Cum să treci de la agonie la tărie sfântă! Puterea experimentată de Isus într-un moment de "întristare ca de moarte!"Ea poate fi și puterea ta!

Înainte de clipa arestării, Isus a trăit în grădina Ghețismani o stare memorabilă, asemănătoare cu cea pe care unii dintre noi o experimentăm azi. El era cuprins de o întristare ca de moarte! Era tulburat peste măsură! Nu mai înțelegea planul lui Dumnezeu! Nu mai înțelegea rostul lucrurilor! Nu mai înțelegea rostul jertfei Sale.

            El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare ca de moarte! Matei 26:38

Apoi  a mers puțin mai înainte, a cazut cu fata la pământ și s-a rugat zicand: Tată, daca este cu putinta cu putință; departează de la Mine paharul acesta!

Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu. Matei 26:39

Apoi, după aceste căteva minute de rugăciune:

            „Sculați-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul. Matei 26:46

            Ce schimbare! Ce trecere grozavă de la agonie la tărie sfântă in doar cateva minutre! Și totul datorită rugăciunii și încrederii în promisiunile lui Dumnezeu! Da, în acele momente Isus le-a crezut încă o dată! El a crezut că Dumnezeu nu-Şi ia înapoi şi nici nu-Şi schimbă promisiunile în funcție de circumstanțe!

Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele. Psalm 89:34

Promisiunile divine se împlinesc chiar și în mijlocul celei mai năpraznice furtuni! De fapt, ele se împlinesc cu precădere în furtună! Acesta este locul în care ai nevoie de manifestarea puterii divine și o poti descătușa prin credință.

Fii plin de credință și vei BIRUI!

Când treci prin situații de criză și nu mai intelegi nimic din ceea ce se întămplă, acceptă voia suverană a Suveranului! Când nu mai vezi nicio soluție la problema ta, crede în puterea suverană a Suveranului! Când nu mai știi în ce să crezi, crede promisiunile minunate ale Suveranului! Pe baza lor inima ta va primi tărie și liniște sufletească!

E tot ce ai nevoie ca să poți înainta în aceste vremuri tulburi!

Există un plan mult mai mare! Există un scop mult mai măreț! Tu nu îl întrezărești acum și nu îl poți înțelege, dar îl poți accepta. Acceptarea planului suveran îți aduce liniște sufletească! „Facă-se voia Ta, Dumnezeule!”, este expresia care îți schimbă viața!

p.s. În mijlocul furtunii experimentezi cel mai bine împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu!

Este timpul să devii serios cu privire la viaţa ta!

Până când vă veţi lenevi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeu?

Iosua 18:3

 În Dicţionarul Explicativ al limbii române lenevia este descrisă astfel: stare a omului care nu vrea, nu doreşte sau nu-i place să muncească; îşi petrece viaţa în lenevie; trândăvie, lene permanentă.

Tabăra poporului Israel se mută de la Ghilgal la Şilo unde are loc împărţirea ţării cucerite. Fiecare dintre semniţiile lui Israel îşi primeşte partea, prin tragere la sorţi. Cu multă bucurie, ei intră în stăpânirea acestor locuri binecuvântate şi pline de rod. Cu toate acestea, unii lenevesc în luarea în stăpânire a acestor locuri frumoase şi atât de aşteptate. Până când vă veţi lenevi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeu? (Iosua 18:3) De ce fac acest lucru? De ce îşi amână ei singuri binecuvântarea, bucuria şi odihna?

Unii dintre noi semănăm cu aceşti israeliţi tocmai prin faptul că lenevim în lucrul încredinţat nouă şi ajungem astfel să pierdem binecuvântarea promisă de Dumnezeu şi satisfacţia cuceririi unui loc nou, a realizării unui nou proiect, a împlinirii unui nou vis etc. Cei mai mulţi oameni pierd experienţe extraordinare cu Dumnezeu tocmai din cauza leneviei şi a lipsei de seriozitate. Fiecare om are potenţialul necesar pentru a deveni remarcabil într-un domeniu, dar acest potenţial trebuie scos la iveală, prelucrat, îmbunătăţit şi pus apoi în slujba lui Dumnezeu. Doar aşa ne vom putea bucura de cele mai minunate roade! Niciun alt domeniu de activitate nu-ţi aduce satisfacţie mai mare ca implicarea în lucrarea lui Dumnezeu! Ba mai mult, cei care au experimentat-o, nu s-au mai dezlipit de ea întreaga viaţă! Caut-o şi tu şi vei trăi o viaţă plină de belşug! Nu mai lenevi în lucrul pe care Dumnezeu ţi l-a încredinţat să-l faci în această lume! Este unic! Este făcut special pentru tine şi poate fi realizat, la nivelul la care Dumnezeu doreşte, doar de tine!

Chiar dacă nimeni altcineva nu crede în tine, Dumnezeu crede! El crede că tu poţi face tot ceea ce El doreşte să faci! Fii încrezător în acest lucru şi apucă-te de lucru! Acţiunea este unul dintre principalii ingredienţi al succesului. Dacă nu faci nimic, nu se întâmplă nimic! Cu Dumnezeu alături si pentru El, tu vei face tot ceea ce poţi, tot ceea ce îţi propui! Dăruind timpul şi efortul necesare pentru a te pune în slujba lui Dumnezeu şi oferind pentru lucrarea Lui tot ce e mai bun din tine, tu vei experimenta bucuria împlinirii şi a satisfacţiei depline! De cealaltă parte, câtă vreme nu îţi pui potenţialul în slujba lui Dumnezeu, viaţa ta va fi searbădă, goală şi fără semnificaţie. Totul va seca în exterior tocmai pentru că totul este sec, gol şi lipsit de pasiune în interior. Adapă-te mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, îndrăgosteşte-te de El şi de frumuseţea chipului Lui şi vei avea mai mult de unde să dăruieşti. Te vei bucura de mai mult rod în exterior atunci când acesta va rodi în interior peste măsură de mult! Când paharul tău va fi plin de dă peste el, atunci cei din jur se vor adăpa din el iar lucrarea ta, făcută în numele lui Dumnezeu, va propăşi. Totul începe cu o mică sămânţă! Pune sămânţa azi! Pune sămânţa acum!

Este timpul să devii serios cu privire la viaţa ta! Este timpul să devii serios cu privire la implicarea ta în lucrarea lui Dumnezeu!

 

Un credincios autentic nu este îngrozit sau paralizat de atacurile celui rău, ci mai degrabă impulsionat !!

Dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea!

Proverbe 21:29

           Despre răcnetul leului se spun 2 lucruri semnificative: (1) Atunci când acesta răcneşte, persoanei care îl aude i se pare că sunetul vine dintr-o cu totul altă direcţie decât credea ea, astfel că devine îngrozită şi extrem de derutată. (2) Nu atacul în sine al leului este cel mai puternic şi de temul act, ci răcnetul dinainte. Acesta demoralizează şi paralizează victima, astfel ca apoi leul să-ţi poată ucide prada.

            În fiecare zi leul Satan răcneşte asupra noastră pentru a ne distruge, pentru a ne smulge din braţele Mântuitorului şi pentru a ne arunca în focul veşnic. Îi auzi răcnetul chiar acum? Poate că a venit sub forma unei încercări care te-a adus în pragul disperării sau sub forma unor vorbe grele şi dureroase aruncate de un aşa zis prieten, care ţi-au străpuns şi mâhnit inima atât de tare încât nu te mai poţi bucura de nimic. Sau poate a venit sub forma pierderii locului de muncă, al unui membru drag din familie, al unui mădular din trup, a  schimbării domiciliului, a îmbolnăvirii etc. Oricare ar fi forma pe care a luat-o, un lucru este sigur: este răcnetul lui Satan care vrea să te distrugă, astfel încât luptă să îţi ia totul, chiar şi ultima fărâmă de speranţă care ţi-a rămas în inimă. Nu-i da voie! În această luptă spirituală, tu poţi ieşi biruitor! Isus, Leul din Iuda, Marele Leu, este de partea ta! El va lupta pentru tine! El va lupta cu leul Satan, nu tu! Încredinţează-I Lui prin rugăciune această luptă şi ai încredere în puterea Lui de a-ţi aduce steagul biruinţei. Nu fugi şi nu ceda! Rămâi tare în credinţa ta, acum mai presus decât orice, chiar dacă genunchii ţi se lovesc de groază unul de celălalt – şi vei ieşi biruitor! Nu te lăsa îngrozit de puterea răcnetului leului. Este inofensiv în ceea ce te priveşte. Satan nu are putere asupra ta ca să te distrugă, aşa cum îşi doreşte în fiecare clipă, pentru că Dumnezeu nu îi permite acest lucru. Tot ceea ce el poate să facă ca să te descurajeze, ca să te paralizeze de spaimă sau ca să te facă să îţi pierzi credinţa, este răcnetul. Atât şi nimic mai mult! El doar răcneşte. Ce efect are acest răcnet asupra ta? Este exact cât îi dai tu!

Dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea! (Proverbe 21:29) În ciuda atacurilor de fiecare zi din viaţa credinciosului, acesta îşi îmbunătăţeşte calea! Un credincios autentic nu este îngrozit sau paralizat de atacurile celui rău, ci mai degrabă impulsionat la o apropiere mai strânsă de Dumnezeu, la o implicare mai mare în slujba Lui, la o dedicare mai pasionantă pentru rugăciune şi studiere a Cuvântului! Cu cât este mai mare atacul celui rău, cu atât este mai mare nevoia ta de rugâciune şi de alipire de Dumnezeu! Acum tu ai nevoie de rugăciune şi adâncire în Cuvântul Sfânt al Bibliei mai mult ca niciodată! Pune-te pe genunchi chiar acum!

În calitate de credincioşi, noi nu putem face nimic pentru a opri răcnetul leului, dar putem reacţiona la aceasta după voia sfântă şi plăcută a lui Dumnezeu: ne putem îmbunătăţi calea! Tu poţi face în această lume mult mai mult decât faci acum! Tu îţi poţi extinde orizontul slujirii până la marginile pământului! Cu Dumnezeu alături şi fiind hotărât, dedicat, harnic şi consecvent, tu poţi cuceri lumea pentru Hristos! Porneşte la lucru! Pentru tine sunt pregătite multe lucrări şi biruinţe!

 

 

Vrei sa fii ascultat? Vrei ca vorbele tale sa aiba greutate? Iata una din solutii inspirata din citirea Bibliei pentru azi!

De aceea oamenilor liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu!

Faptele Apostolilor 27:25

Ţi s-a întâmplat vreodată să iei cuvântul în cadrul unei şedinţe sau pur şi simplu în cadrul unei discuţii şi să constaţi, cu durere, că nu eşti ascultat, că cuvintele tale nu au importanţă, că ceea ce spui nu atrage sau nu impresionează cu nimic şi că cei din jur ar prefer ca, mai degrabă, să facă orice altceva decât să te asculte? Sau ţi s-a tăiat vreodată vorba, chiar înainde de a deschide gura pentru a spune şi tu ceva? Te-ai simţit groaznic de mic şi lipsit de importanţă în acele momente? Mie mi s-a întâmplat astfel. Cei mai mulţi dintre noi dorim să fim ascultaţi de către cei din jurul nostru, dorim să se ofere greutate şi respect cuvintelor noastre şi să se ia în considerare sfaturile sau ideile pe care le avem. Aceasta ne conferă o stare de bine! În acele momente ne simţim importanţi şi capabili să spunem vorbe înţelepte care merită a fi luate în seamă! Cu toţii tânjim după această stare de spirit. Dar ce trebuie făcut pentru a fi ascultaţi? Una din soluţii ne este prezentată în textul din Faptele Apostolilor 27. Acest capitol ne prezintă o întâmplare pasionantă din viaţa lui Pavel. În acest context, Pavel, împreună cu alţi deţinuţi, se afla la bordul unei corăbii care se îndrepta înspre Roma pentru a fi judecat. Ce trist context! Dar, cel mai trist context devine unul plin de har, de bucurie şi de biruinţă atunci când îţi pui încrederea în Dumnezeu!

Trecuseră 14 zile de când au plecat din portul “Limanuri Bune” iar acum pluteau în derivă într-o parte a Mediteranei, mai exact marea dintre Grecia, Italia şi Africa. În tot acest timp ei au plutit fără să vadă soarele sau stelele, neputând astfel să-şi dea seama unde se află. Foamea le-a accentuat disperarea! Boala, teama şi descurajarea li s-au alăturat foamei, astfel că şi-au pierdut orice speranţă de supravieţuire. 276 de personae, echipaj şi pasageri, riscau să piară înghiţite de apele tulburate de groaznica furtună Euroclydon. Dar aici intervine Pavel! Iată cum descrie A. W. Tozer discursul său: “Când “vântul dinspre sud a suflat uşor”, vasul care-l purta pe Pavel naviga destul de lin şi nimeni de la bord nu ştia cine era Pavel sau câtă tărie de caracter se ascunde sub acea înfăţişare obişnuită. Dar când puternica furtună Euroclydon s-a dezlănţuit asupra lor, toţi oamenii de la bord nu vorbeau decât despre măreţia lui Pavel. Apostolul, deşi era deţinut, a preluat literalmente conducerea vasului, a luat decizii şi a dat comenzi care însemnau viaţă sau moarte pentru oameni.” Prin puterea cuvintelor lui, dar şi prin încrederea pe care el a avut-o în Dumnezeu, Pavel a condus în siguranţă întregul echipaj către mal. Niciunul din cei 276 nu a pierit! El le-a spus: “De aceea omenilor liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu!” (27:25)

Sunt 3 mari lucruri pe care le putem învăţa de aici: (1) Dacă vrei ca cuvintele tale să fie ascultate, vorbeşte întotdeauna şi cu orice prilej despre Dumnezeu, despre soluţiile pe care Biblia le oferă acelei situaţii şi despre principiile care trebuie aplicate pentru soluţionarea problemei! Trăieşte-ţi viaţa în compania lui Dumnezeu, citeşte zilnic “cartea înţelepciunii” care este Biblia şi vei deveni astfel înţelept iar cei din jur vor rămânea uimiţi de cuvintele tale! (2) Atunci când o puternică furtună loveşte barca vieţii tale iar soarele şi stelele speranţei sunt ascunse de faţa ta, încrede-te în Dumnezeu! El îţi va da biruinţa! (3) Ai curaj! Tu eşti fiu/fiică de Dumnezeu! Atunci când viaţa ta va fi una plină de pasiune pentru Dumnezeu şi pentru lucrarea Lui în lume, la fel vor deveni şi lucrările sau cuvintele tale, iar oamenii vor rămânea uimiţi! Uimeşte-i pe cei din jur prin trăirea unei vieţi evlavioase, plină de curaj, credinţă şi bucurie!

Meditatia inspirata din citirea Bibliei pentru azi si anume: 1 Cronici 9: 1-10:14, Faptele Apostolilor 27:21-44, Psalmul 8:1-9, Proverbe 18:23-24.  Aceasta citire este preluata din „The one year Bible” si contine citirea zilnica a unui Psalm, a unui Proverb sau a cateva versete din Proverbe, a 2-3 capitole din Vechiul Testament si a 2-3 capitole din Noul Testament!:) Fie ca citirea zilnica a Bibliei sa fie si pentru tine prioritatea si bucuria vietii tale!!

Frumusetea cărţii Romani, “o carte de căpătâi a credinţei creştine, una din operele clasice ale Bibliei!”

Credinţa voastră este vestită în toată lumea!

Romani 1: 8

Din punct de vedere teologic, cartea Romani este considerată a fi cea mai importantă carte din Noul Testament, având o covârşitoare influenţă asupra celorlalte cărţi din Biblie. Scrierile vechi, cât şi cele contemporane,îi atribuie acestei cărţi convertirea unor personalităţi marcante din istoria creştinismului.  “Astfel, Augustin a fost convertit pe când citea Romani 3: 13 şi 14 (în anul 380 d.Cr.). Reforma Protestantă a fost lansată când Martin Luther a înţeles, în cele din urmă, sensul neprihănirii lui Dumnezeu şi faptul că “cel drept va trăi prin credinţă” (1517). John Wesley a primit siguranţa mântuirii ascultând lectura prefeţei la comentariul scris de Luther asupra cărţii Romani, pe când frecventa serviciile unei biserici moraviene, ce se ţineau într-o casă particulară de pe strada Aldersgate din Londra (1738). John Calvin a scris: “Când cineva a ajuns să înţeleagă această epistolă, a dobândit o cale a înţelegerii întregii Scripturi”. [1] Începem aşadar citirea şi studierea cărţii Romani, “o carte de căpătâi a credinţei creştine, una din operele clasice ale Bibliei.” [2]

Dorinţa mea este ca acelaşi Duh care i-a călăuzit pe Martin Luther, John Wesley, Augustin, John Calvin şi alţii la Hristos, să vă călăuzească şi pe voi la Hristos, sau pentru a primi o mai bună înţelegere a adevărurilor biblice prezentate de Dumnezeu, prin Pavel, în această carte.

Un exemplu demn de urmat de toţi credincioşii de azi este iniţiat de Pavel chiar din primele versete ale cărţii. El îşi începe scrisoarea către romani evidenţiind aspectele lăudabile cu privire la aceştia. Nu îşi începe lucrarea cu o mustrare sau cu un aspect negativ în ceea ce îi priveşte ci, aşa cum găsim scris în vrs.8, el îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa lor care, în mod surprinzător probabil pentru zilele noastre, se vestea “în toată lumea.” Se pare că mărturia romanilor era vorbită, sau chiar bărfită,  “în toată lumea”, adică pe tot cuprinsul Imperiului Roman care constituia la acea vreme “toată lumea”, din perspectiva celor care trăiau în zona Mării Mediterane.

Cât de departe ajunge mărturia credinţei tale în Isus? Se răsfrânge ea la toată lumea? Probabil că răspunsul multora este nu şi este de înţeles. Cine ar putea avea un impact atât de mare prin mărturia lui încât aceasta să devină cunoscută întregii lumi? Dar cum stau lucrurile cu “lumea” din casa ta? Cum stau lucrurile cu “lumea” din apropierea casei tale, din biserica ta? Asta e “întreaga ta lume”! Spune-ţi mărturia lor, prin vorbe şi mod de viaţă, iar Dumnezeu te va aprecia, aşa cum i-a apreciat pe romani, prin cuvintele lui Pavel. Atât lui, cât şi ţie, Dumnezeu a dat aceeaşi poruncă, acelaşi “har şi apostolie, ca să aducem, pentru numele Lui, la ascultarea credinţei, pe toate Neamurile”( Romani 1:5).

---

[1] MacDonald, William, Comentar la Noul Testament, CLV- Christliche Literatur- Verbreitung, 1998,  p. 491

[2] MacDonald, Comentar la Noul Testament, p. 492

Nu gasi semnificatie in lucrurile fara semnificatie ale acestei lumi!!

Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucrurile de nimic are belşug de sărăcie!

 Proverbe 28: 19

Un mare pericol al creştinilor sec. XXI este acela de a alerga după lucrurile de nimic, ba chiar de a găsi plăcere şi semnificaţie în acestea. Se spune despre un om că, rătăcit fiind fără speranţă în deşert, după mai multe zile, a zărit la orizont o luminiţă plăpândă. Apropiindu-se din ce în ce mai mult de această luminită, el s-a aflat faţă în faţă cu un mic sat aşezat sub dunele de nisip şi locuit de o mână de oameni. Aceştia l-au primit în mijlocul lor cu multă dragoste, l-au hrănit şi i-au dat un loc unde să se odihnească. Trezindu-se a doua zi însă, a constatat că uşa camerei  lui este încuiată pe dinafară şi că el nu poate părăsi camera decât cu acordul sătenilor. Cerându-le să îi deschidă uşa, aceştia i-au răspuns că de azi înainte el va fi prizonierul lor şi că va trebui să sape în pereţii de sare ai camerei pentru a căuta aur. Dacă nu va face acest lucru, nu va primi hrană şi apă. Aşa că Jim a început să sape. Au trecut astfel 2 ani.

Într-una din zile, uşa camerei lui se deschide iar înăuntru este aruncată o femeie care primeşte aceleaşi instrucţiuni. Astfel, cei doi au început să sape împreună. Inevitabil, dragostea s-a cuibărit în sufletele lor şi au devenit o bună echipă! Viaţa părea din nou frumoasă în acea cameră întunecoasă dintr-un sat uitat de lume! Dar povestea nu se sfârşeşte aici. La un moment dat, o bătaie în uşa camerei lor, făcută de un bărbat necunoscut, le adevereşte faptul că ei pot fi liberi! Tot ce trebuie să facă este să îl urmeze pe acest bărbat şi astfel vor fi scoşi în siguranţă, afară din acel sătuc. Aflaţi sub influenţa primului impuls, ei s-au grăbit înspre uşă dar ceva i-a oprit, pe amândoi. Odată cu părăsirea acelei camere, viaţa lor îşi va relua cursul de altădată. Se vor putea în sfârşit întoarce la familiile lor şi îşi vor putea relua vechile slujbe. Ce minunat! Şi totuşi… ei nu-şi mai doreau acest lucru. Nu vroiau să se despartă unul de celălalt! Ba chiar începuseră să iubească această viaţă trăită în captivitate, săpând după aur, împreună! Astfel că… au refuzat invitaţia bărbatului necunoscut. Au găsit semnificaţie într-un lucru fără semnificaţie! Ce final trist, veţi spune. Ce oameni fără înţelepciune!

 În Biblia Fidela acest verset este tradus astfel : Cel ce îşi ară pământul va avea multă pâine, dar cel ce se duce după oameni de nimic va avea destulă sărăcie. Nu umbla după oameni, circumstanţe sau lucruri de nimic sau fără seminficaţie! Isus este Cel  care dă semnificaţie vieţii tale! Implică-te în acitvităţi care Îi aduc glorie lui Dumnezeu, şi nu Ego-ului tău sau lumii, iar inima ta va găsi semnificaţie în această lume fără semnificaţie!

 

„Fă un semn pentru mine, Doamne!” I-ai cerut aceasta vreodata lui Dumnezeu?

 

Fă un semn pentru mine, Doamne!

Psalmul 86:17

“Era o noapte deosebit de întunecată, fără luna care de obicei se reflecta în apa liniştită a lacului. Doar câteva stele aruncau câte o licărire slabă printre nori. Problema mea părea mult mai mare decât resursele mele. Mult iubitul nostru fiu adolescent fugise de acasă. Obrajii îmi erau brăzdaţi de lacrimi. Nici nu mai ştiam de cât timp stăteam acolo strigând către Domnul. Te rog Doamne, revelează-mi-Te! Am nevoie să te simt aproape. Am nevoie de o dovadă a prezenţei Tale! Pinii foşneau blând deasupra mea, legănaţi uşor de o briză nevăzută. Cât de mult tânjeam după un semn vizibil, după un susur blând al prezenţei Lui, după adierea Duhului Sfânt. Doamne, te rog, doar o simplă luminiţă în vârful pinilor întunecaţi. Atunci voi şti că eşti prezent şi că Îţi pasă. Întunericul era tot mai dens. Apa lacului clipoci uşor la atingerea unei stânci de corali. Curând, una câte una, luminile din casă s-au stins. Eram înconjurată de întuneric şi mă simţeam atât de singură. În cele din urmă, descurajată şi tremurând de frig, m-am ridicat de pe bancă şi, aruncând peste umăr o ultimă privire spre vârful pinilor, am urcat dealul spre casă şi m-am strecurat în pat.” Această tristă experinţă a fost trăită de Gigi Graham Tchividjian, una din fiicele cunoscutului predicator Billy Graham şi a fost prezentată în cartea “Anorimpurile Inimii”.

            Atunci când trecem prin anumite situaţii limită, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi venim înaintea Lui şi Îi cerem ajutorul! Ne încredem în El ca să ne aducă izbăvirea şi este bine că procedăm astfel! Dar, de cele mai multe ori, în aceste situaţii, atunci când disperarea tinde să ne cuprindă inimile, Îi cerem lui Dumenzeu un semn al prezenţei Lui! Un semn al dragostei Lui! Un semn vizibil al faptului că Îi PASĂ de noi şi problema noastră, că ŞTIE că noi suferim şi că ne va da IZBĂVIREA! Face El acest lucru? Ne oferă  un semn vizibil al prezenţei Lui?

            “Deodată, mi-am dat seama că Dumnezeu mi se revelase… toată ziua…mereu şi mereu…iubitor şi tandru. În noaptea mea eu căutam o luminiţă, şi El mi-a trimis nu una, ci mai  multe! L-am rugat să mi se descopere pe El Însuşi şi dragostea Lui într-un mod special. Şi Dumnezeu a făcut-o! Nu prin şoapte de noapte, nici prin foşnete misterioase sau prin licăriri în vârful pinilor, ci într-un mod în care eu puteam simţi dragostea Lui, prin copiii Săi. Plină de umilinţă, mi-am plecat capul şi am spus: Doamne, Îţi mulţumesc! “[1]

            Atunci cant treci prin încercare, nu uita: Dumnezeu este alături de tine! El nu te părăseşte niciodată! El nu te va dezamăgi niciodată! El ştie că tu suferi! El Însuşi a îngăduit această încercare în viaţa ta, pentru împlinirea scopului Lui bun! Lui Îi pasă de suferinţa ta! Ba mai mult, El suferă alături de tine! Inima Lui plânge alături de inima ta! Chiar dacă I-ai cerut un semn vizibil al prezenţei Lui în viaţa ta, şi nu l-ai primit, nu-ţi pierde speranţa. El are metodele Lui prin care îţi vorbeşte şi oamenii Lui prin care Îşi arată dragostea faţă de tine! Fii deschis(ă) la toate manifestările pline de dragoste ale lui Dumnezeu în viaţa ta! Sunt unice! Aceasta te va ţine tare, chiar dacă totul în jur se destramă!

---

[1] Graham Tchividjian, Gigi, Anotimpurile Inimii, Life Publishers International, Oradea, 1999, p.135

Smerenia ne pregăteşte pentru binecuvântările lui Dumnezeu!! Fii deci smerit(ă)!

 

Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat!

Luca 18:14

Smerenia, care aşează lucrurile la scara lui Dumnezeu, este de asemenea scara care ne permite să urcăm la Dumnezeu! Smerenia este un pisc la care ajung foarte puţini oameni! Smerenia este unul dintre cele mai grele lucruri pe care noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să îl practicăm! Cu toţii nutrim în noi dorinţa de a creşte în ochii noştri, ai semenilor şi chiar ai lui Dumnezeu. Căutăm în orice zi şi prin fiecare acţiune pe care o facem, bunăvoinţa şi aprecierea oamenilor. Ne dorim să fim apreciaţi pentru ceea ce facem şi lăudaţi pentru ceea ce intreprindem, în familie, în biserică sau în societate. Dar, spiritul de umilinţă şi pocăinţă este plăcut lui Dumnezeu! Acest spirit nu place neapărat sinelui, sau semenilor, dar place lui Dumnezeu! Contrar aşteptărilor, Dumnezeu îi înalţă pe cei umili şi îi smereşte pe cei mândri. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat!

Isus, Fiul lui Dumnezeu, a simţit la fel ca fiecare dintre noi în trăirea pe acest pământ, dar a biruit! Iată deci că se poate! În viaţa de zi cu zi, Dumnezeu nu cere de la noi perfecţiune, ci credincioşie şi smerenie în lucrurile încredinţate, fie ele mici sau mari. În acest mod, binecuvântările Lui nu vor întârzia să apară, în dreptul nostru dacă vom căuta, dintr-un spirit umil, să facem lucrarea şi voia Lui în această lume. Martin Luther, doctor în teologie, a afirmat: “Nicicând oamenii nu sunt mai nepotriviţi decât atunci când ei se cred cât se poate de potriviţi şi de bine pregătiţi ca să-şi facă datoria; nicicând nu sunt mai potriviţi decât atunci când sunt umiliţi şi ruşinaţi peste măsură de sentimentul propriei lor nevrednicii.“  Nu căuta locurile din faţă, şi le vei primi! Nu căuta aprecierea şi lauda din partea oamenilor, şi le vei primi! Nu căuta locurile de cinste, şi vei fi într-unul! Astfel lucrează Dumnezeu: celor smeriţi le dă har, din ce în ce mai mult har, iar celor mândri le dă ruşine. Ce doreşti pentru tine şi viaţa ta? A cui aprobare o cauţi: a oamenilor sau a lui Dumnezeu? Cine este mai important pentru tine? Cui sunt dedicate acţiunile tale? “Dacă prioritatea ta este să arăţi bine înaintea oamenilor, viaţa ta va avea un curs diferit decât dacă prioritatea ta este să-ţi foloseşti talentele date de Dumnezeu pentru a avea un impact pozitiv în lume.”[1]

 Caută cu tot dinadinsul să împlineşti scopul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta şi nu căuta aprobarea omenilor! Niciodată! Altfel, vei fi aruncat(ă) afară, acolo unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Vei fi atât de şocat(ă) să constaţi că nu eşti copilul lui Dumnezeu, deşi toată viaţa ai crezut aceasta. Va fi atunci mult prea târziu!

 De asemenea, Charles Spurgeon spunea: Smerenia ne pregăteşte pentru binecuvântările lui Dumnezeu! Vrei ca Dumnezeu să reverse mai multe binecuvântări peste tine şi viaţa ta? Trăieşte SMERENIA! Vei fi uimit(ă) de înălţarea pe care Dumnezeu o va da, ţie şi lucrărilor tale!

---

[1] Carson, Ben ,Asumă-ţi Riscul, Majesty Press International, Arad, 2008, pag.146.

Nimeni nu este atât de sfânt şi bun încât să nu aibă nevoie să meargă la biserică, şi nici atât de păcătos încât să nu poată păşi într-una!

 

Cât de plăcute sunt locaşurile Tale!

Psalmul 84:1

Nimeni nu este atât de sfânt şi bun încât să nu aibă nevoie să meargă la biserică, şi nici atât de păcătos încât să nu poată păşi într-una! Prezenţa credinciosului în biserică este una imperios necesară! Omul care nu frecventeză biserica lui Dumnezeu, nu este copilul Lui! De ce? Pentru că nu te poţi numi copilul Lui, dacă nu cauţi necurmat faţa Lui! Iar una din metodele de a te întâlni cu El, de a sta în prezenţa Lui minunată şi de a creşte în cunoaşterea Lui este tocmai prezenţa ta la Templu, adică, în termeni mai actuali, la biserică.

Psalmistul spune: Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu! Este aceasta şi dorinţa sufletului tău? Suspină sufletul tău după curţile Domnului? Tânjesc inima şi carnea ta după Dumnezeul cel Viu? Îţi place să mergi la Casa lui Dumnezeu sau este nevoie să fii tras(ă) de mânecă de fiecare dată când cei dragi aleg să mergă acolo? Biserica este locul în care sufletul nostru, asemenea rândunicii, se poate odihni!  Aici privim frumuseţea lui Dumnezeu şi Îi învăţăm voia! Aici noi creştem din putere în putere! “Sufletele acestea neînfricate pot să cânte chair când trec prin suferinţe şi întristări, lacrimile lor reflectând curcubeul iubirii divine. Ei transformă tragediile în triumfuri şi se folosesc de necazuri ca de o trambulină care să-i catapulteze spre lucruri mai mari.“[1] Secretul victoriei lor supreme asupra tragediilor vieţii este determinat de prezenţa lor în Casa lui Dumnezeu! Vrei să trăieşti o viaţă de biruinţă? Du-te cu bucurie şi dor la Casa lui Dumnezeu!

Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta! Ei Te vor lăuda! Cei care locuiesc în Casa lui Dumnezeu, atât cea fizică cât şi cea cerească, sunt fericiţi, binecuvântaţi! Ce mare har! “Când ne gândim astfel la fericirea celor dragi care au plecat acasă la Domnul, nu mai putem să ne lăsăm copleşiţi de întristare. Pentru noi, plecarea lor reprezintă într-adevăr o pierdere, dar pentru ei este un câştig etern. Ei sunt într-o poziţie avantajată faţă de noi! “ [2]

Psalmistul încheie cu o exclamaţie extraordinară izvorâtă din inimă: Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! Caută faţa lui Dumnezeu, atât acasă, la serviciu cât şi la biserică! Vei avea astfel parte de harul Lui măreţ din plin! Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe caei ce duc o viaţă fără prihană! (v.12) Ce minunată promisiune! Dumnezeu nu va refuza niciun bine celui care umblă fără prihană şi cu integritate! Dacă acel lucru este bun pentru noi, atunci ni-l va da; dar dacă El refuză să ni-l dea, înseamnă că nu este bun! Crede acest lucru din toată inima şi nu uita: În Casa lui Dumnezeu vei creşte în toate domeniile vieţii tale!

---

[1] MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului: Vechiul Testament, p.560

[2] Ibidem

Suferinţa din viaţa noastră nu este niciodată fără sens dacă noi cu un Da, Tată!, suferim!

 

Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Psalmul 83:1

“Dumnezeu a fost foarte bun cu mine! Dacă cineva mi-ar fi spus ce voi învăţa din aceste suferinţe lungi, mă tem că m-aş fi dat în spate speriată şi aş fi pierdut toate aceste lecţii minunate pe care Dumnezeu şi le-a propus să mă înveţe. Dar aşa cum e, El m-a condus pas cu pas, răspunzând rugăciunilor mele în felul Său. Şi nu vreau ca nimeni să se îndoiască de bunătatea şi corectitudinea căilor Sale. Le iubesc şi le ador exact aşa cum sunt.”[1] Dacă am putea vedea de pe acum tot ceea ce ne rezervă viitorul, toate încercările , necazurile, neajunsurile şi problemele prin care vom trece, probabil că ne-am da înapoi speriaţi şi L-am ruga pe Dumnezeu să NU îngăduie să trecem pe acolo. Dar acesta ar fi unul dintre cele mai groaznice lucruri care ni s-ar putea întâmpla! De ce? Pentru că: (1) ne-am afla astfel în afara voii Lui bune şi desăvârşite, (2) nu am ajunge la statura plinătăţii lui Hristos prin învăţarea lecţiilor de viaţă care ne parvin în urma trecerii prin diverse situaţii de criză şi (3) am pierde farmecul vieţii care constă în trăirea atât a momentelor bune care ne fac mai fericiţi, cât şi a momentelor mai grele care ne apropie de Dumnezeu şi unii de alţii. “Aşa este viaţa! Vin vremuri grele, dar viaţa merge înainte, eliberându-se treptat de povară. Vin şi vremuri mai bune; poate că ne-am putea descurca şi fără ele, dar Domnul ştie că avem nevoie de ele pentru a căpăta valoare – pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta să reflectăm strălucirea soarelui. Cred că trebuie să acceptăm binele şi răul cât trăim şi să facem tot ce putem pentru ca răul să ne afecteze cât mai puţin cu putinţă. În ce priveşte binele – să îl ajutăm să crească, să dăm importanţă lucrurilor bune!”[2]

 Să alegem să avem încredere în Dumnezeu şi în lucrarea pe care El o desăvârşeşte în noi. Nu suferinţa este cea care contează, la urma urmei, ci revelarea Chipului lui Hristos din noi! Suferinţa din viaţa noastră nu este niciodată fără sens dacă noi cu un Da, Tată!, suferim! De dragul lui Hristos suferim în această lume, şi putem spune că merită: Ne aşteaptă veşnicia cu Isus! Dragostea pe care o simţim în inimile noastre pentru Dumnezeu şi lumea creată de El este, şi trebuie să fie, mai mare decât ar putea fi vreodată apăsarea suferinţei. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”. (Filipeni 1:29)

  Spune azi această rugăciune din toată inima: Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule! Continuă să ne sfinţeşti sufletele, prin bucurii şi prin necazuri! Nu Te odihni niciodată în această privinţă! Nu ne părăsi niciodată! Pedepseşte păcatul din viaţa nostră, ca să ne îndreptăm pe cale şi răsplăteşte jertfa şi ascultarea noatră! Rămâi mereu de partea noastră!

---

[1] Prentiss, Elisabeth, Paşi spre cer, Editura Little Lamb,Suceava, 2002, pag.215.

[2] Ibid., pag. 213.