.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/reteta-zilei-rulada-cu-crema-de-ciocolata_1102747.html#ixzz2JXiiVm5v

„Cum mi-a vindecat Dumnezeu inima dispretuita de cei care nu Il cunosteau pe El”, by Daniela Delibas!

Ai un complex de inferioritate si neincredere in fortele proprii? Te lupti chiar acum cu „muntele” neincrederii in tine si in ceea ce Dumnezeu poate face in lumea aceasta prin tine? Si eu m-am luptat in adolescenta cu acest „munte”, in special din cauza profesorilor si a colegilor:( Asculta acest interviu acordat postului de televiziune AlfaOmegaTV in care vorbesc despre modul minunat si plin de dragoste in care Dumnezeu mi-a vindecat inima dispretuita de  cei care nu il cunoasteau pe El. Interviul a fost difuzat la AlfaOmegaTV in cadrul emisiunii „Dincolo de bariere” realizata de Gratiana Miculit.

30 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

30 Ianuarie

Exod 10:1-12:13, Matei 20:1-28,

Psalmul 25:1-11, Proverbe 6:6-11,

La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul!

Psalmul 25:1

            „Iudita îşi dăduse seama foarte bine că sosiseră ultimele momente ale vieţii ei pământeşti. Într-o clipită avea să fie unită cu Mântuitorul şi Domnul ei pe vecie. Păşind în mijlocu acelor brute, Iudita simţise frică. Îşi folosise ultimele clipe preţioase ale vieţii pentru a le vorbi despre dragostea Domnului Isus Hristos faţă de ei şi de nevoia pe care o aveau de a se pocăi şi de a-i da Lui inimile lor. După ce ajunse în şură, se plecase pe genunchi şi, pentru ultima oară aici pe pământ, se adresă lui Dumnezeu în mijlocire şi rugăciune pentru părinţii ei iubiţi: Eu vin la Tine, Mântuitorul şi Domnul meu! Mă rog Ţie, Dumnezeul meu, nu-i lăsa să piară în nelegiuirea inimilor lor. Mântuieşte-i o Doamne şi atrage-i la Tine.

O mână nevazută blocase mâinile oamenilor ticăloşi până când Iudita îşi sfărşise ultima cerere adresată lui Dumnezeu. Cu toţii fuseseră ca şi paralizaţi şi se uitaseră, fără să scoată un cuvânt la fata îngenunchiată în mijlocul lor. O putere nevăzută îi reţinuse, nepermiţându-le să dezonoreze sau să necinstească roaba credincioasă a Domnului. Iartă, o, Doamne, aceşti sărmani care sunt gata să-mi ia viaţa. În timp ce rostise aceste ultime cuvinte, lamele strălucitoare ale săbiilor se rotiseră deasupra capului ei, şi cu un şuierat, căzură asupra ei, tăind răni adânci prin părul buclat. Ultimele cuvinte muriseră pe buzele palide ale Iuditei, în timp ce un izvor roşu izbucnise din capul şi din trupul ei, pătând hainele acelor oameni stăpâniţi de diavol. După ce schimbaseră câteva priviri, fără a scoate un cuvânt, uicgaşii se întoarseră şi părăsiră scena plină de grozăvie din şură. Liniştea plină de blândeţe din şură, pacea de netulburat şi ultima ei rugăciune îi uimiseră pe aceşti oameni cu inimile crude şi împietrite şi le sigilaseră buzele. Conştiinţele lor adormite începuseră să se facă auzite din nou. Cu privirile în pământ, plecaseră cu toţii fără să scoată un cuvânt.” [1]

În acea zi, Iudita, o tânără misionară din Rusia a spus, din toată inima: La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul! Acest suflet care a fost încredinţat lui Dumnezeu în perioada adolescenţei, act pentru care şi-a pierdut însăşi viaţa, s-a ridicat la ceruri, pentru a-i fi încredinţat Celui care l-a creat, Dumnezeul Creator.

Este sufletul tău gata să spună asemeni Iuditei, în orice clipă: La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul? Te-ai asigurat de faptul că sufletul tău se va întoarce într-o în sânul Celui care l-a creat, sau se va duce în iad, locul predestinat celor care refuză darul lui Dumnezeu:mântuirea? Cel mai frumos moment pe care poate un om muritor să-l anticipeze cât trăieşte încă pe acest pământ este momentul în care sufletul lui se întoarce în bucuria stăpânului său.

Astăzi, anticipează acest moment în inima ta şi asigură-te că vei avea parte de el şi că vei putea spune, cu o bucurie nemărginită: La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul!

---

[1] Saloff-Astakhoff, N.I., Iudita, Christian Aid Ministries, Ohio, SUA, 2006, p.147-148

„The other side of heaven”-un film extraordinar despre viata unui misionar!

Inspirat dupa povestea reala a tanarului misionar John Groberg, nascut in 1934 in Idaho Falls, Idaho, care imediat dupa absolvirea facultatii, in timpul marii recesiuni economice de dupa razboiul cu Japonia, a fost trimis in mijlocul Pacificului de Sud, pe insula Tonga, aflata in apropierea insulelor Fiji intre America de Sud si Australia si Noua Zeelanda. Dupa o calatorie anevoioasa si extrem de lunga, Groberg ajunge pe micuta insula, unde va locui timp de un an, perioada in care va invata limba, va converti bastinasii catre crestinism, botezandu-i si construind biserici si misiuni crestine si pe insulele dimprejur, supravietuind unei furtuni care i-a distrus barca cu care se deplasa catre insulele invecinate si unui uragan ce a devastat insula Tonga, locuitorii ramanand fara nici o sursa de hrana timp de 3 luni pana ce si-a facut aparitia vasul de aprovizionare.

Click aici pentru  vizionare.

Articol preluat de pe blogul http://neclintit.com/2012/02/06/the-other-side-of-heaven/

„Daca esti Dumnezeu, atunci iti cer 3 lucruri”-marturia extraordinara a Silviei Tarniceriu, autoarea cartii „Dumnezeu imi cunoaste masura”!

Va invit sa ascultati o marturie extarordinara a Silviei Tarniceriu, autoarea cartilor „Dumnezeu imi cunoaste masura” si „Dumnezeu imi cunoaste drumul”. Nascuta „dupa soba ” la Iasi, Silvia a fost unul din cei 12 copii ai fam.  Tarniceriu care s-a confruntat in copilarie si adolescenta cu anumite provocari, la fel ca si ceilalti frati ai ei. Ea insa a raspuns acestor provocari intr-un mod inedit iar acest lucru i-a adus o mare binecuvantare: Dumnezeu a raspuns unei provocari lansate de ea la varsta copilariei si i-a umplut astfel inima de bucurie. Care sunt cele 3 lucruri pe care i le-a cerut lui Dumnezeu in copilarie si cum i-a raspuns Dumnezeu intr-un mod inedit, aflati ascultand interviul acordat postului de televiziune AlfaOmegaTV, in cadrul emisiunii „Dincolo de bariere” realizata de Gratiana Miculit. 

29 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

29 Ianuarie

Exod 8:1-9:35, Matei 19:13-30,

Psalmul 24:1-10, Proverbe 6:1-5,

Acela va căpăta binecuvântarea Domnului!

Psalmul 24:5

            “Funcţionarul de la poştă sorta ca de obicei scrisorile adunate din cutiile poştale ale micului orăşel. I-a atras atenţia un plic mai îngălbenit pe care scria simplu: Către Dumnezeu. L-a desfăcut. Scrisă cu litere mari, scrisoarea conţinea cuvintele: Dragă Doamne, Dumnezeule, sunt o femeie bătrână de nouăzeci de ani şi mi s-a întâmplat o nenorocire. Cineva mi-a furat poşeta în care aveam o sută de dolari. Necazul meu cel mai mare este că se apropie o sărbătoare şi am invitat la masă două prietene văduve, bătrâne şi ele. Cei o sută de dolari erau banii cu care voiam să fac cumpărăturile pentru masa aceea şi mă doare sufletul să nu le pot primi pe prietenile mele, fiindcă sunt şi ele singure şi sărace. Te rog, Doamne, ajută-mă. Nu mă lăsa să mă fac de ruşine în faţa prietenilor mele. Îţi mulţumesc că tu asculţi rugăciunile oamenilor necăjiţi. Impresionat până la lacrimi de necazul acelei bătrâne, a împărtăşit cu colegii de la poştă rândurile femeii.Imediat s-au deschis portofelele şi s-au adunat 96 de dolari. Poştaşul i-a pus într-un plic şi, din partea lui Dumnezeu, i-a pus în cutia poştală a femeii bătrâne.

A trecut sărbătoarea şi poştaşul nostru şi-a reluat slujba. Spre surprinderea lui a găsit din nou un plic asemănător în timpul sortării corespondenţei. A desfăcut plicul: Dragă Doamne, Dumnezeule, îţi mulţumesc din toată inima pentru că mi-ai ascultat rugăciunea. Să fi văzut ce fericită am fost împreună cu prietenele mele! Le-am povestit şi lor ce minunat eşti Tu şi cum m-ai ajutat în mod miraculos. Mulţumesc frumos! Apropo, să ştii că lipseau 4 dolari. N-au fost o sută. Am ştiut eu dintotdeauna că oamenii aceia de la poştă sunt nişte hoţi mizerabili.” [1]

            Cât de greu de suportat este acest sentiment: să fii blamat de persoana căreia i-ai făcut bine, şi nu rău. Să primeşti cuvinte de ocară din gura celui pentru care te-ai sacrificat. Fiecare dintre noi a trecut la un moment dat printr-o astfel de situaţie, într-o măsură mai mică sau mai mare. Ai făcut bine unei persoane, te-ai sacrificat pentru ca ea să nu aibă de suferit şi ceea ce primeşti în schimb din partea ei sunt cuvinte de ocară. Se prea poate ca respectiva persoană să nu cunoască adevărul despre ajutorul tău, la fel ca în cazul povestirii de mai sus, dar asta nu o îndreptăţeşte, sub nicio formă să te vorbească de rău. Dar în zilele noastre, întâlnim parcă din ce în ce mai des varianta cea mai dureroasă a acestui caz: te vorbeşte de rău şi te blamează tocmai persoana care ştie că i-ai făcut bine. Ce faci în acest caz? Răspunde răului cu bine, oriunde, oricând, şi în ciuda rezultatelor. Atunci, vei căpăta binecuvântarea Domnului! Iar omul care primeşte binecuvântarea Domnului în viaţă poate suporta cu uşurinţă blamările, pentru că ele sunt prea insignifinate pe lângă bucuria pe care o simte ca urmare a binecuvântărilor cereşti primate.

Fii un om care primeşte binecuvântarea Domnului

---

[1] Lascău, Petru, Familia între zâmbet şi supin, Societ. Penticostală de Misiune Creştină din România, 2012, p.70

28 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

28 Ianuarie

Exod 5:22-7:25, Matei 18:23-19:12,

Psalmul 23:1-6, Proverbe 5:22-23,

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă!

Psalmul 23:2

Cartea Psalmilor este considerată a fi “inima Bibliei” pentru că aici sunt adunate “toate trăirile sufleteşti ale copiilor lui Dumnezeu, de-a lungul secolelor. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile”[1], fiind astfel cea mai citită şi studiată carte din întreaga Scriptură. “În cartea Psalmilor este loc pentru cei iertaţi, pentru cei biruitori, pentru cei prăbuşiţi în adorare, pentru cei ataşaţi total de Domnul şi de locaşurile Sale, pentru cei lepădaţi de ei înşişi şi dăruiţi pe vecie Creatorului”[2]. Oricare ar fi starea ta de astăzi, te vei regăsi în cartea Psalmilor. Îţi vei regăsi starea sufletească, cu toată agonia sau extazul ei, dar vei găsi şi soluţia pentru a-i pune capăt, în cazul agoniei, sau a continua să te bucuri în Domnul, în cazul extazului tău spiritual. Cartea Psalmilor este cartea inimii tale.

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă!, este exclamaţia făcută de David într-un moment de exaltare spirituală. Tu cum I te adresezi lui Dumnezeu atunci când trăieşti, la picioarele Lui, momente de exaltare spirituală sau, din contră eşti deprimat şi fără speranţă? Care sunt cuvintele pe care le foloseşti? Se ridică cu adevărat inima ta la cer într-un imn al mulţumirii şi laudei adresat Lui, sau eşti zgârcit în privinţa cuvintelor şi chiar a atitudinii tale? Laşi bucuria sfântă să-ţi cuprindă întreaga fiinţă, în ciuda problemelor cu care te confrunţi, sau eşti moderat? Bucuria şi binecuvântările Lui vor continua să existe în viaţa ta, pe măsura exaltării tale exprimate înaintea tronului divin, oricare ar fi starea inimii tale. Amintesc din nou cuvintele lui Charles Spurgeon: Atunci când Îl binecuvântăm pe Dumnezeu pentru îndurările Lui, le prelungim, şi când îl binecuvântăm pentru suferinţe, de obicei le punem capăt.

Laudă-L astăzi pe Dumnezeu chiar dacă nu ai motive să faci acest lucru! Vino înaintea Lui în rugăciune şi preamăreşte-L pentru tot ceea ce a lucrat şi continuă să lucreze în viaţa ta! Mulţumeşte-I şi laudă-L pentru bucurii, dar mulţumeşte-I şi laudă-L şi pentru probleme, nejunsuri, lipsuri, boli şi încercări. Laudă-L chiar dacă nu ştii ce va aduce ziua de mâine! Laudă-L chiar dacă inima ţi-e tristă iar ochii îţi varsă lacrimi. Adu aceste lacrimi ca o ofrandă înaintea tronului sfânt. Adu inima ta ca o ofrandă înaintea Lui. Scrie, din inima ta, un imn al mulţumirii la adresa lui Dumnezeu iar El promite că te va duce la ape de odihnă!

Astăzi, laudă-L pe Dumnezeu! Vei prelungi în acest mod binecuvântările şi vei opri încercările! Nu fi moderat sau zgârcit în cuvintele de laudă! Pe măsura lor vei fi binecuvântat şi eliberat din încercare!

Astăzi, laudă-L pe Dumnezeu din toată inima!

---

[1] Cornilescu, Biblia cu explicaţii, p.36

[2] Ibidem

26 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

26 Ianuarie

Exod 2:11-3:22, Matei 17-10:27,

Psalmul 22:1-18, Proverbe 5:7-14,

Dumnezeule! Dumnezeule!  Pentru ce m-ai părăsit?

Psalmul 22:1

Sunt momente în viaţă când ne aflăm la limita dintre a ne pierde speranţa şi a pune deoparte toate promisiunile pe care Dumnezeu ni le-a dat prin Scriptură, şi a continua să sperăm că, cumva, într-un mod nou pe care noi nu putem acum să-l concepem sau să-l înţelegem, Dumnezeu va interveni în vieţile noastre şi ne va ridica. In astfel de momente, inima noastra striga: Dumnezeule! Dumnezeule!  Pentru ce m-ai părăsit?

Pare a fi o zi ca oricare alta şi totuşi, ceva nou îţi răscoleşte astăzi sufletul şi te face să verşi multe lacrimi. O trăire pe care nu ai mai avut harul să o trăieşti pănâ acum îşi face cuib în inima ta, făcăndu-te să realizezi ce mare nevoie ai de Dumnezeu şi cât de pierdut îţi este sufletul fără El. Inima îţi este tristă şi mâhnită pentru că te priveşti în oglinda lui Dumnezeu, azi parcă mai mult ca niciodată, iar ceea ce vezi îţi îngenunchiază sufletul, şi inima, şi mândria, şi toată umanitatea din tine. Te vezi cu ochii lui Dumnezeu. Îţi priveşti păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, şi te îngrozeşti. Întreaga ta fiinţa strigă chircită la piciorul Crucii, asemeni apostolului Pavel: Doamne, cine mă va scăpa de acest trup de moarte? Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac? Iar speranţa, acel imbold care ne face să mergem înainte pe drumul vieţii, atunci când totul în jur ne spune să ne oprim sau, mai rău, să mergem înapoi, te părăseşte.  Pare că sufletul tău moare, sau cel puţin amorţeşte, din cauza durerii simţite. O secundă doar, atât te-ai privit cu ochii lui Dumnezeu şi ai simţit deja că îţi pierzi răsuflarea. Ai simţit că mori!

Psalmul 22 este un psalm unic în Biblie prin faptul că prezintă cuvintele de agonie spuse de Isus pe cruce. Unii presupun că David l-a scris atunci când, urmărit de Saul, locuia în pustia Maon. Totuşi, semnul de întrebare apare în mod evident cu privire la suferinţa lui. Este cunoscut faptul că niciun om din intrega Biblie nu a suferit atât de mult precum reiese din cuvintele psalmului, nici chiar imparatul David. „Vom căuta zadarnic în viaţa lui o experienţă pe măsura suferinţelor descrise aici”. [1] Ce este mai probabil este că Isus, atunci când a fost pus pe cruce, să nu fi spus doar cuvintele: Dumnezeule! Dumnezeule!  Pentru ce m-ai părăsit?, ci să fi spus întregul psalm 22. Astfel, „tâlharul muribund mântuit prin har, a avut pe ce să-şi fundamenteze credinţa în ultimele sale ceasuri de chin nimicitor”. [2]

Doamne, Îţi mulţumim astăzi pentru jertfa agonizantă pe care ai adus-o la cruce, de dragul nostru!

---

[1] Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1, p.212

[2]Ibidem

25 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

 

25 Ianuarie

Geneza 50: 1-Exod 2:10, Matei 16:13-17:9,

Psalmul 21:13, Proverbe 5:1-6,

Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga!

Matei 16:25

            În Franţa, la marginea regiunii Camargue se află impetuosul turn Constance, o construcţie în formă cilindrică ale cărei ziduri ating grosimea incredibilă de 6 cm. În acest turn, folosit de către regii ţării drept închisoare, erau aruncaţi de obicei deţinuţii politici. Din nefericire, printre încarceraţi s-au aflat şi un număr mare de hughenoţi creştini închişi pentru credinţa lor în Dumnezeu. Bărbaţii erau condamnaţi să fie vâslaşi, în timp ce femeile erau închise în “turnul de rezistenţă”, aşa cum a fost numit ulterior, unde sufereau cumplit. Marie Durand, o tânără în vârstă de 15 ani s-a aflat în anul 1730 printre condamnate. Împreună cu ea a fost încarcerată şi o bună prietenă de-a ei, Isabeau Menet, care însă şi-a pierdut minţile. La acea vreme, în turn se aflau 28 de femei şi 2 bebeluşi născuţi în detenţie. Marie a petrecut aici 38 de ani lungi presăraţi cu aspre suferinţe şi cruntă prigoană. În fiecare an, comandantul închisorii scria în raport următoarele cuvinte care îi prelungeau agonia: statornică în credinţa ei. Ea spunea: pe măsura suferinţei care e din ce în ce mai mare, am asigurarea că Dumnezeu e tot mai aproape de mine. Rugăciunea ei din adânc a  fost: Răstignită pe crucea credinţei mele, stau în faţa Ta, Doamne. Te rog, mai întâi de toate, dă-mi putere să rezist ispitei de a mă lepăda de Tine, atunci când prigonitorii mei îmi cer lucrul acesta. Îţi mulţumesc pentru închisoarea aceasta în care trăiesc doar datorită harului Tău. Doamne, zdrobeşte şarpele care vrea cu orice preţ să-mi ia speranţa că aş mai vedea vreodată lumina soarelui. În mâna Ta predau din nou viaţa mea şi te rog, păstrează-mi suflarea ca să te pot avea mereu în mine.

În 1768, atunci când persecuţia împotriva hughenoţilor a încetat, Marie Durand a fost ultima creştină eliberată. A mai trăit încă 8 ani după eliberarea ei, împreună cu o colegă de celulă, până când “marele eliberator”, aşa cum ea numea moartea, a venit şi în dreptul ei.

Marie Durand este un exemplu pentru noi în ceea ce priveşte pierderea vieţii, de dragul lui Hristos. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga! Consacrarea, lepădarea de sine pe calea credinţei este un lucru mare, dar nu şi imposibil. Există însă în noi tentaţia firească de a ne scăpa viaţa şi de a evita disconfortul, singurătatea sau pierderile cu orice preţ. Dar omul care îşi abandonează total şi fără rezerve viaţa în mâna Mântuitorului, va găsi sensul existenţei sale, oricare ar fi preţul plătit pentru aceasta. Marie Durand a dus o viaţă grea, tristă, presărată cu momente de agonie şi disperare, dar cu SENS!

Are şi viaţa ta SENS? Isus şi numai El poate da sens şi semnificaţie vieţii tale! Rămâi credincioasă Lui, oricare ar fi suferinţa cu care te lupţi! La final, totul va avea SENS!