Ai observat tu vreodată faptul că îngrijorarea, din viaţa ta, ţi-a rezolvat vreo problemă, vindecat vreo boală, plătit vreo factură, înseninat vreo zi grea? Nici una din aceste soluţii nu ţi-a fost oferită de sentimentul de îngrijorare, ci doar de Dumnezeu care ne promite în Sfânta Scriptură:„ El mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2).
Niciodată îngrijorarea nu a adus odihnă sufletului omenesc ci doar multă frământare, zbucium, teamă, nelinişte, stres şi în final, boală în trup. Şi pe toate acestea le-ai primit… degeaba!Ai fi putut evita toate acestea alegând să spui Nu! îngrijorării.De ce nu ai făcut-o?Te provoc astazi să fii mai degraba o femeie conform principilui: „Bucură-te acum de viaţa pe care o ai ca să eviţi suferinţa de mai târziu. Nu lăsa ca îngrijorările vieţii să-ţi ucidă sufletul şi trupul! Nu merită!!!”
Da! Suntem tentate să spunem, de multe ori, că nu avem motive să fim pline de pace şi bucurie pentru că vieţile noastre, trasate ades cu încercări şi probleme pământeşti, nu ne permit acest lucru. Dar nu contează! Dumnezeu nu ne cere să fim pline de viaţă şi dorinţă sfântă de a sluji Lui şi altora doar când avem tot ce ne trebuie în absolut toate domeniile vieţii, ci ne cere ca, în ciuda acestor greutăţi, să avem credinţă în El şi să fim o unelată în ogorul sfânt. Noi trebuie să avem o inimă credincioasă care să fie gata să spună:”Doamne, ce vrei să fac?”, si să facem acel lucru, prin credinţă.
“Ceea ce-i împiedică pe cei mai mulţi oameni să progreseze şi să se bucure de viaţă nu este lipsa abilităţii şi a potenţialului, ci atitudinea greşită a inimii”, spune autoarea Joyce Meyer. Nu lipsa potenţialului din tine te-a ţinut până acum departe de câmpul de misiune ci lipsa voinţei de a te debarasa de problemele vieţii. Ai lăsat ca problemele, neajunsurile, neîmplinirile, frustrările şi îngrijorările vieţii să te acapareze atât de mult încât nu mai vezi nici o portiţă de scăpare. Şi poate pe bună dreptate!Dar Dumnezeu nu este interesat de confortul nostru ci mai degrabă de progresul nostru pe calea sfinţeniei. Prin urmare, El nu-ţi va oferi tot ceea ce îţi lipseşte şi care ades te face atât de nefericită, până nu vei îndepărta păcatul din viaţa ta, vei alege să te încrezi în Dumnezeu în ciuda problemelor imense şi te vei implica, cu dăruire şi inimă consacrată, în lucrarea Lui. Răsplata Lui s-ar putea să fie exact împlinirea celei mai mari dorinţe ce sălăşluieşte în inima ta. Îţi poţi imagina cât de mult te vei bucura?
Alege deci să ai încredere în planul Lui pentru tine chiar şi atunci când acesta e adânc presărat cu lacrimi, să accepţi voia Lui chiar dacă nu o înţelegi şi să faci o schimbare în viaţa ta: să te implici în lucrarea Lui, mai mult. Încetează să-I mai pui lui Dumnezeu întrebarea, ades cu o notă acuzatoare: ”De ce Doamne, de ce?” ci, mai degrabă spune:”Doamne, de ce este viaţa mea aşa şi nu altfel ,Tu ştii.Tu ai făcut ca lucrurile să fie astfel şi nu ai luat suferinţa mea uşor sau ca pe un lucru de apucat, ci ai îngăduit-o în viaţa mea pentru un mare scop. Chiar dacă nu înţeleg acest scop, nu am nici cea mai vagă idee uneori, mă încred în Tine şi aleg să mă bucur de ceea ce am, de ceea ce mi-ai dat şi de ceea ce-mi vei dărui, ca urmare a vieţii mele schimbate prin harul Tău”.Vei deveni o altă femeie, o femeie care se bucură de viaţă şi care, la rândul ei, bucură pe alţii! Lasă-L întâi pe Dumnezeu să-ţi vindece inima iar El te va folosi apoi să vindeci pe alţii.