Roxana Saratoc si fiul ei Elias au plecat la cele vesnice! “Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele ca să ştiu cât de trecător sunt?”

O tânără mămică, Roxana Saratoc şi băieţelul ei Elias, in varsta de un anisor, au murit zilele trecute intr-un tragic si neasteptat accident petrecut pe soseaua de centura a Oradiei. Poliţiştii bănuiesc că ea era preocupată de micuţ şi nu era atentă la drum, astfel ca a pierdut controlul volanului şi s-a lovit frontal de un tir. Amandoi au murit pe loc. Serviciul de inmormantare are loc chiar acum ( joi 29/11 orele 15 (RO Time) Capela Oraseneasca, Oradea) si poate fi vizionat pe site-ul bisericiii baptiste Speranta din Oradea: http://www.bbso.ro/.

Fie ca Dumnezeu sa mangaie familia indurerata! Planurile Lui cu oamenii sunt adesea atat de neasteptate si de neinteles!! Viaţa pe care o trăim pe acest pământ este atat de scurtă. Minutele ei se scurg tăcute unele după altele încât nici nu ne dăm seama că aceste minute sunt de fapt numărate, socotite, barate. Există o barieră pusă de Dumnezeu cu privire la ele. Într’o zi, această barieră va opri minutele vieţii noastre pentru totdeauna. O singură secundă dacă vom mai dori peste această barieră, nu ne va fi dată! Este o barieră pusă de Dumnezeu.

Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele ca să ştiu cât de trecător sunt! Iată că  zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţinea”, sunt cuvintele spuse de un împărat. David, aflat pe patul de moarte este “forţat de împrejurări” să se gândească la trecutul lui, la viaţa lui. În calitate de împărat ales în mod miraculous de Dumnezeu pe când păştea oile tatălui său, el s-a bucurat de toate bucuriile pământeşti posibile. Pe patul de moarte însă, toate acestea i se par “deşertăciuni goale”. “Da, omul este ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua.” (Psalmul 39: 6) În Biblia Fidelă acest verset este tradus astfel: “Cu siguranţă fiecare umblă într-un spectacol deşert, cu siguranţă ei sunt neliniştiţi în zadar; el îngrămădeşte bogăţii şi nu ştie cine la va strânge.” (Psalmul 39: 6).

Sfârşitul vieţii lui David este consemnat în cartea Cronici: “A murit la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă.” Puţini sunt oamenii care s-au bucurat de o astfel de moarte! Îţi doreşti şi tu o astfel de moarte? Nu mai umbla în spectacolul deşert al acestei lumi, nu mai alerga după lucrurile de nimic ci aleargă mai degrabă spre, şi la, Dumnezeu! David a făcut aceasta! El a făcut din Dumnezeu “culmea bucuriei lui”! Totodată, el L-a onorat pe Dumnezeu cu averile lui care au fost dăruite pentru lucrarea Domnului şi pentru construirea unui Case lui Dumnezeu!  Pe patul de moarte el i-a poruncit fiului său Solomon, cel care îi urma la tron, să nu folosescă nicidecum averea lui în alte scopuri.

Probabil că tu nu te afli acum pe un pat de moarte. Probabil că gândeşti chiar acum că mai ai încă multe zile de trăit pe acest pământ! Şi poate că aşa va fi! Dumnezeu ştie măsura vieţii fiecărui om! Dumnezeu Însuşi a hotărât şi ţine în control măsura vieţii fiecărui om! Totodată, probabil că îţi doreşti un sfârşit ca şi al lui David! Ce minunat sfârşit, demn de “omul după inima lui Dumnezeu”: “a murit la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă.” Aş vrea să îţi spun că Dumnezeu poate să îţi dea şi ţie un astfel de sfârşit al zilelor trăite pe acest pământ. El poate şi vrea! Totul depinde de tine! Vei face tu din El “culmea bucuriei tale”, Îl vei sluji cu pasiune şi credincioşie întreaga viaţă, vei fi activ în aducerea împărăţiei Lui pe acest pământ? Astăzi, ai şansa de a începe această viaţă! Nu se stie daca ziua de maine va mai veni pentru tine!

Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun! Crezi tu acest adevar cu privire la fiecare eveniment sau incercare din viata ta?

Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun!

Geneza 1:12

Biblia este cea mai citită şi studiată carte din lume! Deşi are 44 de autori înşiraţi de-a lungul a peste şaisprezece secole, învăţătura ei este aceiaşi în toate cele 66 de cărţi. Niciunul dintre autori nu îl contrazice pe celălalt ci toţi prezintă o singură persoană: Isus Hristos, fiul Dumnezeului Viu şi Adevărat! Numită în termini originali “Bibliorum”, această carte unicat aduce cu sine completarea educaţiei fiecărui om în parte. Oricât de multe cărţi ai citit, dacă nu ai citit Biblia înseamnă că nu ai o educaţie completă!

 “În lumina destinului nostru veşnic, Biblia, şi implicit cartea Genezei, este singura naraţiune istorică care poate influenţa soarta noastră eternă. Ignorarea celorlalte cărţi istorice ne poate dăuna relativ, dar ignorarea Bibliei ne poate atrage suferinţa noastră absolută şi de neînlăturat. “ [1]

Cei trei copii cu vârste de cinci, trei şi respectiv un an, dorm somnul de amiază iar eu stau cu cana de capucino în faţă, cu Biblia deschisă la prima ei pagină, Geneza 1, şi meditez asupra  acestui verset:  Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun! (Geneza 1:12)Mi-L imaginez pe Dumnezeu privind din ceruri peste viaţa mea şi peste încercarea care apăsa greu pe inima mea mâhnită şi spunând: Încercarea aceasta este BUNĂ pentru tine şi pentru familia ta! Ai încredere în Mine! Dumnezeu îngăduise în viaţa noastră o încercare şi ne era într-adevăr greu! Ajunsesem chiar să ne pierdem speranţa cu privire la remedierea acestei situaţii, în orice mod va găsi Dumnezeu cu cale. De asemenea, neliniştea şi nemulţumirea păreau să ne cuprindă şi nu-mi doream asta! Într-un astfel de moment, aceste cuvinte citite din Biblie şi venite ca din partea lui Dumnezeu la timpul de părtăşie, au fost ca un balsam pentru inima mea! Ce Dumnezeu Minunat!

Tot ceea ce primim de la Dumnezeu este BUN, fie încercare fie binecuvântare. Dumnezeu considerase că este bine ca acest tăvălug al încercării să vină peste noi. Cine suntem noi să Îl contrazicem? Dumnezeu nu face nimic ca pe un lucru de apucat, ci tot ceea ce El orchestrează sau îngăduie în vieţile noastre este BUN, folositor şi pentru un scop bun!

Ştiu, nu este uşor să trecem prin “valea umbrei încercării” , însă, dacă noi vom  păşi pe această cale cu capul plecat, în umilinţă şi în smerenie, acceptând voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre şi având încredere în planul Lui minunat, atunci ne vom bucura la final de o mare biruinţă! Până atunci însă, ai încredere în planul Lui pentru viaţa ta! Tot ceea ce El face este BUN! Scrie aceste cuvinte pe tabliţa inimii tale şi păstrează-le acolo mereu!


[1] Cornilescu, Dumitru, Biblia cu explicaţii, Christian Aid Ministries, U.S.A., 1999, p.

Cartea Romani este “o carte de căpătâi a credinţei creştine, una din operele clasice ale Bibliei!” Citeste-o astazi!

Mai întâi mulţumesc Dumnezeului Meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. Romani 1: 8

Din punct de vedere teologic, cartea Romani este considerată a fi cea mai importantă carte din Noul Testament, având o covârşitoare influenţă asupra celorlalte cărţi din Biblie. Scrierile vechi, cât şi cele contemporane, îi atribuie acestei cărţi convertirea unor personalităţi marcante din istoria creştinismului.   “Astfel, Augustin a fost convertit pe când citea Romani 3: 13 şi 14 (în anul 380 d.Cr.). Reforma Protestantă a fost lansată când Martin Luther a înţeles, în cele din urmă, sensul neprihănirii lui Dumnezeu şi faptul că “cel drept va trăi prin credinţă” (1517). John Wesley a primit siguranţa mântuirii ascultând lectura prefeţei la comentariul scris de Luther asupra cărţii Romani, pe când frecventa serviciile unei biserici moraviene, ce se ţineau într-o casă particulară de pe strada Aldersgate din Londra (1738). John Calvin a scris: “Când cineva a ajuns să înţeleagă această epistolă, a dobândit o cale a înţelegerii întregii Scripturi”. [1] Cartea Romani este “o carte de căpătâi a credinţei creştine, una din operele clasice ale Bibliei. ” [2]

Dorinţa mea este ca acelaşi Duh care i-a călăuzit pe Martin Luther, John Wesley, Augustin, John Calvin şi alţii la Hristos, să vă călăuzească şi pe voi la Hristos, sau pentru a primi o mai bună înţelegere a adevărurilor biblice prezentate de Dumnezeu, prin Pavel, în această carte.

Un exemplu demn de urmat de toţi credincioşii de azi este iniţiat de Pavel chiar din primele versete ale cărţii. El îşi începe scrisoarea către romani evidenţiind aspectele lăudabile cu privire la aceştia. Nu îşi începe lucrarea cu o mustrare sau cu un aspect negativ în ceea ce îi priveşte ci, aşa cum găsim scris în vrs.8, el îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa lor care, în mod surprinzător probabil pentru zilele noastre, se vestea “în toată lumea.” Se pare că mărturia romanilor era vorbită, sau chiar bărfită,  “în toată lumea”, adică pe tot cuprinsul Imperiului Roman care constituia la acea vreme “toată lumea”, din perspectiva celor care trăiau în zona Mării Mediterane.

Cât de departe ajunge mărturia credinţei tale în Isus? Se răsfrânge ea la “toată lumea”? Probabil că răspunsul multora este nu şi este de înţeles. Cine ar putea avea un impact atât de mare prin mărturia lui încât aceasta să devină cunoscută întregii lumi? Dar cum stau lucrurile cu “lumea” din casa ta? Cum stau lucrurile cu “lumea” din apropierea casei tale, din biserica ta? Asta e “întreaga ta lume”! Spune-ţi mărturia lor, prin vorbe şi mod de viaţă, iar Dumnezeu te va aprecia, aşa cum i-a apreciat pe romani, prin cuvintele lui Pavel. Atât lui, cât şi ţie, Dumnezeu a dat aceeaşi poruncă, acelaşi “har şi apostolie, ca să aducem, pentru numele Lui, la ascultarea credinţei, pe toate Neamurile”( Romani 1:5).

 Nu-L dezamăgi! Du-ţi la îndeplinire chemarea! Adu-i pe oamenii “din lumea ta” la Hristos!


[1] MacDonald, William, Comentar la Noul Testament, CLV- Christliche Literatur- Verbreitung, 1998,  p. 491

[2] MacDonald, Comentar la Noul Testament, p. 492

Nu alerga in viata dupa lucruri de nimic! Poveste inedita despre ceea ce este important in viata!

Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucrurile de nimic are belşug de sărăcie. Proverbe 28: 19

Un mare pericol al creştinilor sec. XXI este acela de a alerga după lucrurile de nimic, ba chiar de a găsi plăcere şi semnificaţie în acestea. Juli Slattery ne-a adus în atenţie la Conferinţa Naţională a Femeilor de la Cluj 2012 povestea de viaţă a unui astfel de om. Îl vom numi Jim. Se spune despre Jim că, rătăcit fiind fără speranţă în deşert, după mai multe zile a zărit la orizont o luminiţă plăpândă. Apropiindu-se din ce în ce mai mult de această luminită, el s-a aflat faţă în faţă cu un mic sat aşezat sub dunele de nisip şi locuit de o mână de oameni. Aceştia l-au primit în mijlocul lor cu multă dragoste, l-au hrănit şi i-au dat un loc unde să se odihnească. Trezindu-se a doua zi însă, a constatat că uşa camerei  lui este încuiată pe dinafară şi că el nu poate părăsi camera decât cu acordul sătenilor. Cerându-le să îi deschidă uşa, aceştia i-au răspuns că de azi înainte el va fi prizonierul lor şi că va trebui să sape în pereţii de sare ai camerei pentru a căuta aur. Dacă nu va face acest lucru, nu va primi hrană şi apă. Aşa că Jim a început să sape. Au trecut astfel 2 ani.

Într-una din zile, uşa camerei lui se deschide iar înăuntru este aruncată o femeie care primeşte aceleaşi instrucţiuni. Astfel, cei doi au început să sape împreună. Inevitabil, dragostea s-a cuibărit în sufletele lor şi au devenit o bună echipă. Viaţa părea din nou frumoasă în acea cameră întunecoasă dintr-un sat uitat de lume. Dar povestea nu se sfârşeşte aici. O bătaie în uşa camerei lor, făcută de un bărbat necunoscut, le adevereşte faptul că ei pot fi liberi! Tot ce trebuie să facă este să îl urmeze pe acest bărbat şi astfel vor fi scoşi în siguranţă, afară din acel sătuc. Aflaţi sub influenţa primului impuls, ei s-au grăbit înspre uşă dar ceva i-a oprit, pe amândoi. Odată cu părăsirea acelei camere, viaţa lor îşi va relua cursul de altădată. Se vor putea în sfârşit întoarce la familiile lor şi îşi vor putea relua vechile slujbe. Ce minunat! Şi totuşi… ei nu-şi mai doreau acest lucru. Nu vroiau să se despartă unul de celălalt! Ba chiar începuseră să iubească această viaţă trăită în captivitate, săpând după aur, împreună. Astfel că… au refuzat invitaţia bărbatului necunoscut. Au găsit semnificaţie într-un lucru fără semnificaţie. Ce final trist, veţi spune. Ce oameni fără înţelepciune!

 În Biblia Fidelă, o traducere literala noua completata, revizuita si actualizata, aparuta in 2010, acest verset este tradus astfel : Cel ce îşi ară pământul va avea multă pâine, dar cel ce se duce după oameni de nimic va avea destulă sărăcie.  Nu umbla după oameni, circumstanţe sau lucruri de nimic sau fără seminficaţie! Isus este Cel  care dă semnificaţie vieţii tale! Implică-te în acitvităţi care Îi aduc glorie lui Dumnezeu, şi nu Ego-ului tău sau lumii, iar inima ta va găsi semnificaţie în această lume fără semnificaţie!

Nu uita: Isus şi numai El poate da semnificaţie vieţii tale!

 

„Dumnezeu e cel rau?” Supozitie combatuta in mod inedit de un student in fata profesorului!

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare:
-„Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm:
-„Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: -„Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau?

Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul sa concluzioneze ca el a „demonstrat” ca „credinta in Dumnezeu” este o poveste pentru copii, deci prea putin credibila.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare:
-„D-le Profesor, starea de frig exista?”
-„Bininteles!”, i-a raspuns profesorul. „Ce fel de intrebare este aceasta?”, a continuat profesorul… Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student raspunse:
-„De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.
-” Si, continua studentul, „intunericul exista”?
-„Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul zise:
-„Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina ! alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.
In sfarsit studentul il intreba pe profesor:
-„Domnule Profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunde :
-„Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
Studentul raspunse:
-” Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului.”
Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic. ..

Umple-ti mintea cu ganduri MARI despre Dumnezeu si vei face lucrari MARI!

Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: Mărit să fie Domnul! Psalmul 40:16

Acelaşi Dumnezeu care a creat lumea, care a biruit Moartea într-o aprigă luptă şi care ţine în mâini controlul asupra întregului univers este şi Cel căruia tu I te închini astăzi. Acelaşi Dumnezeu care ţine în mâini suflarea fiecărei vietăţi de pe acest pământ este şi Cel care ţine în mâini întreaga ta viaţă.

În fiecare zi şi în fiecare moment al vieţii avem nevoie să ne umplem mintea cu gânduri mari despre Dumnezeu! Avem nevoie să-L mărim pe El şi modul minunat în care El lucrează în vieţile noastre! O mare problemă a creştinilor din generaţia noastră este că am uitat cât de Mare, Măreţ, Puternic şi De Temut este Dumnezeul Nostru! L-am redus pe El la mărimea nostră, limitându-I  astfel puterea şi măreţia. Mărirea, glorificarea numelui lui Dumnezeu evidenţiază omnipotenţa, omniscienţa şi superioritatea Lui faţă de ceilalţi dumnezei iar acest lucru ne măreşte nouă credinţa. Avem nevoie să ne aducem aminte cine este cu adevărat Dumnezeul căruia noi vrem astăzi să I ne închinăm. Dacă vrem ca ofranda inimii noastre să fie primită, trebuie să avem în minte puterea Lui nemărginită asupra lumii şi asupra vieţii noastre, şi astfel să venim înaintea Lui cu frică şi cutremur.

“Este lucrarea unui om de ştiinţă să-L mărească pe Dumnezeu, ca Ziditor; dar este datoria credinciosului să-L mărească pe Dumnezeu, ca Răscumpărător.[1] Lucrarea de răscumpărare a lumii este o lucrare atât de măreaţă şi de vastă încât toate cărţile şi toate cuvintele din lume nu ar putea-o cuprinde! Dar asta nu înseamnă că nu putem încerca! Dumnezeu chiar aşteaptă aceasta de la noi! Nu pentru că El are nevoie de aceasta ci pentru că noi avem nevoie! Când realizezi cine este cu adevărat Dumnezeul căruia tu I te închini astăzi, care te primeşte înaintea Lui nu oricum, ci în calitate de copil al Lui, ascultându-ţi suspinurile, cererile şi mulţumirile în orice clipă şi dorind să te binecuvânteze cu toate binecuvântările cereşti şi pământeşti, atunci nu poţi decât să strigi, cu toată puterea şi cu toată inima: Mărit să fie Domnul! Când realizezi cât de mare este Dumnezeu şi cât de mari şi minunate sunt planurile Lui pentru viaţa ta, atunci nu poţi decât să ai inima plină de bucurie şi de speranţă ştiind că ţi-ai încredinţat viaţa în mâna Celui care are Viaţa, şi Binecuvântarea, şi Bucuria, şi Belşugul Spiritual! Şi pe toate acestea vrea să ţi le dea ţie! Astăzi, umple-ţi inima de bucurie şi speranţă meditând la măreţia lui Dumnezeu prezentă în viaţa ta!

Cât de Mare şi Puternic este Dumnezeu pentru tine? Pe atât de mari şi bine închegate sunt lucrările şi acţiunile pe care tu le faci, în numele Lui! Lucrările la care Dumnezeu îi cheamă pe muritori sunt întotdeauna peste puterea omenească, pentru că sunt de mărimea Lui. Dar la fel de mare este şi puterea pe care El o promite celor care aleg să se pună în slujba Lui! Astăzi, alege să fii o astfel de persoană! Dumnezeul Atotputernic este de partea ta!


[1] Philips, John, Comentariu asupra Psalmilor, pag.7

Ai rupt vreodata din inima ta pentru a o darui celor din jur? Ce ai primit in schimb?

„Intr-o zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa se laude cu frumusetea inimii sale. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni, sa vada si sa se minuneze. Nu vedeai pe inima lui niciun semn, nicio fisura. Nu incapea indioiala, nu vazusera o inima mai frumoasa. Tanarul era foarte mandru de inima lui…

Dar a aparut un batranel care s-a invartit putin in jurul lui, apoi a rostit ca pentru sine: Mda, oarecum… Intrigati, si tanarul si fanii lui i-au spus: Cum asa, oarecum? Ce, stii vreo inima mai frumoasa?  Batranul a aratat-o pe a sa. Era o inima puternica dar plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele, care nu se potriveau exact, colturoasa pe alocuri… Mai mult, din loc in loc ii lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani inca deschise…

Poate fi asta o inima frumoasa?, isi sopteau oamenii. Tanarul radea in gura mare de pretentiile batranului cum ca ar avea o inima mai frumoasa decat a sa. Dupa ce a examinat mai atent inima batranului, i-a spus razand: Cred ca glumesti mosnege! Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai durere! Da, a spus batranelul. Inima ta arata perfect, dar n-as da inima mea pe a ta. Fiecare cicatrice pe care o vezi reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea! Asa sunt eu, rup o bucata din inima mea si o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui iar aceasta se potriveste mai mult sau mai putin in locul ramas gol in inima mea. Nimeni nu masoara la milimetru, raman margini colturoase dar pe care eu le pretuiesc nespus de mult… Uneori, am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din  inima lor. Acestea sunt ranile deschise pe care le vezi, gaurile negre ale iubirii… Pastrez locurile acestea, caci s-ar putea ca ei sa se razgandeasca intr-o zi si sa se intoarca la mine sa-mi umple locurile goale cu bucati din inima lor… Nu asta ar trebui sa fie adevarata frumusete a inimii? a incheiat zambind batranelul. „

Am preluat aceste ganduri din numarul 26 al revistei Priscila. Le-am sorbint cu nesat si le-am pus ca un balsam pe inima mea ranita pentru ca m-am simtit precum batranelul, chiar zilele trecute. Am rupt din inima mea pentru a darui dragoste celor din jur iar ei nu mi-au dat nimic in schimb. Niciun strop de dragoste! Nicio farama din dragostea lor! Iar locul din inima mea a ramas gol… M-am intristat, am suferit, I-am spus lui Dumnezeu durerea mea si L-am intrebat: Ce sa fac? Sa continui sa daruiesc iubire, sa continui sa rup din inima mea pentru a o darui celor de langa mine, chiar daca nu primesc nimic in schimb? Ba mai mult, primesc in schimb poate lovituri si ofense? Care e voia Ta?

Am simtit ca Dumnezeu ma vrea precum acest batranel… El vrea ca eu sa iubesc oamenii, sa le daruiesc iubire, incurajare, sprijin chiar daca ei nu imi dau nimic in schimb. Ba mai mult, El vrea ca eu sa daruiesc iubire fara sa am pretentia de a primi in schimb iubire!  El vrea ca eu sa rup din inima mea si sa o daruiesc celor de langa mine si sa fac asta de dragul Lui, si de dragul copiilor Lui, pe care El ii iubeste nespus! Dumnezeu vrea ca eu sa iubesc pe toata lumea pentru ca El ii iubeste pe toti! El chiar a murit pentru toti! Eu nu voi putea niciodata muri pentru omul muritor dar pot totusi sa il iubesc, dar nu oricum ci cu inima lui Dumnezeu: adica neconditionat si fara bariere! Ajuta-ma Doamne sa pot iubi astfel!