Cusca de aur a bogatiei! Exemplul de viata al fam. Sterligov!

miliS-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.

S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

„Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut minţile, dar după patru ani se dovedeşte ca am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui”.
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, profitând de vidul de legislatie din acea vreme, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit multi-milionar.
În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările începeau să se intensifice, iar el şi sotia sa trăiau în permanenţă cu frica de a nu fi răpiţi, brutalizaţi sau chiar omorâţi. “În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. El mă suna şi-mi spunea: «Împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime”, îşi aminteşte Alyona, soţia miliardarului.

Tocmai din această cauză, nu este de mirare ca oligarhii ruşi angajează o armată de gardieni care să-i protejeze. Alyona, a cărei familie era apropiată cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urât dintotdeauna să aibă servitori. „Nu-mi doream străini în casa mea. Dar întotdeauna era o excepţie: bodyguarzii înarmaţi până-n dinţi. Dupa ce ne-am mutat în Moscova, după o perioadă petrecută în Mayfair- Londra, am realizat că aceştia erau indispensabili. Eram foarte bogaţi într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu erau avuţi, iar oamenii de afaceri erau ţintele favorite ale răpitorilor. Era îngrozitor. Întotdeauna aveam cel puţin două gărzi de corp cu mine, dar odată numărul acestora a ajuns la 60 pentru a mă supraveghea atât pe mine, cât şi pe copiii mei”, a continuat aceasta, în timp ce soţul său a dat afirmativ din cap. „Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat”, a completat German.

Pentru a scăpa de ameninţări, în era preşedinţiei lui Boris Elţîn, multe cupluri bogate declarau că s-au despărţit şi se afişau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atenţia de la familia adevărată.

Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui German în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul premier rus Vladimir Putin.

Au ales ca locaţie o zona împădurită, aflata la 100 de kilometri depărtare de Moscova, o zonă lipsită de luxul cu care s-au obişnuit, dar pe care nu îl regretă.
În perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. În prezent, aceştia mai sunt doar în numar de doi, ambii muncitori, care îl învaţă pe Sterligov cum să facă lucruri precum construcţia de ziduri sau repararea de garduri.
După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa şi-au schimbat perspectivele asupra vieţii şi au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Roşie din Moscova pentru a se muta la ţară.
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie dupa ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedinţia Rusiei.
Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind, el şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie cu mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie, citirea cărţilor.

Altfel spus, eliberat de boala materialismului şi de traiul îmbâcsit într-o mare capitală a lumii, Sterligov a găsit adevărata fericire, fericirea fără bani.
Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmaua, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa umila, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere de soţul ei.
După ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentând vechiul stil de viaţă şi refuză să se uite la televizor sau să folosească Internetul.
„Nu are rost să pierdem timpul copiilor noştri utilizând aceste mecanisme de spălare de creier. Mai bine ne asezăm la masă şi vorbim despre cărti decât să ne uităm la mizeriile de la televizor…Ce sunt acum? Doar un ţăran oarecare. Un crescător de animale. Nu cred că Putin se mai teme acum de mine”, a conchis fostul oligarh.
Părintii nu au dorit să-şi dea copiii la şcoală. Familia este foarte credincioasă, respectând toate obiceiurile religiei ortodoxe.

Sterligov şi familia sa nu-şi doresc să se întoarcă la viaţa de dinainte.

Sursa articol: http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume

Ronnie Smith – o viata jertfita in Libia! Dumnezeu sa ii mangaie sotia si baietelul!

bengaziRonnie Smith si sotia Anita – poza din ziua nuntii lor, 2003. Anita si baietelul lor Hosea, 2 ani, s-au reintors din Libya in Sua deja. Ei aveau de asteptat doar cateva zile, pana la sosirea lui Ronnie Smith, ca sa sarbatoreasca nasterea Domnului cu familia si rudeniile sale. Dar, nu a fost sa fie asa. (Photo creditaustin.culturemap.com)

(via the Christian Post and CNN Traducere Blogul Agnus Dei)

Invatatorul american Ronnie Smith, care a fost impuscat si omorat joi in Bengazi, s-a bazat pe  credinta sa in Isus Christos in timpul in care  lucra in Libia si a decis sa se mute in acea natiune tulburata, dupa ce a ascultat la un mesaj al pastorului John Piper, potrivit rapoartelor.

,,Vreau sa ma duc unde nimeni nu poate gasi o biserica daca  ar vrea sa o caute, unde nimeni nu are acces la Evanghelie,” a spus Smith, un nativ din Texas, intr-un video inainte de a se muta in Libia. Acest video a fost postat pe site-ul bisericii sale de origine, conform statiei de televiziune CNN.

Smith a servit ca diacon in biserica din care facea parte si preda chimie la Scoala Internationala din Bengazi, a fost omorat de persoane inarmate care calatoreau intr-un Jeep negru in timp ce el alerga pe afara in dimineata zilei de joi. Acesti teroristi sunt suspectati a fi militanti islamici. Smith, care avea 33 de ani, este supravietuit de sotia sa Anita si fiul sau Osea, au fost constienti de pericolul de a lucra in Libia, dar credinta lui in Dumnezeu i-a dat tarie. ,,Indiferent ce se intimpla, eu accept”, a spus membrilor bisericii in acel video, dupa cum a fost citat de canalul de stiri CBS. ,,Aceasta mie imi da pacea si eu sunt ok  cu aceasta.” ,,Aceasta nu o poate lua nimeni  de la mine indiferent ce se intampla” a spus Smith despre credinta lui crestina.

Photo credit CBS via Daily Mail UK

Smith a stat in Libia timp de aproximativ un an si jumatate inainte de a fi ucis. Anita si Osea sau intors in Texas, dar Smith a ramas acolo ca sa-si ajute elevii la examenul de la jumatatea  perioadei.

,,Am fost crescut in biserica de cand eram copil mic”, a scris Smith in site-ul bisericii despre viata sa de crestin.

Conform relatarii lui Dave Barett, pastor la Austin Stone Community Church, cea mai mare dorinta a lui Smith a fost pentru pace si prosperitate in Libia ,,si pentru ca oamenii din Libia sa aiba bucuria ca sa-l cunoasca pe Dumnezeu prin Christos.”

Smith a fost de asemenea inspirat de misiunea lui Piper, Desiring God.

Piper a reactionat si el la auzul acestei stiri. ,,Ronnie nu este prima persoana care a murit facand ceea ce i-am incurajat sa faca. Si nu va fi ultima. Daca as fi crezut ca moartea este cel mai rau lucru care i se poate intampla cuiva, as fi fost coplesit de regret… Dar punctul principal al vietii lui Ronnie este ca exista ceva care este si mai rau decat moartea. Asa ca el a fost dispus sa-si puna la risc viata pentru a salva pe altii de la ceva ce este cu mult mai rau.”

U.S. officials are still trying to determine who is responsible for the murder of American teacher Ronnie Smith, in Libya. Smith, 33, was shot and killed while jogging down a Benghazi street.

VIDEO from CBS This Morning

Articol preluat de pe http://rodiagnusdei.wordpress.com/

Daruieste un zambet de Craciun!

craciun zambet 2013Vin sărbătorile! Tineri sau bătrâni, cu totii le așteptăm cu mare bucurie. Și ne arătăm bucuria prin podoabele frumoase cu care îmbrăcăm locuințele, ușile, ferestrele, copacii, străzile, clădirile, vitrinele… Privim fascinați la jocul luminilor și la frumusețea culorilor, dar uităm să privim la aproapele nostru.

Uităm să ne împodobim și noi sufletele cu dragoste, pace, răbdare, bunătate, blândețe, smerenie, dreptate, milă și facere de bine. Cât mai avem timp, să ne aducem aminte și de sărmanii care n-au ce pune pe masă în zi de sărbatoare sau de copiii care n-au trăit niciodată bucuria de a primi cadouri. Să le aducem și lor un zâmbet pe față și să ne împodobim viețile cu această bucurie a lor.

Puteți dona alimente, lemne, jucării, dulciuri, haine, bani și orice altceva aveți pe inimă. Pentru donații puteți să ne contactați la numărul de telefon 0230 523 380, pe Skype – iochebedsv, prin email – iochebedsv@fidel.ro sau direct la Centrul Iochebed, str. Curtea Domneasca, nr.1, bl.14, sc.B, ap 2, 720008 Suceava. Orice dar, oricât de mic, e binevenit și apreciat. Nu uitați că puținul dumneavoastră e belșug pentru alții!

Haideți să ne împodobim sufletele de sărbătoare și să le păstrăm așa!

„The other side of heaven”-un film extraordinar despre viata unui misionar!

the-other-side-of-heaven-movie-poster-2001-1010370752Inspirat dupa povestea reala a tanarului misionar John Groberg, nascut in 1934 in Idaho Falls, Idaho, care imediat dupa absolvirea facultatii, in timpul marii recesiuni economice de dupa razboiul cu Japonia, a fost trimis in mijlocul Pacificului de Sud, pe insula Tonga, aflata in apropierea insulelor Fiji intre America de Sud si Australia si Noua Zeelanda. Dupa o calatorie anevoioasa si extrem de lunga, Groberg ajunge pe micuta insula, unde va locui timp de un an, perioada in care va invata limba, va converti bastinasii catre crestinism, botezandu-i si construind biserici si misiuni crestine si pe insulele dimprejur, supravietuind unei furtuni care i-a distrus barca cu care se deplasa catre insulele invecinate si unui uragan ce a devastat insula Tonga, locuitorii ramanand fara nici o sursa de hrana timp de 3 luni pana ce si-a facut aparitia vasul de aprovizionare.

Click aici pentru  vizionare.

Articol preluat de pe blogul http://neclintit.com/2012/02/06/the-other-side-of-heaven/

Ai rupt vreodata din inima ta pentru a o darui celor din jur? Ce ai primit in schimb?

„Intr-o zi un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa se laude cu frumusetea inimii sale. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni, sa vada si sa se minuneze. Nu vedeai pe inima lui niciun semn, nicio fisura. Nu incapea indioiala, nu vazusera o inima mai frumoasa. Tanarul era foarte mandru de inima lui…

Dar a aparut un batranel care s-a invartit putin in jurul lui, apoi a rostit ca pentru sine: Mda, oarecum… Intrigati, si tanarul si fanii lui i-au spus: Cum asa, oarecum? Ce, stii vreo inima mai frumoasa?  Batranul a aratat-o pe a sa. Era o inima puternica dar plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele, care nu se potriveau exact, colturoasa pe alocuri… Mai mult, din loc in loc ii lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani inca deschise…

Poate fi asta o inima frumoasa?, isi sopteau oamenii. Tanarul radea in gura mare de pretentiile batranului cum ca ar avea o inima mai frumoasa decat a sa. Dupa ce a examinat mai atent inima batranului, i-a spus razand: Cred ca glumesti mosnege! Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai durere! Da, a spus batranelul. Inima ta arata perfect, dar n-as da inima mea pe a ta. Fiecare cicatrice pe care o vezi reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea! Asa sunt eu, rup o bucata din inima mea si o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui iar aceasta se potriveste mai mult sau mai putin in locul ramas gol in inima mea. Nimeni nu masoara la milimetru, raman margini colturoase dar pe care eu le pretuiesc nespus de mult… Uneori, am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din  inima lor. Acestea sunt ranile deschise pe care le vezi, gaurile negre ale iubirii… Pastrez locurile acestea, caci s-ar putea ca ei sa se razgandeasca intr-o zi si sa se intoarca la mine sa-mi umple locurile goale cu bucati din inima lor… Nu asta ar trebui sa fie adevarata frumusete a inimii? a incheiat zambind batranelul. „

Am preluat aceste ganduri din numarul 26 al revistei Priscila. Le-am sorbint cu nesat si le-am pus ca un balsam pe inima mea ranita pentru ca m-am simtit precum batranelul, chiar zilele trecute. Am rupt din inima mea pentru a darui dragoste celor din jur iar ei nu mi-au dat nimic in schimb. Niciun strop de dragoste! Nicio farama din dragostea lor! Iar locul din inima mea a ramas gol… M-am intristat, am suferit, I-am spus lui Dumnezeu durerea mea si L-am intrebat: Ce sa fac? Sa continui sa daruiesc iubire, sa continui sa rup din inima mea pentru a o darui celor de langa mine, chiar daca nu primesc nimic in schimb? Ba mai mult, primesc in schimb poate lovituri si ofense? Care e voia Ta?

Am simtit ca Dumnezeu ma vrea precum acest batranel… El vrea ca eu sa iubesc oamenii, sa le daruiesc iubire, incurajare, sprijin chiar daca ei nu imi dau nimic in schimb. Ba mai mult, El vrea ca eu sa daruiesc iubire fara sa am pretentia de a primi in schimb iubire!  El vrea ca eu sa rup din inima mea si sa o daruiesc celor de langa mine si sa fac asta de dragul Lui, si de dragul copiilor Lui, pe care El ii iubeste nespus! Dumnezeu vrea ca eu sa iubesc pe toata lumea pentru ca El ii iubeste pe toti! El chiar a murit pentru toti! Eu nu voi putea niciodata muri pentru omul muritor dar pot totusi sa il iubesc, dar nu oricum ci cu inima lui Dumnezeu: adica neconditionat si fara bariere! Ajuta-ma Doamne sa pot iubi astfel!

Ce este, de fapt, Halloween?

Se pare că românul a făcut o pasiune din a prelua, fără discernământ, tot felul de americănisme, nu tocmai … ortodoxe. Preluăm fără să verificăm, fără să ştim prea mult despre… Distracţie să fie dom`le! Atât contează!

Trăim un mare paradox: în era megainformaţiei, refuzăm să ne informăm, preluând ce este în trend la alţii … să fim şi noi cool …

Oare, chiar aşa ar trebui să fie? 

Sursa articol: ce-este-de-fapt-halloween

Ar

Prelegerile Lindei Dillow prezentate la Radio Vocea Evangheliei! Vino cu sufletul in sala de conferinte a Grand Hotel Napoca!

In aceasta seara, la Radio Vocea Evangheliei puteti asculta, incepand cu ora 21, a doua prelegere sustinuta de Linda Dillow la Conferinta Nationala a femeilor Cluj, 2012. Saptamana trecuta ati putut urmari prima prelegere sustinuta de Linda in care ne-a provocat la a da raspuns unei prime intrebari incomode si anume: „Traiesc eu cu perspectiva sfarsitului?” Pentru a trai o astfel de viata, placuta lui Dumnezeu si incurajata prin versete din Sf. Scriptura, noi trebuie sa ne clarificam in minte ce\cine ne-ar placea sa devenim si sa ne straduim din rasputeri sa devenim acele persoane. Ce ti-ar placea ca oamenii sa spune despre tine la inmormantarea ta? Raspunde la aceasta intrebare pe o bucata de hartie si apoi devino acea persoana! Ca sa stii insa cine\ce vei deveni trebuie in primul rand sa stii cine esti! Citeste intens din Cuvantul lui Dumnezeu si vei intelege cine esti si ce vrea Dumnezeu sa devii!

In aceasta seara Linda Dillow ne va provoca sa raspundem la o a 2a intrebare incomoda si anume: ‘Cartesc si ma plang?” Sfatul ei pentru noi este sa alegem sa Ii spunem in fiecare zi lui Dumnezeu motivele noastre de nemultumire, sa ne „varsam necazul inaintea Lui” asa cum a facut David in Ps. 142 si nu vom mai simti nevoia de a-l spune si altora si de a ne plange.

Ascultati in aceasta seara la ora 21 postul RVE pe 94,2 FM, sau pe internet http://www.rvesv.ro, si va veti transpune astfel cu sufletul in sala de conferinte de la Grand Hotel Napoca din Cluj, acolo unde Dumnezeu a revarsat mult har si invatatura! Emisiunea realizata de Margareta Lupascu va putea fi ascultata si in reluare sambata, ora 15.

Reportajul conferintei il puteti asculta pe blogul Eternul Feminin, dand clic aici: eeternulfeminin.wordpress.com.

Ziua prezisa de Albert Einstein a venit! Uitati-va la aceste imagini si intristati-va!

„Mi-e teama de ziua in care tehnologia va suprima interactiunea umana dintre oameni. Atunci, lumea va avea o generatie de IDIOTI.”Albert Einstein

Servind cafeaua intr-un restaurant…

Servind cina cu prietenii…

Admirand arta intr-un muzeu…

O buna conversatie intr-un magazin pentru servit cafeaua…

 

La mare cu prietenii…
La intalnire cu persoana iubita…
Asigurandu-ne ca e liber pe partea dreapta, pentru a evita un accident…