Ce carte am mai citit?!

Visul ţi se spulberă…nu însă şi planul lui Dumnezeu!!

O poveste impresionantă de iubire şi luptă cu suferinţa, restaurată în final într-o manieră divină, ne este prezentată de autoarea Janette Oke în cartea „Învăluiţi de iubire”. Marty, o tânără frumoasă din America, se căsătoreşte din dragoste cu Clem şi se mută cu acesta în preeriile de frontieră din Vest, în încercarea de a-şi construi acolo un viitor. După o călătorie de mai multe săptămâni ajung într-un loc pe care îl găsesc foarte potrivit pentru ridicarea unei casuţe în care să-şi întemeieze mult visată familie iar, la o ceaşcă de cafea, cu mult entuziasm caracteristic tinerilor proaspăt căsătoriţi şi îndrăgostiţi, pun la cale întregul proiect.În timpul nopţii care urmă însă, unul din cei doi cai fugi astfel că Clem, dis de dimineaţă, se duse în căutarea lui. Găsi calul chiar lângă pârâu adăpându-se dar când voise să-l captureze, calul se smuci atât de rău încât Clem se dezechilibră cu totul şi căzu. Se lovi puternic cu capul de o piatră şi întregul fir al vieţii, deşi extrem de scurt, i se rupse. Pentru Marty, vestea morţii lui şi acceptarea ei, a constituit un moment de mare cotitură a vieţii.„Marty suspină din nou, dar în clipa următoare auzi zgomot lângă căruţă şi se uită timid printr-o crăpătură a prelatei. Vecinii erau acolo-patru bărbaţi cu feţele aspre săpau în linişte şi cu un aer grav, sub cel mai mare molid. Pe măsură ce coştientiza motivul pentru care săpau, o nouă suferinţă îi sfâşie inima. Mormântul lui Clem. Chiar era adevărat. Acest coşmar îngrozitor se desfăşura sub ochii ei. Clem murise. Nu mai era lângă ea. Va fi înmormântat pe pământ străin. O, Clem. Ce-o să mă fac!”În ziua înmormântării celui care i-a fost atât de drag, Marty, cu inima plină de deznădejde şi teamă, se întreabă ce se va întâmpla acum cu viaţa ei. I se părea cu totul distrusă. Credinţa în Dumnezeul adevărat, care restaurează inima chiar şi după cea mai groaznică durere, îi era complet străină. Ea însă, Marty, nu îi era străină lui Dumnezeu ci El avea un plan minunat pregătit pentru viaţa şi viitorul ei.

Chiar lângă mormântul celui care i-a fost soţ preaiubit, Marty primeşte o propunere şocantă. Un bărbat care i se prezintă sub numele de Clark David,văduv la rându-i, îi pune o întrebare care o face să-l urască,la început, considerându-l dur, rece şi nepăsător la suferinţa-i. „Vrei să fii soţia mea”?, este întrebarea pe care i-a adresat-o şi care i-a schimbat complet starea de spirit şi viaţa. Dorinţa acestui bărbat era de fapt ca ea să îngrijească de mogâldeaţa de fetiţă, Missie, care a rămas orfană, iar ea, să aibă astfel, un acoperiş deasupra capului până va trece iarna şi va putea apoi pleca acasă, la părinţii şi familia ei, cu prima caravană care se va ivi.Ea acceptă planul lui fără prea multă tragere de inimă, conşteintă fiind că, dacă l-ar refuza, nu ar avea unde locui.

Începe astfel pentru Marty o nouă poveste…de iubire. Trăiesc împreună bucuriile şi greutăţile vieţii din preerie iar în final ajung să le iubească pe acestea pentru că au fost cele care i-au adus împreună şi care au făcut ca relaţia lor să crească atât de frumos.„ Aşa este viaţa. Vin vremuri grele, dar viaţa merge înainte, eliberându-se treptat de povară. Vin şi vremuri mai bune; poate că ne-am putea descurca şi fără ele, dar Domnul ştie că avem nevoie de ele pentru a căpăta valoare-pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta să reflectăm strălucirea soarelui.

Cred că trebuie să acceptăm binele şi răul cât trăim şi să facem tot ce putem pentru ca răul să ne afecteze cât mai puţin cu putinţă. În ce priveşte binele-să îl ajutăm să crească, să dăm importanţă lucrurilor bune.”Aceste gânduri i-au fost adresate ei de către Clark, acum,soţul ei preaiubit, cel care a învăţat-o să primească de la Dumnezeu atât binele cât şi răul, să preţuiască întotdeauna ceea ce are  şi să se bucure mai mult de viaţă şi…de ce, nu, de iubirea pe care a primit-o în dar, după îndelungata ei suferinţă.                                    

A fost facut si film dupa acest roman, sub numele „Love comes Softly”.

 

Standard
Feminitate

Nu te căsători având aşteptări prea mari!!

Este trist faptul că tot mai multe fete intră în căsătorie având aşteptări prea mari de la ea. Recunosc că şi eu am fost una dintre ele. Am crezut că, odată căsătorită cu dragul sufletului meu, cu iubitul şi cuceritorul inimii mele, voi fi cea mai fericită şi împlinită femeie de pe pământ şi nu voi mai vărsa lacrimi, niciodată. Cât se poate de greşit! Nu va fi aşa, nici pe departe! Cel cu care te căsătoreşti este om si, aşa cum şi tu ai defecte care îl vor întrista sau deranja pe el, la fel şi el are defecte care te vor răni pe tine. Nu căuta împlinirea în soţul tău căci el nu e decât creaţia Celui care Îţi poate dărui adevărata împlinire!

Alege să te bucuri de ceea ce ai şi încetează în a mai fi mofturoasă, pretenţioasă şi egoistă. Nu tu eşti singura care are nevoie de fericire, ci şi cel de lângă tine. Cu cât îţi vei căuta mai mult împlinirea în Dumnezeu, în relaţia de părtăşie strânsă cu El şi implicare în lucrarea Lui, cu atât îţi vei elibera soţul mai mult de această presiune şi amândoi veţi fi mai fericiţi. Tu vei fi în casa ta “o mireasmă plăcută” care se bucură de ceea ce are şi nu cere mereu tot mai mult de la partener. Atunci el te va iubi mai mult! Spun aceasta din experienţă!!

La urma urmei, soţul pe care îl ai acum este cel pe care tu ţi l-ai ales, este iubitul inimii tale, este tatăl copiilor tai, este cel alături de care trăieşti fiecare secundă a vieţii. De tine depinde, în mare măsura, dacă această secundă care tocmai trece este una bună sau rea. Fii deci o femeie puternică iar căminul tău are toate şansele să devină “un colţ de rai”. Acest lucru minunat se va împlini în mare parte datorită ţie şi atitudiinii tale corecte în căsnicie.

Eu lupt în fiecare zi să fac acest lucru. Nu sunt perfectă, aşa cum nici tu nu eşti, însă, cu fiecare zi care trece vom face câte un pas înainte iar la final, vom ajunge acolo unde nici nu am îndrăznit să visăm vreodată că vom reuşi.

Standard
Lumea in care traim!!

O intamplare comica si tragica despre misiune…

Este foarte important să distingem clar vocea lui Dumnezeu atunci când ne avântăm in realizarea vreunui proiect sau activitate. Sunt femei care se implică într-o anumită lucrare în care cred că ar putea aduce beneficii prin slujba lor, dar constată, cu durere, că au provocat mai multă dezbinare şi pagubă decât creştere.

Se vorbeşte în America despre un caz extrem de tragic care s-ar fi întâmplat(?) în urmă cu mulţi ani, unui cuplu care s-a avântat într-o lucrare măreaţă fără să fi cautat în mod clar voia lui Dumnezeu.Răsfoind o hartă într-o zi, ei au simţit “chemarea” lui Dumnezeu de a merge în misiune pe o insulă foarte îndepărtată, în mările Sudului. Autoarea Cindy Iacobs ne arată cum au decurs şi s-au finalizat lucrurile în ceea ce-i priveşte, în cartea “Vocea lui Dumnezeu”:“Ei nu au făcut nici un fel de cercetări cu privire la insulă şi nici nu au cerut ca pastorul lor să se roage pentru ei referitor la decizia luată. Timpul a trecut şi cuplul şi-a vândut toată mobila şi casa.(…)A venit şi ziua plecării şi s-au îmbarcat în avion, spunând acelaşi lucru:”Doamne,oare nu este aceasta doar o prezumţie?”Nici măcar în acel punct nu făcuseră vreo cercetare fizică referitoare la insulă. În cele din urmă după o lungă si dificilă călătorie, au ajuns.Coborând din avion, un lucru a devenit imediat evident: se aflau în locul nepotrivit şi la timpul nepotrivit.Naţiunea respectivă se afla în plin război civil şi soldaţii trăgeau cu artileria grea asupra avionului.

Ultimul gând pe care l-au avut fiecare, înainte de moarte, probabil a fost:”Doamne, nouă ni se părea doar că aceasta era voia Ta?” Când au ajuns în ceruri, poate s-au gândit:”Nu mai contează Doamne.Acum suntem cu Tine[1]”,(sublinierea îmi aparţine).

O întâmplare nefericită care ne poate stârni nouă râsul, însă se poate întâmpla oricui, care nu veghează şi se roagă îndeajuns. Trebuie să facem clar diferenţa între ceea ce ne cere Dumnezeu să facem şi ceea ce credem noi că ne cere Dumnezeu să facem.Acest lucru poate fi realizat de duhul lui Dumnezeu, prin călăuzire în rugăciune şi studiere a Cuvântului Sfânt.

A face o lucrare în care nu te-a chemat sau pentru care nu te-a înzestrat Dumnezeu, înseamnă dezastru.


[1] Iacobs, Cindy, Vocea lui Dumnezeu, Alfa Omega Publishing, Timişoara, 2006, pag.100.

Standard
Ce carte am mai citit?!

Dragoste pentru ea şi Respect pentru el!

Dragoste şi Respect este o carte care iti poate schimba casnicia, pe buna dreptate. Multi soti sunt nefericiti in casniciile lor pentru ca nu se simt respectati de sotiile lor, tocmai din cauza cicalelii constante la care sunt supusi. Oare de ce sotiile se cred, de multe ori, mai inteligente si superioare decat barbatii? Nu inteleg de ce!!De cealalta parte, multe sotii nu se simt iubite de sotii lor pentru ca nu sunt ascultate in framantarea lor de zi cu zi si, de asemenea, in unele cazuri, sunt folosite sexual si nu iubite. Iata marea dilema cu care se confrunta enorm de multe cupluri casatorite, chiar din lumea crestina. Dr. Emerson Eggerichs, care este preşedintele Love and Respect Ministries si care a primit Master of Divinity de la Dubuque Seminary şi Ph.D. în asistenţa copilului şi familiei de la Michigan State University ne ofera solutia: dragoste si respect. Nimic mai mult, nimic mai putin.

Dorinţa cea mai mare a oricărei soţii este să se simtă iubită. Când această dorinţă îi este îndeplinită, ea este fericită. Dorinţa cea mai mare a oricărui soţ este să se simtă respectat. Când această dorinţă îi este îndeplinită, el este fericit. Când una  dintre aceste dorinţe nu este îndeplinită, lucrurile încep să meargă din rău în mai rău. Dragoste şi Respect descoperă cauzele pentru care soţii ajung să reacţioneze negativ unul faţă de celălalt, arătându-le şi cum să rezolve repede, fără dificultate şi biblic conflictele care apar între ei.

Recomand tuturor femeilor casatorite sau pe cale sa se casatoreasca aceasta carte. Le va scuti de multe lacrimi, in casnicie.

Standard
Feminitate

Cine îţi aranjează părul:îngerii în timpul nopţii?

O întâmplare relatată de fiica lui Billy Graham, Gigi Tchividijan, în cartea “Anotimpurile Inimii”, în capitolul “Este atrăgător modul meu de viaţă?”, m-a facut să zâmbesc în mod deosebit:

“De fiecare dată când ajungem într-un loc nou, avem sentimentul că vecinii noştri pur şi simplu nu ştiu la ce să se aştepte? Numai faptul că suntem o familie cu şapte copii este suficient pentru a pune pe cineva pe gânduri, dar ştirea că sunt fiica lui Billy Graham şi mama nepoţilor acestuia provoacă reacţii diferite?(…)Vom recita noi toată ziua versete din Biblie? Vom predica din curtea din spatele casei?

Un vecin, a bătut la uşa noastră şi când i-am deschis, aveam părul pus pe bigudiuri. “Oh”, a exclamat el. “Dumneavoastră folosiţi bigudiuri?” Am impresia că el credea că vreun înger îmi aranja părul în timpul nopţii.[1]

Zâmbeşti, nu-i aşa? Şi pe mine m-a amuzat această relatare, însă să nu pierdem din vedere substratul spiritual şi dureros. Din păcate, prea multe femei cred, asemeni acestui vecin, că femeile “mari” implicate în diferite proiecte misionare sau activităţi în biserică, au fost înştiinţate în această privinţă de un “înger” sau că au primit o călăuzire divină aparte sau că Dumnezeu le-a vorbit printr-un vis de noapte. Nu aştepta ca un înger trimis de Dumnezeu la miezul nopţii să te trimită în lucrarea Împărăţiei.“Îngerul Mesager” a fost deja trimis, în dreptul tău şi al tuturor femeilor din lumea întreagă. Este Isus Hristos, Cel care, după moartea şi învierea Sa, a lăsat tuturor această poruncă, şi nu doar ucenicilor:

Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură”,(Matei 16:15).

P.S.Poza face parte din categoria „pozelor mişcătoare”, bazată pe o nouă tehnologie. Dati click pe fotografie şi veţi vedea cum părul d-rei se mişcă.:)


[1] Tchividjian, Anotimpurile Inimii, pag. 71.

Standard