Imi aduc aminte de o zi in care pregateam cina la cuptor iar David,cel mic de nici 2 ani, se tot plimba pe langa cuptor. Ba vroia sa puna mana pe usa,ba pe manar, ba sa se uite inauntru sa vada ce pregateste mami acolo…si nu-mi dadea pace. Asa ca, in joaca si ca sa-l fac sa inteleaga ca nu are voie sa umble la cuptor, i-am pus o intrebare:
„Vrei sa pui manuta inauntru ,domnule bucatar ,si sa verifici daca friptura e destul de frageda?”
S-a uitat la mine cu o privire atat de speriata si a facut pentru prima data semnul pe care il indragesc acum atat de mult: a dat din deget ca nu. Asa de scump e cand face gestul acesta cu degetelul lui mic,mai ales ca il face cu atata seriozitate, incat imi vine sa il mananc!!!
Copiii sunt niste comori,sunt daruri de la Dumnezeu!!Sa ne bucuram de ei in fiecare zi, sa le purtam de grija dar sa nu uitam ca oricat ne-am stradui noi,nu vom reusi cu adevarat sa-i protejam de toate relele acestei lumi. Sa-I incredintam insa in mana lui Dumnezeu!!Doar El poate cu adevarat sa-i protejeze de toate ororile acestei lumi!!Iti multumim Doamne ca ai avut grija de copiii nostriintr-un mod atat de minunat!!Ramai in continuare Scutul si Pavaza lor!!
Se pare ca noi avem de cele mai multe ori,despre noi insine pareri mai joase decat au cei din jur despre noi.Cum e posibil asa ceva? Cum se face ca cei din jur ne vad mai frumosi,mai capabili in realizarea anumitor proiecte,mai buni,mai curajosi,mai intelepti etc. De ce avem pareri mai joase despre noi insine decat ar trebui?Ce se afla in spatele acestui dureros adevar?
Am fost socata sa constat,in anumite momente ale vietii, ca cei din jur ma vedeau mult mai diferit decat ma vedeam eu…dar stiti ce era minunat?? Ei ma vedeau mult mai frumos decat ma vedeam eu in realitate si m-am intrebat de ce? De ce avem pareri joase despre noi insine? Noi suntem insasi copiii lui Dumnezeu, suntem inzestrati cu cele mai frumoase calitati divine asadar trebuie doar sa le punem in practica, sa luptam ca binele sa biruiasca raul iar astfel, parerea despre noi insine sa creasca spre un nou nivel. Mi-a spus sora mea, Angela,o vorba inteleapta: „Nimic nu e ceea ce pare!” si avea dreptate!”. Tu nu esti ceea ce ai impresia ca esti: un vas lipsit de importanta pe care nu-l doreste nimeni,un suflet chinuit de sentimentul de vinovatie ca iar a intristat fata lui Dumnezeu, o femeie sleita de putere si energie care ridica tonul pentru a se face ascultata de copii. Da!!Acestea sunt realtati din viata ta,dar nu te lasa doborata din cauza lor. In ochii lui Dumnezeu,care e ingaduitor cu defectele noastre,tu esti mult mai mult de atat: Tu esti un vas de portelan,tu esti o fiica a cerului,tu esti printesa si mireasa lui Isus,tu esti copilul lui Dumnezeu pe care nu l-ar putea parasi niciodata, orice s-ar intampla,tu esti mult mai mult decat ai tu impresia.Da!!Ne luptam in fiecare zi cu atacurile celui rau si,de ce sa nu recunoastem,de multe ori suntem invinsi. Insa stiti ce e minunat,dragi fete,femei,sotii si mame? In ochii lui Dumnezeu suntem biruitoare pentru ca am mai urcat o treapta, am mai inaintat cu un pas,am mai facut o rugaciune in care ne-am cerut iertare cu lacrimi si putere pentru a birui data viitoare!!Si mai multa putere vom primi,fiti sigure de asta. Nimic nu este esec…totul este un un pas facut inainte, oportunitatea unui nou inceput!!
Nu uitati!!Daca noi suntem mai mult decat credem,in ochii lumii…atunci,cu siguranta, suntem mai mult decat credem in ochii lui Dumnezeu!!Sa nu avem insa pareri prea inalte despre noi,dar nici sa nu cadem sub sentimentul de vinovatie si sa nu ne mai ridicam. Cel neprihanit de 7 ori cade si se ridica!!!Asadar,oricare ai fi,ridica-te!!Dumnezeu e de partea ta mai mult decat crezi si vrea sa te foloseasca in lucrarea Lui mai minunat decat ai visat!!Crede ca esti un vas de portelan in mana lui Dumnezeu si nu o farfurie de unica folosinta,lipsita de importanta, gata oricand sa fie aruncata afara. Parerea despre tine insati va influenta parerea pe care o au cei din jur despre tine. Respecta-te si vei fi respectata!!
Materialul video de mai jos raspunde la intrebarea:”Ce esti: vas de portelan sau farfurie de unica folosinta?”, dintr-o alta perspectiva decat cea folosita de mine.
Dumnezeu lucreaza in mod minunat pentru copiii Lui si pentru acest lucru Ii dau slava!!Deja se implinesc 2 ani de cand Radio Vocea Evangheliei poate fi audiat 24h\zi!!Ce mare har!!Ceea ce parea un vis candva acum a devenit o realitate frumoasa!Va invitam asadar sa va bucurati impreuna cu noi la aceasta sarbatoare unde diversi cantareti ne vor inalta inimile spre ceruri, ca semn de multumire la adresa Creatorului!!Bucurati-va alaturi de noi!!
Am ascultat in aceasta dimineata una din melodiile mele preferate si am zambit cand mi-am adus aminte de un moment din radio. Cel mai bine imi incep diminetile ascultand muzica care Ii aduce glorie lui Dumnezeu, continuand apoi la ora 10 cu citirea Bibliei si rugaciunea de dimineata!!Una din piesele audiate astazi a fost „Pune-ma ca o Pecete” interpretata de Fratii Sfara. Imi place mult aceasta melodie pentru ca gandurile ei imi vorbesc atat de clar despre dragostea lui Dumnezeu pentru mine si despre faptul ca, orice s-ar intampla, oricat de mult as gresi, El ma va iubi vesnic si voi ramane mereu una din fiicele Lui preaiubite!!Ce mesaj extraordinar, bine de auzit chiar de la primele ore ale diminetii, nu-i asa??!!
Sa va spun insa despre ce moment petrecut in radio mi-am adus aminte si am zambit. In munca noastra la radio, pe langa emisiunile pe care trebuia sa le realizam saptamanal, adica cel putin 4 la numar, trebuia sa facem si emisie. In ce consta asta?Trebuia sa fim, de 2 ori pe saptamana, responsabili cu grila programelor ce urmau sa intre in acele 2 zile…sa punem muzica pe post..sa intram in direct pentru a saluta ascultatorii, pentru a expune anumite ganduri de meditatie sufleteasca, pentru a prezenta sumarul..si altele. Atat de mult imi placea aceasta melodie a Fr. Sfara incat o puneam pe post aproape de fiecare data cand eram la emisie. Intr-o zi, una din remarcile Roxanei a fost: „iar e Dana la emisie!!!:, desi nu stia acest lucru si nici nu era acolo de fata, in studio. Mi-a spus asta mai tarziu in acea zi si am intrebat-o cum si-a dat seama de acest lucru fara sa ma fi auzit vorbind ..ci doar ascultand muzica pusa. Mi-a spus ca si-a dat seama dupa piesa care se auzea atunci pe post, adica „Pune-ma ca o pecete”!!Ea a observat ca puneam foarte des aceasta piesa:)Am zambit amandoua…nu ma asteptasem ca cineva sa observe acest lucru!!
Va mai trece un timp pana voi reincepe munca la radio si asta datorita faptului ca sunt insarcinata in luna a4a cu al3lea copil si dupa nastere, voi ramane acasa ca sa il ingrijesc. ..dar astept cu nerabdare.!!!
Nota: In poza ma puteti vedea in una din zilele in care eram la emisie!!:)
Intotdeauna mi-a placut sa cant!!Nu am avut insa ocazia de a canta decat in coruri, fie in cel ce apartinea de Biserica Emanuel din Burdujeni, fie in cel ce apartinea de Biserica Filadelfia din Suceava!!Acum slujesc prin cantare in corul Bisericii Penticostale din Ipotesti, biserica pe care o frecventez cu mare drag dupa casatorie si unde am intalnit oameni mununati!!M-am atasat in mod deosebit insa de tinerii bisericii si i-am invitat de cateva ori sa ma insoteasca in cateva vizite facute unor persoane speciale , care sufera de anumite dizabilitati, persoane cunoscute prin intermediul emisiunii „Aproape de Aproapele Tau”, realizata la Radio Vocea Evangheliei. Tinerii despre care va vorbeam fac parte dintr-un grup care canta spre slava Domnului in cadrul bisericii Ipotesti si peste tot pe unde sunt chemati. Astfel, am inceput sa ii insotim in evanghelizari si sa cantam impreuna spre slava lui Dumnezeu, Cel care merita toata slava si caruia II multumesc ca mi-a facut parte de aceasta bucurie, aceea de a canta cat mai mult spre slava Lui!!
In aceasta saptamana, vom canta in ziua de sambata,19 februarie, la programul de evanghelizare organizat de Biserica Baptista din Bosanci iar la predica, va sluji fratele Stefan Moisiuc. Fie ca Dumnezeu sa ne daruiasca tuturor o seara cat mai binecuvantata!! In poza de mai sus ne puteti vedea impreuna cu acesti tineri, in vizita la Maura Pascaru din Hantesti, o tanara care in urma cu 10 ani a suferit un grav accident de masina si a ramas imobilizata la pat. O purtam in rugaciunile noastre!!Dumnezeu sa-I daruiasca multa putere, atat ei cat si familiei!!
Nota: Daca printre membrii Bisericii Baptiste din Bosanci se afla tinere mame care citesc articolele de pe acest blog al „femeilor puternice in Hristos”, mi-ar placea mult sa le cunosc si impreuna sa putem deveni sotii si mame mai bune in familiile noastre!!
Am avut bucuria de a vizita frumusetile Greciei. Sotul meu a fost invitat ca, pentru o anumita perioada de timp, sa se ocupe de orchestra bisericii penticostale Agape din Atena. Astfel, pentru o perioada de 3 luni a locuit in Grecia iar eu l-am insotit doar pentru 1 luna, timp in care m-am bucurat de frumusetile de neimaginat ale Atenei. De asemenea, am realizat un reportaj pentru AlfaOmegaTV ce a avut ca tematica construirea bisericii de catre insasi membrii ei!!O realizare incredibila!!!
Mi-e dor de anii studentiei!!Am petrecut la Oradea, la specializarea Teologie in cadrul Universitatii Emanuel si specializarea Litere in cadrul Universitatii de Stat Oradea, cei mai frumosi ani!!!4 ani atat de binecuvantati incat nu-mi vine sa cred!!Incurajez tinerii sa studieze la aceasta Universitate Crestina „Emanuel”, mai degraba decat sa mearga la o facultate laica unde riscul de a fi acaparat de multimea necredincioasa este atat de mare!!La Oradea am invatat sa-L iubesc mai mult pe Dumnezeu si sa-i iubesc pe oameni cu o inima sincera!!
Am fost intrebata de Mirela Bejenariu in cadrul emisiunii „Click pe Fericire” difuzata in fiecare marti la ora 21, „de ce cred ca ma bucur acum de o casnicie fericita, ce a contat pentru ca lucrurile sa stea astfel pentru mine.” I-am raspuns ca intr-adevar, ma bucur acum de o casnicie fericita, dar acesta nu este meritul meu sau al lui Mitica, ci al lui Dumnezeu!! Cred insa ca au fost cateva lucruri pe care le-am facut si care au contat, intr-o masura mai mica sau mai mare. In primul rand, a contat faptul ca L-am implicat pe Dumnezeu in alegerea partenerului de casatorie. Am inteles ca e foarte complicat sa fac aceasta alegere singura, care e pentru toata viata, care iti schimba viata complet si iremediabil si m-am rugat lui Dumnezeu sa faca El alegerea pentru mine, sa-mi calauzeasca pasii inspre persoana potrivita. Asadar tinerilor, stiu ca e frumos sa va castigati partenerele cu flori, atentii, cadouri-insa e mult mai important sa le castigati intai pe genunchi, inaintea lui Dumnezeu!!
A contat apoi faptul ca mi-am pastrat curatia fizica si sentimentala. Nu mi-am permis sa trec din relatie in relatie, sa iau usor acest aspect al vietii ci „am asteptat in tacere ajutorul Domnului”. A urmat astfel o perioada de singuratate care a debutat la varsta de 17 ani si a continuat pana la 22 de ani cand l-am cunoscut pe Mitica, chiar la radio unde am fost colegi. Am vrut ca El sa-mi lipeasca inima de alesul Lui pentru mine si nu de alesul meu pentru mine. Eu poate sau cu siguranta as fi gresit. El insa nu greseste niciodata! Asadar fetelor, „Pastrati-va pe frunte diadema puritatii”!!Dumnezeu rasplateste credinciosia inainte de casatorie!!
Si un ultim gand la aceasta intrebare…Cred ca a contat faptul ca nu am pus pret pe valorile lumii- avere, frumustete, faima-ci mai degraba, am cautat un suflet nobil, un om care sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu adevarat si impreuna cu care sa pot eu insami sa invat sa-L iubesc mai mult pe Dumnezeu!!!
Mirela Bejenariu, colega mea de la Radio Vocea Evangheliei si realizatoarea emisunii „Click pe Fericire”, impreuna cu Florin Milici, m-a rugat apoi sa dau cateva sugestii tinerilor care urmeaza sa faca acest pas. I-am sfatuit sa-L implice pe Dumnezeu in alegerea partenerul de casatorie, sa nu caute valorile lumii si sa nu se grabeasca. „Dumnezeu face fiecare lucru frumos la vremea lui!!!”La vremea potrivita El va lucra intr-un mod minunat si pentru voi, dragi tineri!!Fiti binecuvantati!!
Cat de haruite suntem noi, femeile din Romania si nu numai, comparativ cu cele din tarile islamine!!Oare ne dam seama???Realizam adevarul tragic ca in vreme ce noi ne plangem de lucruri de nimic cum ca sotul a facut o remarca nepotrivita cu privire la mancarea gatita sau ca nu ne-a dat suficienta atentie sau ca nu ne mai scoate la restaurant sau ca nu ne ajuta la treburile casei etc, in tarile islamice exista femei care se plang de fapte de-a dreptul groaznice cum ar fi ca sunt batute crunt si violate daca nu au gatit mancarea cum trebuie sau ca sotii lor au voie sa mai aiba si alte casatorii permanente si sa traiasca si cu alte femei iar toata treaba sa fie legala sau ca sunt omorate de fratii lor daca refuza sa se casatoreasca cu cineva anume ori daca savarsesc crima de a fi violate..sau ca, pentru cea mai mica ofensa adusa sotului acesta are voie sa le toarne acid pe fata si sa le distruga chipul ba chiar sa le omoare??? Ce vieti groaznice traiesc unele femei ca mine si ca tine!!!!In materialul video postat mai sus pot fi vazute zeci de femei a caror soti le-au turnat acid pe fata pentru ca nu au fost suficient de supuse. Si cand ma gandesc ca la noi, femeile crestine, supunerea fata de sot inseamna ceva atat de usor, de frumos chiar!!In cartea „Casnicia cere mai mult decat dragoste” Jack si Carole Mayhall vorbesc despre maretele avantaje ale supunerii sotiei in casnicie. Am citit aceasta carte inainte de casatorie si am descoperit frumusetea de a fi o sotie supusa!!!O recomand tuturor femeilor care vor sa implineasca porunca lui Dumnezeu si care vor sa se bucure de anumite avantaje nabanuite ale supunerii fata de sot!!
Imi aduc aminte de o zi in care pregateam cina la cuptor iar David,cel mic de nici 2 ani, se tot plimba pe langa cuptor. Ba vroia sa puna mana pe usa,ba pe manar, ba sa se uite inauntru sa vada ce pregateste mami acolo…si nu-mi dadea pace. Asa ca, in joaca si ca sa-l fac sa inteleaga ca nu are voie sa umble la cuptor, i-am pus o intrebare:
Femeia care mută munții! 