Capitolul 1
TOT CEEA CE FACE DUMNEZEU ESTE FOARTE BUN!
Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse;
şi iată că erau foarte bune!
Geneza 1:31
Îmi priveam fiul de patru ani cu inima frântă. Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Isus era din nou în prag şi în timp ce pregăteam casa pentru sărbătoare, am observat că ceva este în neregulă cu ochii lui David. De ce nu mă priveşte drept atunci când îmi vorbeşte? m-am întrebat.Ce se întâmplă?L-am atenţionat şi pe soţul meu, iar el mi-a aprobat îngrijorarea. Da, este o problemă cu ochii lui, mi-a răspuns manifestând în glas aceeaşi nelinişte ca şi mine.
Şi am mers la doctor. Era 23 decembrie anul 2013. Era începutul unei călătorii grele, cu multe zbateri, lacrimi, frământări, complicaţii, dar o călătorie nelipsită totuşi de prezenţa şi mângâierea lui Dumnezeu!
Da, pe El L-am simţit alături la tot pasul!
Pe Dumnezeu L-am căutat la tot pasul!
Aşa este viaţa mea împreună cu El: Îl implic în tot ceea ce fac pornind de la cele mai mici şi insignifiante momente şi stări ale vieţii şi ajungând până la cele mai mari şi complicate, precum era acesta! Aşa că am deschis Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, pentru a primi din paginile ei încurajare, mângâiere, mustrare (dacă era cazul!), ridicare sau călăuzire! Şi Dumnezeu mi-a răspuns, aşa cum face de fiecare dată! Lăudat fie numele Lui în veci!
Încercarea aceasta este BUNĂ pentru tine şi familia ta!
Ai încredere în Mine!
Biblia este la ora actuală cea mai citită şi studiată carte din lume! Este Cartea care s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume şi care a schimbat şi continuă să schimbe destinele oamenilor care o citesc pentru eternitate!
Deşi are patruzeci şi patru de autori care au trăit de-a lungul a peste şaisprezece secole, învăţătura Bibliei este în armonie în toate cele şaizeci şi şase de cărţi ale ei. Mai mult, niciunul dintre autori nu îl contrazice pe celălalt, ci în mod cu totul uimitor şi minunat, toţi prezintă o singură persoană: pe Isus Hristos, în calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu, şi o singură tematică: El a murit pe crucea de la Golgota pentru a ridica păcatul lumii!
MI-AM LIPIT SUFLETUL DE BIBLIE!
Numită în termeni originali „Bibliorum”, această Carte Unică aduce cu sine completarea educaţiei fiecărui om în parte: oricât de multe cărţi ai citit, dacă nu ai citit Biblia înseamnă că nu ai citit nimic! „În lumina destinului nostru veşnic, Biblia, şi implicit cartea Geneza, este singura naraţiune istorică care poate influenţa soarta noastră eternă. Ignorarea celorlalte cărţi istorice ne poate dăuna relativ, dar ignorarea Bibliei ne poate atrage suferinţa noastră absolută şi de neînlăturat.“
De aceea eu mi-am lipit sufletul de Biblie!
Iar aceasta a fost alegerea pe care nu am regretat-o niciodată!
Biblia mi-a mângâiat mereu inima!
Biblia mi-a luminat mereu viaţa!
Aşa cum spun versurile unei frumoase cântări:
Aş fi trist dac-ar trece o zi şi n-aş vedea soarele pe cer,
Dar mai trist aş fi dacă nu Te-aş zări, pe Tine, Doamne!
Dacă n-aş mai simţi prezenţa Ta!
Vreau să Te privesc!
Vreau sa văd frumuseţea Ta!
Aş vrea în fiecare zi să Te simt mai aproape, Doamne!
Şi eu am făcut întocmai: am încercat să Îl simt pe Dumnezeu mai aproape de inima mea, în fiecare zi! Cum am făcut aceasta?! Prin intermediul Cuvântului Său: citind, primind şi savurând acest semn minunat al dragostei Sale divine: Biblia, scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu către omul muritor!
Şi la fel am făcut şi în acea perioadă tristă şi grea din viaţa mea, atunci când am descoperit că David, băieţelul nostru în vârstă de patru ani pe atunci, avea probleme cu vederea.
Am citit Biblia!
Şi Dumnezeu m-a ridicat!
Pot să spun şi eu asemenea psalmistului David care declara în Psalmul 138:3:
În ziua când Te-am chemat,
(1) m-ai ascultat,
(2) m-ai îmbărbătat,
(3) şi mi-ai întărit sufletul! (sublinierea îmi aparţine).
Slavă Ţie, Doamne!
Citeam într-una din dimineţi din cartea Geneza, prima carte a Bibliei, iar versetele din cadrul citirii zilnice Îl prezentau pe Isus Hristos ca fiind „agentul activ” în creaţie. „Pentru minunile inepuizabile ale creaţiei Sale, El este vrednic de închinare eternă.”
La sfârşitul celor şase zile de lucru intens, Dumnezeu face o remarcă formidabilă:
Toate sunt foarte bune!
Această remarcă o găsim în Geneza 1:31, verset în care se spune declarativ:
Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune! (sublinierea îmi aparţine).
În acea dimineaţă am înţeles un mare şi minunat adevăr pe care l-am găsit scris chiar pe primele pagini ale Bibliei! Şi acest adevăr este:
Tot ceea ce face Dumnezeu este foarte bun!
Acest adevăr m-a ajutat şi m-a încurajat, atât în acea vreme de încercare cât şi pe tot parcursul întregii vieţi ce a urmat apoi.
Da, tot ceea ce face Dumnezeu este foarte bun!
Tot ceea ce El a creat finalizând cu coroana lucrării Sale devotate, cu omul, este foarte bun!
Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun! găsim de asemenea scris în Geneza 1:12 (sublinierea îmi aparţine).
Mi-L imaginam pe Dumnezeu privind în acele momente din Ceruri peste viaţa mea şi peste încercarea care apăsa greu inima mea mâhnită, şi spunându-mi:
Încercarea aceasta este BUNĂ pentru tine şi familia ta! Ai încredere în Mine!
Şi aceasta am făcut! Mi-am pus toată încrederea în El! Iar această încredere neclintită în braţul Lui care ştie ce face şi care poate aduce biruinţa mi-a dat putere să înaintez pe cale chiar şi atunci când simţeam că mi se poticneşte piciorul şi mă prăbuşesc în deznădejde!
Da, tot ceea ce primim de la Dumnezeu este BUN, fie că este vorba de o încercare pe care El o îngăduie în vieţile noastre cu scopul de a ne şlefui şi de a ne pregăti pentru Cer, fie că este vorba de o binecuvântare cu care El ne răsplăteşte credincioşia cu care L-am slujit!
Tot ceea ce El orchestrează sau îngăduie în vieţile noastre este BUN, folositor şi pentru un scop final bun!
Foarte bun!
LA DOMNUL GĂSESC SCĂPAREA!
David, cel care a fost numit lumina ochilor lui Dumnezeu, este una dintre cele mai măreţe şi marcante personalităţi din istoria omenirii. Fiu al lui Iese şi nepot al lui Boaz, din moabita Rut, el a fost cel mai tânăr dintre cei opt copii ai tatălui său. Îl întâlnim ca „băieţel la oi, cântăreţ din arfă, purtător de arme, căpetenie în luptă, ginere al împăratului, scriitor neîntrecut de psalmi, împărat uns de Samuel şi… fugar rătăcitor şi nevinovat”.
Deşi a fost cel mai important dintre toţi împăraţii poporului Israel prin faptul că a dus la întemeierea dinastiei prin care s-a născut Isus Hristos, David a fost în acelaşi timp şi un fugar, urmărit fiind ani la rând de Saul care dorea să-l ucidă! Conform datelor prezentate în Scripturi, Saul a încercat de patru ori să-l ucidă pe David, de frică să nu îi ia împărăţia. Găsim aceste relatări în 1 Samuel 19: 10, 15, 20, 21, 23, 24.
„Tinereţea lui David a fost astfel împărţită în trei părţi: la ţară, anii de formare; la curtea regală, anii hotărâtori când nu ştia de pe o zi pe alta dacă va rămâne în viaţă; apoi în peşteră, anii de pribegie când era urmărit îndeaproape şi pretutindeni de agenţii lui Saul.” Dar în toate aceste momente el şi-a pus încrederea în Dumnezeu!
El a spus:
La Domnul găsesc scăparea!
Încrederea fermă a lui David în Dumnezeu i-a adus în final libertatea, dar şi domnia peste poporul Israel. El nu s-a îndoit nicio clipă de faptul că mâna puternică a lui Dumnezeu îl va scoate nevătămat şi biruitor din lupta pe care o duce! De asemenea, el nu s-a îndoit nici de faptul că fiecare încercare a vieţii îşi are scopul ei bun şi precis, orchestrat de Însuşi Dumnezeu. Iar din toate circumstanţele vieţii, el a învăţat lecţia pe care Dumnezeu a vrut ca el s-o înveţe. „La ţară, David a învăţat adorarea: cum să-L iubească pe Dumnezeu; provincia l-a făcut un sfânt. La curtea regală, David a învăţat înţelepciunea: curtea regală l-a făcut un înţelept. În peşteră, David a învăţat războiul: cum să facă din colaboratorii săi nişte buni oşteni.”
David a spus: La Domnul găsesc scăparea!
Cum să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?” (Psalmul 11:1)
Te simţi şi tu chiar azi asemenea unei păsări care vrea să-şi ia zborul, din dorinţa de a scăpa de probleme? Îţi vine să fugi de problema ta cât vezi cu ochii? Bun venit atunci în mijlocul oamenilor muritori! Pentru că a fi om înseamnă prin definiţie a fi părtaş la încercări, necazuri şi probleme în dreptul cărora, de cele mai multe ori, din punct de vedere omenesc nu găsim nicio soluţie.
Psalmul 34:19 ne atestă acest lucru atunci când ne spune următoarele:
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea! (sublinierea îmi aparţine).
Iată că încercarea, şi chiar nenorocirea, vine peste cel neprihănit, şi nu de puţine ori, ci de multe ori! Şi cred că am simţit cu toţii acest adevăr pe propria piele! S-au abătut asupra noastră de-a lungul vieţii nenumărate probleme, necazuri şi nenorociri la care nici măcar nu ne-am aşteptat, nu-i aşa?
S-au abătut încercări şi asupra vieţii tale?
Cu siguranţă, da!
Şi ce-ai făcut în aceste situaţii grele?
L-ai căutat mai mult pe Dumnezeu sau, mult mai probabil, te-ai întristat peste măsură? Ai plâns, te-ai tânguit şi chiar ai cârtit? Te-ai supărat pe Dumnezeu pentru faptul că îngăduie să treci printr-un cuptor mult prea fierbinte al încercărilor?! Şi într-adevăr aceasta este prima tendinţă a omului muritor. Dar ferice va fi de cel care, în astfel de momente, îşi ridică glasul şi inima, deşi este întristată, către Dumnezeu şi spune:
La Domnul găsesc scăparea!
Chiar dacă Satan mă atacă, şi mă loveşte, pentru a mă face să-mi pierd credinţa, eu nu voi ceda! De ce?
Pentru că la Domnul este scăparea mea!
Şi nu uita:
Tot ceea ce face Dumnezeu este foarte bun!
Fie că este vorba de o binecuvântare!
Fie că este vorba de o încercare!
Toate sunt foarte BUNE pentru simplul motiv că vin din mâna Lui!
