Cariera este ceva ce faci pentru tine, chemarea este ceva ce faci pentru Dumnezeu! Ce alegi?


24 Martie

Deuteronom 2:1-3:29, Luca 6:12-38, Psalmul 67:1-7, Proverbe 11:27;

Dumnezeu ne binecuvântează şi toate marginile pământului se tem de El!

Psalmul 67:7

curriculum vitaeMare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! (Matei 9:37) Simţi tu chemarea lui Dumnezeu de a lucra în ogorul Său sau ai înnăbuşit-o cu lucrurile şi cu plăcerile de o clipă ale acestei lumi efemere? Printre copiii lui Dumnezeu, în ziua de astăzi se vorbeşte prea puţin despre chemare şi prea mult despre carieră, şi este trist! Copiii lui Dumnezeu nu au primit pe acest pământ menirea de a-şi construi o carieră cu susţinute eforturi omeneşti, ci au primit menirea de a-şi duce la împlinire chemarea divina, şi anume aceea de a-L arăta pe Hristos tutror celor din jur, şi chiar şi celor de la marginile pământului!

“Recompensele unei cariere pot fi vizibile, dar sunt temporare. Semnificaţia unei chemări însă durează veşnic. Cariera este ceva ce aleg pentru mine; chemarea este ceva ce primesc. Cariera este ceva ce fac pentru mine; chemarea este ceva ce fac pentru Dumnezeu. Cariera îmi promite statut social, bani sau putere; chemarea promite dificultăţi şi uneori, chiar suferinţă, dar şi ocazia de a fi folosit de Dumnezeu. Omeneşte vorbind, cariera te duce sus; chemarea te duce de obicei în jos. (…) Recompensele unei cariere pot fi vizibile, dar sunt temporare. Semnificaţia unei chemări durează veşnic. Cariera poate fi distrusă de multe evenimente – nu acelaşi lucru se poate spune despre chemare. Când Dumnezeu te cheamă, El îţi dă şi puterea de a împlini chemarea chiar şi în cele mai vitrege circumstanţe.”[1] (John Ortberg) Ce alegi deci pentru tine şi viaţa ta? Ce-ţi doreşte inima ta: carieră presărată cu succese şi împliniri profesionale şi materiale, dar care la urmă te lasă trist şi gol, sau chemare divină presărată cu renunţare de sine, neajunsuri şi probleme, dar care la urmă îţi va aduce o bucurie veşnică ce nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti! Dumnezeu ne-a creat să fim onorabile unelte în mâna lui divină iar atunci când refuzăm, din diverse motive, să împlinim voia şi chemarea Lui cu privire la rolul nostru în această lume, pierdem de fapt o îndoită măsură de onoare. “Am eu acest sentiment al datoriei faţă de Hristos cu privire la orice suflet nemântuit? Onoarea spirituală a vieţii mele ca sfânt este să-mi îndeplinesc datoria faţă de Hristos cu privire la aceste suflete. Orice părticică din viaţa mea care are valoare se datorează răscumpărării prin Isus Hristos; fac eu ceva care să-I permită Lui să răscumpere prin mine alte vieţi? (…) Încetează să te mai rogi pentru tine şi trăieşte pentru alţii!”[2] (Oswald Chambers)

Dumnezeu ne binecuvântează şi toate marginile pământului se tem de El! (Psalmul 67:7) Fii un om care Îl arată pe Hristos lumii, prin toate mijloacele posibile! El te va binecuvânta iar această binecuvântare se va răsfrânge şi la ceilalţi oameni, chiar şi până la marginile pământului, care vor ajunge să-L cunoască pe El şi să se teamă de El, datorită ţie! Dumnezeu te-a înzestrat cu multe calităţi ca să-L prezinţi lumii! Acum totul depinde de tine! Omul plăcut lui Dumnezeu este cel care înţelege că viaţa lui nu trebuie trăită într-un spaţiu restrâns, doar pentru sine, ci trebuie să se intersecteze şi cu a altora!

 


[1] Ortberg, John, Dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să cobori din barcă, Majesty Press, Arad, 2004, pag. 77

[2] Chambers, Totul pentru gloria Lui, pag.203.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s