Scriitoarea Lisa Bevere este o femeie care a simţit, pe propria piele, durerea catalogării în funcţie de exterior, încă din primii ani de viaţă. Nu s-a lăsat, însă, niciodată doborâtă de acest lucru ci a ales să-l biruiască, prin puterea şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Muntele care s-a ridicat în viaţa ei şi a luat forma unui defect vizibil în trup, a fost dărâmat de ea, prin puteri divine!
Am simţit de timpuriu durerea catalogării în funcţie de ceea ce se vede în exterior. Când aveam cinci ani, am rămas fără ochiul drept din cauza cancerului. Medicii mi-au mai dat şase luni de viaţă. Le-au spus părinţilor mei că, la un moment dat, va începe să mă doară capul şi că nu mă voi mai trezi din somn. Niciodată!
Nu s-a întâmplat însă aşa. După ce mi-a fost îndepărtat ochiul bolnav, mi s-a pus un ochi artificial.[1]
Care a fost, însă, atitudinea ei vis-a-vis de acest posibil impediment, în slujba divină, vis-a-vis de acest munte de desconsiderare ridicat împotriva ei, de către alţii?
Aceasta (frumuseţea interioară) nu este atinsă de vârstă, nu poate fi furată şi nici nu încărunţeşte. Aceasta este reţeta ascunsă a frumuseţii Sale, o frumuseţe tainică, păstrată doar pentru ochii Lui .Dumnezeu ne va judeca în funcţie de roadele noastre, nu în functie de vasele în care le-am ţinut[2], conchide autoarea. Acesta a fost gândul care a ajutat-o să lupte împotriva acestui munte de neîncredere cu pivire la forţele proprii, şi chiar să-l dărâme.
Frumuseţea adevărată şi valoroasă este în interiorul, şi nu în exteriorul, fiecărei femei, şi este privită şi apreciată de cel mai Minunat Dumnezeu. Pentru frumuseţea interioară merită să luptăm, şi pentru aprecierea Tatălui, nu a oamenilor, merită să investim timp şi efort şi chiar să vărsăm lacrimi. Ce ne pot oferi oamenii? Prietenie, dragoste, amiciţie, colegialitate, compasiune dar, tot oameni vor rămâne. Oricând, ne pot dezamăgi, de aceea este indicat să nu depindem de părerea lor. Cine ştie, poate că cei pe care vrem cu tot dinadinsul să-i impresionăm, nu vor fi impresionaţi niciodată, sau poate prea puţin?!
În 1Petru 3:3 Dumnezeu Însuşi ne avertizează să nu investim în frumuseţea exterioară, cea care nu are valoare veşnică, ci să ne îmbrăcăm, mai degrabă, inimile cu frumuseţea Lui care este nepieritoare, veşnică, blândă şi liniştită:
Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei.
Va doresc voua, tuturor cititoarelor acestui blog, sa fiti astfel de femei!!!
[1] Bevere, Lisa, Adevărata valoare a unei femei, Editura Succed Publishing, Constanţa, pag. 56.
0.590505
-0.568542