Tarana esti…

O melodie compusa si interpretata de sotul meu, ale carei ganduri ne aduc aminte ca nu suntem decat un pumn de tarana si ca , in final, tot acolo, in tarana, vom ajunge. Atat de repede trece viata!!Parca ieri l-am intalnit pe Mitica la radio …iar azi avem deja 2 copii!! Nu stiu cand a implinit Marcu 3 ani deja!!E atat de mare!!!Anii trec ca gandul…si va veni clipa cand vom da fata in fata cu Judecatorul!! Care vesnicie va incepe pentru tine: cea de bucurie sau cea de trsitete?? Nu te gandi ca vesnice iti vor fi zilele, bogatiile, relatiile pe acest pamant!! Aceasta nu se va intampla nimanui, oricat de mult s-ar zbate. Viata pe pamant e doar o etapa din viata vesnica!!O etapa infim de scurta!! Traieste-o pentru Dumnezeu!!!

Una din acele zile..

Traiam una din acele zile cand inima mea era plina de amaraciune, tristete si chiar deznadejde. Nu intelegeam de ce a ingaduit Dumnezeu ca tocmai mie, dintre milioanele de femei care au nascut in lumea aceasta, sa-mi apara, dupa cele 2 nasteri, pete pe corp, in special pe maini. Din cauza acestei amaraciuni, nu aveam rabdare cu copiii si cu mofturile lor, tipam la ei si nu gaseam nici un sprijin. Ma si vedeam intrand in cercul de prieteni si privita apoi cu dispret din cauza acestor pete. Imi pare rau sa spun asta, dar nu simteam ca  macar prietenii mei, crestini fiind, vor fi  ingaduitori cu mine!!Ma vedeam privita cu mila, compasiune…si chiar dispret.

Gandurile negre imi intunecau mintea si nu gaseam nimic de care sa ma agat. Dumnezeu insa nu m-a lasat in starea aceasta!! Am fost gata sa Ii ascult vocea, atunci cand mi-a vorbit si Ii multumesc ca m-a ridicat!!Cum a facut-o?? Intr-un mod foarte simplu, dar daca inima mea nu ar fi fost gata sa recunoasca glasul Lui, as fi zacut chiar si acum in groapa autocompatimirii si chiar cartirii. Citeam in acea zi noi capitole din cartea „Adevarata valoare a unei femei” scrisa de Lisa Bevere cand ochii mi-au cazut pe urmatoarele ganduri scrise de autoare: „Am simtit de timpuriu durerea catalogarii in functie de ceea ce se vede in exterior. Cand aveam 5 ani, am ramas fara ochiul drept din cauza cancerului. Medicii mi-au mai dat 6 luni de viata. Le-au spus parintilor mei ca la un moment dat, va incepe sa ma doara capul si ca nu ma voi mai trezi din somn. Niciodata!!Nu s-a intamplat insa asa. Dupa ce mi-a fost indepartat ochiul bolnav, mi s-a pus un ochi artificial.” Aceste ganduri m-au ridicat!! Mi-am dat seama ca nu sunt singura femeie din lume care traieste o mica „drama”, ba mai mult, am realizat ca ceea ce mi se intampla mie era chiar mai neinsemnat decat ceea ce se intamplase autoarei cu pricina. Am putut atunci sa ma ridic deasupra propriilor mele asteptari si ale celor din jur cu privire la aspectul fizic si sa realizez ca eu nu sunt doar ceea ce se vede, ci mult mai mult!! Frumusetea mea este in interior si este privita si apreciata de cel mai Minunat Dumnezeu!! Pentru frumusetea interioara merita sa ma zbat, pentru aprecierea Tatalui nu a oamenilor, merita sa lupt si chair sa vars lacrimi. Ce-mi pot oferi oamenii? Prietenie, dragoste, amicitie, colegialitate…dar tot oameni vor ramane. Oricand ma pot dezamagi..de aceea nu vreau sa depind de parerea lor. Cine stie, poate ca cei pe care vreau cu tot dinadinsul sa-i impresionez, nu vor fi impresioanati niciodata?!!

Vreau sa lupt pentru adevarata frumusete!!”Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara…” este scris in Petru 3:3 si cunoastem foarte bine acest verset, nu? Haideti sa ne straduim sa-l si punem in practica!!Dumnezeu ne avertizeaza sa nu investim in ceea ce nu are valoare vesnica, ci doreste, mai degraba, sa ne imbracam inima cu frumusetea Lui nepieritoare, vesnica, blanda si linistita. „Aceasta nu este atinsa de varsta, nu poate fi furata si nici nu incarunteste. Aceasta este reteta ascunsa a frumusetii Sale, o frumusete tainica, pastrata doar pentru ochii Lui . Dumnezeu ne va judeca in functie de roadele noastre, nu in functie de vasele in care le-am tinut”, spune Lisa Bevere.

Nu stiu care este „mica ta drama” dar sunt sigura ca ai si tu una. Accept-o ca venind din mana lui Dumnezeu, care nu face nimic ca pe un lucru de apucat sau din dorinta de a te vedea pe tine plangand sau suferind. El este in control si stie ce face!! Astazi te provoc: ai incredere in El!! Tu nu esti doar ceea ce se vede!!

Chiar daca smochinul nu va inflori…

„Chiar daca smochinul nu va inflori,vita nu va da nici un rod, rodul maslinului va lipsi si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule si nu vor mai fi boi in grajduri…eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!! ( Habacuc 3:17-19).

Cat de nemaipomenita este aceasta declaratie de credinta pe care Habacuc o face!!El este gata sa declare sus si tare ca, chiar daca Dumnezeu ii va lua totul, el tot va face din El culmea bucuriei lui. Chair daca ar fi sa treaca prin Valea Umbrei Mortii, el tot se va bucura!!Oare cum e posibil ca un om, un simplu om la fel ca fiecare dintre noi, sa poata face o astfel de afirmatie?? Va marturisesc ca eu nu sunt gata sa o fac. Cum poate el spune ca va continua sa se desfateze in Domnul, chiar daca il va lovi o mare incercare sau nenorocire?? Cum as putea eu in astfel de momente sa ma bucur in Domnul??

Si totusi, se poate!!!A te bucura  in Domnul in momente de criza, boala, moartea unui membru din familie inseamna de fapt a avea inima linistita, increzatoare in Cel ce este in controlul vietii tale si stie ce face!!”Asteapta in tacere ajutorul Domnului”…cred ca exact la asta se referea psalmistul David atunci cand a scris aceste ganduri. Nu te agita, ingrijora, mahni,  intrista peste masura ca nu are nici un rost. Ba mai mult, iti vei ingreuna povara si Dumnezeu nu a intentionat deloc asta. El are doar in plan sa te faca tot mai mult asemenea Lui si merita sa rabzi, in tacere..rasplata va fi pe masura „tacerii” tale!!Sa ai incredere in Dumnezeul mantuirii tale, Cel care te iubeste neconditionat, cu o dragoste imensa si care nu va ingadui niciodata sa vina peste tine o incercare doar de dragul de a te vedea suferind, este un lucru mare dar este exact ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi iar pana nu vom face asta, vom continua sa trecem prin diferite „cuptoare ale curatarii aurului”. De noi depinde!!

Trebuie sa avem mereu ochii atintiti la Dumnezeu si la lucrurile nepieritoare care ne asteapta in cer si care sunt mai mult decat minunate!! Focalizarea noastra, in viata pe care o traim pe acest pamant,  nu trebuie sa fie pe ceea ce ne lipseste, pe ceea ce ne doare, doboara sau intristeaza pentru o vreme, scurta de cele mai multe ori chiar daca noua ni se pare atat de lunga,  ci pe Dumnezeu care lucreaza in vietile noastre dupa placul voii Sale, o voie desavarsita la care nu este nimic de adaugat nici de scazut!!”Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu este desavarsit”…spunea marele intelept Solomon si e bine sa luam aminte la invataturile lui pline de calauzire divina!!Atunci cand pierd focalizarea pe lucrurile de sus si ma concentrez asupra lucrurilor firesti ale acestei lumi, devin nemultumitoare, mahnita, invidioasa etc. Dar cand in inima mea este prezent Dumnezeu si fac din El culmea bucuriei mele, atunci ma pot ridica deasupra tuturor problemelor vietii, avand incredintarea ca toate lucrurile sunt in controlul Lui!!Rugaciunea mea de astazi ar suna cam asa:

„Chiar daca copiii mei vor continua sa se imbolnaveasca si  noptile vor fi tot atat de chinuite, chiar daca peretii vor fi murdari din cauza manutelor copiilor si voi curata casa peste puterile mele cateodata, chiar daca David va continua sa ma trezeasca de cel 10 ori pe noapte si nu voi gasi odihna aproape deloc, chiar daca Marcu va face sotii in fiecare zi, chiar daca facturile vor fi la fel de mari iar viata in tara noastra la fel de grea, chiar daca nu voi mai lucra si voi sta doar acasa ingrijind copiii, singura, in fiecare zi…eu tot ma voi bucura in Domnul!!

Nota: Doamne, ajuta-ma sa rostesc cu adevarat aceasta rugaciune!!

De ce acest blog?!

De ce am facut acest blog? Nu stiu!!Cum am facut acest blog? Din greseala!! Cat de interesant lucreaza Dumnezeu!!Ma minunez de felul in care a lucrat ca acest blog sa existe!! Simt ca Dumnezeu a fost Cel care a vrut ca blog-ul femeilor puternice in Hristos sa ia fiinta!! Eu niciodata nu m-as fi gandit ca pot face acest lucru: sa scriu articole si sa le postez pentru a fi citite de oricine doreste. Dar Dumnezeu m-a surprins!! El mi-a dat si vointa si infaptuirea. Intodeauna mi-am dorit sa am un grup de femei, de mame tinere cu care sa impartasesc din propriile experiente cu Dumnezeu, cu care sa ma rog, cu care sa stabilesc relatii puternice. Nu a fost inca posibil acest lucru, dar Dumnezeu mi-a daruit altceva:  crearea acestui grup pe cale electronica. Slava Lui!!

Cum a luat fiinta acest blog?? Am afirmat in randurile de mai sus ca din greseala si asa este!! Totul a pornit de la un mesaj pe care am vrut sa-l las pe blog-ul Alinei Ilioi (www.capsunik.wordpress.com). L-am postat si am observat ca in dreptul celorlalte mesaje apare poza expeditorului, dar in dreptul mesajului meu, nu. In incercarea de a pune poza, am inteles la un momet dat ca trebuie sa ma autentific pe http://www.wordpress.com. Am facut asta, a aparut poza!!!… dar m-am trezit cu „DanielaDelibas’s blog”. Creasem un blog fara sa realizez acest lucru!!.Cateodata Dumnezeu ne da unele binecuvantari „ca prin somn”, nu??!!Astfel am inceput sa postez ganduri, articole, incurajari…si continui sa fac acest lucru cu mare placere!! Alina Ilioi, multumesc!! Totul a pornit de la tine;)

Ma rog ca Dumnezeu sa-mi implineasca dorinta, aceea de a crea pe cale electronica  un grup de femei alaturi de care sa invat mai mult cum sa fiu placuta Lui in calitate de femeie. Daca si tu vrei acest lucru, lasa-mi un mesaj pe blog sau scrie-mi pe adresa de E-mail duciucdaniela@yahoo.com. Mi-ar placea sa te cunosc si impreuna sa invatam sa-l cunoastem mai bine pe Dumnezeu si care este voia Lui cu privire la noi, femeile!! Fiti binecuvantate!!

Studentie, dulce studentie!!

Ce dor mi-e de acei ani superbi petrecuti in calitate de studenta la Universitatea Emanuel din Oradea, profil teologie dar si la Universitatea de stat Oradea, profil engleza. Au fost 4 ani de-a dreptul grozavi!! Cu cat drag imi aduc aminte  de toate colegele mele (la care adaugam un singur baiat), colegi alaturi de care am invatat sa-L iubesc mai mult pe Dumnezeu si cu care am slujit in anumite biserici de acolo. Biserica fratelui Demeter ( fost preot) din St. Andrei era un adevarat izvor pentru noi, studentii, suflete insetate dupa adevar!!Calatoriile misionare in Albania pe care am avut harul de a le face, de 2 ori, mi-au schimbat perspectiva asupra vietii. Atata saracie, vrajitorie si ocultism am vazut acolo!!Atata nevoie de Dumnezeu!!Rugati-va pentru Albania caci este o tara care are mare nevoie de Dumnezeu!!

Bucurati-va din plin de anii studentiei daca sunteti acum studenti pentru ca sunt anii care va vor ramane intipariti in memorie pentru totdeauna!! Cei care nu sunteti studenti, va incurajez s-o faceti. Nu veti regreta!!

Nicidecum n-am sa te las..

O piesa veche pe care o ascult inca de pe vremea cand eram studenta la Oradea  si care imi vorbeste in mod deosebit si astazi. De fiecare data cand am senzatia gresita ca Dumnezeu m-a parasit, ascult aceasta piesa si imi dau lacrimile. Promisiunea Lui este atat de minunata!!El nu ma va parasi niciodata!! Indiferent de cat de mult voi gresi fata de El, indiferent de incercarile prin care trec si care mi se par peste puteri..indiferent de tot de ingaduie Dumnezeu in viata mea, El este prezent, ma iubeste enorm si nicidecum nu va renunta la mine! Tot ce se intampla in viata mea este sub privirea directa a Lui si lucreaza spre binele meu!!Cateodata mi-e greu sa accept ca toate au un scop bun, dar Dumnezeu zideste in mine o inima tot mai placuta Lui cu fiecare zi care trece si ma incred in El tot mai puternic. Dumnezeu sa va vorbeasca prin versurile acestei cantari vechi, fara imagini.

Anotimpurile Inimii!

Am citit aceasta carte de cel putin 3 ori si inca pot spune ca mai gasesc in ea sfaturi pentru o traire dupa voia lui Dumnezeu. Este scrisa de Gigi Tchividjian, fiica cunoscutului predicator Billy Graham si ne ofera noua, femeilor, o multitudine de metode prin care putem deveni mai placute Domnului!! Care alt scop mai nobil poate exista in aceasta viata decat acela de a fi placute Mantuitorului?!! Puse sub forma de meditatii zilnice pe care obisnuiam sa le citesc la timpul de partasie din fiecare zi, acestea ne invata cum sa ne lasam transformate de Duhul Lui Dumnezeu pentru a putea trai (nu supravietui. Dumnezeu vrea sa traim in aceasta viata saturati fiind in fiecare zi de binecuvantarile Lui, nu sa supravietuim doar!!) atat pe vreme frumoasa cat si pe vreme de furtuna si totusi sa fim placute Domnului.

Nu e usor sa ramanem in picioare atunci cand trecem prin vai pline de ceata cum ar fi rutina de fiecare zi, frustrarile, dezamagirile cu privire la altii sau la propria persoana, dificultatile sau necazurile care uneori par sa ne copleseasca. Tocmai aceste momente ne ajuta insa sa-L descoperim pe Dumnezeu intr-un mod extraordinar si sa devenim tot mai mult asemenea Lui!! „Cum, cum, cum? Cum sa fiu o persoana placuta Tie cand vad atatea defecte si greseli in viata mea??”, este o intrebare pe care Gigi si-a pus-o si care este strigatul meu de fiecare zi. Doamne, cum? In fiecare zi lupt sa fiu tot mai mult asemnea Tie, si in fiecare zi cad. Nu exista zi in care sa nu fac o greseala, in care sa nu-ti intristez macar umpic fata. Cum?? Raspunsul il gasiti in cartea „Anotimpurile Inimii” pe care va provoc s-o cititi imediat. Este extraordinara atat pentru femei singure, casatorite, cu copii sau fara!!!

Totul este goana dupa…bani!!

Care este scopul vietii noastre traite pe acest pamant? De ce ne-a creat Dumnezeu si cum anume trebuie sa traim ca sa atingem nivelul asteptarilor Sale? Privesc in jur si vad ca acum parca mai mult ca niciodata,crestinii  si-au gasit propriile scopuri si traiesc doar pentru a si le implini si nu se mai gandesc la Dumnezeu sau poate prea putin. Totul este desertaciune si goana dupa…bani!!Solomon spunea in Cartea Sfanta ca totul este ” goana dupa vant” insa eu observ ca o caracteristica care ia amploare in sec.XXI este „goana dupa bani”, daca-mi permiteti modificarea. Casele devin din ce in ce mai mari, masinile din ce in ce mai luxoase iar banii din ce in ce mai cautati. Avem impresia ca vom mosteni pamantul si asftel adunam mereu fara oprire  si nu mai stim prin ce metode sa facem bani (nici macar noaptea nu gasim odihna).Fiecare dintre noi parca vrea sa adune cat mai mult, gandind ca astfel va fi laudat in popor, va fi stimat, respectat  si apreciat. Cautam tot mai mult bunavointa oamenilor, si nu pe cea a lui Dumnezeu! Vrem sa-i impresionam pe cei din jurul nostru atat de mult incat, atunci cand nu reusim, inimile noastre cad zdrobite de tristete si dezamagire. Oare de ce nu intelegem ca oamenii pe care vrem sa-i impresionam, poate nu vor fi niciodata impresionati sau poate prea putin? De ce nu intelegem ca cu cat este o casa mai mare, cu atat mai dezastruoasa ii va fi prabusirea in cazul unui cutremur?? Ca, cu cat e mai frumoasa si luxoasa, cu atat mai greu o vom parasi pentru a pleca la cele vesnice!! Sa ne indragostim de pamant si de lucrurile si placerile lui si sa nu ne mai dorim cerul, este cel mai groaznic lucru care ni se poate intampla. ” Bunurile materiale ne sunt date pentru a fi folosite, nu iubite„, spunea Linda Dillow in cartea Linisteste-mi inima ingrijorata. Dumnezeu sa ne ajute sa punem in practica acest adevar!!

Am ales aceasta melodie pentru ca imi provoaca o stare profunda de meditatie cu privire la lumea aceasta si felul groaznic in care ea s-a departat de Dumnezeu. Totul in jur este durere, lacrimi, deznadejde…asa cum se vede in imagini…din cauza ca omul L-a parasit pe Dumnezeu. Daca si tu ai facut la fel, inca mai este timp sa te intorci si sa intelegi ca scopul tau in aceasta lume nu este sa aduni cat mai multe bunuri materiale sau sa impresionezi pe cei din jur, sau sa traiesti clipe de fericire desarta in concediu pe o plaja  in Egipt sau Grecia. Toate bucuriile acestei lumi sunt desarte!! Te bucura pe moment si ai impresia ca ai gasit fericirea si scopul vietii, insa te lasa la urma dezamagit si gol. Nu-ti mai pune increderea in lucrurile pieritoare ale acestei lumi, ci atinteste-ti privirea sus la ceruri, la Dumnezeu!! Scopul tau pe acest pamant este sa devii cu fiecare zi care trece tot mai mult asemenea lui Hristos si astfel, numele Lui sa fie slavit printre oameni datorita tie. Cauta cu tot dinadinsul sa implinesti scopul lui Dumnezeu, altfel vei fi aruncat afara, acolo unde va fi plansul si scrasnirea dintilor. Vei fi atat de socat sa constati ca nu esti copilul lui Dumnezeu, desi toata viata ai crezut asta…dar va fi mult prea tarziu!!!

O mireasma placuta…

O mireasma placuta!!!Asta simti in prezenta Maurei Pascariu din Hantesti, o prietena draga pe care am vizitat-o recent impreuna cu grupul de tineri  din Ipotesti. Toata fiinta ei revarsa frumusete, placere , acceptare de sine si chiar bucurie. Ea este o minune!!! Faptul ca traieste, conform medicilor, este o adevarata minune!! A suferit un grav accident de masina in urma cu 10 ani si de atunci viata ei nu a mai fost niciodata aceeasi. Inima ei insa a ramas aceeasi: la fel de iubitoare fata de Dumnezeu si oameni, ba chiar mai mult!!! Daca o vizitezi , lucru pe care te indemn cu toata dragostea sa-l faci, vei pleca schimbat, incurajat, improspatat.

In urma accidentului de masina pe care l-a suferit la varsta tanara de 22 de ani, trupul ei a refuzat sa mai asculte comenzile, astfel ca ea isi poate misca acum doar mainile si capul si cu putin ajutor, poate sta chiar in sezut. „Un lucru extraordinar”, spune ea si parca nu iti vine sa crezi ca o face zambind. Il iubeste pe Dumnezeu cu toata inima si te face sa-ti doresti acelasi lucru!!E convinsa ca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta in viata ei cu un scop bine determinat si este dispusa sa-l duca la indeplinire. Nu se plange de starea ei ( oare cati dintre noi care putem merge, nu ne plangem ades de vietile noastre??) si priveste mereu dincolo de lucrurile acestei lumi, priveste mereu la Dumnezeu!!

Am invatat de la ea ca nimic nu este mai important decat cerul si mostenirea de care vom avea parte acolo!!Am invatat de la ea ca merita sa suferim orice incercare, necaz, nenorocire in viata aceasta pentru ca odata, sa ne bucuram cu Tatal sus in vesnicie!!Am invatat de la ea ca viata aceasta, cu toate trairile ei, nu poate fi comparata cu vesnicia, caci ar avea doar de pierdut: viata aceasta ne ofera prea putin comparativ cu cea vesnica!! Am invatat sa zambesc chiar si atunci cand inima mi-e indurerata si sa pun mereu voia lui Dumnezeu mai presus de voia mea!!Am invatat sa-L iubesc mai mult pe Dumnezeu si asta e TOT ce conteaza!!!Multumesc Maura Pascariu pentru ca existi si ne oferi o alta perspectiva asupra vietii efemere pe care o traim!!

Post Scriptum: Pe Maura Pascariu am cunoscut-o prin intermediul emisiunii Aproape de Aproapele tau, realizata la Radio Vocea Evangheliei.

Viata mea a trecut..cand???

„Era primavara, dar as fi vrut sa fie vara: zile calde si iesiri la iarba verde. Era vara, dar as fi vrut sa fie toamna: frunze multicolore, aer uscat si racoros. Era toamna, dar as fi vrut sa fie iarna: zapada minunata si bucuria sarbatorilor. Era acum iarna, dar as fi vrut sa fie primavara: caldura si natura inflorita. Eram copil, dar as fi vrut sa fiu adult: sa am libertate si respect. Aveam 20 de ani, dar as fi vrut sa am 30: sa fiu matur si experimentat. Eram la mijlocul vietii, dar as fi vrut sa am 20 de ani: tinerete si spirit liber. Eram pensionar, dar as fi vrut sa fiu la mijlocul vietii: prezenta de spirit, nelimitata. Astfel, viata mea a trecut, fara ca eu sa fi avut vreodata ce mi-am dorit”.

Am luat aceste ganduri din cartea „Linisteste-mi inima ingrijorata” scrisa de Linda Dillow pentru ca prezinta un mare si dureros adevar. Vom ajunge oare sa spunem si noi ca viata noastra a trecut, fara sa fi avut vreodata ce ne-am dorit?? Niciodata nu suntem multumiti de etapa vietii in care ne aflam, mereu asteptam ca ceva sa se intample in viitor si asta ne afecteaza profund si intr-un mod dureros prezentul. In loc sa ne bucuram de clipele prezentului, care alcatuiesc impreuna viata pe care o traim acum (la timpul prezent continuu) si care este singura pe care deocamdata o avem, noi devenim nemultumitori, morocanosi, tristi, dezamagiti si in final, nefericiti. Clipa prezenta este cea mai importanta!! Aceasta bataie a pendului de pe perete, aceasta bataie a inimii tale:  acestea conteaza…..nu cele care vor urma.

Aleg sa las in urma trecutul cu toate greselile, dezamagirile si durerile lui…Aleg sa las deoparte viitorul si sa nu ma mai gandesc la „cum ar fi daca, candva”… si aleg sa ma bucur cu toata puterea de clipa minunata a prezentului!!! Asta e tot ce am deocamdata!! Trecutul nu mai este, iar viitorul este intotdeauna undeva prea departe. Doamne, multumesc pentru clipa prezenta si pentru toate micile bucurii pe care ea le presupune!!