Arhivele lunare: aprilie 2012
Cartea „Femeia care muta muntii” prezentata femeilor din Bruxelles, Belgia!
Prin harul si binecuvantarea Domnului cartea „Femeia care muta muntii” a fost prezentata femeilor din biserica Betleem din Bruxelles, Belgia! M-a bucurat mult numarul mare de femei care au fost interesate sa si-o achizitioneze, din cate am aflat din discutiile purtate cu fiecare femeie in parte, fie pentru ele fie pentru o ruda, prietena sau vecina. De asemenea, m-a bucurat sa vad si faptul ca au fost si cativa barbati care au cumparat cartea pentru sotiile lor, purtand astfel in inimile lor dorinta ca sotiile lor sa devina femei care muta muntii, cu ajutorul si de dragul lui Hristos si a familiei din care fac parte.
Ma rog ca Dumnezeu sa binecuvanteze din plin fiecare femeie din aceasta biserica, dar si din biserica Elim unde am fost invitati sa slujim prin cantare si sa le poarte in carul Lui de biruinta! Daca le lipseste bucuria de a trai, sufera de depresii sau daca se lupta in fiecare zi cu o sumedenie de munti, le provoc sa se apropie mai mult de Dumnezeu, de rugaciune si Cuvant iar bucuria le va insenina din nou capul si viata li se va parea din nou frumoasa! Mult mai frumoasa! In capitolul „Femeia si… fericirea” vorbesc despre modul in care femeia poate dobandi adevarata fericire in Hristos si poate apoi deveni o sursa de fericire si pentru toti cei dragi ai ei.
Biserica Betleem din Bruxelles, Belgia imi va ramane in inima! Este biserica unde Dumnezeu m-a ridicat prin cantarile si rugaciunile la care am luat parte dar si prin predica fr. Neagu Virgil din Suceava. Prin harul Domnului, am cantat acolo impreuna cu un grup de tineri din care fac parte. Cantarea „Nu cere de la oameni sa-ti dea FERICIREA” am cantat-o atat cu buzele cat si cu inima! Cu adevarat, oamenii nu ne pot darui fericirea! Doar Dumnezeu ramane in veci Cel care poate si vrea sa ne-o daruiasca! Mie… mi-a dat-o prin harul de care mi-a facut parte in aceasta calatorie! Slava Lui pentru toate!!
Cauta si tu fericirea… dar nu la oameni… ci la Dumnezeu!! El ti-o va da din plin!!
Puteti accesa site-ul bisericii Betleem din Bruxelles, Belgia prin intermediul acestui link: www.betlehembruxelles.be
Vindecare de moarte sau un meci pierdut? – Radu Muresan
1. Radu Muresan este astazi o stire pe net, maine altcineva va deveni stire pe net. Nu toti, doar unii, mai cunoscuti. Radu a fost Redactor-Sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. In urma lui au ramas 4 copii si sotia. Si mama lui, si Biserica lui, si prietenii lui, si restul familiei, si colegii, chiar si Africa. Si adresa lui de E-mail, si telefonul lui, si planurile lui, si numele lui. In urma cu 2 luni era in misiune in Africa, sa inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potential de peste 1.000.000 de ascultatori.
2. Radu este un „meci pierdut”. Pentru vindecarea lui s-au rugat atatia oameni, atatea Biserici, din Africa, Australia, America, Romania, Europa, si cu toate astea, totusi Radu a murit. Avea doar 45 de ani. Dar mai stiu pe cineva care „aparent” a pierdut meciul… Si intr-adevar, fara inviere, ar fi fost cu adevarat un „meci pierdut”… Dar a venit INVIEREA. Si pentru Domnul Isus, si va veni invierea si pentru Radu. Si pentru fiecare dintre noi. Da, meciul a fost pierdut, dar campionatul… CAMPIONATUL ESTE DEJA CASTIGAT. Caci noi „suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit”. Slava lui Dumnezeu.
3. Radu a murit de cancer la plamani. In Februarie au aparut primele simptome. Joi, chiar inainte de Pasti, eram in Biserica la Cina Domnului din Joia mare si am primit un SMS: “Radu are cancer”. Am inceput sa plang in Biserica. Dupa mai putin de 2 saptamani de la diagnostic a fost gata. Este plina lumea de cancer. M-am saturat sa aud continuu ca si cutare, si cutare, si cutare are cancer. Evident ca cel putin o data ne-am gandit fiecare… cine urmeaza…
4. Cancerul este, de fapt, relativ simplu. Cineva descria cancerul cam asa: toate celulele din corp lucreaza impreuna pentru binele intregului trup. La un moment dat, o celula incepe sa lucreze egoist, pentru ea insasi, dupa un alt plan si cu un alt scop decat al restului corpului. Apoi mai invata si alte celule sa lucreze „pe cont propriu”, egoist, impotriva sistemului. Pana la urma se prabuseste intregul sistem.
De fapt asta este problema si in familie: unul dintre cei doi incepe la un moment dat sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva „sistemului”. Si acest sistem se prabuseste.De fapt asta este problema si in Biserica: cineva incepe sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva „sistemului”. Fie ca este vorba de „nepotisme”, de interese imobiliare mafiote sau de interese financiare, sau chiar si de “banala” mandrie. Nemaivorbind despre pornografie, curvie, droguri, etc. Evident ca si acest sistem se prabuseste. Ma rog, se prabusesc organizatiile locale, care au pierdut legatura cu Cerul, ca despre Biserica Lui, Insusi Domnul Isus Cristos spune: „portile locuintei mortilor nu o vor putea birui”.
De fapt asta este problema si in politica, si in societate si oriunde: egoismul. Mai vorbeste cineva despre jertfa de sine? Despre sacrificiu pentru altul? Mie sa-mi mearga bine, de ce sa ma jertfesc eu pentru altul?
5. La final, ma gandesc la „vindecarea de moarte”. Mama mea a murit in anul 1980, cand eu aveam 11 ani. In primele zile mergeam zilnic la mormant, impreuna cu tata, cu fratii mei si cu sora mea. Apoi, cu trecerea timpului, am inceput sa mergem saptamanal, apoi mai rar, apoi doar cand ne aminteam sau treceam pe langa cimitir.
Cand ma gandesc la mama, dragostea mea pentru ea nu a scazut cu nimic, doar ca sufletele noastre s-au linistit si acum ne gandim doar la reintalnire. Intre timp a plecat si fratele meu cel mai mare… Dar pot sa zic ca m-am „vindecat de moarte”. Cicatricea va ramane in sufletul si in inima mea pentru totdeauna, absolut pentru totdeauna, dar nu mai este o rana deschisa, supuranda, ci este doar o cicatrice, o urma a unor intamplari grozav de dureroase.
Vindecarea de moarte se face doar „cu moartea pe moarte calcand”.Chiar si atunci cand sunt mort in sufletul meu, ma vindec doar daca „mor” fatza de mine insumi, ca sa traiesc… “dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”. Si aici, si-n vesnicie, Cristos traieste in mine. Si El face toate lucrurile noi.
As incheia cu un dar muzical:
http://www.youtube.com/watch?v=SW_3kHHvk8M
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
Sursa: ioanciobota.wordpress.com
Slujba de inmormantare a celui care a fost Radu Muresan poate fi urmarita astazi difuzata live la ora 14 accesand acest link: inmormantare-celui-ce-a-fost-radu-muresan-live.
Minunea pe care o astepta Radu Muresan a venit…dar nu dupa asteptarile lui!
Minunea pe care o astepta Radu Muresan a venit… dar nu a fost dupa asteptarile lui! Cu profunda tristete am primit astazi vestea conform careia Radu Muresan, redactor-sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj si colegul nostru a parasit acest pamant astazi, in jurul orei 10 a.m.
Radu Mureşan a fost plecat cu mai multi colegi din reţeaua Radio Vocea Evangheliei, împreună cu misiunea Speranţa la instalarea, şcolarizarea şi tot ce presupune a unui post nou de radio in Uganda, Africa. El a plecat cu pneumonie din România dar în Africa situaţia lui s-a agravat. A fost operat, adus din Africa și internat într-un spital din Cluj Napoca dar starea lui nu s-a îmbunătățit. Fratele Radu a intrat în odihna sfinților și avem nădejdea reîntâlnirii cu colegul nostru care Il slujea pe Dumnezeu din toata inima, în Împărăția lui Dumnezeu!
Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apoc. 14:13)
„Colegul nostru drag, Radu Muresan, a trecut la Domnul marti, 24 aprilie. Nu avem cuvinte care sa spuna cat de dureroasa este aceasta despartire. Vrem sa ne rugam cu totii pentru familia sa care trece prin momente nespus de grele”, au scris colegii lui Radu pe site-ul www.rvecj.ro.
Sursa: Radu Mureşan, redactor şef la Radio Vocea Evangheliei Cluj, a trecut la Domnul | Stiri Crestine.ro
Cristos a inviat! Cum te bucuri tu de învierea Domnului?
,,După Scriptură,Isus trebuia să învieze din morţi!“Ioan 20:9b
Cum te bucuri tu de învierea Domnului? Cât de recunoscătoare eşti Domnului pentru iertarea păcatelor şi viaţa veşnică? Cum Îi mulţumeşti că a murit în locul tău?
Deşi este o zi de durere pentru ceea ce s-a întîmplat în ,,Vinerea Mare”, o zi în care ne amintim cât de mult a suferit Domnul pentru noi, totuşi este şi o zi de bucurie căci Domnul Isus este viu în vecii vecilor.
Învaţă pe copilul tău sau al altora că Domnul Isus a înviat din morţi. Învierea Domnului este foarte importantă. 1 Corinteni 15:14 spune: ,,Dacă nu a înviat Cristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică; şi zadarnică este şi credinţa voastră.“
Credinţa noastră este că Isus Cristos s-a născut (după Scripturi), a trăit fără păcat, a murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat (după Scripturi) şi a înviat a treia zi (după Scripturi).
Învaţă pe copil să se bucure de învierea Domnului.
Cea mai mare bucurie pentru mine în copilărie a fost sărbătoarea Naşterii Domnului şi sărbătoarea Invierii Domnului. Nu era aşa mare diferenţă între sărbători, amândouă erau la fel de importante. Astăzi sărbătoarea Învierii Domnului este nesemnificativă în multe familii şi biserici. (Diavolul a furat sărbătorile noastre.)
În fiecare an, de Paşte, aveam rochiţă nouă şi mergeam la adunare. Tot satul era în sărbătoare. Primăvara, cu frumuseţea ei, ne ajuta să ne bucurăm de viaţa care răsărea pretutindeni.
În biserică, textul despre înviere şi cântările aduceau aşa mare bucurie că nu pot uita niciodată aceste amintiri. Ziua întâi a săptămânii este foarte importantă pentru mine, deoarece îmi aminteşte mereu şi mereu de învierea Domnului.
Isus e viu, e viu cu adevărat!
Cristos a înviat! Adevărat c-a înviat!
Sărbătoreşte cu drag Învierea Domnului!(ganduri semnate Ana Tatar Andras)
Sursa: anatatarandras.wordpress.com
Puteti citi mai multe articole ale scriitoarei Ana Tatar Andras din Hickory, North Carolina, autoarea cartilor de meditatii „Deschide-mi ochii!” si „Biruieste!”, accesand blog-ul ei personal: anatatarandras.wordpress.com
Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului!
Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 1 Aprilie 2012 – Hickory, NC
Intrarea lui Isus în Ierusalim
„Isus a trimis pe doi din ucenicii Sai si le-a zis: „Duceti-va în satul dinaintea voastra. Când veti intra în el, veti gasi un magarus legat, pe care n-a încalecat nimeni niciodata: dezlegati-l si aduceti-Mi-l. Daca va va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegati?”, sa-i spuneti asa: „Pentru ca Domnul are trebuinta de el.” Cei ce fusesera trimisi s-au dus si au gasit asa cum le spusese Isus. Si când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâsul Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a început sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.” Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”
Luca, 19.29-32; 37-38
ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL!
1. Vechiul Testament se împlineste în Noul Testament sub ochii nostri.
Pe vremuri existau oameni pentru care era îndeajuns doar o strângere sincera de mâna pentru a parafa o întelegere sau un contract. Dupa cum binecunoscuta este si practica Cailor Ferate Japoneze ca la încheierea fiecarui an sa-si ceara scuze calatorilor pentru întârzierile produse de trenuri, desi per total acestea sunt sub 5 minute! La acest capitol, statistica din România se afla la polul opus, unde întârzierile dintr-un an se masoara în … zile!
Însa pentru Dumnezeu „Toate îsi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri îsi are ceasul lui. Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (…) caci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca sa-l împlinesc.”
Dumnezeu „ (…) Îsi trimite poruncile pe pamânt, cuvântul Lui alearga cu iuteala mare.”
Marele nostru Dumnezeu si Creator nu întârzie si nici nu grabeste lucrurile, toate se împlinesc la ceasul lor, întocmai cum a promis, dupa voia Sa.
În Evanghelie gasim scris ca Isus adesea spunea: înca nu Mi-a sosit ceasuldar si ca sosise ceasul, în concordanta cu desfasurarea evenimentelor istorice si ceasul acestora.
Înainte de praznicul Pastilor, Isus, ca Cel care stia ca I-a sosit ceasul sa plece din lumea aceasta la Tatal, si, fiindca iubea pe ai Sai, care erau în lume, i-a iubit pâna la capat. (Ioan, 13.1)
Domnul Isus si-a îndeplinit întocmai mandatul – Planul lui Dumnezeu si promisiunile Sale. El nu trebuie sa-si ceara scuze pentru nimic, dimpotriva, noi trebuie s-o facem, si multumindu-i pentru toata bunatatea si iubirea Sa.
Domnul Isus a împlinit tot planul lui Dumnezeu. A primit botezul lui Ioan, pentru a împlini tot ce trebuia împlinit (Matei, 3.15), iar când L-a ispitit Satana, de fiecare data a raspuns: Este scris (…). O, daca ar fi si scopul vietii noaste acela de a împlini ce este scris si de a raspunde ispitelor cu ce este scris si sa traim cum este scris!
În El avem rascumpararea, prin sângele Lui, iertarea pacatelor (…) dupa planul pe care-l alcatuise în Sine însusi, ca sa-l aduca la îndeplinire la împlinirea vremurilor… (Efeseni, 1)
2. ISUS – Mielul lui Dumnezeu, pus deoparte
Moise a spus poporului, cf. Exod, 12:
„În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. (…) Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. Sa-l pastrati pâna în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l înjunghie seara. Sa ia din sângele lui si sa unga amândoi stâlpii usii si pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (…) În noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti întâii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pâna la dobitoace; si voi face judecata împotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul. Sângele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lânga voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi tara Egiptului. (…) La miezul noptii, Domnul a lovit pe toti întâii nascuti din tara Egiptului, de la întâiul nascut al lui faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pâna la întâiul nascut al celui închis în temnita, si pâna la toti întâii nascuti ai dobitoacelor”
„Si au adus magarusul la Isus. Apoi si-au aruncat hainele pe el si au asezat pe Isus, calare deasupra…”
Si în acele momente, ca în întreaga lui viata, Isus împlinea ceea ce se proroocise despre El: de Moise, Isaia, Zaharia, Ioan Botezatorul si ceilalti prooroci ai Cuvântului.
Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Împaratul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un mânz, pe mânzul unei magarite.(Zaharia, 9.9)
Iar evanghelistul Ioan consemna vorbele lui Ioan Botezatorul: „Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!”
Isus vine ca Mielul lui Dumnezeu pentru toti cei care doresc sa stea sub protectia Sângelui Sau si, când va veni urgia în noaptea judecatii divine, atunci pretiosul Sânge va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sângele si voi trece pe lânga voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi…. cu judecata Sa pe cei vinovati!
Caci harul si adevarul au venit prin Isus. Ca si acel miel pascal, care din ziua a 10-a pâna în ziua a 14-a, era privit si cercetat, caci trebuia sa fie fara cusur, acum înaintea oamenilor este Isus – Mielul de Jertfa (Mielul care, nu dupa multe zile, va fi ridicat pe lemnul Crucii, la Golgota).
El a fost cercetat de mai marii preoti, de carturari si de farisei, de Ana si Caiafa, de ucenici si de catre popor. A fost cercetat legal de catre dregatorul Pilat din Pont. În urma cercetarii, atente si detaliate, Pilat a dat verdictul: „Eu nu gasesc nici o vina la omul acesta.”(Luca, 23.4)
“El n-a facut pacat si în gura Lui nu s-a gasit viclesug.” (1 Petru, 2.22)
Mielul pus deoparte – pentru faradelegile si pacatele noastre – fusese fara pacat, fara nici o vina, Sângele Lui ne poate curati deci de orice nelegiuire! Glorie Domnului! Amin.
El …a fost dat la moarte din pricina faradelegilor noastre si a înviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. (Romani, 4.25)
3. Mesia intra în Ierusalim calare pe un magarus
Mielul divin, Fiul lui Dumnezeu, intra trumfal în Ierusalim. El intra glorios, dar smerit, calare pe un magarus, în ovatiile ucenicilor si ale multimii celor care auluat ramuri de finic si I-au iesit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împaratul lui Israel!”
O scena extraordinara s-a deschis înaintea celor prezenti (si înaintea noastra)!
Ucenicii, chiar daca n-au înteles toate lucrurile despre Isus si despre lucrarea Sa, s-au încrezut în El si L-au ascultat si i-au dat onoarea care i se cuvine.
Isus a trimis pe doi dintre ucenici sa-i aduca un magarus, dându-le detalii numai de El cunoscute. Magarusul era un animal foarte necesar si important pentru o familie de evrei. Pe ucenici nu i-a împiedecat acesta cerere extraordinara, deoarece El avea trebuinta! Astazi daca ni se cere sa mergem din aceeasi perspectiva, sa cerem cuiva o masina, caci Domnul are nevoie pentru lucrarea sa, cum am reactiona ca trimisi? Dar ca proprietari?
Si astazi, Domnul ne cere sa credem si sa facem multe lucruri mai mari sau mai mici. Isus cere însa tuturor ucenicilor, din toate timpurile, un lucru extraordinar:Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile si botezati-i în Numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh.
Trebuie sa ducem vestea buna acolo unde islamul sau alte ideologii sunt la loc de cinste, si nu crestinismul. Daca facem acest lucru, daca ascultam de El, va fi ferice de noi! Domnul Isus are autoritate si El cunoaste totul. Ce a spus Isus, s-a confirmat întotdeauna. Ucenicii au gasit magarusul cum a spus El, si stapânii când au auzit vorbele lui Isus, i-au lasat sa ia magarusul.
Oare stim ce înseamna sa te încrezi în El, chiar daca asta pare a fi o nebunie pentru noi sau pentru altii? Cum esti, pentru Domnul, lasi din mâna ceea ce ai, sau tii doar pentru tine?
4. Cine este Isus Hristos pentru mine?
Acum sa ne oprim si sa vedem care este atitudinea ucenicilor.
Evanghelistul Luca spune ca toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a început sa laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le vazusera.
Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”
În sfârsit, ucenicii sunt aceia care dau tonul în a-L lauda pe fata pe Domnul pentru toate minunile pe care le vasuse înfaptuite de Învatatorul lor, pe care, acum îl identifica cu Împaratul lui Israel. El citeaza din Psalmii lui David:
„Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne înveselim în ea! (…) Binecuvântat sa fie cel ce vine în Numele Domnului!” (118.24-26).
Prin ceea ce fac, ucenicii au încalcat traditia de pâna atunci. S-au manifestat ca pentru ziua venirii lui Mesia, comportându-se ca pentru sarbatoarea Corturilor. Ei au taiat ramuri de finic pe care le tineau în mâna si I-au iesit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împaratul lui Israel!
Ucenicii au intrat în aceasta sarbatoare a Corturilor fara sa înteleaga totul.
Ioan, punând cap la cap toate pisoadele petrecute, el consemneaza:
„Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit – cortuluit – printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal.”
Frumusetea Cuvântului lui Dumnezeu sta în detalii. Prezenta Lui ne face sa reactionam si sa ne manifestam în mod diferit. Când El vine, la ceasul Lui, oamenii nu doar ca trebuie sa se schimbe, ci unii se si schimba, calauziti de Duhul Sfânt. Si e vremea ca poporul lui sa strige din toata inima si cu toata puterea:
„Osana!Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”
De bucurie, si-au pus hainele pe jos înaintea Împaratului Slavei. S-au dezbracat de hainele lor, înaintea Lui.
Isus este Îmaratul! Dar Isus nu este deloc asemeni unui Presedinte de tara sau unui mare Secretar de Stat sau unui mare Sef de stat major al Armatei, nici macar asemeni unui mare Rege pamântesc, caci unii ca ei se supun unor legi conjuncturale de care trebuie sa asculte.
Dimpotriva, Isus este Împaratul care vine în Numele Domnului Dumnnezeu si El este Domnul Universului! Glorie Lui! Amin.
5. „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!”
“Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”
Dar Domnul lor, Isus Împaratul, le da aprobare sa strige. Acum, strigati! Acum trebuie sa cada zidurile necredintei multora, cum au cazut zidurile cetatii Ierihon.
Daca tacem, pietrele vor striga, caci Domnul este aici! Si noi nu putem nicidecum tacea chitic.
Cine se teme sau se rusineaza sa strige cu bucurie Numele Domnului, Isus le spune:
„De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)
A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.
Sursa: http://romanianbaptist.com/
„Cu toate ca David se afla in situatia in care este, eu sunt fericita ca Dumnezeu mi l-a daruit!”
„Este adevarat ca ” Dumnezeu iti da atat cat poti duce” pentru ca atunci cand nu mai puteam si simteam ca voi muri si ca asa se va termina totul, se mai linisteau apele ,se intampla ca David sa-si revina , sa-mi zambeasca, sa-mi prinda degetul sau sa nu mai faca crize,sa trecem de toate operatiile pe care le-a facut si asa mai departe.Inainte spuneam ca n-as rezista sa trec printr-o suferinta asa mare dar uite ca am trecut si acum, cu toate ca David se afla in situatia in care este, eu sunt fericita ca Dumnezeu mi l-a daruit.”, spunea mama din imagine pe Facebook. Gandurile ei m-au miscat si m-au impresionat asa ca am vrut sa va impartasesc si voua povestea lui David.
„Bună ! Eu sunt David şi asta e povestea mea…
De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată copii, dar eu m-am gândit să-i fac o surpriză. Am 10 săptămâni şi ea încă nu ştie. Abia aştept să o cunosc !
Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit dar tare nedumerit sunt când ceva mă smulge de acolo iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot să respir până când o doamnă doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet dar încă nu pot respira. Iau şi o notă, nota 6; nu este o notă mare dar eu sunt mare, am 1300 gr.
Mama e tare fericită dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii mei nu sunt destul de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul ăsta mare din guriţa mea.
E dimineaţă ! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi mama nu e lângă mine. Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o pe mama , plangea, dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă cheamă David Gabriel.
Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii până când o hemoragie cerebrală o face din nou pe mama sa plângă, dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama îmi intinde un deget şi eu îl prind în manuţă şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’. În următoarea săptămână inima mea începe să cedeze, fac stopuri cardio-respiratorii dar doctorii îmi sunt alături iar mama se roagă pentru mine la bisericuţa din curtea maternităţii. Doctorii i-au zis că au facut tot ce-au putut şi numai Dumnezeu mă mai poate ajuta. El m-a ajutat şi de data asta iar starea mea a început să se stabilizeze. Inima mea n-a încetat să bată.
A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi înlocuit cu o măscuţă. E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară. Sunt fericit ! Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei. Parea că totul va reveni la normal, ba mai mult, il cunosc şi pe tata . Ii aud vocea şi mă străduiesc să deschid ochii şi să privesc în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima oară ochii negri şi mari. E copleşit de emoţie. În curând îmi verifică ochişorii şi d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea este în regulă dar n-a putut sa ne dea nici o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam vederea într-un ritm alert. Era necesară o operaţie urgentă dar bronhodisplazia pulmonară cu care am ramas în urma oxigenării îndelungate facea ca operaţia să fie mai dificilă. Când doctorul i-a zis mamei că există riscul să mă piardă ar fi preferat să rămân orb, dar la insistenţele tatălui meu, am fost operat şi totul a decurs destul de bine.
După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc fratele, sunt alintat şi răsfăţat deşi durerile sunt încă mari din cauza herniei inghinale pe care o am. Credeam că vor mai fi două operaţii şi nimic rău nu avea să se mai întâmple, că voi fi fericit în sânul familiei mele, însă n-au trecut nici 4 luni şi ajung din nou în spital cu pneumonie.
Cumplite au fost acele zile dar mai cumplit de-atât a fost când datorită unor crize pe care le faceam s-a descoperit că sufăr de o boala necruţătoare – encefalopatie hipoxic ischemica, paralizie cerebrală ( tetrapareza spastica). Acum înteleg de ce nu-mi pot folosi mâinile şi picioarele ca un bebeluş normal, de ce nu pot ţine o jucărie în mână, de ce nu pot să fac nimic din ce ar trebui să fac la vârsta mea. Deşi am 9 luni, am fost evaluat la o vârsta mai mica de 3 luni.
În sfârşit, epuizaţi de drumuri lungi, după 2 luni de spitalizare şi patru spitale, fără bani pentru şedinţe de kinetoterapie ci doar de-un bilet de tren, ne întoarcem acasă. Descumpanită şi cu ochii înlăcrimaţi, mama mă ţine în braţe dar nu mă priveşte. Îi caut privirea şi ea îmi zâmbeşte ca sa nu ma îngrijoreze dar eu ştiu că de fapt plânge. Ce vom face de-acum încolo?
O oază de speranţă se întrevede printr-un tratament de recuperare la o clinică din Ucraina care trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult peste posibilităţile financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în favoarea mea şi cu fiecare zi ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari, acum timpul s-a întors împotriva mea şi cu fiecare zi care trece se scurg şi şansele mele de a putea merge vreodată.
Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o va citi destui oameni cu inima bună ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt diferit de ceilalţi copii, de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama …
Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea , vă mulţumesc din suflet pentru ajutorul vostru !”
Cu drag,
David- Gabriel
Pentru a-l ajuta pe David va rog sa accesati link-ul :http://sansapentrudavid.wordpress.com/
CredoTV – O televiziune din suflet, pentru suflet!!
Sa aducem Evanghelia
în casele românilor!
Implica-te în raspândirea Cuvântului lui Dumnezeu,
prin televiziune, sunând operatorii de cablu TV si cerând
introducerea postului Credo TV în grila de programe.
Solicita canalul Credo TV!
RDS & RCS:
031 400 4600 (apoi, apasa tasta 1)
UPC:
031 1000 872 (apoi, apasa tasta 1)
FOCUS:
021 406 7220 (apoi, apasa tasta 1)
DOLCE:
1930 (apel gratuit în Romtelecom)
Daca furnizorul dumnevoastra nu se afla în lista de mai sus, va rugam
contactati compania care ofera servicii de televiziune în zona care locuiti.
Sunând operatorii de cablu TV, poti influenta luarea
deciziei de acceptare a canalului Credo TV.
Trimteti acest mesaj si altora!
Multumim!
Sursa: o-televiziune-din-suflet-pentru-suflet.html
Stiu ca ai 1001 motive pentru care sa te plangi…si totusi…
Fiecare dintre noi am putea spune ca avem 1001 motive pentru care sa ne plangem cu privire la vietile noastre. Avem atatea lucruri sau circumstante din viata noastra pe care am dori din toata inima sa le schimbam pentru ca ne produc suferinta sau temere sau confuzie. Am dori cateodata pur si simplu sa fugim de realitatea vietii in care traim… si totusi…
Desi este grea, dificila, complicata, presarata cu necazuri pamantesti, plina de sentimente contradictorii si stres, lacrimi… aceasta viata poate fi frumoasa!! Spun „poate” si nu „va fi” frumoasa in dreptul tau pentru ca acest fapt depinde de tine! Tu alegi sa fii astazi fericita sau nu. Da! Stiu! Sunt atatea lucruri care iti fura bucuria de a trai, sunt atatea motive care te pot face nefericita… dar, nu fi!!Stii care e secretul pe care eu insami l-am descoperit in astfel de momente cand eram atat de tentata sa ma plang cu privire la ceel 1001 motive care imi fac viata grea?
Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da cu privire la viata, sfat pe care l-am descoperit si pe care ma straduiesc in fiecare zi sa il aplic este… sa iei viata ca atare!! Da! Ia-ti viata ca atare!! Nu mai incerca sa o schimbi! Nu te mai plange cu privire la aspectele ei negative! Nu mai fi nefericita! Ia lucrurile din viata ta asa cum sunt si, in fiecare zi, imbraca-te cu putere, rabdare, dragoste si umilinta. Daca nu ai suficienti bani pentru a iti intretine familia, nu te mai plange toata ziua cu privire la acest lucru si pune-te pe genunchi si incredinteaza aceasta problema in mana Domnului! (Eu tocmai am facut asta!) Daca Dumnezeu a ingaduit boala in familia ta, alege mai degraba sa ceri putere lui Dumnezeu pentru a putea indura aceasta durere . Si asta va trece intr-o zi! Si durerea si boala vor trece! Daca sotul tau nu este ceea ce ai cerzut tu ca este, inainte de casatorie, nu te mai plange cu privire la acest fapt, nu mai incerca sa-l schimbi ci roaga-te mai degraba pentru el! Poarta-l in rugaciune ca sa fie tot mai mult asemeni lui Isus iar inima ta se va bucura!
Ai 1001 lucruri pe care ai dori sa le schimbi in viata ta? Nu te mai gandi al ele ci incredinteaza-le in mana Domnului! El va purta de grija cu privire la fiecare, la timpul potrivit! Primeste toate circumstantele vietii tale ca venind din mana lui Dumnezeu si ai incredere in planul Lui minunat cu privire la viata ta! El stie de ce e asa! El stie ce face!
Ia viata ca atare!! Nu mai incerca sa o schimbi si vei fi mai fericita!! Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute pe toate la aceasta!!