CONFERINŢA NAŢIONALĂ A FEMEILOR MAMAIA 2012!!

CONFERINŢA NAŢIONALĂ  A FEMEILOR MAMAIA 2012

    Scriitoarea creştină, LIGIA SEMAN ŞI ECHIPA DE ORGANIZARE  –  te invităm cu drag să fii alături de noi la conferinţa naţională a femeilor, cu tema:

              SCHIMBATĂ, NU DOAR ATINSĂ DE DUMNEZEU!

    Data: 26 iunie – 30 iunie

    Locaţia: Hotel Palas  4**** ,  Mamaia

    Costul 360 RON – incluse: cazarea şi prânzul

    Înscriere: conferintafemei2011@yahoo.com,

 

    Informatii:

    Telefon:  0762673247 – şi 0722795557  – Elena Nini

    0745048768  – şi 0734998008 – Cornelia Maftean  (după ora 18.00)

Conferinţa cuprinde sesiuni de învăţătură, marturii de vieţi transformate si misiune, timp de părtăşie în grupe     mici şi ateliere de rugăciune.

O echipă specială de consiliere va fi  la dispoziţia femeilor.

 

                                       Detalii organizatorice:

Conferinţa începe marti – 26 iunie, ora 16.00 şi se va încheia  sambata – 30 iunie, ora 12.00

Va rugam frumos sa ne confirmati ocuparea locurilor integrala sau partiala repartizate pentru zona (orasul, grupul, biserica) dumneavoastra pana la data de 25 aprilie.  Avand in vedere ca locurile sunt limitate ( mai putine  ca anul trecut) – doar primii inscrisi vor beneficia de ocuparea locurilor.

Până în data de 18 mai 2012 se va plăti jumătate din sumă, respectiv 180 Ron si pana in 11 iunie, restul sumei pana la 360Ron. Cine are posibilitatea, poate plăti toată suma până în data de 18 mai. Deasemenea specificăm faptul ca avansul nu se va restitui având in vedere faptul că locurile au fost rezervate.

Banii pentru conferinţă vor fi depuşi la Banca Transilvania, sucursala Hunedoara, la urmatoarele date: Seman Timotei,Hunedoara, cod IBAN:RO81BTRL06301201B98796XX, cu menţiunea „donaţie conferinţă”.

Pentru lidere: ar trebui sa avem de la ele lista cu toate persoanele care vin la conferinta si persoanele care vor depune banii in cont. Dorim sa fim foarte clar informati cu privire la suma si cine a depus, pentru cine s-a depus,telefonic la numerele de mai sus, sau prin mail – numele si prenumele corecte – pentru a evita neplacerile si confuzia.

Înregistrarea şi cazările se vor face între orele 10.00 – 14.00 – marti, 26 iunie, la Hotel Palas, Mamaia, Constanţa in baza cartii de identitate.Spre deosebire de anii trecuti – nu vor mai fi paturi suplimentare in camere. Vor fi doar 2 persoane in camera.

Nota  din partea conducerii Hotelului Palas:

Facilitati copii:

–         1 copil cu varsta cuprinsa intre 0 – 6 ani, beneficiaza de gratuitate in conditiile in care se folosesc paturile existente

–         copilul cu varsta peste 6 ani, va achita tariful intreg de adult (360 lei/sejur), pentru aceasta – parintele respectiv, mama va prezenta actul doveditor al copilului.

Pentru camerele care se vor ocupa inainte de inceperea evenimentului, Beneficiarul va avea o reducere din tariful de receptie de la tariful de 69 euro/ camera/noapte , la 50 euro/camera/ noapte. Acest tarif nu include mese.

 

Pentru persoanele care doresc sa vina mai repede de inceperea conferintei sau sa ramana dupa terminarea evenimentului – se poate gasi cazare la un pret acceptabil la vilele din Mamaia Nord.

CUM SE AJUNGE LA LOCUL CONFERINŢEI? Din gara Constanţa, luaţi microbusul spre Mamaia Nord şi spuneţi la şofer să oprească la Hotel Palas- Pelican. Microbusele circulă foarte des în acea perioadă.

Din partea coordonatorilor conferinţei – Ligia & Tibi Seman si a echipei de organizare.

 

Cartea „Femeia care muta muntii” prezentata femeilor din Bruxelles, Belgia!

Prin harul si binecuvantarea Domnului cartea „Femeia care muta muntii” a fost prezentata femeilor din biserica Betleem din Bruxelles, Belgia! M-a bucurat mult numarul mare de femei care au fost interesate sa si-o achizitioneze, din cate am aflat din discutiile purtate cu fiecare femeie in parte, fie pentru ele fie pentru o ruda, prietena sau vecina. De asemenea, m-a bucurat sa vad si faptul ca au fost si cativa barbati care au cumparat cartea pentru sotiile lor, purtand astfel in inimile lor  dorinta ca sotiile lor sa devina femei care muta muntii, cu ajutorul si de dragul lui Hristos si a familiei din care fac parte.

Ma rog ca Dumnezeu sa binecuvanteze din plin fiecare femeie din aceasta biserica, dar si din biserica Elim unde am fost invitati sa slujim prin cantare si sa le poarte in carul Lui de biruinta! Daca le lipseste bucuria de a trai, sufera de depresii sau daca se lupta in fiecare zi cu o sumedenie de munti, le provoc sa se apropie mai mult de Dumnezeu, de rugaciune si Cuvant iar bucuria le va insenina din nou capul si viata li se va parea din nou frumoasa! Mult mai frumoasa! In capitolul „Femeia si… fericirea” vorbesc despre modul in care femeia poate dobandi adevarata fericire in Hristos si poate apoi deveni o sursa de fericire si pentru toti cei dragi ai ei.

Biserica Betleem din Bruxelles, Belgia imi va ramane in inima! Este biserica unde Dumnezeu m-a ridicat prin cantarile si rugaciunile la care am luat parte dar si prin predica fr. Neagu Virgil din Suceava. Prin harul Domnului, am cantat acolo impreuna cu un grup de tineri din care fac parte. Cantarea „Nu cere de la oameni sa-ti dea FERICIREA” am cantat-o atat cu buzele cat si cu inima! Cu adevarat, oamenii nu ne pot darui fericirea! Doar Dumnezeu ramane in veci Cel care poate si vrea sa ne-o daruiasca! Mie… mi-a dat-o prin harul de care mi-a facut parte in aceasta calatorie! Slava Lui pentru toate!!

Cauta si tu fericirea… dar nu la oameni… ci la Dumnezeu!! El ti-o va da din plin!!

Puteti accesa site-ul bisericii Betleem din Bruxelles, Belgia prin intermediul acestui link: www.betlehembruxelles.be

Vindecare de moarte sau un meci pierdut? – Radu Muresan

1. Radu Muresan este astazi o stire pe net, maine altcineva va deveni stire pe net. Nu toti, doar unii, mai cunoscuti. Radu a fost Redactor-Sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. In urma lui au ramas 4 copii si sotia. Si mama lui, si Biserica lui, si prietenii lui, si restul familiei, si colegii, chiar si Africa. Si adresa lui de E-mail, si telefonul lui, si planurile lui, si numele lui. In urma cu 2 luni era in misiune in Africa, sa inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potential de peste 1.000.000 de ascultatori.

 2. Radu este un „meci pierdut”. Pentru vindecarea lui s-au rugat atatia oameni, atatea Biserici, din Africa, Australia, America, Romania, Europa, si cu toate astea, totusi Radu a murit. Avea doar 45 de ani. Dar mai stiu pe cineva care „aparent” a pierdut meciul… Si intr-adevar, fara inviere, ar fi fost cu adevarat un „meci pierdut”… Dar a venit INVIEREA. Si pentru Domnul Isus, si va veni invierea si pentru Radu. Si pentru fiecare dintre noi. Da, meciul a fost pierdut, dar campionatul… CAMPIONATUL ESTE DEJA CASTIGAT. Caci noi „suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. Slava lui Dumnezeu.

3. Radu a murit de cancer la plamani. In Februarie au aparut primele simptome. Joi, chiar inainte de Pasti, eram in Biserica la Cina Domnului din Joia mare si am primit un SMS: “Radu are cancer”. Am inceput sa plang in Biserica. Dupa mai putin de 2 saptamani de la diagnostic a fost gata. Este plina lumea de cancer. M-am saturat sa aud continuu ca si cutare, si cutare, si cutare are cancer. Evident ca cel putin o data ne-am gandit fiecare… cine urmeaza…

4. Cancerul este, de fapt, relativ simplu. Cineva descria cancerul cam asa: toate celulele din corp lucreaza impreuna pentru binele intregului trup. La un moment dat, o celula incepe sa lucreze egoist, pentru ea insasi, dupa un alt plan si cu un alt scop decat al restului corpului. Apoi mai invata si alte celule sa lucreze „pe cont propriu”, egoist, impotriva sistemului. Pana la urma se prabuseste intregul sistem.

De fapt asta este problema si in familie: unul dintre cei doi incepe la un moment dat sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva „sistemului”. Si acest sistem se prabuseste.De fapt asta este problema si in Biserica: cineva incepe sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva „sistemului”. Fie ca este vorba de „nepotisme”, de interese imobiliare mafiote sau de interese financiare, sau chiar si de “banala” mandrie. Nemaivorbind despre pornografie, curvie, droguri, etc. Evident ca si acest sistem se prabuseste. Ma rog, se prabusesc organizatiile locale, care au pierdut legatura cu Cerul, ca despre Biserica Lui, Insusi Domnul Isus Cristos spune: „portile locuintei mortilor nu o vor putea birui”.

De fapt asta este problema si in politica, si in societate si oriunde: egoismul. Mai vorbeste cineva despre jertfa de sine? Despre sacrificiu pentru altul? Mie sa-mi mearga bine, de ce sa ma jertfesc eu pentru altul?

5. La final, ma gandesc la „vindecarea de moarte”. Mama mea a murit in anul 1980, cand eu aveam 11 ani. In primele zile mergeam zilnic la mormant, impreuna cu tata, cu fratii mei si cu sora mea. Apoi, cu trecerea timpului, am inceput sa mergem saptamanal, apoi mai rar, apoi doar cand ne aminteam sau treceam pe langa cimitir.

 Cand ma gandesc la mama, dragostea mea pentru ea nu a scazut cu nimic, doar ca sufletele noastre s-au linistit si acum ne gandim doar la reintalnire. Intre timp a plecat si fratele meu cel mai mare… Dar pot sa zic ca m-am „vindecat de moarte”. Cicatricea va ramane in sufletul si in inima mea pentru totdeauna, absolut pentru totdeauna, dar nu mai este o rana deschisa, supuranda, ci este doar o cicatrice, o urma a unor intamplari grozav de dureroase.

Vindecarea de moarte se face doar „cu moartea pe moarte calcand”.Chiar si atunci cand sunt mort in sufletul meu, ma vindec doar daca „mor” fatza de mine insumi, ca sa traiesc… “dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”. Si aici, si-n vesnicie, Cristos traieste in mine. Si El face toate lucrurile noi.

As incheia cu un dar muzical:

http://www.youtube.com/watch?v=SW_3kHHvk8M

 Ioan Ciobota

Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Sursa: ioanciobota.wordpress.com

Slujba de inmormantare a celui care a fost Radu Muresan poate fi urmarita astazi difuzata live la ora 14 accesand acest link: inmormantare-celui-ce-a-fost-radu-muresan-live.

Minunea pe care o astepta Radu Muresan a venit…dar nu dupa asteptarile lui!

Minunea pe care o astepta Radu  Muresan a venit… dar nu a fost  dupa asteptarile lui! Cu profunda tristete am primit astazi vestea conform careia Radu  Muresan, redactor-sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj si colegul  nostru  a parasit acest pamant  astazi, in jurul  orei 10 a.m.

Radu Mureşan a fost plecat cu mai multi colegi din reţeaua Radio Vocea Evangheliei, împreună cu misiunea Speranţa la instalarea, şcolarizarea şi tot ce presupune a unui post nou de radio in Uganda, Africa. El a plecat cu pneumonie din România dar în Africa situaţia lui s-a agravat. A fost operat, adus din Africa și internat într-un spital din Cluj Napoca dar starea lui nu s-a îmbunătățit.  Fratele Radu a intrat în odihna sfinților și avem nădejdea reîntâlnirii cu colegul nostru care Il slujea pe Dumnezeu din toata inima, în Împărăția lui Dumnezeu!

Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14:13)

„Colegul nostru drag, Radu Muresan, a trecut la Domnul marti, 24 aprilie. Nu avem cuvinte care sa spuna cat de dureroasa este aceasta despartire. Vrem sa ne rugam cu totii pentru familia sa care trece prin momente nespus de grele”,  au scris colegii lui Radu pe site-ul www.rvecj.ro.

Sursa: ‎Radu Mureşan, redactor şef la Radio Vocea Evangheliei Cluj, a trecut la Domnul | Stiri Crestine.ro

Cristos a inviat! Cum te bucuri tu de învierea Domnului?

,,După Scriptură,Isus trebuia să învieze din morţi!“Ioan 20:9b 

 Cum te bucuri tu de învierea Domnului? Cât de recunoscătoare eşti Domnului pentru iertarea păcatelor şi viaţa veşnică? Cum Îi mulţumeşti că a murit în locul tău?

Deşi este o zi de durere pentru ceea ce s-a întîmplat în ,,Vinerea Mare”, o zi în care ne amintim cât de mult a suferit Domnul pentru noi, totuşi este şi o zi de bucurie căci Domnul Isus este viu în vecii vecilor.

Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus a înviat din morţi. Învierea Domnului este foarte importantă. 1 Corinteni 15:14 spune: ,,Dacă nu a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică; şi zadarnică este şi credinţa voastră.“

Credinţa noastră este că Isus Cristos s-a născut (după Scripturi), a trăit fără păcat, a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat (după Scripturi) şi a înviat a treia zi (după Scripturi).

Învaţă pe copil să se bucure de învierea Domnului.

Cea mai mare bucurie pentru mine în copilărie a fost sărbătoarea Naşterii Domnului şi sărbătoarea Invierii Domnului. Nu era aşa mare diferenţă între sărbători, amândouă erau la fel de importante. Astăzi sărbătoarea Învierii Domnului este nesemnificativă în multe familii şi biserici. (Diavolul a furat sărbătorile noastre.)

În fiecare an, de Paşte, aveam rochiţă nouă şi mergeam la adunare. Tot satul era în sărbătoare. Primăvara, cu frumuseţea ei, ne ajuta să ne bucurăm de viaţa care răsărea pretutindeni.

În biserică, textul despre înviere şi cântările aduceau aşa mare bucurie că nu pot uita niciodată aceste amintiri. Ziua întâi a săptămânii este foarte importantă pentru mine, deoarece îmi aminteşte mereu şi mereu de învierea Domnului.

Isus e viu, e viu cu adevărat!

Cristos a înviat! Adevărat c-a înviat!

Sărbătoreşte cu drag Învierea Domnului!(ganduri semnate Ana Tatar Andras)

Sursa: anatatarandras.wordpress.com

Puteti citi mai multe articole ale scriitoarei Ana Tatar Andras din Hickory, North Carolina, autoarea cartilor de meditatii „Deschide-mi ochii!” si „Biruieste!”,  accesand blog-ul ei personal: anatatarandras.wordpress.com

Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului!

Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 1 Aprilie 2012 – Hickory, NC

Intrarea lui Isus în Ierusalim

„Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai si le-a zis: „Duceti-va în satul dinaintea voastra. Când veti intra în el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a încalecat nimeni niciodata: dezlegati-l si aduceti-Mi-l. Daca va va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegati?”, sa-i spuneti asa: „Pentru ca Domnul are trebuinta de el.” Cei ce fusesera trimisi s-au dus si au gasit asa cum le spusese Isus. Si când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâsul Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a început sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.” Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

                                                                               Luca, 19.29-32; 37-38

                                                                                                                   ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL!

1.  Vechiul Testament se împlineste în Noul Testament sub ochii nostri.

Pe vremuri existau oameni pentru care era îndeajuns doar o strângere sincera de mâna pentru  a parafa o întelegere sau un contract. Dupa cum binecunoscuta este si practica  Cailor Ferate Japoneze ca la încheierea fiecarui an sa-si ceara scuze   calatorilor pentru întârzierile produse de trenuri, desi per total acestea sunt sub  5 minute! La acest capitol, statistica din România se afla la polul opus, unde întârzierile dintr-un an se masoara în … zile!

Însa pentru Dumnezeu „Toate îsi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri îsi are ceasul lui.   Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (…) caci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca sa-l împlinesc.” 

Dumnezeu „ (…) Îsi trimite poruncile pe pamânt, cuvântul Lui alearga cu iuteala mare.”

Marele nostru Dumnezeu si Creator nu întârzie si nici nu grabeste lucrurile, toate se împlinesc la ceasul lor, întocmai cum a promis, dupa voia Sa.

În Evanghelie gasim scris ca Isus adesea spunea:   înca nu Mi-a sosit ceasuldar si ca sosise ceasul, în concordanta cu desfasurarea evenimentelor istorice si ceasul acestora.

Înainte de praznicul Pastilor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal, si, fiindca iubea pe ai Sai, care erau în lume, i-a iubit pâna la capat. (Ioan, 13.1)

Domnul Isus si-a îndeplinit întocmai mandatul – Planul lui Dumnezeu si promisiunile Sale. El nu trebuie sa-si ceara scuze pentru nimic, dimpotriva, noi trebuie s-o facem, si multumindu-i pentru toata bunatatea si iubirea Sa.

Domnul Isus a împlinit tot planul lui Dumnezeu. A primit botezul lui Ioan, pentru a împlini tot ce trebuia împlinit (Matei, 3.15), iar când L-a ispitit Satana, de fiecare data a raspuns: Este scris (…). O, daca ar fi si scopul vietii noaste acela de a împlini ce este scris si de a raspunde ispitelor cu ce este scris si sa traim cum este scris!

În El avem rascumpararea, prin sângele Lui, iertarea pacatelor (…) dupa planul pe care-l alcatuise în Sine însusi, ca sa-l aduca la îndeplinire la împlinirea vremurilor… (Efeseni, 1)

2. ISUS – Mielul lui Dumnezeu, pus deoparte

Moise a spus poporului, cf. Exod, 12:

„În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. (…) Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. Sa-l pastrati pâna în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l înjunghie seara. Sa ia din sângele lui si sa unga amândoi stâlpii usii si pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (…) În noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti întâii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pâna la dobitoace; si voi face judecata împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul. Sângele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lânga voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi tara Egiptului. (…) La miezul noptii, Domnul a lovit pe toti întâii nascuti din tara Egiptului, de la întâiul nascut al lui faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pâna la întâiul nascut al celui închis în temnita, si pâna la toti întâii nascuti ai dobitoacelor”

„Si au adus magarusul la Isus. Apoi si-au aruncat hainele pe el si au asezat pe Isus, calare deasupra…”

Si în  acele momente, ca în întreaga lui viata, Isus  împlinea ceea ce se proroocise  despre El:  de Moise, Isaia, Zaharia, Ioan Botezatorul si ceilalti prooroci ai Cuvântului.

Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Împaratul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un mânz, pe mânzul unei magarite.(Zaharia, 9.9)

Iar evanghelistul Ioan consemna vorbele lui Ioan Botezatorul: „Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!”

Isus vine ca Mielul lui Dumnezeu pentru toti cei care doresc sa stea sub protectia Sângelui Sau si, când va veni urgia în noaptea judecatii divine, atunci pretiosul Sânge va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lânga voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi…. cu judecata Sa pe cei vinovati!

Caci harul si adevarul au venit prin Isus. Ca si acel miel pascal, care din ziua a 10-a pâna în ziua a 14-a, era privit si cercetat, caci trebuia sa fie fara cusur, acum înaintea oamenilor este Isus – Mielul de Jertfa (Mielul care, nu dupa multe zile, va fi ridicat pe lemnul Crucii, la Golgota).

El a fost cercetat de mai marii preoti, de carturari si de farisei, de Ana si Caiafa, de ucenici si de catre popor. A fost cercetat legal de catre dregatorul Pilat din Pont. În urma cercetarii, atente si detaliate, Pilat a dat verdictul: „Eu nu gasesc nici o vina la omul acesta.”(Luca, 23.4)

“El n-a facut pacat si în gura Lui nu s-a gasit viclesug.” (1 Petru, 2.22)

Mielul pus deoparte – pentru faradelegile si pacatele noastre – fusese fara pacat, fara nici o vina, Sângele Lui ne poate curati deci de orice nelegiuire! Glorie Domnului! Amin.

El …a fost dat la moarte din pricina faradelegilor noastre si a înviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. (Romani, 4.25)

3. Mesia intra în Ierusalim calare pe un magarus

Mielul divin, Fiul lui Dumnezeu, intra trumfal în Ierusalim. El intra glorios, dar smerit, calare pe un magarus, în ovatiile ucenicilor si ale multimii celor care auluat ramuri de finic si I-au iesit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împaratul lui Israel!”

O scena extraordinara s-a deschis înaintea celor prezenti (si înaintea noastra)!

Ucenicii, chiar daca n-au înteles toate lucrurile despre Isus si despre lucrarea Sa, s-au încrezut în El si L-au ascultat si i-au dat onoarea care i se cuvine.

Isus a trimis pe doi dintre ucenici sa-i aduca un magarus, dându-le detalii numai de El cunoscute. Magarusul era un animal foarte necesar si important pentru o familie de evrei. Pe ucenici nu i-a împiedecat acesta cerere extraordinara, deoarece El avea trebuinta! Astazi daca ni se cere sa mergem din aceeasi perspectiva, sa cerem cuiva o masina, caci Domnul are nevoie pentru lucrarea sa, cum am reactiona ca trimisi? Dar ca proprietari?

Si astazi, Domnul ne cere sa credem si sa facem multe lucruri mai mari sau mai mici. Isus cere însa tuturor ucenicilor, din toate timpurile, un lucru extraordinar:Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile si botezati-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh.

Trebuie sa ducem vestea buna acolo unde islamul sau alte ideologii sunt la loc de cinste, si nu crestinismul. Daca facem acest lucru, daca ascultam de El, va fi ferice de noi! Domnul Isus are autoritate si El cunoaste totul. Ce a spus Isus, s-a confirmat întotdeauna. Ucenicii au gasit magarusul cum a spus El,  si stapânii când au auzit vorbele lui Isus, i-au lasat sa ia magarusul.

Oare stim ce înseamna sa te încrezi în El, chiar daca asta pare a fi o nebunie pentru noi sau pentru altii? Cum esti, pentru Domnul, lasi din mâna ceea ce ai,  sau tii doar pentru tine?

4. Cine este Isus Hristos pentru mine?

Acum sa ne oprim si sa vedem care este  atitudinea ucenicilor.

Evanghelistul Luca spune ca toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a început sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.

Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

În sfârsit, ucenicii sunt aceia care dau tonul în a-L lauda pe fata pe Domnul pentru toate minunile pe care le vasuse înfaptuite de Învatatorul lor, pe care, acum îl identifica cu Împaratul lui Israel. El citeaza din Psalmii lui David:

„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne înveselim în ea! (…) Binecuvântat sa fie cel ce vine în Numele Domnului!” (118.24-26).

Prin ceea ce fac, ucenicii au încalcat traditia de pâna atunci. S-au manifestat ca pentru ziua venirii lui Mesia, comportându-se ca pentru sarbatoarea Corturilor. Ei au taiat ramuri de finic pe care le tineau în mâna si I-au iesit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împaratul lui Israel!

Ucenicii au intrat în aceasta sarbatoare a Corturilor fara sa înteleaga totul.

Ioan, punând cap la cap toate pisoadele petrecute, el consemneaza:

„Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit – cortuluit – printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal.”

Frumusetea Cuvântului lui Dumnezeu sta în detalii. Prezenta Lui ne face sa reactionam si sa ne manifestam în mod diferit. Când El vine, la ceasul Lui, oamenii nu doar ca trebuie sa se schimbe, ci unii se si schimba, calauziti de Duhul Sfânt. Si e vremea ca poporul lui sa strige din toata inima si cu toata puterea:

„Osana!Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

De bucurie, si-au pus hainele pe jos înaintea Împaratului Slavei. S-au dezbracat de hainele lor, înaintea Lui.

Isus este Îmaratul! Dar Isus nu este deloc asemeni unui Presedinte de tara sau unui  mare Secretar de Stat sau unui mare Sef de stat major al Armatei, nici macar asemeni  unui mare Rege pamântesc, caci unii ca ei se supun unor legi conjuncturale de care trebuie sa asculte.

Dimpotriva, Isus este Împaratul care vine în Numele Domnului Dumnnezeu si El este Domnul Universului! Glorie Lui! Amin.

5. „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!”

“Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

Dar Domnul lor, Isus Împaratul, le da aprobare sa strige. Acum, strigati! Acum trebuie sa cada zidurile necredintei multora, cum au cazut zidurile cetatii Ierihon.

Daca tacem, pietrele vor striga, caci Domnul este aici! Si noi nu putem nicidecum tacea chitic.

Cine se teme sau se rusineaza sa strige cu bucurie Numele Domnului, Isus le spune:

„De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

Sursa: http://romanianbaptist.com/

„Cu toate ca David se afla in situatia in care este, eu sunt fericita ca Dumnezeu mi l-a daruit!”

„Este adevarat ca ” Dumnezeu iti da atat cat poti duce” pentru ca atunci cand nu mai puteam si simteam ca voi muri si ca asa se va termina totul, se mai linisteau apele ,se intampla ca David sa-si revina , sa-mi zambeasca, sa-mi prinda degetul sau sa nu mai faca crize,sa trecem de toate operatiile pe care le-a facut si asa mai departe.Inainte spuneam ca n-as rezista sa trec printr-o suferinta asa mare dar uite ca am trecut si acum, cu toate ca David se afla in situatia in care este, eu sunt fericita ca Dumnezeu mi l-a daruit.”, spunea mama din imagine pe Facebook. Gandurile ei m-au miscat si m-au impresionat asa ca am vrut sa va impartasesc si voua povestea lui David.

„Bună ! Eu sunt David şi asta e povestea mea…

        De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată copii, dar eu m-am gândit să-i fac o surpriză. Am 10 săptămâni şi ea încă nu ştie. Abia aştept să o cunosc !
Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit dar tare nedumerit sunt când ceva mă smulge de acolo iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot să respir până când o doamnă doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet dar încă nu pot respira. Iau şi o notă, nota 6; nu este o notă mare dar eu sunt mare, am 1300 gr.
Mama e tare fericită dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii mei nu sunt destul de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul ăsta mare din guriţa mea.
E dimineaţă ! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi mama nu e lângă mine. Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o pe mama , plangea, dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă cheamă David Gabriel.
Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii până când o hemoragie cerebrală o face din nou pe mama sa plângă, dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama îmi intinde un deget şi eu îl prind în manuţă şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’. În următoarea săptămână inima mea începe să cedeze, fac stopuri cardio-respiratorii dar doctorii îmi sunt alături iar mama se roagă pentru mine la bisericuţa din curtea maternităţii. Doctorii i-au zis că au facut tot ce-au putut şi numai Dumnezeu mă mai poate ajuta. El m-a ajutat şi de data asta iar starea mea a început să se stabilizeze. Inima mea n-a încetat să bată.
A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi înlocuit cu o măscuţă. E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară. Sunt fericit ! Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei. Parea că totul va reveni la normal, ba mai mult, il cunosc şi pe tata . Ii aud vocea şi mă străduiesc să deschid ochii şi să privesc în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima oară ochii negri şi mari. E copleşit de emoţie. În curând îmi verifică ochişorii şi d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea este în regulă dar n-a putut sa ne dea nici o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam vederea într-un ritm alert. Era necesară o operaţie urgentă dar bronhodisplazia pulmonară cu care am ramas în urma oxigenării îndelungate facea ca operaţia să fie mai dificilă. Când doctorul i-a zis mamei că există riscul să mă piardă ar fi preferat să rămân orb, dar la insistenţele tatălui meu, am fost operat şi totul a decurs destul de bine.
După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc fratele, sunt alintat şi răsfăţat deşi durerile sunt încă mari din cauza herniei inghinale pe care o am. Credeam că vor mai fi două operaţii şi nimic rău nu avea să se mai întâmple, că voi fi fericit în sânul familiei mele, însă n-au trecut nici 4 luni şi ajung din nou în spital cu pneumonie.
Cumplite au fost acele zile dar mai cumplit de-atât a fost când datorită unor crize pe care le faceam s-a descoperit că sufăr de o boala necruţătoare – encefalopatie hipoxic ischemica, paralizie cerebrală ( tetrapareza spastica). Acum înteleg de ce nu-mi pot folosi mâinile şi picioarele ca un bebeluş normal, de ce nu pot ţine o jucărie în mână, de ce nu pot să fac nimic din ce ar trebui să fac la vârsta mea. Deşi am 9 luni, am fost evaluat la o vârsta mai mica de 3 luni.
În sfârşit, epuizaţi de drumuri lungi, după 2 luni de spitalizare şi patru spitale, fără bani pentru şedinţe de kinetoterapie ci doar de-un bilet de tren, ne întoarcem acasă. Descumpanită şi cu ochii înlăcrimaţi, mama mă ţine în braţe dar nu mă priveşte. Îi caut privirea şi ea îmi zâmbeşte ca sa nu ma îngrijoreze dar eu ştiu că de fapt plânge. Ce vom face de-acum încolo?
O oază de speranţă se întrevede printr-un tratament de recuperare la o clinică din Ucraina care trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult peste posibilităţile financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în favoarea mea şi cu fiecare zi ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari, acum timpul s-a întors împotriva mea şi cu fiecare zi care trece se scurg şi şansele mele de a putea merge vreodată.
Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o va citi destui oameni cu inima bună ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt diferit de ceilalţi copii, de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama …
Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea , vă mulţumesc din suflet pentru ajutorul vostru !”
Cu drag,
David- Gabriel

Pentru a-l ajuta pe David va rog sa accesati link-ul :http://sansapentrudavid.wordpress.com/

Sursa: sansapentrudavid.wordpress.com

CredoTV – O televiziune din suflet, pentru suflet!!

Sa aducem Evanghelia

în casele românilor!

Implica-te în raspândirea Cuvântului lui Dumnezeu,

prin televiziune, sunând operatorii de cablu TV si cerând

introducerea postului Credo TV în grila de programe.

Solicita canalul Credo TV!

RDS & RCS:

031 400 4600 (apoi, apasa tasta 1)

UPC:

031 1000 872 (apoi, apasa tasta 1)

FOCUS:

021 406 7220 (apoi, apasa tasta 1)

DOLCE:

1930 (apel gratuit în Romtelecom)

Daca furnizorul dumnevoastra nu se afla în lista de mai sus, va rugam

contactati compania care ofera servicii de televiziune în zona care locuiti.

Sunând operatorii de cablu TV, poti influenta luarea

deciziei de acceptare a canalului Credo TV.

Trimteti acest mesaj si altora!

Multumim!

Ana Tatar-Andras

Sursa: o-televiziune-din-suflet-pentru-suflet.html

Fa un batran fericit cu ocazia Sarbatorilor de Paste! – VIDEO INCREDIBIL

„Actiunile noastre de ajutorare si misiune crestina care ii au in atentie pe batrani continua si cu ocazia Sarbatorilor de Paste. In anul acesta in atentia noastra sunt 60 de familii de batrani pe care dorim sa ii ajutam pentru ca aceste Sarbatori de Paste sa fie o bucurie pentru ei. Nevoia cea mai mare a acestor batrani sunt alimentele. Cu pensii mici, in multe cazuri inexistente, acesti batrani isi duc traiul de zi cu zi la limita existentei. Dintre cei 60 de batrani pe care ii avem in vedere, 30 dintre ei sunt batrani ai strazii care sunt in grija noastra intr-un adapost pentru batranii strazii din comuna Batar, jud. Bihor. Acest camin functioneaza numai cu ajutorul dvs. Facem un apel la toti fratii crestini sa ne unim in aceasta actiune pentru a le oferi acestor batrani o raza de bucurie cu ocazia Pastelor. Dorim sa oferim fiecarui batran alimente in valoare de 100 de lei. Vom avea nevoie de 6 000 lei. Mai jos va prezentam un reportaj video de la adapostul pentru batranii strazii unde 30 de batrani ai strazii primesc zilnic hrana, adapost si ingrijire permanenta gratis din partea noastra. De asemenea, orice carte crestina cumparata de la Libraria Maranatha (www.librariamaranatha.ro) devine un ajutor pentru acesti batrani.

(La Libraria Maranatha din Hunedoara se afla si cartea „Femeia care muta muntii”. Daca doresti de ceva vreme sa ti-o cumperi si nu ai facut-o pana acum, te provoc sa o comanzi  de la Libraria Maranatha accesand acest link: femeia-care-muta-muntii-daniela-delibas.html si sa ajuti astfel un batran al strazii sa primeasca o paine. Nu uita cuvintele Mantuitorului Isus: Arunca-ti painea pe ape si o vei gasi iarasi!!Nota: Daniela Delibas)

Cei care doriti sa va implicati in aceasta actiune cu ocazia Sarbatorilor de Paste, cei care doriti sa participati personal la actiunea de impartire a alimentelor va rugam sa ne contactati pentru detalii la adresa de email: misiuneaslujirecrestina@gmail.com, sau telefon: 0766 365 833 sau 0749 402 098.

Pentru cei care doriti sa donati fonduri, mai jos va oferim 3 modalitati:

1. Online cu cardul, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

2. Prin PayPal, aici: http://slujirecrestina.ro/doneaza/

3. In conturile bancare de mai jos, deschise la Raiffeisen Bank, pe numele Asociatiei Crestine Misiunea Speranta pentru Romania:

-IN LEI: RO 39 RZBR 000 006 001 204 2338 deschis la Raiffeisen Bank

–IN EURO:  RO 24 RZBR 000 006 001 218 9757, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

Dupa depunerea oricarei sume in conturile noastre, va rugam sa ne confirmati lucrul acesta telefonic sau prin email precizand destinatia fondurilor.Dupa realizarea acestui proiect, va fi postat pe site si fiecare donator va primi un reportaj video de la aceasta actiune.”

Echipa Slujire Crestina

Sursa articol: video-incredibil-%E2%80%93-fa-un-batran-fericit-cu-ocazia-sarbatorilor-de-paste

Interviu cu scriitoarea Ana Tatar Andras la RVE Oradea!!

Interviu Radio Vocea Evangheliei Oradea, 21 Septembrie 2011

Nicoleta Burtic, RVE Oradea, emisiunea ,,Mai aproape de cei ce ne sunt aproape”.

Pace sora Ana,

 1) Ascultătorii RVE vă cunosc în special prin intermediul melodiilor pe care le-aţi înregistrat cu ani în urmă în România. Sunteţi originară din Cluj şi acum locuiţi în America. Povestiţi-ne în câteva cuvinte despre dumneavoastră şi parcursul vieţii şi a lucrării dumneavoastră! 

ANA: Vă mulţumesc mult pentru ocazia pe care mi-o oferiţi ca să împărtăşesc câteva din învăţăturile şi experienţele din viaţa mea. Mă bucur să îmi număr câteva din binecuvântări. Psalmul 103:1-3 ne spune: „Binecuvântează suflete pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt. Binecuvântează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui.” Biblia nu ne spune să ne numărăm necazurile dar ne spune să ne numărăm binecuvântările. Biblia în engleză spune să ne numărăm binecuvântările una câte una.

Prima binecuvântare  este că m-am născut într-o familie de credincioşi, creştini penticostali, în comuna Panticeu, jud. Cluj. Părinţii noştri ne-au crescut în frica Domnului pe cei patru copii. Tata a plecat la Domnul de aproximativ 60 de ani. Sora mea Lidia a plecat la Domnul cu doi ani în urmă, după o lungă şi grea suferinţă. Fraţii mei Dan şi Beni locuiesc aproape de mama, în Cluj şi Gherla. Mulţumesc Domnului că fraţii mei sunt în ţară aproape de măicuţa mea. Mă pot baza pe ei că au grijă de scumpa mea măicuţă. O admir foarte mult pe mama Viro. O sun de câteva ori pe săptămână. Este cea mai mulţumitoare persoană pe care o cunosc eu. Deşi locuieşte la ţară fără apă în casă şi fără baie, cu o pensie mică, nu se plânge niciodată că nu ar avea ceva. Dimpotrivă este cu mulţumirea pe buze spunând: niciodată nu am avut aşa de multe lucruri, niciodată nu am fost mai binecuvântată, niciodată nu s-a auzit ca şi ţiganii să mănânce pâine albă. Este văduva care dă şi altora. Slujeşte cu bucurie primind în casa ei misionari pe care îi hrăneşte şi îi binecuvântează. Mama mea este un zâmbet şi o floare, o rază de soare. Biserica din Panticeu a fost o binecuvântare pentru mine. Acolo am înţeles dragostea Domnului faţă de  mine. Toată viaţa mea am fost în biserică, ceea ce mă bucură nespus de mult. Biserica a fost o protecţie pentru mine. Am fost implicată in cântare, studiu şi rugăciune toată viaţa mea. La şaptesprezece ani am mărturisit credinţa mea prin botez la biserica penticostală din strada Carpaţi, Cluj, Acolo am petrecut nouă ani de bucurie într-o caldă părtăşie frătească. Dumnezeu printr-o ciudată împrejurare mi-a deschis o altă biserică, biserica baptistă din Iris, unde m-a copleşit cu dragostea Cuvântului Său timp de şasesprezece ani. Am iubit mult studiile de la biserca din Iris şi închinarea prin cântare. Mulţumesc Domnului pentru fratele Beniamin Fărăgău şi fratele Nelu Cartiş care m-au susţinut nu numai în lucrarea din biserică (muzică) dar şi în lucrarea pe care mi-a dat-o Domnul în câteva din şcolile publice din Cluj. Am predat Biblia la liceul de muzică din Cluj, la şcoala gen. din Iris, unde locuiam, şi la şcoala generală nr.21 din Mănăştur. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o mare favoare să am timp de nouă ani, aproximativ trei sute de elevi pe an, în jurul meu ca să-i învăţ Cuvântul, rugăciunea şi cântarea. Sunt nespus de recunoscătoare Domnului că mi-a dat ocazia să spun celor mici despre Împărăţia Lui, mai ales că eu nu am copii. De zece ani sunt plecată din ţară, de aproape nouă ani sunt căsătorită cu John Andras, român din Arad, om harnic şi priceput, cântăreţ şi el în biserică. Acum suntem membri la biserica baptistă din Charlotte având ca păstor pe fratele Livius Percy care este o mare binecuvântare pentru mine şi pentru mulţi alţii.

2) Unul dintre albumele muzicale poartă acelaşi nume pe care l-aţi dat cărţii de meditaţii: ,,Deschide-mi ochii”. De ce aţi ales această idee, această rugă practic pentru două din lucrările dumneavoastră? Ce poartă în sine acest mesaj şi ce intentionaţi dumneavoastră ca el să transmită?

ANA: Nu am visat niciodată că eu voi scrie cărţi. Am fost şi sunt şi acum o femeie simplă, ca multe altele, dar vreau să-L cunosc pe Dumnezeu şi să-L fac de cunoscut. Îmi doresc ca inima mea să bată pentru Împărăţia Lui, şi bucuria mea este să fiu în prezenţa şi lucrarea Lui cât mai mult timp posibil. Mulţumesc Domnului că îmi dă această bucurie şi prin scrierea cărţilor, pentru că socotesc că eu sunt cea mai câştigată. Eu simt cel mai bine ceea ce scriu, am ocazia să mă rog şi să fiu în Cuvânt multă vreme. Studiez Biblia foarte serios, şi notez ce îmi vorbeşte Domnul. Cu doi ani în urmă am început să scriu mulţumiri Domnului, apoi m-am rugat Domnului, întrebându-L ce să fac cu ceea ce am scris. Am înţeles în inima mea că Domnul mă cheamă să adun scrierile mele în cărţi. M-am gândit la titlul primei cărţi multă vreme, chiar am avut câteva titluri, dar m-am rugat Domnului ca să-mi dea El un titlu. Am ales o zi specială când m-am rugat pentru acest lucru. În dupămasa acelei zile de rugăciune mi-am amintit de bucuria primului meu volum de cântări cu numele ,,Deschide-mi ochii” şi am ştiut în inima mea că şi numele cărţii va fi ,,Deschide-mi ochii”. Volumul de cântări a fost înregistrat acum douăzeci de ani şi am cam uitat de el. Dar această amintire a adus multă bucurie în inima mea. (Puteti asculta melodiile de pe primul album muzical semnat Ana Tatar Andras dand click pe acest link: ana-tatar-andras-%E2%80%93-deschide-mi-ochii )

Aceasta este de fapt ruga mea: ,,Doamne, deschide-mi ochii. Vreau ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale. Am nevoie de ochi deschişi în fiecare clipă ca să văd clar ce se întâmplă în jurul meu”. Uneori ne uităm dar nu vedem. Prin ruga mea ,,Deschide-mi ochii”, recunosc că am nevoie de ajutorul Domnului. Nu ce mi se pare mie, ci, descoperirea Domnului, adevărul Lui care contează cel mai mult.

3) Aşa cum spune fratele Livius Percy, suntem surprinşi să găsim în această carte mai multe întrebări decât răspunsuri. Practic ne provocaţi cu o serie de întrebări? Cum s-au născut aceste întrebări şi care ar fi menirea lor? Şi de ce preferaţi mai mult întrebările în locul răspunsurilor?

ANA: Văd în bisericile noastre multă uşurătate, văd o mare confuzie în ce priveşte pocăinţa şi viaţa de fiecare zi. Nu auzim vocea Duhului Sfânt şi nu ştim cum să trăim. Da, mă gândesc ca întrebările din cărţile mele să fie o provocare pentru cei ce citesc sau ascultă, o cercetare de sine, o diagnosticare a problemelor sufleteşti şi o dorinţă de vindecare sufletească. Convingerile personale sunt puternice. Noi trebuie să ajungem la convingerea că Dumnezeu ne vorbeşte şi ne descoperă adevărurile Lui. Duhul Sfânt în credincioşi are o misiune specială. Trebuie să auzim personal vocea Duhului Sfânt ca să ne deprindem mintea să facă deosebirea între ceea ce zice Domnul şi ceea ce ştim noi. În bisericile noastre am învăţat multe adevăruri şi de multe ori nu ştim cum să le aplicăm pentru că nu auzim şoapta Duhului, şi nu am ajuns la convingeri personale. Când am aflat un răspuns prin munca noastră (Cuvânt şi rugăciune) putem să-l aplicăm, nu este numai o teorie. Este o muncă să răspunzi corect la întrebări. Dar cine munceşte are o răsplată. În relaţia noastră cu Domnul trebuie să gândim mult, să medităm mult ca să ajungem la convigeri bazate pe adevărul Domnului. Când petrecem timp cu Domnul, El ni se descoperă. Când Domnul ne descoperă ceva, ne dă şi puterea să aplicăm ceea ce ştim.

4) Sunt meditaţii scrise pentru femei; drept umare cunoaşteţi şi aţi studiat sufletul femeii, provocările şi presiunile din viaţa ei. Care sunt cele mai mari temeri şi cele mai mari aşteptări din viaţa ei?

ANA: Cele mai mari temeri şi cele mai mari aşteptări! Sunt multe temeri in viaţa unei femei: teama că ceva rău o să se întâmple, pierderea sănătăţii, a partenerului de viaţă, a copiilor, teama că o să fie părăsită, că o să piardă casa, frica de singurătate, teama de nereuşită, frica de lucruri noi, oameni noi, locuri noi pe care Dumnezeu le-a plănuit pentru noi. Tendinţa noastră este să avem aşteptări mari de la alţii. Pentru noi femeile, relaţiile sunt foarte importante, de aceea ne temem ca să nu fim respinse în familie (soţii, copiii sau alţi membri) sau de prieteni, ne temem că nu vom fi iubite aşa cum aşteptăm. Temerile noastre sunt legate de aşteptările noastre. Noi vrem să fim iubite necondiţionat. Aşteptările duc la dezamăgire pentru că toţi ne dezamăgim unii pe alţii. Nu suntem realişti de multe ori.

Ştiu ce mă ajută pe mine: să am aşteptări de la mine, ca să ajung să trăiesc adevărurile pe care le ştiu şi să-i iubesc pe alţii aşa cum sunt, adică necondiţionat,  pentru că eu nu pot să-i schimb numai Tatăl ceresc. Nu putem birui numai dacă iubim. Totul se învârte in jurul acestui cuvânt: dragoste. I Ioan 4:18 ne spune: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Dumnezeu, dragostea desăvârşită, alungă temerile noastre şi ne ajută să renunţăm la aşteptările noastre dacă alegem să credem că absolut tot ce se întâmplă în viaţa noastră este sub controlul Lui. El ştie tot. Numai El poate linişti inima noastră.

5) Care e diferenţa dintre trăirile femeii din America(româncă şi nu numai) şi a celei din România?

ANA: a) În ce priveşte partea materială şi socială, este o anume diferenţă. Eu cred că femeile în America trăiesc mai uşor pentru că sistemul funcţionează foarte bine. Totul este la îndemână. Cu un telefon putem rezolva multe probleme. Este mai mult respect în relaţii. Nu se vorbeşte urât, toată lumea zâmbeşte. Totuşi relaţiile sunt mai de suprafaţă. Cred că în Romania relaţiile sunt mai adânci şi mai semnificative. Cred că femeile în America lucrează mai mult decât cele din Romania dar nu gătesc aşa de mult ca femeile din Romania pentrucă mai mănâncă în oraş. Cred că femeia creştină în America trăiaşte mai simplu şi mai smerit.

b)În ce priveşte partea sufletească nu cred că sunt diferenţe. Femeia are aceleaşi nevoi oriunde ar trăi. Ea visează să fie iubită, preţuită şi ocrotită. Când o femeie este iubită devine frumoasă. Ea dăruieşte mult. Ea dă viaţă în casă  şi în relaţii. Totuşi ea are o problemă pe care dacă nu ştie să o rezolve nu este biruitoare în viaţă. Problema femeii este că ea are nevoi şi aşteptări pe care numai Dumnezeu le poate împlini. Numai Dumnezeu o poate iubi aşa cum ea are nevoie. Deci totul se învârte în jurul relaţiei ei cu Domnul. Domnul o face biruitoare fie că trăieşte în America fie că trăieşte în Romania sau în alt loc pe pământ. Este o mare bucurie când femeia înţelege cine este ea. Femeia creştină este  Fiica, Prinţesa Tatălui Ceresc, chiar dacă acum, aici sub soare cum ar spune împăratul Solomon mai calcă prin noroaiele lumii.

6) La un moment dat în carte întrebaţi „Vrei să fii o femeie sănătoasă?”. Şi răspundeţi oferind întrebări ca pondere. Ce-i dă unei femei împlinire şi rost în viaţă?

ANA: Numai relaţia cu Domnul (Cuvânt, cântare şi rugăciune) dă echilibru vieţii mele. Sunt împlinită şi am un rost când ştiu cine sunt în Cristos, când sunt în voia Lui, când trăiesc adevărurile pe care le ştiu din Scriptură, când accept cu respect şi încredere în Domnul, tot ceea ce El trimite în viaţa mea.

7) Care este lecţia cea mai frumoasă din viaţa dumneavoastră?

ANA: Am învăţat că trebuie să mă rog mai mult căci prin rugăciune primesc o inimă liniştită, câştig înţelepciune, învăţ să aştept, îmi păzesc inima, am pace cu Dumnezeu, cunosc voia Lui, iau decizii bune în viaţă.

8) La final un gând pentru ascultători şi pentru cititori!

ANA: Mă bucur că am reuşit să stăm de vorbă pe calea undelor. Vreau să vă salut, să vă binecuvântez cu versetul 13 din cartea Romani capitolul 15: ,,Dumnezeul nădejdii noastre să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa ca prin puterea Duhului Sfânt să fiţi tari în nădejde!”

Domnul să vă dea binecuvântarea Lui în fiecare zi!

Domnul să vă dea har ca să fiţi o binecuvântare!