Sursa: http://suceavaevanghelica.wordpress.com/

Iulius Mall Suceava în parteneriat cu Radio Vocea Evangheliei organizează „Zilele Bibliei”, un eveniment care se va desfăşura: luni 29 aprilie si marţi 30 aprilie, începând cu ora 10.00.

Pe parcursul celor două zile publicul va avea la dispoziţie opt standuri :

1. Expozitie de Biblii vechi – doi colectionari pasionati vor expune Biblii vechi( incepând cu secolul 17). 80 de exponate vor fi prezentate.Va fi expusă cea mai mică Biblie din lume al cărei proprietar este un colecţionar din Lugoj

2. Istoria traducerii Bibliei in limba romana – in date si imagini

3. Biblia pe gadgeturi

4. Expozitie cu Biblia copiilor de la primele ediţii până in prezent. La standul destinat copiilor vor exista căşti şi aparatură audio pentru ca ei să poată asculta istorioare biblice.

5. Stand cu diferite ediţii şi diferite traduceri ale Bibliei

6.Standul audio pentru adulţi, cu Biblia audio. Vor putea fi ascultate opinii ale unor mari personalităţi referitoare la Biblie

7. Labirintul biblic va fi atractia ultimă, realizat din panouri de 2m pe 1,5m pe care se vor regăsi in imagini relatări ale bibliei, cu explicaţii şi date istorice

Evenimentul doreşte a scoate in evidenţă, in preajma sărbătorilor pascale, Biblia, istoria ei şi modul in care aceasta a impactat istoria umanităţii

 

 

Pe urmele Mantuitorului in Tara Sfanta cu Speranta si Prietenii!

ISRAEL: Speranta & Prietenii 

In luna octombrie a acestui an ti se deschide calea spre o lume fascinanta, unica si plina de semnificatii spirituale: Israelul. Tara Sfanta este destinatia ideala pentru toti cei care doresc sa calce pe urmele Mantuitorului si sa cunoasca o frantura din dinamismul si complexitatea culturii israeliene. Timp de 7 zile, pelerinajul in Israel va va purta pasii prin cele mai emotionante si vibrante locuri, marcate de trecerea Domnului Isus. Studio Speranta va invita sa va bucurati de o experienta unica, oferindu-va posibilitatea de a participa la inregistrarile video pentru noul DVD Speranta si Prietenii, ce vor avea loc pe Marea Tiberiadei. Pentru mai multe detalii privind inscrierile, conditiile si detaliile calatoriei ii puteti contacta la speranta@speranta.ro

„Fă un semn pentru mine, Doamne!” I-ai cerut aceasta vreodata lui Dumnezeu?

 

Fă un semn pentru mine, Doamne!

Psalmul 86:17

“Era o noapte deosebit de întunecată, fără luna care de obicei se reflecta în apa liniştită a lacului. Doar câteva stele aruncau câte o licărire slabă printre nori. Problema mea părea mult mai mare decât resursele mele. Mult iubitul nostru fiu adolescent fugise de acasă. Obrajii îmi erau brăzdaţi de lacrimi. Nici nu mai ştiam de cât timp stăteam acolo strigând către Domnul. Te rog Doamne, revelează-mi-Te! Am nevoie să te simt aproape. Am nevoie de o dovadă a prezenţei Tale! Pinii foşneau blând deasupra mea, legănaţi uşor de o briză nevăzută. Cât de mult tânjeam după un semn vizibil, după un susur blând al prezenţei Lui, după adierea Duhului Sfânt. Doamne, te rog, doar o simplă luminiţă în vârful pinilor întunecaţi. Atunci voi şti că eşti prezent şi că Îţi pasă. Întunericul era tot mai dens. Apa lacului clipoci uşor la atingerea unei stânci de corali. Curând, una câte una, luminile din casă s-au stins. Eram înconjurată de întuneric şi mă simţeam atât de singură. În cele din urmă, descurajată şi tremurând de frig, m-am ridicat de pe bancă şi, aruncând peste umăr o ultimă privire spre vârful pinilor, am urcat dealul spre casă şi m-am strecurat în pat.” Această tristă experinţă a fost trăită de Gigi Graham Tchividjian, una din fiicele cunoscutului predicator Billy Graham şi a fost prezentată în cartea “Anorimpurile Inimii”.

            Atunci când trecem prin anumite situaţii limită, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi venim înaintea Lui şi Îi cerem ajutorul! Ne încredem în El ca să ne aducă izbăvirea şi este bine că procedăm astfel! Dar, de cele mai multe ori, în aceste situaţii, atunci când disperarea tinde să ne cuprindă inimile, Îi cerem lui Dumenzeu un semn al prezenţei Lui! Un semn al dragostei Lui! Un semn vizibil al faptului că Îi PASĂ de noi şi problema noastră, că ŞTIE că noi suferim şi că ne va da IZBĂVIREA! Face El acest lucru? Ne oferă  un semn vizibil al prezenţei Lui?

            “Deodată, mi-am dat seama că Dumnezeu mi se revelase… toată ziua…mereu şi mereu…iubitor şi tandru. În noaptea mea eu căutam o luminiţă, şi El mi-a trimis nu una, ci mai  multe! L-am rugat să mi se descopere pe El Însuşi şi dragostea Lui într-un mod special. Şi Dumnezeu a făcut-o! Nu prin şoapte de noapte, nici prin foşnete misterioase sau prin licăriri în vârful pinilor, ci într-un mod în care eu puteam simţi dragostea Lui, prin copiii Săi. Plină de umilinţă, mi-am plecat capul şi am spus: Doamne, Îţi mulţumesc! “[1]

            Atunci cant treci prin încercare, nu uita: Dumnezeu este alături de tine! El nu te părăseşte niciodată! El nu te va dezamăgi niciodată! El ştie că tu suferi! El Însuşi a îngăduit această încercare în viaţa ta, pentru împlinirea scopului Lui bun! Lui Îi pasă de suferinţa ta! Ba mai mult, El suferă alături de tine! Inima Lui plânge alături de inima ta! Chiar dacă I-ai cerut un semn vizibil al prezenţei Lui în viaţa ta, şi nu l-ai primit, nu-ţi pierde speranţa. El are metodele Lui prin care îţi vorbeşte şi oamenii Lui prin care Îşi arată dragostea faţă de tine! Fii deschis(ă) la toate manifestările pline de dragoste ale lui Dumnezeu în viaţa ta! Sunt unice! Aceasta te va ţine tare, chiar dacă totul în jur se destramă!

---

[1] Graham Tchividjian, Gigi, Anotimpurile Inimii, Life Publishers International, Oradea, 1999, p.135

Smerenia ne pregăteşte pentru binecuvântările lui Dumnezeu!! Fii deci smerit(ă)!

 

Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat!

Luca 18:14

Smerenia, care aşează lucrurile la scara lui Dumnezeu, este de asemenea scara care ne permite să urcăm la Dumnezeu! Smerenia este un pisc la care ajung foarte puţini oameni! Smerenia este unul dintre cele mai grele lucruri pe care noi, copiii lui Dumnezeu, trebuie să îl practicăm! Cu toţii nutrim în noi dorinţa de a creşte în ochii noştri, ai semenilor şi chiar ai lui Dumnezeu. Căutăm în orice zi şi prin fiecare acţiune pe care o facem, bunăvoinţa şi aprecierea oamenilor. Ne dorim să fim apreciaţi pentru ceea ce facem şi lăudaţi pentru ceea ce intreprindem, în familie, în biserică sau în societate. Dar, spiritul de umilinţă şi pocăinţă este plăcut lui Dumnezeu! Acest spirit nu place neapărat sinelui, sau semenilor, dar place lui Dumnezeu! Contrar aşteptărilor, Dumnezeu îi înalţă pe cei umili şi îi smereşte pe cei mândri. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat!

Isus, Fiul lui Dumnezeu, a simţit la fel ca fiecare dintre noi în trăirea pe acest pământ, dar a biruit! Iată deci că se poate! În viaţa de zi cu zi, Dumnezeu nu cere de la noi perfecţiune, ci credincioşie şi smerenie în lucrurile încredinţate, fie ele mici sau mari. În acest mod, binecuvântările Lui nu vor întârzia să apară, în dreptul nostru dacă vom căuta, dintr-un spirit umil, să facem lucrarea şi voia Lui în această lume. Martin Luther, doctor în teologie, a afirmat: “Nicicând oamenii nu sunt mai nepotriviţi decât atunci când ei se cred cât se poate de potriviţi şi de bine pregătiţi ca să-şi facă datoria; nicicând nu sunt mai potriviţi decât atunci când sunt umiliţi şi ruşinaţi peste măsură de sentimentul propriei lor nevrednicii.“  Nu căuta locurile din faţă, şi le vei primi! Nu căuta aprecierea şi lauda din partea oamenilor, şi le vei primi! Nu căuta locurile de cinste, şi vei fi într-unul! Astfel lucrează Dumnezeu: celor smeriţi le dă har, din ce în ce mai mult har, iar celor mândri le dă ruşine. Ce doreşti pentru tine şi viaţa ta? A cui aprobare o cauţi: a oamenilor sau a lui Dumnezeu? Cine este mai important pentru tine? Cui sunt dedicate acţiunile tale? “Dacă prioritatea ta este să arăţi bine înaintea oamenilor, viaţa ta va avea un curs diferit decât dacă prioritatea ta este să-ţi foloseşti talentele date de Dumnezeu pentru a avea un impact pozitiv în lume.”[1]

 Caută cu tot dinadinsul să împlineşti scopul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta şi nu căuta aprobarea omenilor! Niciodată! Altfel, vei fi aruncat(ă) afară, acolo unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Vei fi atât de şocat(ă) să constaţi că nu eşti copilul lui Dumnezeu, deşi toată viaţa ai crezut aceasta. Va fi atunci mult prea târziu!

 De asemenea, Charles Spurgeon spunea: Smerenia ne pregăteşte pentru binecuvântările lui Dumnezeu! Vrei ca Dumnezeu să reverse mai multe binecuvântări peste tine şi viaţa ta? Trăieşte SMERENIA! Vei fi uimit(ă) de înălţarea pe care Dumnezeu o va da, ţie şi lucrărilor tale!

---

[1] Carson, Ben ,Asumă-ţi Riscul, Majesty Press International, Arad, 2008, pag.146.

„Destine marete si razboiul spiritual!”-Conferinta nationala pentru femei si fete, Mamaia 2013!

Nimeni nu este atât de sfânt şi bun încât să nu aibă nevoie să meargă la biserică, şi nici atât de păcătos încât să nu poată păşi într-una!

 

Cât de plăcute sunt locaşurile Tale!

Psalmul 84:1

Nimeni nu este atât de sfânt şi bun încât să nu aibă nevoie să meargă la biserică, şi nici atât de păcătos încât să nu poată păşi într-una! Prezenţa credinciosului în biserică este una imperios necesară! Omul care nu frecventeză biserica lui Dumnezeu, nu este copilul Lui! De ce? Pentru că nu te poţi numi copilul Lui, dacă nu cauţi necurmat faţa Lui! Iar una din metodele de a te întâlni cu El, de a sta în prezenţa Lui minunată şi de a creşte în cunoaşterea Lui este tocmai prezenţa ta la Templu, adică, în termeni mai actuali, la biserică.

Psalmistul spune: Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu! Este aceasta şi dorinţa sufletului tău? Suspină sufletul tău după curţile Domnului? Tânjesc inima şi carnea ta după Dumnezeul cel Viu? Îţi place să mergi la Casa lui Dumnezeu sau este nevoie să fii tras(ă) de mânecă de fiecare dată când cei dragi aleg să mergă acolo? Biserica este locul în care sufletul nostru, asemenea rândunicii, se poate odihni!  Aici privim frumuseţea lui Dumnezeu şi Îi învăţăm voia! Aici noi creştem din putere în putere! “Sufletele acestea neînfricate pot să cânte chair când trec prin suferinţe şi întristări, lacrimile lor reflectând curcubeul iubirii divine. Ei transformă tragediile în triumfuri şi se folosesc de necazuri ca de o trambulină care să-i catapulteze spre lucruri mai mari.“[1] Secretul victoriei lor supreme asupra tragediilor vieţii este determinat de prezenţa lor în Casa lui Dumnezeu! Vrei să trăieşti o viaţă de biruinţă? Du-te cu bucurie şi dor la Casa lui Dumnezeu!

Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta! Ei Te vor lăuda! Cei care locuiesc în Casa lui Dumnezeu, atât cea fizică cât şi cea cerească, sunt fericiţi, binecuvântaţi! Ce mare har! “Când ne gândim astfel la fericirea celor dragi care au plecat acasă la Domnul, nu mai putem să ne lăsăm copleşiţi de întristare. Pentru noi, plecarea lor reprezintă într-adevăr o pierdere, dar pentru ei este un câştig etern. Ei sunt într-o poziţie avantajată faţă de noi! “ [2]

Psalmistul încheie cu o exclamaţie extraordinară izvorâtă din inimă: Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! Caută faţa lui Dumnezeu, atât acasă, la serviciu cât şi la biserică! Vei avea astfel parte de harul Lui măreţ din plin! Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe caei ce duc o viaţă fără prihană! (v.12) Ce minunată promisiune! Dumnezeu nu va refuza niciun bine celui care umblă fără prihană şi cu integritate! Dacă acel lucru este bun pentru noi, atunci ni-l va da; dar dacă El refuză să ni-l dea, înseamnă că nu este bun! Crede acest lucru din toată inima şi nu uita: În Casa lui Dumnezeu vei creşte în toate domeniile vieţii tale!

---

[1] MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului: Vechiul Testament, p.560

[2] Ibidem

Suferinţa din viaţa noastră nu este niciodată fără sens dacă noi cu un Da, Tată!, suferim!

 

Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Psalmul 83:1

“Dumnezeu a fost foarte bun cu mine! Dacă cineva mi-ar fi spus ce voi învăţa din aceste suferinţe lungi, mă tem că m-aş fi dat în spate speriată şi aş fi pierdut toate aceste lecţii minunate pe care Dumnezeu şi le-a propus să mă înveţe. Dar aşa cum e, El m-a condus pas cu pas, răspunzând rugăciunilor mele în felul Său. Şi nu vreau ca nimeni să se îndoiască de bunătatea şi corectitudinea căilor Sale. Le iubesc şi le ador exact aşa cum sunt.”[1] Dacă am putea vedea de pe acum tot ceea ce ne rezervă viitorul, toate încercările , necazurile, neajunsurile şi problemele prin care vom trece, probabil că ne-am da înapoi speriaţi şi L-am ruga pe Dumnezeu să NU îngăduie să trecem pe acolo. Dar acesta ar fi unul dintre cele mai groaznice lucruri care ni s-ar putea întâmpla! De ce? Pentru că: (1) ne-am afla astfel în afara voii Lui bune şi desăvârşite, (2) nu am ajunge la statura plinătăţii lui Hristos prin învăţarea lecţiilor de viaţă care ne parvin în urma trecerii prin diverse situaţii de criză şi (3) am pierde farmecul vieţii care constă în trăirea atât a momentelor bune care ne fac mai fericiţi, cât şi a momentelor mai grele care ne apropie de Dumnezeu şi unii de alţii. “Aşa este viaţa! Vin vremuri grele, dar viaţa merge înainte, eliberându-se treptat de povară. Vin şi vremuri mai bune; poate că ne-am putea descurca şi fără ele, dar Domnul ştie că avem nevoie de ele pentru a căpăta valoare – pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta să reflectăm strălucirea soarelui. Cred că trebuie să acceptăm binele şi răul cât trăim şi să facem tot ce putem pentru ca răul să ne afecteze cât mai puţin cu putinţă. În ce priveşte binele – să îl ajutăm să crească, să dăm importanţă lucrurilor bune!”[2]

 Să alegem să avem încredere în Dumnezeu şi în lucrarea pe care El o desăvârşeşte în noi. Nu suferinţa este cea care contează, la urma urmei, ci revelarea Chipului lui Hristos din noi! Suferinţa din viaţa noastră nu este niciodată fără sens dacă noi cu un Da, Tată!, suferim! De dragul lui Hristos suferim în această lume, şi putem spune că merită: Ne aşteaptă veşnicia cu Isus! Dragostea pe care o simţim în inimile noastre pentru Dumnezeu şi lumea creată de El este, şi trebuie să fie, mai mare decât ar putea fi vreodată apăsarea suferinţei. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”. (Filipeni 1:29)

  Spune azi această rugăciune din toată inima: Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule! Continuă să ne sfinţeşti sufletele, prin bucurii şi prin necazuri! Nu Te odihni niciodată în această privinţă! Nu ne părăsi niciodată! Pedepseşte păcatul din viaţa nostră, ca să ne îndreptăm pe cale şi răsplăteşte jertfa şi ascultarea noatră! Rămâi mereu de partea noastră!

---

[1] Prentiss, Elisabeth, Paşi spre cer, Editura Little Lamb,Suceava, 2002, pag.215.

[2] Ibid., pag. 213.

Mulţi credincioşi doresc o viaţă mai bună dar ei stau pasivi sperând că li se va întâmpla ceva bun! Nu fi un astfel de om!

 

Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt!

Psalmul 82:6

 

Una dintre marile caracteristici ale  unui credincios este INIŢIATIVA! Credinciosul nu va sta în colţul lui, aşteptând ca alţii să-i spună ce sa facă, ci va acţiona, urmărind întotdeauna binele familiei, al bisericii şi chiar al societăţii. Lui nu-i va fi teamă de gura lumii, câtă vreme ştie faptul că ceea ce face este în conformitate cu  pricipiile scripturale. Un astfel de om  va avea şi FAPTE, şi nu doar DORINŢE! Un astfel de om  va avea tăria de caracter de a acţiona, în baza dorinţelor pe care le are. “Mulţi credincioşi doresc o viaţă mai bună dar ei stau pasivi sperând că li se va întâmpla ceva bun. Deseori sunt invidioşi pe alţii şi sunt nemulţumiţi că propriile lor vieţi sunt atât de grele. Dacă doriţi să vă învingeţi problemele, dacă doriţi cu adevărat să trăiţi o viaţă renăscută, trebuie să aveţi tărie de caracter nu numai dorinţă. Trebuie să fiţi activi – nu pasivi! (Joyce Meyer)

 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, şi stătea înapoi lângă picioarele lui isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir! (Luca 7:37-38) Iniţiativa de care dă dovadă această femeie păcătoasă este extraordinară şi demnă de urmat! Ea intră fără teamă într-o casă plină de bărbaţi, şi, fără să spună nimic, se apucă de treaba pentru care e venit: Îi spală picioarele Domnului Isus şi I le unge cu parfum frumos mirositor şi foarte scump. O asemenea jertfă şi închinare sugerau faptul că nimic nu era prea scump pentru Isus! Toţi liderii religioşi ai vremii de atunci nu au ştiut să-L aprecieze pe Isus aşa cum a făcut această femeie! Fapt pentru care, Isus îi spune în mod public şi autoritar: Iertate îţi sunt păcatele! Dar ea nu a fost iertată datorită faptului că L-a iubit mult pe Mântuitorul, ci pentru faptul că a fost iertată de toate greşelile trecutul ei, ea L-a iubit din toată inima pe Isus! Din toată casa aceea plină de bărbaţi, conducători religioşi ai vremii, ea a fost singura care a primit mântuirea. Ea a fost singura care s-a întors acasă plină de bucurie şi speranţă! Isus, fiul lui Dumnezeu o iertase! Îi uitase tot trecutul plin de păcat şi pierzare! Scosese din ea şapte duhuri de draci, eliberând-o pentru totdeauna de puterea lor demonica! Era, în sfârşit, LIBERĂ! De acum înaintea, pentru ea începea o nouă viaţă, plină de puterea şi prezenţa Celui Preaînalt! Ce putea să facă mai mult decât să se bucure din toată inima de marea ei biruinţă? Ea face acest lucru, dar nu numai! Ea nu se opreşte la simple mulţumiri adresate Mantuitorului ci ACŢIONEAZĂ! Pune la cale un plan prin care îşi poate arăta în mod clar, şi în faţa tuturor, dragostea şi recunoştinţa faţă de Cel care a iertat-o!

Toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt! Eşti tu fiul/fiica Celui Preaînalt? Ai primit şi tu iertarea şi eliberarea din mâna lui Isus? Ce ai făcut apoi? Ţi-ai arătat dragostea şi recunoştinţa faţă de El? Nu te mulţumi doar cu acceptarea harului mântuitor, ci fă fapte concrete care să ateste dragostea ta faţă de Mântuitorul. Împlineşte voia Lui în viaţa ta şi fă zilnic fapte de dragoste! Ia iniţiativă! Pune la cale noi metode şi strategii prin care să Îţi arăţi dragostea faşă de Isus! Eşti dator să faci aceasta! Isus nu are copii leneşi, comozi, pasivi şi nepăsători. Locul acestora este în iazul de foc. Fii omul care ia inţiativă! Fii omul plăcut inimii lui Dumnezeu! Implică-te!

Soţul sufletului meu!

Cam cu un an în urmă am ieşit la o plimbare prin cartierul plin cu familii şi cupluri, care-şi plimbau copiii sau câinii. Am trecut pe acolo cu un zâmbet pe faţă, dar înăuntrul meu am simţit o durere a dorului ce creştea cu fiecare pas. Mi se părea că timpul în care îmi aşteptam viitorul soţ devenea tot mai greu de suportat şi în tăcere am strigat către Dumnezeu: “Doamne, aş da orice să am alături de mine un bărbat puternic, tandru, viteaz care să mă însoţească în această plimbare. Unde este el, Doamne?“

Încă de când am fost o fetiţă destul de mare ca să înţeleg, am început să apreciez frumuseţea unei poveşti de dragoste de basm, am început să aştept plină de speranţă propria mea poveste de dragoste, ziua în care aveam să merg spre altar, şi continuarea celei mai minunate căsnicii a tuturor timpurilor. De-a lungul anilor în care am crescut şi am sperat la o asemenea poveste de dragoste frumoasă şi pură, mi-am păstrat o credinţă neclintită că Dumnezeu ar putea scrie o asemenea poveste de dragoste legendară. Totuşi, cu trecerea anilor, am început să-mi dau seama căci căsnicia nu este un eveniment convenabil care se petrece după ce termini liceul sau după douăzeci de ani.Până atunci mai era o viaţă de trăit, fie tânjind şi aşteptându-mi viitorul soţ, fie trăind o viaţă împlinită alături de Salvatorul meu în fiecare zi.

Oricât de mic ar părea lucrul acesta, răspunsul Iubitului meu Isus în acea plimbare a fost de neîntrecut. A fost  un răspuns neaşteptat, dar mai real decât cuplurile pe lângă care am trecut. “Ţine-Mă pe Mine de mână.”, a şoptit El. “Am fost şi sunt fost întotdeauna aici, aşteptând Să-ţi fiu fiu puterea, grija, dragostea şi prezenţa care să te consoleze, să te ridice şi să te călăuzească. Încearcă şi ai să vezi că Eu sunt mult mai real decât ţi-ai fi putut da seama vreodată!”
La acea răscruce de drumuri, puteam fie să continui să sper că în curând îmi voi întâlni prinţul, fie să trăiesc ceea ce Dumnezeu îmi arăta tot mai mult în Cuvântul Său. El a spus că este o prezenţă reală. Înaintea feţei Sale erau bucurii nespuse? A fii cu El este o fântână de Viaţă? Tot ceea ce aveam nevoie în viaţă puteam găsi în El? Dragostea Lui e mai bună decât viaţa însăşi?Tovarăşul meu, Protectorul meu, Mângâietorul meu, Bucuria mea inexprimabilă, şi puternicul Mire pe care L-am dorit atât de mult. La invitaţia Sa eroică să merg cu El mâna de mână, mi-am pus mâna cu blândeţe într-a Lui, prinsă de credinţa apropierii de Mirele meu. În fiecare zi de atunci, Dumnezeu îmi oferă aceeaşi invitaţie de a-L întâlni în realitate de-a lungul zilei mele, să-I urmez călăuzirea cu fiecare prietenie în viaţa mea, să împărtăşesc cu El fiecare gând, să-I aud cuvintele Sale de îndrumare, dragoste, şi înţelepciune, să îmi revărs inima în rugăciune, să mă bazez pe puterea Sa şi să trăiesc aşa cum El mă cheamă să o fac, şi să-mi aşez capul pe pernă cu prezenţa Sa puternică acolo cu mine. Am petrecut ore întregi imaginându-mi viaţa pe care o voi avea alături de soţul meu atunci când vom sluji. Am salva trupuri şi suflete moarte, am adopta mulţi copii orfani în familia noastră, şi în timp ce el ar predica Evanghelia eu m-aş ruga fierbinte ca Duhul Sfânt să mişte inimile pierdute. Şi în timp ce acele vise încă există, au ocupat un alt loc în inima mea.

Mai degrabă decât să mă gândesc în fiecare moment la aşteptare, acele vise sunt ascunse cu bucurie şi păstrate cu sfinţenie pentru timpul potrivit; şi când Dumnezeu îmi va da un bărbat, fiecare vis se va putea împlini cu ajutorul Domnului.

Ce este acum principal în viaţa mea este că Soţul sufletului meu este Singurul care are vindecare pentru trupurile moarte şi speranţă pentru fiecare suflet pierdut; El este Tatăl orfanilor, şi însuşi Evanghelia vie şi activă! La invitaţia Sa şi acceptarea ei, pot fi în fiecare zi mâinile şi picioarele Sale. El deja mi-a dăruit aventuri mari urmărindu-L la orfanii din Haiti, stând în faţa oficialilor comunişti din China, şi am văzut prin ochii Lui o femeie mutilată de lepră. Şi El mi-a câştigat inima cu prezenţa Lui nelipsită, dragostea fără pereche, şi împlinirea fiecărei promisiuni ale Sale pe care am crezut-o!

Îndrăznesc să spun că, acum sunt atât de captivată de dragostea Bărbatului Ceresc încât nu doresc decât un bărbat care Îi va aduce şi mai multă slavă Primei mele Dragoste pe acest pământ! Şi ştiu că povestea mea de dragoste cerească cu Isus va fi cel mai minunat cadou pe care îl voi putea oferi într-o zi  viitorului meu soţ, şi amândoi vom continua să trăim din plin pentru Regele nostru…împreună.

Articol original (My soul’s Husband) tradus din engleză şi scris de Annie Wesche pentru revista online Set Apart Girl. 
În poză se află autoarea articolului.

sursa:  intrebarileinimii.blogspot.ro

Trebuie să te trezeşti foarte devreme dimineaţa dacă vrei să ajungi în bătaia vântului Celui Atotputernic!

 

Israele, de M-ai asculta!

Psalmul 81:8

“Văd mai mult ca oricând că cei care se dăruiesc lui Dumnezeu în rugăciune necurmată sunt oameni de acţiune, atât din perspectiva Cerului cât şi a pământului. Ei trec prin lumea aceasta plini de pace, îşi poartă zilnic crucea cu resemnare, indiferent ce preţ trebuie plătit pentru aceasta, şi obţin cea mai mare slavă din cea mai mare umilire pe care le-o cere crucea. Pe de altă parte, dacă orice povară pe care o impkică purtatul crucii nu este aruncată asupra lui Dumnezeu prin rugăciune, atunci aceasta adduce cu sine cea mai mare perplexitate şi îi jefuieşte pe oameni până şi de puţina lor dragoste şi răbdare pe care le mai au. A fi în întregime viu pentru Dumnezeu înseamnă să te bucuri de un dublu Rai; pe când, a nu fi un creştin statornic şi predate total lui Dumnezeu înseamnă să ai parte de două Iaduri.” [1]

“Trebuie să te trezeşti foarte devreme dimineaţa dacă vrei să ajungi în bătaia vântului Celui Atotputernic!” (Thomas Champness)

Israele, de M-ai asculta! De ai asculta tu de Dumnezeu! De ai căuta tu zilnic faţa şi voia Lui! Ai trece atunci “din moarte  la viaţă. De la mânie la milă. De pe pământ în cer. De la deşertăciune la scop. De la duşmănie la pace. De la izolare la familie. Şi toate acestea pentru că Dumnezeu este bogat în bunătate, îndurare şi este plin de har!” (Kay Arthur)

“Căutaţi-L pe Dumnezeu  fără încetare, căci începutul îndepărtării de El se află în căutarea Lui ocazională. Există ceva în inima noastră care ne spune dacă suntem cu adevărat sau nu în părtăşie cu Dumnezeu; sufletul care a gustat adevărata părtăşie cu Domnul nu poate fi înjosit cu una iluzorie. O cauză a îndepărtării de Dumnezeu constă în a prefera orice alt lucru în schimbul adorării lui Dumnezeu.“ (Anthony Norris Groves) Îl cauţi tu pe Dumnezeu fără încetare, sau doar ocazional, atunci când problemele par că te copleşesc? Eşti în părtăşie adevărată cu El? Ce îţi spune inima? Preferi orice alt lucru în schimbul adorării şi prezenţei lui Dumnezeu? Vrei să te surprindă Dumnezeu cu o nouă binecuvântarte, o neaşteptată biruinţă, o nouă povară ridicată de pe umeri-ţi fragili, o nouă portiţă de implicarea în lucrarea Sa sau un nou ţepuş scos din trup? Stăruieşte mai mult în rugăciune! Caută necurmat faţa lui Dumnezeu! În fiecare dimineaţă, caută faţa lui Dumnezeu! Biruinţele, binecuvântările şi minunile pe care le vei trăi vor fi direct proporţionale cu timpul pe care l-ai petrecut în rugăciune!

Ascultă astăzi de Domnul! Caută faţa Lui! Du-te degrabă în bătaia vântului Celui Atotputernic! Acest vânt te va purta pe aripi de biruinţă! Atunci, vei putea spune: Dacă Dumnezeu este vântul ce mă poartă, eu POT ZBURA!!

---

[1] Harvey, Edwin şi Lilian, Cum s-au rugat ei, vol.II, Editura Carmel Print, 2008, p.43