„Astăzi (19 Sept. 2013), odată cu ceaţa dimineţii a plecat şi Silvia la cele veşnice. Acum nu mai pot scrie prea multe despre ea deoarece a trecut deja de Poarta Cerului şi îmi place să cred că se bucură în prezenţă Mirelui ei drag. Silvia a pierdut o bătălie, dar a câştigat o nouă Împărăţie, a pierdut o suferinţă dar a câştigat nouă birunţă, a pierdut floarea vieţii, dar a câştigat cununa şi dreptul la pomul vieţii. Astăzi, cancerul nu mai are in trupul ei putere, pentru că Domnul a vindecat-o şi i-a dat putere, Să rabde în tăcere până la sfârşit, Când prin credinţa în Isus a biruit. Cărările vieţii ei acuma urcă-n sus, Spre plaiurile sfinte unde Isus s-a dus, Să pregătească loc pentru copiii Săi, Care prin suferinţe au biruit ispitele călătorind prin munţi şi văi. Graniţele n-au putut pe Silvia s-o oprească, Din zborul ei măreţ spre Patria Crească. Nici arşiţa toridă din deşertul Australian, nu a putut să o oprească din drumul ei spre Canaan. Nici cancerul care ficatul i-a răpus, nu a putut să-i fure bucuriile de sus.
Astăzi putem sărbători o zi de biruinţă, câştigată cu multe lacrimi dar şi cu multă pocăinţă. Viaţa ei vorbeşte astăzi despre un Dumnezeu adevărat, ce plin de milă rugăciunile ei le-a ascultat. El i-a trimis acum cel mai frumos cadou de ziua ei, Un buchet de crizanteme albe împodobit cu frunze mari de tei, Care să-i înlocuiască pentru o vreme, morfina ce i-a furat a ochilor vedere. Cartea pe care ea vroia ca să o scrie, va trebui să ne vorbească mai mult de Noua Împărăţie, Despre drumul crucii lui Isus, De care plină de bucurie la mulţi le-a spus.
E tărziu şi norul nopţii a cuprins întregul nostru cartier, Lăsând doar o luminiţă albă să pâlpâie pe cer, Iar când soarele frumos al dimineţii va răsări, noi toţi spre cer privirile ne-om aţinti, Aşeptând răvaşul din nou ca să sosească, Cu-n nou mesaj de pocăinţă pentru cei ce-s gata pe Domnul să-L slujească, şi viaţă veşnică El să le dăruiască.”
Singurul lucru pe care a reuşit cancerul să-l facă a fost să-i distrugă sanătatea dar nu a reuşit să-i zdruncine credinţa. Silvia a luptat cu o dârzenie greu de povestit împotriva a 3 cancere. Primul a fost la sân în anul 2000, al doilea a aparut în 2007 la colon iar al treilea a fost la ficat şi a fost decoperit în iunie 2013. Prin credinţă şi rugăciune, ea le-a biruit pe primele două dar a fost învinsă de al treilea. Astăzi ea a fost îmbrăcată pentru prima dată în rochie de mireasă, o rochie împodobită cu mărgăritarele smereniei şi ale pocăinţei, o rochie aleasă cu migală de surorile ei dragi menonite. Miercuri seara am avut harul să fiu martor la ultimul zâmbet al Siviei. Cu toate că era sub influenţa morfinei a deschis ochii mari, iar noi toţi i-am făcut din mână, după care cu un zâmbet scurt a adormit din nou. Au mai trecut doar 6 ore şi Silvia a plecat pentru totdeauna de pe strada noastră, lăsând în urmă o mărturie greu de egalat. Astăzi Domnul a încălţat-o cu cea mai frumosă pereche de patofi asa cum Silvia n-a purtat niciodată. Sunt sigur că Dumnezeu i-a cunoscut măsura pantofilor, dar i-a cunoscut şi măsura suferinţei.
Cred că cea mai mare bucurie,sau cadou, pe care ai putea să-l oferi Silviei astăzi este să-ţi predai şi tu viaţa Domnului Isus. Locul din Biserică, de la casa ei din Millersburg este gol şi este gata să primească musafiri noi. Dumnezeu a luat-o de la noi pe Silvia ca să ne dăruiască alte suflete tinere care să continuie să ducă mai departe vestea bună a Evangheliei nu numai în Australia şi Noua Zeelandă ci până la marginile pământului.
Dacă se poate as vrea să închei cu versurile câtării lui Marius Livanu care spune:
De ce mai este despărțire?
Și stări cu ochi înlăcrimați?
Și-mbrăţisări sfâsietoare
Când nu-i mai bine ca-ntre fraţi
Când nu-s cântări mai dragi niciunde
Nici rugăciune mai cu har
De ce așa curând trec toate
Și vine despărțirea iar?
/:O, despărţire de ce oare
Mai trebuie şi tu să fii?
De ce plătim cu-atâtea lacrimi
A noatre scurte bucurii? 
De ce așa de lungă-i vremea
Când stăm departe şi dorim?
Și așa de scurtă-i clipa dulce
Ce-o stăm aici când ne-ntâlnim?
De ce sunt oare atâtea piedici
Și depărtare între noi?
Când va fi oare întâlnirea
Să nu mai mergem înapoï.
Gicu Cotleţ
9-19-2013
Articol preluat de pe http://suceavaevanghelica.wordpress.com/
Serviciul de inmormantare al sorei Silvia Tarniceriu va avea loc duminica, 22 septembrie in cadrul bisericii Grace Mennonite Church 5850 County Road 77 Millersburg, Ohio, SUA incepand cu ora 13. Programul bisericii va fi oficiat de pastorul Viorel Clintoc si Bill Mullet. Trupul celei care a fost Silvia Tarniceriu va fi depus in cimitirul Bethel Fellowship Church Cemetery. Veti putea urmari LIVE aceste programe pe site-ul http://www.bethelfellowship.com/news/silva-tamiceriu.
In cartea „De ce se tem femeile”, apreciata scriitoare si oratoare Angie Smith recunoaste ca teama reprezinta tema principala a marturiei sale, vorbind cu multa sinceritate despre obstacolele majore cu care s-a confruntat in viata ei. Dand glas acestei probleme universale, ea spune: „Cred din toata inima ca fiecare dintre noi se lupta cu o teama, indiferent ca e vorba de teama de a zbura, ori de aceea de a nu fi demascat. Poate ca nu te temi de moarte, in schimb te inspaimanta gandul ca s-ar putea sa dai gres in vreun lucru anume.”
In curand va aparea numarul 29 al revistei pentru femei Priscila coordonata de Lidia Schiopu! Mai multe detalii aflati pe 
Femeia care mută munții! 