Mai, luna sperantei cu Misiunea Speranta! Alatura-te lor in misiune!

india„PE CINE DĂ CU BUCURIE ÎL IUBEȘTE DUMNEZEU” (2COR.9:7)
Dragi prieteni ai Misiunii Speranța,
Având convingerea că singura investiție cu valoare eternă este cea care atinge sufletul, dorim să contribuim la înseninarea vieților celor din jurul nostru, declarând luna mai ca fiind „luna speranței”! În această lună vă încurajăm să ne fiți parteneri contribuind cu o donație care va ajuta ca lucrarea de misiune sa înainteze.

De peste 20 de ani, având ca motto: „Alături de oameni, pentru sufletele lor!” și motivați de porunca Domnului Isus de a ne iubi semenii ca pe noi înșine, Misiunea Speranța, prin membrii și colaboratorii ei, se implică în lucrarea de evanghelizare și ajutorare a celor care au nevoie de sprijin spiritual și material.

Vestirea Evangheliei, suflete câștigate, sponsorizarea pastorilor și a misionarilor, plantarea și construirea de biserici, adapostirea văduvelor și orfanilor, copii hrăniți și educați, săpare de fântâni în zone secetoase, construirea de locuințe, ajutorarea persoanelor cu dizabilități sau în suferință sunt câteva dintre obiectivele vizate de Misiunea Speranța prin proiectele pe care le desfășoară în ROMÂNIA, UGANDA, KENYA, ETIOPIA, INDIA, INDONEZIA, FILIPINE, VIETNAM, CAMBODGIA, CUBA și HAITI.

Credem că cel mai bun mod de a-i atrage pe oameni la Hristos constă în a le arăta dragostea Lui, prin faptul că ne pasă de problemele lor și fiind dispuși să le întindem o mână de ajutor. Fiecare are posibilitatea de a răspândi speranță, arătând celor aflați în nevoi un strop din dragostea, mila și bunătatea lui Dumnezeu! Să facem cunoscut Numele lui Dumnezeu, să vestim bogăția harului Său, deschizându-ne inimile față de nevoile celor singuri, săraci și lipsiți!

„Dar cine are bogățiile lumii acesteia, și vede pe fratele sau în nevoie, și își închide inima față de el, cum rămane în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17)

*Pentru donații online click pe: DONEAZĂ ONLINE!

*Pentru donații prin transfer bancar:
Asociatia Misiunea Speranta, Str.Tractoriștilor nr.11, Cluj-Napoca, Romania

USD: RO88 RNCB 0106 0266 0585 0005
EUR: RO45 RNCB 0106 0266 0585 0003
CAD: RO39 RNCB 0106 0266 0585 0014
AUD: RO66 RNCB 0106 0266 0585 0013
GBP: RO82 RNCB 0106 0266 0585 0016
RON: RO02 RNCB 0106 0266 0585 0001

BANCA COMERCIALA ROMANA – SUCURSALA CLUJ NAPOCA
STR. Gheorghe Baritiu nr.10-12, Romania
Swift Code: RNCBROBU

*Pentru donații prin CHECK FILE:

HOPE MISSION OF CHRIST
448 OLD Chicopee Trail Kitchener, Ontario, N2A 4H2, Canada
Phone: +1 (519) 5035667

THE HOPE MISSION
9220 Belleforte Morton Grove, 60053 Illinois, USA
Phone: +1 (773) 4183780

THE HOPE MISSION OF AUSTRALIA
Po Box 2290, Malaga 6944, WA, Australia
Phone: +61 (402) 028160

Mai multe detalii pe http://www.speranta.ro.

Anunțuri

Lecția lui Lizzie- Beneficiile unei vieți „blestemate”!

Foto: findingjustice.org Cum ar fi să poți să mănânci absolut orice și oricât și să nu te îngrași cu niciun gram? Sună perfect, iar unii oameni chiar trăiesc asta. Sunt ei binecuvântați sau blestemați? Citiți povestea lui Lizzie Velasquez și judecați singuri.Noaptea Lizzie ronțăie chipsuri și bomboane și nu se îngrașă. În schimb, nu vede cu un ochi, este mică și toate oasele i se văd prin piele. Lizzie a fost numită „cea mai urâtă femeie din lume” și a servit pe post de sperietoare de ciori pentru toți copiii de la școală. Lizzie este a treia persoană din lume, care s-a născut cu sindromul Neonatal Progeroid, care înseamnă îmbătrânire prematură, pierderea grăsimii corporale şi degenerarea ţesuturilor. Această boală este un mister pentru medici și un mister pentru Lizzie, care nu înțelegea de ce s-a născut așa și care se ruga la Dumnezeu pentru o vindecare miraculoasă.

Citește și VIDEO: Lecţia lui Lizzie- frumuseţea adevărată şi curajul autentic

Cum îi răspunzi străinului care te cunoaște printr-un videclip de 8 secunde și la sfârșit îți spune „Fă lumii o favoare, pune-ți un pistol la tâmplă și apasă trăgaciul. Ești un monstru”? Ce faci când 4 milioane de oameni ajung să te judece după felul în care arăți, fără ca măcar să fi avut ocazia să le adresezi un cuvânt? Lizzie a hotărât să îi lase în pace, să nu lupte cu morile de vânt, ci să îi folosească pentru a se determina să crească și să își îndeplinească fiecare țintă propusă. Și de fiecare dată când se intristeaza, când în continuare cuvintele urâte îi ajung drept în inimă, își reamintește că fiecare vorbă rea poate fi întoarsă și folosită ca o scară pentru a urca mai sus.

„Viața mea este în mâinile mele. Pot să aleg să am o viață bună sau pot să aleg să am o viață foarte proastă. Pot să îmi deschid ochii și să fiu recunoscătoare pentru lucrurile pe care le am, și să aleg ca aceste lucruri să fie cele care mă definesc, sau pot să îi las pe cei care cred că sunt un monstru să mă definească”, spune ea.

 Prin discursul din cadrul TEDxAustinWomen, Lizzie a demonstra că și-a atins toate țintele propuse. A terminat o facultate de Comunicare, a devenit un speaker motivațional cu experiență de ani de zile și este autoare a două cărți, urmând să o publice pe a treia. Dar mai mult decât niște succese care pot fi trecute în CV, Lizzie a demonstrat că este o adevărată forță. Inteligentă, deschisă, cu simțul umorului și uimitoarea capacitate de a-și lua în derâdere defectele fizice și de a le transforma din elemente stânjenitoare pentru ea, dar și pentru cei din jur, în elemente amuzante, care o apropie de lume, Lizzie are câte o lecție de predat oricui își ia timp să o asculte.

 

Articol preluat de pe http://www.semneletimpului.ro/

Cusca de aur a bogatiei! Exemplul de viata al fam. Sterligov!

miliS-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

German Sterligov, al doilea milionar oficial al Rusiei de după căderea URSS, candidat la preşedinţia Rusiei şi la primăria Moscovei, şi-a abandonat în 2005 averea pentru a trăi cu familia ca un ţăran într-o parte îndepărtată a Rusiei, fiind dovada că se poate găsi fericirea, relatează BBC.

S-a bucurat de o avere impresionantă, a trăit în vile somptuoase, a avut limuzine Masseratti, Ferrari, yachturi de zeci de milioane de dolari şi avioane private, dar a renunţat definitiv la acest stil de viaţă în urmă cu patru ani şi a ales să se mute cu familia sa într-o zona rurală a Rusiei, unde a ales să trăiască în mijlocul sălbăticiei.

„Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut minţile, dar după patru ani se dovedeşte ca am făcut alegerea corectă. Criza economică care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni şi am suficiente resurse pentru a supravieţui”.
La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii şi în scurt timp, profitând de vidul de legislatie din acea vreme, a reuşit să construiască un imperiu financiar, cu birouri în Londra şi New York, şi a devenit multi-milionar.
În timp ce Sterligov îşi făcea un nume în domeniul afacerilor, ameninţările începeau să se intensifice, iar el şi sotia sa trăiau în permanenţă cu frica de a nu fi răpiţi, brutalizaţi sau chiar omorâţi. “În primii doi ani de relaţie ne-am mutat de 23 de ori. El mă suna şi-mi spunea: «Împachetează, iar ne mutăm». În cercurile în care soţul meu activa aveau loc multe crime”, îşi aminteşte Alyona, soţia miliardarului.

Tocmai din această cauză, nu este de mirare ca oligarhii ruşi angajează o armată de gardieni care să-i protejeze. Alyona, a cărei familie era apropiată cu fostul lider comunist Nikita Hrusciov, a urât dintotdeauna să aibă servitori. „Nu-mi doream străini în casa mea. Dar întotdeauna era o excepţie: bodyguarzii înarmaţi până-n dinţi. Dupa ce ne-am mutat în Moscova, după o perioadă petrecută în Mayfair- Londra, am realizat că aceştia erau indispensabili. Eram foarte bogaţi într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu erau avuţi, iar oamenii de afaceri erau ţintele favorite ale răpitorilor. Era îngrozitor. Întotdeauna aveam cel puţin două gărzi de corp cu mine, dar odată numărul acestora a ajuns la 60 pentru a mă supraveghea atât pe mine, cât şi pe copiii mei”, a continuat aceasta, în timp ce soţul său a dat afirmativ din cap. „Eram ca păsările într-o cuşcă aurie. Fiind foarte bogaţi, trăiam într-o sclavie, din care, din fericire, am scăpat”, a completat German.

Pentru a scăpa de ameninţări, în era preşedinţiei lui Boris Elţîn, multe cupluri bogate declarau că s-au despărţit şi se afişau la petreceri cu alte persoane pentru a distrage atenţia de la familia adevărată.

Un factor important în decizia lor de a-şi schimba stilul de viaţă l-a constituit înfrângerea lui German în alegerile prezidenţiale din 2004, când învingător a ieşit actualul premier rus Vladimir Putin.

Au ales ca locaţie o zona împădurită, aflata la 100 de kilometri depărtare de Moscova, o zonă lipsită de luxul cu care s-au obişnuit, dar pe care nu îl regretă.
În perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de muncă pentru 2.500 de persoane. În prezent, aceştia mai sunt doar în numar de doi, ambii muncitori, care îl învaţă pe Sterligov cum să facă lucruri precum construcţia de ziduri sau repararea de garduri.
După o viaţă trăită în cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov şi soţia sa şi-au schimbat perspectivele asupra vieţii şi au decis să-şi vândă proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertăţii din New York, birourile de pe Wall Street şi din Londra, casa din Elveţia, castelul din Franţa şi apartamentul din Piaţa Roşie din Moscova pentru a se muta la ţară.
Sterligov şi-a vândut averea la licitaţie dupa ce s-a ales praful de ambiţiile sale politice, care începuseră cu o campanie pentru funcţia de guvernator al Siberiei şi au fost urmate de candidaturile pentru primăria Moscovei şi în final pentru preşedinţia Rusiei.
Şi-a construit o casă de lemn în pădurile dese de lângă Moscova şi trăieşte acolo muncind, el şi copiii săi. Programul de fiecare zi pentru copii constă în literatură, matematică, istorie şi geografie cu mama lor, apoi multă rugăciune, lucru la tâmplărie, citirea cărţilor.

Altfel spus, eliberat de boala materialismului şi de traiul îmbâcsit într-o mare capitală a lumii, Sterligov a găsit adevărata fericire, fericirea fără bani.
Pentru a se adapta noii vieţi, soţia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe şi hainele de marcă cu fustele lungi şi basmaua, precum ţăranii din romanele lui Tolstoi. Soţii Sterligov şi cei patru copii au ales ca reşedinţă o casa umila, fără electricitate, aflată la 15 kilometri depărtare de orice altă locuinţă. Alyona a născut cel de-al cincilea copil al familiei în noua locuinţă, fiind asistată la naştere de soţul ei.
După ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentând vechiul stil de viaţă şi refuză să se uite la televizor sau să folosească Internetul.
„Nu are rost să pierdem timpul copiilor noştri utilizând aceste mecanisme de spălare de creier. Mai bine ne asezăm la masă şi vorbim despre cărti decât să ne uităm la mizeriile de la televizor…Ce sunt acum? Doar un ţăran oarecare. Un crescător de animale. Nu cred că Putin se mai teme acum de mine”, a conchis fostul oligarh.
Părintii nu au dorit să-şi dea copiii la şcoală. Familia este foarte credincioasă, respectând toate obiceiurile religiei ortodoxe.

Sterligov şi familia sa nu-şi doresc să se întoarcă la viaţa de dinainte.

Sursa articol: http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume

Ronnie Smith – o viata jertfita in Libia! Dumnezeu sa ii mangaie sotia si baietelul!

bengaziRonnie Smith si sotia Anita – poza din ziua nuntii lor, 2003. Anita si baietelul lor Hosea, 2 ani, s-au reintors din Libya in Sua deja. Ei aveau de asteptat doar cateva zile, pana la sosirea lui Ronnie Smith, ca sa sarbatoreasca nasterea Domnului cu familia si rudeniile sale. Dar, nu a fost sa fie asa. (Photo creditaustin.culturemap.com)

(via the Christian Post and CNN Traducere Blogul Agnus Dei)

Invatatorul american Ronnie Smith, care a fost impuscat si omorat joi in Bengazi, s-a bazat pe  credinta sa in Isus Christos in timpul in care  lucra in Libia si a decis sa se mute in acea natiune tulburata, dupa ce a ascultat la un mesaj al pastorului John Piper, potrivit rapoartelor.

,,Vreau sa ma duc unde nimeni nu poate gasi o biserica daca  ar vrea sa o caute, unde nimeni nu are acces la Evanghelie,” a spus Smith, un nativ din Texas, intr-un video inainte de a se muta in Libia. Acest video a fost postat pe site-ul bisericii sale de origine, conform statiei de televiziune CNN.

Smith a servit ca diacon in biserica din care facea parte si preda chimie la Scoala Internationala din Bengazi, a fost omorat de persoane inarmate care calatoreau intr-un Jeep negru in timp ce el alerga pe afara in dimineata zilei de joi. Acesti teroristi sunt suspectati a fi militanti islamici. Smith, care avea 33 de ani, este supravietuit de sotia sa Anita si fiul sau Osea, au fost constienti de pericolul de a lucra in Libia, dar credinta lui in Dumnezeu i-a dat tarie. ,,Indiferent ce se intimpla, eu accept”, a spus membrilor bisericii in acel video, dupa cum a fost citat de canalul de stiri CBS. ,,Aceasta mie imi da pacea si eu sunt ok  cu aceasta.” ,,Aceasta nu o poate lua nimeni  de la mine indiferent ce se intampla” a spus Smith despre credinta lui crestina.

Photo credit CBS via Daily Mail UK

Smith a stat in Libia timp de aproximativ un an si jumatate inainte de a fi ucis. Anita si Osea sau intors in Texas, dar Smith a ramas acolo ca sa-si ajute elevii la examenul de la jumatatea  perioadei.

,,Am fost crescut in biserica de cand eram copil mic”, a scris Smith in site-ul bisericii despre viata sa de crestin.

Conform relatarii lui Dave Barett, pastor la Austin Stone Community Church, cea mai mare dorinta a lui Smith a fost pentru pace si prosperitate in Libia ,,si pentru ca oamenii din Libia sa aiba bucuria ca sa-l cunoasca pe Dumnezeu prin Christos.”

Smith a fost de asemenea inspirat de misiunea lui Piper, Desiring God.

Piper a reactionat si el la auzul acestei stiri. ,,Ronnie nu este prima persoana care a murit facand ceea ce i-am incurajat sa faca. Si nu va fi ultima. Daca as fi crezut ca moartea este cel mai rau lucru care i se poate intampla cuiva, as fi fost coplesit de regret… Dar punctul principal al vietii lui Ronnie este ca exista ceva care este si mai rau decat moartea. Asa ca el a fost dispus sa-si puna la risc viata pentru a salva pe altii de la ceva ce este cu mult mai rau.”

U.S. officials are still trying to determine who is responsible for the murder of American teacher Ronnie Smith, in Libya. Smith, 33, was shot and killed while jogging down a Benghazi street.

VIDEO from CBS This Morning

Articol preluat de pe http://rodiagnusdei.wordpress.com/

Daruieste un zambet de Craciun!

craciun zambet 2013Vin sărbătorile! Tineri sau bătrâni, cu totii le așteptăm cu mare bucurie. Și ne arătăm bucuria prin podoabele frumoase cu care îmbrăcăm locuințele, ușile, ferestrele, copacii, străzile, clădirile, vitrinele… Privim fascinați la jocul luminilor și la frumusețea culorilor, dar uităm să privim la aproapele nostru.

Uităm să ne împodobim și noi sufletele cu dragoste, pace, răbdare, bunătate, blândețe, smerenie, dreptate, milă și facere de bine. Cât mai avem timp, să ne aducem aminte și de sărmanii care n-au ce pune pe masă în zi de sărbatoare sau de copiii care n-au trăit niciodată bucuria de a primi cadouri. Să le aducem și lor un zâmbet pe față și să ne împodobim viețile cu această bucurie a lor.

Puteți dona alimente, lemne, jucării, dulciuri, haine, bani și orice altceva aveți pe inimă. Pentru donații puteți să ne contactați la numărul de telefon 0230 523 380, pe Skype – iochebedsv, prin email – iochebedsv@fidel.ro sau direct la Centrul Iochebed, str. Curtea Domneasca, nr.1, bl.14, sc.B, ap 2, 720008 Suceava. Orice dar, oricât de mic, e binevenit și apreciat. Nu uitați că puținul dumneavoastră e belșug pentru alții!

Haideți să ne împodobim sufletele de sărbătoare și să le păstrăm așa!

„Sa-l cunoastem pe Dumnezeu si sa-L facem cunoscut”-Şcoala Internaţională de Ucenicie!

tineri misiuneŞcoala Internaţională de Ucenicie (ŞIU)
Ce este Şcoala Internatioanla de Ucenicie?
ŞIU reprezintă o ocazie extraordinară de a-L descoperi pe Dumnezeu şi de a te apropia de El. Şcoala este concepută în aşa fel, încât le oferă creştinilor oportunitatea de a pune deoparte cinci luni, departe de presiunile şi responsabilităţile cotidiene, pentru a se putea concentra doar asupra lui Isus.PARTEA TEORETICĂ (12 săptămâni):      Prin învăţătura şi o pregătirea în profunzime pe care o oferă, ŞIU pune accent pe dezvoltarea unui caracter creştin puternic, şi nu doar pe acumularea de cunoştinţe. Studenţii vor învăţa să urmeze exemplul lui Isus în orice domeniu al vieţilor lor, concentrându-se asupra unei relaţii cu Dumnezeu, aplicării adevărului biblic şi exprimării iubirii lui Dumnezeu faţă de orice om.Programul obişnuit pentru primele 12 săptămâni cuprinde în general:

  • timp personal cu Dumnezeu, zilnic.
  • închinare.
  • învăţătură practică, de luni până vineri, 3-4 ore pe zi, prin vorbitori din întreaga lume. Dintre subiectele predate amintim: Prietenie intimă cu Dumnezeu, Natura şi caracterul lui Dumnezeu, Identitate în Hristos, Mijlocire, Închinare, Luptă spirituală, Relaţii şi multe altele.
  • program de muncă şi activităţi practice, 2 ore pe zi;
  • întâlniri săptămânale pe grupuri mici, mijlocire şi rugăciune 1 la 1, mentorare şi consiliere.
  • pentru a reflecta asupra învăţăturii, cât şi timp pentru prietenie şi divertisment.
  • frecventarea săptămânală a unei biserici alese de tine.

PARTEA PRACTICĂ (8 săptămâni)
După cele douăsprezece săptămâni de pregătire, vei îndeplini şi celelalte cerinţele ale ŞIU punând ceea ce ai învăţat în practică, pe câmpul de misiune.
În cele 8 săptămâni de misiune în altă ţară vei avea ocazia să mijloceşti, să slujeşti, să îi înveţi pe alţii, să îţi dai mărturia, să proclami Evanghelia şi să transmiţi dragostea lui Isus prin orice altă metodă posibilă.
Până acum am călătorit în multe ţări precum Albania, Turcia, Egipt, Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria, Tadjikistan şi altele.
După încheierea călătoriei misionare, vom petrece o ultimă săptămână la Cluj pentru evaluare şi absolvire. Ţările în care se merge şi preţurile variază, astfel încât se vor oferi informaţii exacte referitoare la aceste aspecte doar la începerea ŞIU.

Mai multe informatii aflati pe http://ywamcluj.ro/?lang=ro.

“Emanuel – un bebelus care stie doar ce este durerea!”

emanuelEmi lupta cu dureri, poate, inimaginabile, dar lupta pentru a exista alaturi de cei care i-au dat viata.Mama lui, plange, ca orice mama, neostoit. Si este cea mai buna mama pe care o putea avea Emi: blanda, iubitoare, devotata. Ii vorbeste in dulcele grai al lui Creanga, pentru ca s-a nascut si a trait o viata peste Prut, la Chisinau. Si are cel mai bun tata cu putinta. Pentru ca parintii sunt nedespartiti unul de celalalt si se sprijina permanent unul pe altul. A fost un copil dorit, iar sarcina a decurs fara probleme pana la sapte luni. Intr-o zi matinala de sambata, din luna a saptea, s-a trezit din somn cu hemoragie. A stat internata in spital o saptamana, a facut tratament si lucrurile au revenit la normal. Au mai trecut cateva saptamani, fara evenimente deosebite. Intr-o vineri seara, vobea pe skype cu sora ei din Chisinau. O rugase sa o cheme a doua zi, pe mama ei, sa vorbeasca si cu ea.
– Numai duminica o pot aduce, ai si tu putina rabdare! – i-a zis sora.
– Pai, pana duminica, cine stie, poate nasc si nu voi mai fi acasa!
A avut gura aurita, pentru ca sambata, adica a doua zi, i s-au rupt membranele. A avut timp sa faca un dus, sa-si trezeasca sotul, sa-si mai puna una, alta in bagaj si sa ajunga cu bine, fara contractii prea dureroase, la spitalul Polizu.
Patru ore mai tarziu, in jurul pranzului, se nastea Emi. Dupa expulzare, l-a auzit, ca prin ceata pe medic ca spune ceva pe cat de neasteptat, pe atat de bulversant:
– Ia priviti! Ce e cu piciorusele lui! Dumnezeule mare, in 24 de ani de medicina n-am mai vazut asa ceva!
A apucat sa vada niste picioruse rosii de la glezne in jos. A izbucnit in plans!
– Va merge, domnul doctor, va putea sa mearga? Ce se intampla cu piciorusele lui?
– Nu stiu, doamna, sa vedem, chiar nu stiu!
I l-au adus aproape si si-a lipit obrazul de fata lui infasata.
– L-am vazut atat de frumos! Nu stiam inca ce ne asteapta si speram ca nu este nimic grav. Taticul lui a inlemnit cand l-a vazut. Nu s-a gandit decat la sotia lui, cum sa faca sa nu o introduca in soc! Medicii neonatologi si ginecologi deopotriva nu stiau ce are nou nascutul! Au chemat salvarea sal duca la Grigore Alexandrescu, pentru ca piciorusele, mainile si o parte din abdomen aratau ca arse: carne vie, fara tegument.
Mama a dorit sa-l mai vada odata. Medicii, milosi, i l-au adus sa-l vada si sa-l mangaie. Cand a intrat asistenta pe usa, Emi plangea in bratele ei. Mama l-a luat langa ea si i-a vorbit bland, ia spus ca il iubeste si ca va fi bine. Auzindu-i vocea, s-a linistit. A inceput sa planga din nou in bratele asistentei. Dar trebuia sa ajunga urgent la spitalul de Pediatrie, Grigore Alexandrescu. Trei zile a mai stat in maternitatea Polizu. Au fost trei zile de chin. Mamicile din salon isi alaptau si isi schimbau copiii si o intrebau curioase unde ii este bebele.
– Are o mica problema, a fost dus la alt spital, dar va fi bine!
Credea cu toata fiinta ei ca este doar o mica problema si ca se va face bine! Dupa externare a ajuns direct la spitalul de copii, sectia terapie intensiva. Un medic i-a explicat cu intelegere si pe indelete, care este situatia lui Emi si la ce sa se astepte. Banuiau ca sufera de o boala numita sindrom Bart, insa nu ii facusera inca biopsia si nu puteau concluziona ferm. Trebuiau sa astepte ca starea lui fizica sa se imbunatateasca. Ulterior i-au pus diagnosticul final: epidermoliza buloasa. Cea mai mica atingere ii provoaca basici dureroase si rani. Medicul le-a mai spus parintilor ca este nevoie de rabdare si de multa putere sufleteasca. De asemenea, le-a explicat ca zilnic, specialistii de la sectia de arsi, vin si il panseaza. Este o treaba foarte dificila pentru ca pielea micutului ramane lipita, la simpla atingere, de manusile asistentei. A intrebat-o, apoi, pe mamica daca doreste sa intre sa-l vada!
A plans mult, i-a vorbit soptit, s-a rugat. Era pansat si plin de perfuzii. Sase zile a mai stat la terapie intensiva. Nu suporta sa stea alaturi de el cand era pansat. Emi urla de durere cu tipete sfasietoare. Medicii, la sugestia domnului profesor Dan Enescu, i-au preparat in farmacia spitalului un unguent special cu anestezic incorporat. Cu toate acestea, tipetele lui de durere se auzeau pana departe, in sectie! Asistentele si medicii ieseau de la el transpirati si socati!
– Mai bine pansez toata sectia de arsi decat sa vin sa-i schimb pansamentul micutului asta!Nu mai pot de mila lui!
Mama nu-i putea da piept pentru ca gurita lui era carne vie; leziunile aceastea erau mult mai aproape de capilarele de sange; facuse basicute care se spargeau inclusiv pe esofag. Manca foarte putin, ceea ce reuseau sa-i strecoare asistentele in gurita deschisa. Dupa sase zile, medicul a invitat-o pe mama in biroul lui.
– Va simtiti in stare sa aveti grija singurica de Emi, in alta sectie?
I-a raspuns afirmativ, desi era ingrozita. In prima zi cand a asitat la schimbarea pansamentelor a fost la un pas sa nu se scurga pe podea! A tinut-o in picoare numai gandul ca trebuie sa ii fie alaturi bebelusului ei, orice ar fi! Cand veneau asistentele pentru pansamente, se aseza langa el si ii vorbea incetisor si-l incuraja.
– Ma privea in ochi si ma ruga, parca, sa-l ajut! Isi tragea piciorusele, tipa si se zbatea!
– Uite cum intelege, uite cum se linisteste cand ii vorbiti! Dragul de el! – comentau asistentele.
Domnul Enescu il vizita de doua, trei ori pe saptamana sa vada evolutia lui Emi. Urmarea daca crema special conceputa pentru afectiunea lui isi facea efectul. Pe parcurs, mama a observat ca tipetele lui difera in intensitate atunci cand ii erau pansate piciorusele, in comparatie cu momentele in care ii erau pansate mainile sau ii era pansat abdomenul. Asa se face ca au conchis sa inceapa pansamentul de la zona corporala care ii provoaca dureri mai mici in intensitate si sa finalizeze cu piciorusele, unde durerea parea a fi atroce! Venele lui erau excesiv de fragile. Se chinuiau si 40 de minute sa ii fixeze cateterul. Chinul lui Emi si al mamei deopotriva era cumplit! Pana la urma i l-au fixat chirurgical (se taie, se fixeaza pe vena, apoi se coase) pe o vena din crestetul capului. Dupa patru saptamani, mama invatase sa-I faca singura pansamentele. A cerut sa fie externati. Medicii s-au sfatuit si au decis sa le permita plecarea cu conditia sa vina in fiecare zi la pansament.
Primele doua luni acasa au fost grele. Emi plangea zi si noapte. In timp, mama a reusit sa distinga plansul de foame de cel cauzat de durerea de burtica si de cel determinat de durerile acute ale bolii bazale. Ulterior, dupa ce medicii s-au convins ca mamica isi ingrijeste pruncul cu devotiune si pricepere, vizitele la spital pentru pansament si control s-au rarit. Din pacate, permanent ii apar noi bule care se sparg, iar ranile deschise sunt omniprezente.
Pana la doua luni nu l-au imbracat cu nici o hainuta. Cele mai usoare atingeri ale tesaturii ii produceau alte basici si alte plagi. Abia dupa ce i-au mai trecut ranile de pe torace s-au incumetat sa-l imbrace cu body-uri din bumbac fin, cu deschidere larga. Acum, la sase luni de viata, situatia s-a imbunatatit usor. Mama ii hidrateaza permanent ranile si pielea. Daca nu o face des, ranile prind coaja, coaja se rupe si curge sange si este dureros. Este o incercare insasi taiatul unghiilor, dar este un detaliu peste care aleg sa trec. Oricum, nu reuseste sa i le taie foarte bine si nici pe toate. Piciorusele lui Emi s-au acoperit cu o pojghita foarte subtire de tegument si mai formeaza din cand in cand basici care se sparg. Cand I se vindeca leziunea, apar mancarimile si Emi se zbate neputincios. Mama ii maseaza usor zona ca sa-l linisteasca si sa nu-si agraveze ranile.
Nevoile lui Emi sunt foarte mari: pansamente speciale (sunt elastice, cu o textura foarte fina), achizitionate din Germania sau Austria, imbracaminte speciala, din fibre naturale, o lista nesfarsite de crème, unele preparate in farmacie, altele achizitionate din Germania, sampoane speciale, sapunuri speciale, plasturi speciali.
Din pacate, Emi sufera de forma recesiva a bolii (ambii parinti au gena) si este o forma cu evolutie imprevizibila si simptomatologie dificila, multipla, care duce deseori, la deces precoce. Sunt necesare multe investigatii si teste clinice care sa determine cauza sau natura acestei boli. Pentru ca testele ADN sunt foarte scumpe, parintii nu si-au permis sa le faca. Luam in considerare o internare pe perioada nedeterminata intr-o clinica de specialitate din Austria sau din Italia (Gesu Bambino, Roma
– au sectie de epidermoliza buloasa).
– Trebuie sa stim consecintele acestei boli si sa fim invatati sa-l ingrijim cat putem mai bine!
Leziunile de pe esofag ne pun cele mai mari probleme. Se poate ajunge la chirurgie intraesofagiana, pentru ca, din cauza ranilor, esofagul se ingusteaza foarte mult! La fel, leziunile acestea deschise provoaca, in timp, afectarea iremediabila a membrelor inferioare, se lipesc degetele intre ele. Cautam solutii si nu ne vom lasa pana cand nu vom sti ca suntem pe drumul cel bun si ca suferinta lui Emi este mult ameliorata.
Nu cunoastem cu exactitate cuantumul financiar pe care il presupune tratamentul intr-o clinica de specialitate, ex.: EB HOUSE: http://www.eb-haus.eu/index.php?id=21&L=1 ), pentru investigatii si tratament simtomatologic.
Insa, ajutandu-l pe Emi, ajutam, indirect si alti copii romani care sufera de aceasta afectiune teribila, pentru ca informatiile noi vor ajunge la alte familii care se confrunta cu o problema de sanatate similara, facilitandu-i tratament adecvat in clinici din afara, gen Austria, Germania, S.UA, ii alinam suferinta atroce a bebelusului nostru si il aducem mai aproape de momentul vindecarii! Undeva, in lume, cineva, poate, deja a inventat un tratament pentru epidermoliza buloasa sau este pe cale sa ii descopere leacul. Din aproape in aproape, vom afla si vom sti ce sa facem pentru ca Emi sa se insanatoseasca.

Pentru cei care doresc mai multe informatii despre cum pot ajuta aveti mai jos contul deschis pe numele tatalui lui Emi si numarul lor de telefon : 0724.345.152
Cont paypal: gabibontas@yahoo.com
Cont Ing bank:
Lei: RO58INGB0000999902818396,
Euro: RO53INGB0000999902053447, cod swift : INGBROBU, Gabriel Bontas.
Cont BCR:
USD: RO29RNCB0304071914650001

 

 

  

Articol preluat de pe http://www.sperantapentrutine.ro/.

Fii parte a proiectului „Ajuta un copil sa mearga la scoala”!

scoala ajutorAjuta un copil sa mearga la scoala!!! Fii parte a proiectului „Ajuta un copil sa mearga la scoala”!

De cativa ani Centrul Iochebed Suceava incearca sa fie alaturi de familiile care cu greu fac fata cheltuielilor mari de la inceput de an scolar, si care de multe ori se vad nevoite sa nu isi lase copiii la scoala/gradinita pentru ca nu au cele necesare(ghiozdane, rechizite,imbracaminte – uniforme si incaltaminte). Cu ajutorul tau putem sa dam o sansa unui copil sa mearga la scoala/gradinita. Ajuta! Doneaza! Implica-te!  

Pentru mai multe detalii despre acest proiect acceseaza siteul Centrului Iochebed aici: www.centruliochebedsv.ro

Uciderea cu pietre a Sorayei M.- Povestea adevarata si impresionanta a unei tinere nevinovate!

the-stoning-of-soraya-m-20091222005219417O lege necrutatoare si evident partinitoare din religia islamica, condamna tot mai multe femei  la uciderea cu pietre. Legea spune astfel: daca un barbat este acuzat de adulter, atunci acea persoana care il acuza (de obicei trebuie sa fie cuvantul a 2 martori)  trebuie sa ii dovedeasca vinovatia cu fapte concrete, DAR, daca, in schimb, o femeie este acuzata de adulter, atunci ea trebuie sa isi dovedeasca nevinovatia prin fapte concrete. Asa i s-a intamplat unei tinere mame a 2 baieti si 2 fete care a fost acuzata pe nedrept de catre sotul ei de adulter, care vroia de fapt sa se casatoreasca cu o fata mai tanara. Pentru ca ea nu si-a putut dovedi nevinovatia prin fapte concrete, a fost ucisa cu pietre de intreg satul. Crunta ei lapidare si povestea ei impresionanta pot fi urmarite in filmul de mai jos, dand clic pe linkul respectiv.

In anul 1986, jurnalistului francezo-iranian Freidoune Sahebjam i se defecteaza masina intr-un sat izolat din Iran, o intalneste pe Zahra si afla povestea tragica a nepoatei acesteia Soraya. Soraya fusese maritata cu forta la varsta de 13 ani cu tiranicul, abuzivul si afemeiatul Ali, caruia in daruise patru copii: doua fete si doi baieti. Desi tanara sotie era ascultatoare si docila, barbatul o insulta si o batea zilnic, transformandu-i viata intr-un calvar. Atunci cand Ali s-a indragostit de o adolescenta de 14 ani si a dorit sa o ia de nevasta, Soraya a refuzat sa divorteze de teama ca ea si cele doua fiice ale sale vor ramane pe drumuri si fara niciun mijloc de subzistenta. Cu ajutorul unui mullah pe care l-a santajat si al unui mecanic analfabet pentru care lucra Soraya, Ali a acuzat-o miseleste pe sotia lui de adulter si a obtinut condamnarea ei la moarte pentru a fi liber sa se recasatoreasca cu aleasa inimii lui.

Urmariti filmul subtitrat in lb. romana aici: http://filme-online-gratis.com/blog/2012/03/26/the-stoning-of-soraya-m-2008/

„The other side of heaven”-un film extraordinar despre viata unui misionar!

the-other-side-of-heaven-movie-poster-2001-1010370752Inspirat dupa povestea reala a tanarului misionar John Groberg, nascut in 1934 in Idaho Falls, Idaho, care imediat dupa absolvirea facultatii, in timpul marii recesiuni economice de dupa razboiul cu Japonia, a fost trimis in mijlocul Pacificului de Sud, pe insula Tonga, aflata in apropierea insulelor Fiji intre America de Sud si Australia si Noua Zeelanda. Dupa o calatorie anevoioasa si extrem de lunga, Groberg ajunge pe micuta insula, unde va locui timp de un an, perioada in care va invata limba, va converti bastinasii catre crestinism, botezandu-i si construind biserici si misiuni crestine si pe insulele dimprejur, supravietuind unei furtuni care i-a distrus barca cu care se deplasa catre insulele invecinate si unui uragan ce a devastat insula Tonga, locuitorii ramanand fara nici o sursa de hrana timp de 3 luni pana ce si-a facut aparitia vasul de aprovizionare.

Click aici pentru  vizionare.

Articol preluat de pe blogul http://neclintit.com/2012/02/06/the-other-side-of-heaven/