Este timpul să devii serios cu privire la viaţa ta!

Până când vă veţi lenevi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeu?

Iosua 18:3

 leneÎn Dicţionarul Explicativ al limbii române lenevia este descrisă astfel: stare a omului care nu vrea, nu doreşte sau nu-i place să muncească; îşi petrece viaţa în lenevie; trândăvie, lene permanentă.

Tabăra poporului Israel se mută de la Ghilgal la Şilo unde are loc împărţirea ţării cucerite. Fiecare dintre semniţiile lui Israel îşi primeşte partea, prin tragere la sorţi. Cu multă bucurie, ei intră în stăpânirea acestor locuri binecuvântate şi pline de rod. Cu toate acestea, unii lenevesc în luarea în stăpânire a acestor locuri frumoase şi atât de aşteptate. Până când vă veţi lenevi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeu? (Iosua 18:3) De ce fac acest lucru? De ce îşi amână ei singuri binecuvântarea, bucuria şi odihna?

Unii dintre noi semănăm cu aceşti israeliţi tocmai prin faptul că lenevim în lucrul încredinţat nouă şi ajungem astfel să pierdem binecuvântarea promisă de Dumnezeu şi satisfacţia cuceririi unui loc nou, a realizării unui nou proiect, a împlinirii unui nou vis etc. Cei mai mulţi oameni pierd experienţe extraordinare cu Dumnezeu tocmai din cauza leneviei şi a lipsei de seriozitate. Fiecare om are potenţialul necesar pentru a deveni remarcabil într-un domeniu, dar acest potenţial trebuie scos la iveală, prelucrat, îmbunătăţit şi pus apoi în slujba lui Dumnezeu. Doar aşa ne vom putea bucura de cele mai minunate roade! Niciun alt domeniu de activitate nu-ţi aduce satisfacţie mai mare ca implicarea în lucrarea lui Dumnezeu! Ba mai mult, cei care au experimentat-o, nu s-au mai dezlipit de ea întreaga viaţă! Caut-o şi tu şi vei trăi o viaţă plină de belşug! Nu mai lenevi în lucrul pe care Dumnezeu ţi l-a încredinţat să-l faci în această lume! Este unic! Este făcut special pentru tine şi poate fi realizat, la nivelul la care Dumnezeu doreşte, doar de tine!

Chiar dacă nimeni altcineva nu crede în tine, Dumnezeu crede! El crede că tu poţi face tot ceea ce El doreşte să faci! Fii încrezător în acest lucru şi apucă-te de lucru! Acţiunea este unul dintre principalii ingredienţi al succesului. Dacă nu faci nimic, nu se întâmplă nimic! Cu Dumnezeu alături si pentru El, tu vei face tot ceea ce poţi, tot ceea ce îţi propui! Dăruind timpul şi efortul necesare pentru a te pune în slujba lui Dumnezeu şi oferind pentru lucrarea Lui tot ce e mai bun din tine, tu vei experimenta bucuria împlinirii şi a satisfacţiei depline! De cealaltă parte, câtă vreme nu îţi pui potenţialul în slujba lui Dumnezeu, viaţa ta va fi searbădă, goală şi fără semnificaţie. Totul va seca în exterior tocmai pentru că totul este sec, gol şi lipsit de pasiune în interior. Adapă-te mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, îndrăgosteşte-te de El şi de frumuseţea chipului Lui şi vei avea mai mult de unde să dăruieşti. Te vei bucura de mai mult rod în exterior atunci când acesta va rodi în interior peste măsură de mult! Când paharul tău va fi plin de dă peste el, atunci cei din jur se vor adăpa din el iar lucrarea ta, făcută în numele lui Dumnezeu, va propăşi. Totul începe cu o mică sămânţă! Pune sămânţa azi! Pune sămânţa acum!

Este timpul să devii serios cu privire la viaţa ta! Este timpul să devii serios cu privire la implicarea ta în lucrarea lui Dumnezeu!

 

Anunțuri

Fii parte a proiectului „Ajuta un copil sa mearga la scoala”!

scoala ajutorAjuta un copil sa mearga la scoala!!! Fii parte a proiectului „Ajuta un copil sa mearga la scoala”!

De cativa ani Centrul Iochebed Suceava incearca sa fie alaturi de familiile care cu greu fac fata cheltuielilor mari de la inceput de an scolar, si care de multe ori se vad nevoite sa nu isi lase copiii la scoala/gradinita pentru ca nu au cele necesare(ghiozdane, rechizite,imbracaminte – uniforme si incaltaminte). Cu ajutorul tau putem sa dam o sansa unui copil sa mearga la scoala/gradinita. Ajuta! Doneaza! Implica-te!  

Pentru mai multe detalii despre acest proiect acceseaza siteul Centrului Iochebed aici: www.centruliochebedsv.ro

Un credincios autentic nu este îngrozit sau paralizat de atacurile celui rău, ci mai degrabă impulsionat !!

Dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea!

Proverbe 21:29

           racnetDespre răcnetul leului se spun 2 lucruri semnificative: (1) Atunci când acesta răcneşte, persoanei care îl aude i se pare că sunetul vine dintr-o cu totul altă direcţie decât credea ea, astfel că devine îngrozită şi extrem de derutată. (2) Nu atacul în sine al leului este cel mai puternic şi de temul act, ci răcnetul dinainte. Acesta demoralizează şi paralizează victima, astfel ca apoi leul să-ţi poată ucide prada.

            În fiecare zi leul Satan răcneşte asupra noastră pentru a ne distruge, pentru a ne smulge din braţele Mântuitorului şi pentru a ne arunca în focul veşnic. Îi auzi răcnetul chiar acum? Poate că a venit sub forma unei încercări care te-a adus în pragul disperării sau sub forma unor vorbe grele şi dureroase aruncate de un aşa zis prieten, care ţi-au străpuns şi mâhnit inima atât de tare încât nu te mai poţi bucura de nimic. Sau poate a venit sub forma pierderii locului de muncă, al unui membru drag din familie, al unui mădular din trup, a  schimbării domiciliului, a îmbolnăvirii etc. Oricare ar fi forma pe care a luat-o, un lucru este sigur: este răcnetul lui Satan care vrea să te distrugă, astfel încât luptă să îţi ia totul, chiar şi ultima fărâmă de speranţă care ţi-a rămas în inimă. Nu-i da voie! În această luptă spirituală, tu poţi ieşi biruitor! Isus, Leul din Iuda, Marele Leu, este de partea ta! El va lupta pentru tine! El va lupta cu leul Satan, nu tu! Încredinţează-I Lui prin rugăciune această luptă şi ai încredere în puterea Lui de a-ţi aduce steagul biruinţei. Nu fugi şi nu ceda! Rămâi tare în credinţa ta, acum mai presus decât orice, chiar dacă genunchii ţi se lovesc de groază unul de celălalt – şi vei ieşi biruitor! Nu te lăsa îngrozit de puterea răcnetului leului. Este inofensiv în ceea ce te priveşte. Satan nu are putere asupra ta ca să te distrugă, aşa cum îşi doreşte în fiecare clipă, pentru că Dumnezeu nu îi permite acest lucru. Tot ceea ce el poate să facă ca să te descurajeze, ca să te paralizeze de spaimă sau ca să te facă să îţi pierzi credinţa, este răcnetul. Atât şi nimic mai mult! El doar răcneşte. Ce efect are acest răcnet asupra ta? Este exact cât îi dai tu!

Dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea! (Proverbe 21:29) În ciuda atacurilor de fiecare zi din viaţa credinciosului, acesta îşi îmbunătăţeşte calea! Un credincios autentic nu este îngrozit sau paralizat de atacurile celui rău, ci mai degrabă impulsionat la o apropiere mai strânsă de Dumnezeu, la o implicare mai mare în slujba Lui, la o dedicare mai pasionantă pentru rugăciune şi studiere a Cuvântului! Cu cât este mai mare atacul celui rău, cu atât este mai mare nevoia ta de rugâciune şi de alipire de Dumnezeu! Acum tu ai nevoie de rugăciune şi adâncire în Cuvântul Sfânt al Bibliei mai mult ca niciodată! Pune-te pe genunchi chiar acum!

În calitate de credincioşi, noi nu putem face nimic pentru a opri răcnetul leului, dar putem reacţiona la aceasta după voia sfântă şi plăcută a lui Dumnezeu: ne putem îmbunătăţi calea! Tu poţi face în această lume mult mai mult decât faci acum! Tu îţi poţi extinde orizontul slujirii până la marginile pământului! Cu Dumnezeu alături şi fiind hotărât, dedicat, harnic şi consecvent, tu poţi cuceri lumea pentru Hristos! Porneşte la lucru! Pentru tine sunt pregătite multe lucrări şi biruinţe!

 

 

„Nu credeam ca voi mai trai aceasta zi!”-Silvia Tarniceriu

silvia-tarniceru“Dragii mei, dragi, de pretutindeni!

Slavit sa fie Domnul nostru drag, care ne stie numarul zilelor noastre inainte de a fi trait noi vreouna din ele. Nu credeam ca voi mai trai aceasta zi (pe inserat), ca sa va pot spune din nou din bucuriile si incercarile vietii pe care o traiesc, aici, printre voi. Nici nu mai stiu cand am scris ultima data, dar anii au trecut, Domnul mi-a dat viata, mi-a re-innoit puterile si am pornit din nou la drum. “Ma mai duc acum cat pot” – mi-am zis eu, “si cand nu voi mai putea, voi sta acasa si-mi voi pune “trairile” pe hartie.”

A trecut si cancerul la colon, simtindu-ma din ce in ce mai bine. N-am inteles de ce al doilea cancer si ce vrea Domnul sa-mi spuna? In indelunga Lui rabdare, mi-a redat din nou sanatatea si am crezut ca a fost doar un “Silah” (oprire) din psalmi. “Opreste-te si mai mediteaza! Cauta Fata Mea!” – zice Domnul. M-am obisnuit cu un Dumnezeu care (credeam eu) vrea sa-L slujesc, umbland din loc in loc, vestindu-I Puterea,  Dragostea  si Intelepciunea. Dar dupa alti 2 ani, in 2010, am fost diagnosticata cu “probleme la ficat” : pete mari in crestere rapida.  O ciroza galopanta.

“Doamne acesta este un alt cancer! Al 3 lea cancer? De ce? Ce n-am inteles din celelalte doua?” Domnul m-a cercetat si mi-am dat seama ca El imi dorea moartea, dar nu cea fizica, de cancer, ci cea fireasca: moartea de sine. Eram inca plina de dorinte, pofte, asteptari,  drept la viata, respect, mai multa intelegere si suport in viata mea de persoana singura…  Domnul m-a lasat sa trec prin vai foarte adanci, cu relatii frante si dezamagiri de nedescris. De pe buze am zis ca am iertat, dar in sufletul meu ascundeam resentimente si infrangeri umilitoare… Cui sa i le spun? La cine sa ma plang? Toti ma stiu ca o persoana pozitiva si luptatoare…

Atunci I-am zis Domnului: “Stiu ca nu voi ajunge la tine prin vreun merit al meu, dar daca ma iei acum cu acest cancer, cu starea din sufletul meu, nu cred ca voi avea curajul sa alerg la Tine, sa ma uit in ochii Tai si sa-Ti cad la piept. Spune-mi ce vrei sa fac si voi face, cu orice pret.” Si Domnul, prin Duhul Sau, m-a luminat.

“Silvia! EU vreau sa traiesc in tine, prin tine, si nu vreau ca tu sa mori de cancer ca sa vii la Mine. Vreau mai intai sa mori fata de tine, de eul tau, de dorintele si poftele tale, de pretentiile tale, de mandria ta si asteptarile tale de la oameni… “Eu sunt umbra ta pe mana ta cea dreapta, Eu te pot ajuta si sustine fara nici o conditie sau limita. Increde-te in Mine…!

Asa cum stateam cu fata la pamant, ( in mod fizic), am strigat catre EL si I-am cerut sa ma ajute sa mor fata de tot ce mai este fire si dorinta pacatoasa in mine; de dorinta de a ma vedea razbunata si indreptatita… Si am stat acolo in lacrimi pana am simtit cum Duhul Lui cel Bun si Sfant m-a acoperit si-mi turna pace in suflet si iertare.  Am simtit cum incepe vindecarea mea.

Nu dupa multe zile am simtit dorinta de a implini si ceea ce scrie in Iacov 5 cu privire la bolnavi. Un grup de pastori baptisti, veniti la Conventia din Cleveland, Ohio, mi-au facut ungerea cu bucurie si dupa cateva zile, mergand la medic, mi-a zis ca nu mai am nimic. Nici vorba de ciroza. “Ce-ai facut?” m-a intrebat dl. doctor. “Am facut ce scrie in Sf. Scriptura la Iacov” – i-am raspuns eu. A ridicat bratele in sus, si mi-a raspuns cu bucurie: “esti vindecata, slavit sa fie Domnul! Si eu cred in vindecare divina, etc..”

Am venit acasa de la medic si n-a trecut mult pana m-am hotarat sa ma mai duc o data “acasa” in Romania. Am plecat in August si m-am intors in Ianuarie 2011, dupa ce-am trecut prin Austria, Italia si Spania, impartasind prin biserici si grupuri din biserici de surori si tineri,  martursind despre lucrarile Domnului din viata mea. Nu erau planificate intalnirile dinainte, dar invitatiile veneau una dupa alta.

M-am intors in America dupa jumatate de an si invitatiile au inceput sa curga dintr-un stat in altul. N-am reusit sa ma odihnesc prea bine si am luat-o iar la drum.

Mi-am incarcat masina cu carti si haine de schimb si am luat-o pe coasta de vest din Canada (British Columbia) si pana la San Diego (ma gandeam eu). Dar n-am ajuns decat pana la San Francisco si m-am intors acasa in Ohio. Eram deja prea obosita. Sora Florica Burca a venit sa ma ajute la condus inapoi spre casa.

In iarna aceea, am carat lemne de-afara (ca sa fac economie la gaz), am mai facut treburi pe langa casa, asa ca o femeie singura, ne-indraznind sa apelez la ajutor. Din cand in cand mai venea cate o fam. de menoniti si cu drag imi aduceau lemnele la usa si mai dadeau zapada la o parte.  Pe din-afara aratam foarte bine… Am mai sangerat eu din cand in cand, dar m-am gandit ca e ceva trecator.

Toata vara si pana prin August am avut mereu musafiri. I-am primit pe toti cu mare drag stiind ca sunt ingerii Domnului care ma viziteaza. Dupa ce-au plecat ultimii din cei anuntati, am facut o criza de diabet, fiind aproape in coma. Ambitioasa cum sunt, am crezut ca-i doar oboseala. Numai ca nu era oboseala ci o hemoragie interna aduna acolo nu se stie de cand, dar dupa 3 zile de antibiotice am eliminat cativa litri de sange vechi, negru, greu mirositor, pana cand doctorul de la spitalul local mi-a zis ca dupa analize, ovarele, ficatul si rinichii mei au cedat si de aceea si glicemia mea (diabetul) era asa sus (480).

Domnul a facut inca o minune si la rugaciunea fratilor din Bis. din Cleveland si Akron, precum si a fr. Gug din Tennesee, mi-am revenit. Mi-au pus totusi un drenaj, ca sa se scurga tot ce mai ramasese inlauntrul meu.

Din nou, mi-a venit gandul sa ma mai duc o data acasa. Si am plecat asa cu drenajul dupa mine. La 3 sapt. a cazut tubul si m-am simtit libera sa calatoresc. Prima sapt. am fost cu echipa fr. John Piper la Bucuresti. Dupa plecarea lor, am ramas cu fam. Larry si Alice Agnew si am calagorit impreuna la Bacau, Comanesti, apoi Iasi. Dupa o alta sapt. sau doua ei au plecat si eu am ramas printre ai mei. Am calatorit 3 luni pe la toti ai mei si prin multe biserici impartasind din nou cu frati, surori, tineri si copii din experientele mele cu Domnul.

In Iasi m-am intalnit cu prieteni cu care nu m-am vazut de peste 30 de ani. Acum locuiau in Italia. M-au invitat la ei si m-am dus cand am vazut ca imi platesc si drumul.

Pe la Bistrita m-am intalnit cu altii care locuiau acum in Australia. Din Italia m-am dus in Australia, apoi in Noua Zeelanda si Tasmania, incercand sa-i multumesc pe toti. Dupa 6 luni in Romania am zburat in Italia unde am stat vreo 2 sapt. iar de-acolo in Australia unde am stat in total 5 luni si jumatate mergand si in Noua Zeelanda si Tasmania.

Intr-o noapte tarzie, am simtit ca nu mai pot de obosita, si ca e timpul sa plec spre casa in America. Biletul era de intoarcere in Italia si inapoi in Romania, in primavara gandindu-ma sa-mi continui calatoria raspunzand si la restul de invitatii care au mai venit. Dar nu m-am mai simtit in stare. Am schimbat biletul si am zburat inapoi in America. Cand am ajuns acasa mi-am sarutat patul si I-am multumit Domnului in fiecare camera ptr. tot ce mi-a dat si pentru harul mare de a-L face cunoscut prin marturisirile mele despre lucrarile Lui.

Am stat aprox. 2 sapt. in Los Angeles sa ma odinesc si sa-mi revin. Dar imi era din ce in ce mai rau. M-am mai oprit in Missouri si Illinois sa raspund la 2 invitatii si la sf. lui Mai am ajuns inapoi acasa la mine dupa un an si o luna plecata in lumea larga.

O prietena buna, a trecut la Domnul in 3 sapt. bolnava tot la ficat. Am vazut-o in zilele grele si dupa 2 sapt. am fost s-o conduc pe ultimul drum aici pe pamant. E vorba de Gina Ciufu din Kitchener, Canada.

Am venit acasa si m-am dus si eu la medic sa-mi vad de sanatate. Dupa un CT (Cat Scan) medicul de fam. mi-a zis ca am o tumoare “neoperabila” f. mare la ficat, ciroza si un cheag de sange. Mi-a dat coumadin sa-mi subtieze sangele si dupa 4 zile mi-a pornit o hemoragie furibunda cu cheaguri mari cat palma. Elena m-a dus imediat la urgente si de-acolo la spital in Cleveland, pierzand in 2 reprize, 3 litri de sange. Mi-au dat 6 unitati, ca sa-mi ridice hemoglobina sa-mi poata face mai multe analize.

Va spun pe scurt: hemoragia s-a oprit, dar ei m-au trimis acasa nestiind ce sa-mi mai faca… Rugaciunile au inceput sa curga peste tot pe unde am fost in lume. Mesaje, telefoane, carduri, vizitatori zilnic si in lant.

Pana acum am supravietuit 4 sapt. Am zile bune si zile mai putin bune, ca sa nu spun rele… Stari de voma, crampi, slabiciune multa in trup, dar multa pace si bucurie in suflet. Domnul e mai aproape ca oricand. Sunt gata sa plec, dar sunt si gata sa raman. Mi-s dragi oamenii! Va iubesc pe toti intru Imparatia lui Dumnezeu. Impacati-va cu El si unii cu altii si veti avea pace!

Mi-am gasit in Cuvantul lui Dumnezeu versetul care as vrea sa se implineasca cu privire la mine, din nou:

Ps. 118: 17 ” Nu voi muri! Ci voi trai ca sa povestesc lucrarile Tale!” Abia astept!

Mai am multe lucrari incepute si as vrea sa le duc la capat… Dar daca voia Lui este sa ma duca cu adevarat “acasa” la EL, sunt gata sa alerg, sa-I cad la piept si sa-I aud inima batand de bucurie ca “m-am luptat lupta cea buna, si mi-am ispravit alergarea”.

Va iubesc pe toti si va doresc o apropiere si mai intima de El. Nu mai este mult si “Cel ce vine, va veni!”

P.S. Pe 16 August, voi avea o alta programare la doctorul oncolog. El vrea sa-mi dea o “pilula” care (spunea el) n-are un efect asa de puternic ca si o chimo-terapie. Dar cand m-am uitat pe internet la acest medicament, am vazut ca eu am deja simptomele si efectele secundare pe care le provoca ac. pilula. Nu vreau sa o accept. Ma-ncred in Domnul si am inceput un tratament natural cu sucuri verzi si prafuri. Am mai tot timpul stari de voma si crampi, dar ma simt mai inviorata de cand am inceput cu cruditati.

Rugaciunile voastre imi dau curaj si ma bucur ca si fratii mei au primit viza si vor veni sa ma vada si sa ma ajute cu ce vor putea ei.   Doi dintre ei (Victor cu sotia, Mihaela, si Fanel (Stefan) au ajuns deja. Pe 22 August vor mai veni 5. Vom fi impreuna 8 din 9 care mai traim. Fratele cel mai mare este si el slabit si nu mai poate circula asa de departe.

Va imbratisez cu mult drag. Sper sa va mai scriu din cand in cand, ca sa stiti si voi ca Domnul e in control si raspunde rugaciunilor voastre.

Cu mult drag,

Silvia Tarniceriu”

Articol preluat de pe blogul Silviei Tarniceriu: http://mamilila.wordpress.com/

Becky Oprean vine la Suceava!

beckySambata 17 august 2013 de la ora 11:00, Biserica Filadelfia din Suceava va fi locul de intalnire pentru persoanele cu nevoi speciale care vor dori sa o intalneasca pe Becky Oprean. Becky va fi insotita de Lidia, mama ei si impreuna vor fi cu siguranta o sursa de mare incurajare pentru cei imobilizati intr-un carucior cu rotile. Becky a infiintat o misiune care îi oferă posibilitatea să îi încurajeze pe cei care se află într-o situație similară cu a ei. Detalii despre această misiune pot fi găsite pe site-ul Becky’s Hope Ministries :http://www.beckyshope.org/index.php

Duminica 18 august 2013 Becky împreună cu mama ei vor fi la întâlnirea de dimineață a bisericii Filadeflia din Suceava. Întâlnirea are loc de la ora 09:00.

Sursa articol: http://suceavaevanghelica.wordpress.com/