Cateva sfaturi despre creşterea copiilor din partea unui tată nereuşit!

Nu sînt un tată bun! Nu prea am avut de unde învăţa. Mama a rămas văduvă la 27 de ani şi nu s-a mai căsătorit. N-am văzut cum trebuie să se poarte un tată faţă de copii, dar am avut fraţi duhovniceşti care s-au ocupat de mine, am văzut mamă, şi am avut har din partea lui Dumnezeu cu o soţie care a crescut într-o casă de 10 copii. A doua din 10. Aspră. Pe lîngă această binecuvîntare unchiul meu, ajuns acum la 92 de ani mi-a fost un fel de înlocuitor de tată în anumite privinţe. Mi-a fost mentor atunci cînd aveam mai multă nevoie de un sfat bun.

Astăzi avem binecuvîntare de copil în biserica noastră. Prea multe nu pot sfătui pentru că eu însumi mai trebuie să învăţ, dar din toţi aceşti ani în care s-au ridicat lîngă noi Neriah  (20) şi Naum (15) am primit cîte ceva şi poate că mi-aş dori ca Dumnezeu să ne mai dea ocazia să o luăm de la capăt acum, după 20 de ani de la naşterea primului copil, dacă nu cu ai noştri, măcar ca bunici.

Iată cîteva gînduri, primiţi-le cu acel complex cerut de situaţie:

1. Iubiţi-vă copiii! Nu-i comparaţi cu alţii (nu sînt vehicolele voastre spre mîndrie), nu-i învinovăţiţi pentru cele ce tot voi le-aţi dat. GEnetica şi-a făcut lucrarea şi Dumnezeu este drept, ne creştem pe noi înşine în oglindă. Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi… iată, de ce nu, suferă totul. Acoperiţi ce nu se mai poate schimba şi repara, nădăjduiţi în harul Lui, credeţi în puterea Lui de a naşte din nou şi suferiţi ce este de suferit.

2. Semănaţi-le de mici în inimă Cuvîntul. S-ar putea să se depărteze de Cale, dar …. Cuvîntul Lui nu se va întoarce înapoi fără rod şi apoi Proverbele lui Solomon ne învaţă că trebuie să îi învăţăm pe ai noştri copii de mici calea de urmat. Măcar vor şti la ce să se întoarcă, atunci cînd vor da de roşcove.

Nu vorbiţi de rău biserica în faţa lor. Spun tot aici la “punctul de întoarcere”. Dacă le bîrfiţi Mireasa Domnului şi o urîţiţi în ochii lor, la cine şi cum se vor mai întoarce spre cea urîcioasă pentru voi? Biserica să vă fie scumpă, dragă, cum Îi este Domnului. Dacă îi mulţumesc pentru ceva acum lui Dumnezeu este că le-a pus dragoste copiilor noştri pentru biserica din Aleşd. Este pedeapsă să îi lăsăm acasă. Aici le sînt prietenii, fraţii, surorile, toţi cei dragi.

3. Nu strigaţi şi nu vă enervaţi cu niciun chip. Am crezut uneori că decibelii poartă rost de argumente. Nu! Nu-i întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ne învaţă Apostolul în Efeseni. Copiii la care s-a strigat vor deveni taţi care vor striga, soţi care vor striga, soţii isterice, care vor urla pentru a obţine ceea ce doresc.

4. Arătaţi-le totul prin exemplu. Tot timpul faptele voastre vor fi mai vocale decît vorbele voastre.Nu faceţi ce nu doriţi să facă, faceţi ce aţi dori să plataţi ca obiceiuri şi rit de viaţă în ei.

5. Petreceţi timp cu ei. Dacă regret ceva acum este perioada lungă în care am scris un doctorat care nu se mai termina. Am pierdut ani de nopţi (nu de zile), ani de nopţi în faţa calculatorului în dauna timpului cu darurile Domnului, copiii. Nu este nimic mai important, nici măcar copiii altora. Copiii voştri sînt primii voştri ucenici. Ei ne vor legitima scaunul de învăţătură pentru copiii altora.

6. Nu le daţi copiilor tot ce cer. Nu-i slujiţi pînă la dizolvarea de sine. Vom creşte copii handicapaţi de caracter, dacă le oferim tot ceea ce cer. Nimeni nu le va mai da vreodată tot ce cer şi nimeni nu va acţiona în locul lor. Îi programăm pentru probleme serioase în căsnicie şi le pregătim un calvar ginerilor şi nurorilor noastre, dacă le vom transmite odraslelor noastre faptul că tot timpul va veni cineva în urma lor să spele, să cureţe, să şteargă sau…. cum că atunci cînd ei strigă, totul se rezolvă.

7. Dacă Dumnezeu ne-ar mai da un copil acum, nu l-aş mai da la şcoală. Full stop!

8. Dacă Dumnezeu ar îngădui să mai avem un copil acum, am face la fel ca în cazul primilor doi, Natalia ar sta acasă. Copiii merită o mamă întreagă, nu o mamă second hand. Vă amintiţi? Nu trebuie să le dăm totul! De ce să alergăm pentru două salarii pe care le vom împrăştia pe bone şi drumuri în stînga şi în dreapta? Copiii nu trebuie crescuţi de bunici. Bunicii şi-au făcut datoria cu voi.Vă temeţi de sărăcie? Fiecare copil vine cu o pîine sub braţ, aşa ne-au învăţat bătrînii. Ce am fi avut acum, dacă lucra şi Natalia? Poate că eram mutaţi la o casă şi am fi avut două maşini, nu una, dar am fi avut doi copii crescuţi cu cheia de gît.

9. Nu negociaţi mersul la biserică şi învăţaţi-i pe copii să stea în sanctuar, nu în anexe. Plînsul de copil este emoţie pentru predicator, dar binecuvîntare pentru biserică. Înduraţi copiii la programe. Învăţaţi-i cîntarea şi rugăciunea, postul, lectura sfîntă. Acestea oricine le poate face, fără diplome în teologie. Nu există motiv pentru care un copil să stea acasă şi să nu vină la slujbe în afară de boală gravă.

10. Povestiţi-le minunile Domnului, tot ce-a făcut Domnul pentru voi şi prin Scripturi. Vezi Psalmul 78. Pregătiţi-le viitorul, întorcîndu-vă în trecut cu ei,

11. Dacă este posibil, şi nu trece nimeni prin faţa ferestrei, aruncaţi televizorul în curte. După ce se sparge ecranul, transformaţi-l în coteţ de găini. Va fi mai util pentru copilul crescînd.

12. Internetul, amînaţi-l cît se poate. Jocurile pe computer? Nu-l fac mai deştept. Dacă este ceva acum ce mi-aş dori mult este să stăm la casă, la ţară şi să îmi învăţ copiii să mulgă caprele, să deschidă stupii, să crească găini.

Cam atît! În rest…. Să ne rugăm şi să postim pentru copiii noştri. Am observat că nu fac toate cărţile de pedagogie din biblioteci cît face o zi de post pentru un copil.

Dumnezeu să se îndure şi prin dragostea lui, care acoperă totul, să acopere şi nepriceperea noastră, dar şi hăurile care stau în faţa căilor copiilor noştri. Dumnezeu cu dragoste Lui să le acopere drumul spre iad şi să îi facă să ţopăie pe-un picior de rai!

Şi în final reiau poezia scrisă de Alina Stochici. Iată:

Învățați copiii
cum să stea pe genunchi,
cînd întunericul nopții se strînge.
Se vor ridica de acolo
ca o pădure tînără,
pe care nimic nu o frînge.

Învățați copiii
semnele cerului și ale timpului,
frumusețea Cuvîntului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea adîncului.

Nu-i duceți la marginea prăpăstiei,
să le arătați cît de adîncă e ura,
Așezați-i la marginea cerului,
Să vadă cît de necuprinsă-I Iubirea.

Dacă cerul li se pare pare sus,
povestitiți-le mereu despre Isus.
Dacă sînt triști că se vestejesc florile,
Desenați-le curcubeul cu toate culorile.
Arătați-le cuvintele de iubire
către oameni cum curg
Învățați-i cîntecul
cum se cîntă pe rug.

Sădiți în ei tăria Cuvîntului.
Învățați-i semnele cerului
și ale pămîntului.

Articol scris de Marius Cruceru si postat pe blogul personal. Sursa: citeva-sfaturi-despre-cresterea-copiilor

„Omul trăiește ca și cum niciodată nu o să moară, și apoi moare fără să trăiască niciodată cu adevărat!”

Când Dalai Lama a fost întrebat ce îl surprinde cel mai mult la umanitate, el a răspuns:

“Omul. Deoarece el îsi sacrifică sănătatea pentru a face bani.
Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea.
Apoi este nerăbdător să vină viitorul, încât nu trăiește prezentul;

Rezultatul fiind că nu trăiește nici în prezent, nici în viitor;
Trăiește ca și cum niciodată nu o să moară,
Si apoi moare fără să trăiască niciodată cu adevărat.”
Ajuta-ne Doamne sa nu fim astfel de oameni! Ajuta-ne in fiecare zi sa traim viata la adevarata ei intensitate, sa nu irosim nicio clipa, sa investim in lucrurile mari dar si in lucrurile mici si sa Te iubim pe Tine mai mult si lumea pe care Tu ai creat-o, dorindu-ne in fiecare zi sa luptam pentru a o schimba! Ajuta-ne sa traim in prezent si, asa cum maica Tereza spunea: ” Ziua de ieri a trecut. Ziua de maine nu a venit inca. Tot ceea ce avem este ziua de azi. Hai deci sa incepem!”, sa ne bucuram de fiecare zi de „azi” pe care o primim din mana ta! Deocamdata, e tot ceea ce avem!
Ajuta-ne azi sa ne traim viata dupa voia Ta!

„Kim, ori o sa înceapa sa produca celule albe, ori nu.” Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat de groaza. Am gandit: „Crestinismul este o farsa!”

„Crestinismul este o farsa!” Asa gândeam în tulburarea mea. Aplecandu-ma peste leaganul fetitei mele, priveam cum doarme vlaguita- pretioasa mea fetita, Kim,  a carei par stralucea ca aurul la soare si a carei ochi albastri concurau cu albastrul cerului senin. Lacrimi îmi curgeau pe fata, fara sa le pot opri si eram învaluita de o teama si o teroare pe care numai o mama le poate simti atunci când copilul ei este in pericol.

In primul rând, a venit peste mine o coplesitoare stare de urgenta în a-mi proteja copilul , apoi m-a apucat un soi de mânie nepotolita – m-a prins strâns si nu mi-a mai dat drumul… Eram captiva situatiei atât eu cât si Kim… si ma simtean complet neputincioasa. Nu era nici o portita de scapare…
Agitata, m-am dus în sufragerie. Uitându-ma la nota de plata de la vizita de dimineata la spital cu pediatricianul Rubinstain, m-am gândit… „Atâtea vizite la doctor… si pentru ce?” In timpul ultimei vizite, l-am confruntat pe doctorul Rubinstein si i-am cerut sa-mi spuna adevarul, cu toate ca nu vroiam sa-l aud.
–   Doctore, Kim… o sa moara? Trebuie sa-mi spui,  vreau sa stiu.
–    Nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta… spuse Dr. Rubinstein. Are sanse bune daca corpul ei accepta medicamentele si începe sa raspunda la tratament.
 In sala de examinare, m-am uitat la fata dulce a fetitei mele distorsionata de durere. Starea ei mi-a frânt inima. Tinând-o in  brate plingând, m-am intors catre doctor:
–  „Daca, daca”… asta este tot ce aud de 16 luni încoace. Kim a luat injectiile astea cu regularitate, la fiecare doua saptamâni, de când s-a nascut. O vezi cum tipa si cum plânge si tot ce îmi poti spune este “daca”?!
Intelegând motivul pentru care am vorbit asa, stresul si teama din spatele cuvintelor mele mânioase, doctorul nu s-a ofensat.
–   Celulele ei albe numara mai putin  decât inainte, mi-a zis el cu blândete tinând in mâna raportul de la laborator. Injectiile de globulina gamma au ajutat-o sa supravietuiasca valurile de boala ce au venit peste ea, dar corpul ei nu produce celule albe în cantitate suficienta. Eu nu pot sa produc o minune, mai zise el. Kim, ori o sa înceapa sa produca aceste celule,  ori nu.
Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat de groaza. Simtindu-ma sfârsita de oboseala si învinsa, i-am zis:
–   Kim este totdeauna asa de bolnava si într-una are febra. Nu dorm noapti la rând, cu saptamânile, apoi pe când cred ca se face mai bine, începe un ciclu nou de episoade de crize. Si acum doctore, îmi spui ca nu exista solutie?
–   Trebuie sa accepti realitatea, a replicat el. Nu exista garantii în viata asta. Dumnezeu te-a asezat în pozitia asta. Trebuie sa accepti situatia si sa te comporti cât se poate de bine considerând situatia…
Abia am putut sa vorbesc fara sa las sa se vada cât sunt de mânioasa.
–   Pai, daca Dumnezeu m-a asezat în situatia asta, El ma poate si scoate de aici. Am început sa cred ca Lui îi place sa vada oamenii cum sufera, umiliti si dependenti de El. M-am saturat de asa un Dumnezeu!
Obosita si cu emotiile ca amortite, m-am întors acasa. Auzind-o pe Kim miscându-se în patut, m-am apropiat încetisor sa vad ce face. Pâna si în somn, scâncea încet si se vedea ca o doare când misca piciorusele. Injectiile aveau sa o afecteze pentru o vreme. Întorcându-ma în sufragerie, m-am asezat pe canapea, m-am facut ghem si mi-am ascuns fata în mâini. Vroiam sa gasesc un loc sau o pozitie in care sa ma simt în siguranta. Dar gândul mi-a zburat din nou la fetita mea si la durerea ei, si m-am umplut iar de amaraciune. M-am apucat sa marsaluiesc prin sufragerie, cu pumnul ridicat în sus scuturându-l a frustrare:
  .
Unde esti, Dumnezeule? De ce esti asa de rece si de tacut? Doamne, de ce îmi dai în loc de pâine,  pietre. Un Tata bun mi-ar da pâine. M-ai parasit? De ce m-ai parasit? Unde sunt promisiunile tale de pace si de confort?

Dar tacerea din jur a fost singurul raspuns la întrebarile mele. Am simtit ca si cum Dumnezeu îsi batea joc de mine.

Lipsita de viata, ca o papusa din zdrente, m-am asezat din nou pe canapea si gândul mi s-a dus la copilaria mea nefericita, la tatal meu, rece si autocratic si la mama mea, o persoana imprevizibila…  Am fost prea multi copii, prea putini bani, prea putina dragoste… Desi am frecventat biserica în cea mai mare parte a vietii mele, Dumnezeu parea ca exista la o distanta uriasa. Ma gândeam la Dumnezeu ca la un politist locuind undeva în sferele celeste, gata sa pedepseasca, dar niciodata cald si iubitor. Dumnezeu era pentru mine cineva asemanator cu tatal meu pamintesc.
Tata. Oridecâteori ma gândeam la tata, imi aduceam aminte de onomastica mea când am împlinit 13 ani. Eram asa de fericita ca în sfârsit intru în adolescenta. Multi dintre prietenii si colegii mei au fost invitati – ca îmi sarbatoream si eu ziua de nastere. Dar ziua asta de bucurie s-a schimbat dintr-o data într-o scena oribila. Tata a venit acasa împleticindu-se beat si într-o stare deplorabila. Totdeauna era suparat daca se cheltuiau bani pe orice care nu reprezenta o absoluta necesitate.
 – Esti proasta si urâta, mi-a strigat tata uitându-se cu scârba la mine, iar eu am paralizat de teama si rusine, stând nemiscata în mijlocul grupului de preieteni care ma înconjurau.
 – Nimeni n-o sa te iubeasca niciodata, mi-a zis încheindu-si discursul… Ca rezultat al acestei întâmplari am devenit o singuratica, fara sa pot gasi ca apartin vreunui grup de oameni.
Trezindu-ma din visarile mele, m-am gândit… „Dar toate astea s-au schimbat de când Te-am întâlnit pe Tine , Doamne! Tu m-ai acceptat asa cum eram… cu negi cu tot. Am crezut ca am ajuns acasa, în sfârsit,  când Te-am întâlnit, ca îti apartin Tie. –  Acum, acum ma parasesti si Tu?”
M-am scuturat de gândurile mele, m-am dus la bucatarie si am început sa spal vasele de la micul dejun. Apa calda mi-a încalzit placut mâinile reci si mirosul de lamâie al detergentului de vase paru atât de proaspat si placut. Si mintea începu din nou sa ma duca printre amintiri. Mi-am amintit când Kim s-a îmbolnavit prima data… La început nu mi-a fost frica. În timp ce vorbeam în sinea mea cu Dumnezeu i-am spus: “Tu poti sa o vindeci. Nu exista ceva ce Tu nu poti sa faci. Daca copilul meu este bolnav, Tu poti sa o vindeci, nimic mai simplu pentru Tine. Nu-i asa?
Am luat tigaia de pe aragaz si am început sa o frec cu toata forta. ” –  Ok, Doamne, care-i problema acuma? Stiu ce cred si stiu ca am credinta în Tine. M-am rugat! Biserica întreaga s-a rugat pentru Kim. Batrânii bisericii si-au pus mâinile peste ea. Am studiat Cuvântul Tau, stiu si înteleg promisiunile Tale si am avut rabdare sa astept ca sa-Ti faci lucrarea în timpul Tau, la vremea aleasa de Tine.  Ce mai vrei acuma de la mine? De ce nu imi vindeci copila?
N-am primit nici un raspuns. Cu vasele spalate, mi-am sters mâinile ude, tare nemultumita de cele ce gândeam m-am dus inapoi in sufragerie. Daca Dumnezeul în care ma încred este tacut si nu vrea sa-mi raspunda, unde sa ma mai duc?
Ochii mi-au cazut pe Biblia care era pe masuta de cafea. Un verset din Genesa 22 imi trecu prin minte, uimindu-ma de realitatea pe care mi-o descoperea. Am deschis repede Biblia, sa fiu sigura ca îmi amintesc versetul corect. Era exact asa cum mi l-am amintit. Si versetul spunea:
Dumnezeu i-a zis…”Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.
In momentul acela am stiut cu siguranta ca Dumnezeu îmi cerea sa I-o dau Lui pe Kim. Mintea mi-era clara dintr-o data cum nu mai fusese înainte, si am realizat ca am pus-o pe Kim mai presus decât Dumnezeu, dragostea pentru ea mai presus decât dragostea pentru Dumnezeu. Ca i-am cerul Lui Dumnezeu sa îmi faca mie voia si sa nu si-o faca pe a Lui. Voia mea. Nu a Lui Dumnezeu. Nu alegerea Lui de suveran. O oala de pamânt s-a razvratit împotriva facatorului ei si n-a cazut în umilinta la picioarele Lui…
   .
Realizand ca am încercat sa-L manipulez pe Dumnezeu, am înteles ca de fapt m-am straduit sa fac toate lucrurile care terbuiau facute ca El sa trebuiasca – sa fie obligat sa-mi satisfaca cererea. Nici nu mi-am putut închipui ca El ar vrea-o pe Kimmie… „O Doamne bun Isuse, mi-am zis, cu siguranta ca nu vrei sa mi-o iei pe Kim? Nu poti sa-mi ceri asa ceva?! Nu viata copilasului meu. Ti-ar fi atât de usor s-o vindeci – numai s-o atingi. Oh, Domnul si Dumnezeul meu, nu-mi cere asta…”.
In timp ce vorbeam asa în mintea mea, stiam raspunsul chiar în timp ce puneam întrebarile. Stiam ca numai o totala ascultare de Dumnezeu – este raspunsul care Dumnezeu îl astepta de la mine. Asa ca am construit din bucatile inimii mele zdrobite un altar pentru Dumnezeul cel suveran. Si pe acest altar am pus singurul meu copil, iubita mea fetita, cu aceeasi sinceritate si cu tot atâta sacrificiu cu cât Avraam si-a pus copilul pe altar pe muntele Moria.
„Oh! Domnul meu, îmi pun toata nadejdea în Tine. Daca vrei sa-mi iei copilul, ia-l, e al Tau. Nu mai pot sa lupt împotriva Ta. Iarta-ma! Iarta-ma pentru lipsa mea de încredere si pentru neascultare. Nu înteleg de ce îmi ceri fetita mea, dar Te iubesc si am încredere  în Tine. Ajuta-ma cu ce va urma…”
O pace absoluta m-a înconjurat. Batalia se sfârsise. Dumnezeu câstigase victoria. Am renuntat la frica si la mânia cu care am trait pentru arâtea luni. Acum puteam sa ma odihnesc în voia perfecta a lui Dumnezeu pentru viata mea.
Sase saptamâni mai târziu,  eram  din nou cu Kim în cabinetul doctorului Rubinstein. Kim n-a mai fost bolnava în tot acest timp. Statea în sus dezinvolta si radia de sanatate în bratele mele.
 – N-am vazut asa ceva de când sunt, zise doctorul,  cu o surpriza si o nedumerire intiparita pe fata. Celulele albe ale lui Kim sunt absolut normale. Este imposibil sa se poata schimba într-asa scurt timp!
Dar – se schimbasera. Si în inima mea stiam de ce. Asa cum Isaac a fost întors lui Avraam, asa si fetita mea mi-a fost data înapoi. Domnul meu este marele Doctor si Tatal care merita toata încrederea mea. Poate ca era vremea pentru înca un miracol, o alta vindecare, si când o sa ajung acasa am sa-l chem la telefon pe tatal meu pamântesc…

Sursa articol: #more-12363.

„Sabina Wurmbrand mi-a lasat mie Biblia ei, dupa ce a parasit acest trup!” Florica Nistor la CredoTV!

In cadrul emisiunii ‘Pentru noi, femeile!” realizata de Rodica Baciu la CredoTV, Florica Nistor, cea care a stat alaturi de sotii Richard si Sabina Wurmbrand in ultimii 2 ani ai vietii lor pe acest pamant este invitata pentru a ne impartasi experiente inedite din casa Wurmbrand . Florica a avut harul de a petrece 2 ani de zile alaturi de acest cuplu iubitor de Dumnezeu si de oameni, alaturi de acest cuplu de martiri, astfel ca ea ne impartaseste in aceasta editie a emisiunii, intamplari extraordinare din viata celor doi, inainte de a pleca la Domnul.

In fiecare zi cand sora Sabina se odihnea, fr. Richard o trimitea pe sora Florica sa culeaga o floare din gradina, scria apoi cateva cuvinte de dragoste pe un biletel si le punea pe perna din dreapta locului unde dormea preaiubita lui sotie, Sabina:)

Multe alte experiente si sfaturi pe care sora Florica le-a primit de la sotii Wurmbrand sunt prezentate in materialul de mai jos. De asemenea, sora Florica a avut harul de a primi cadou Biblia sorei Sabina, cu multe insemnari pretioase, inainte ca aceasta sa plece la Domnul.  Ce mare har!

Ana Tatar Andras in studioul Radio Vocea Evangheliei Cluj!

In studioul Radio Vocea Evangheliei din Cluj am avut placerea de a o intervieva pe autoarea Ana Tatar Andras din SUA. Motivatiile care au stat la baza scrierii a 2 carti –  „Deschide-mi ochii” o carte de meditatii si „Biruieste!”, o carte de rugaciuni bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu, precum si provocarile lansate de autoare de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, in fiecare zi, le puteti asculta asadar cumulate in acest interviu.

Nu uitati: “Viata de rugaciune este singura viata pe care cerul o pune la socoteala!” si

“O carte buna, citita la timp, va poate schimba viata in mod radical!”

Pentru a afla date despre modul in care puteti intra in posesia acestor carti, dati clic aici: schimba-mi-inima-o-noua-carte-de-meditatii-scrisa-de-ana-tatar-andras.

Puteti asculta interviul dand clic aici: 386-int-cu-autoarea-ana-tatar.

Linda Dillow – o femeie arzând de pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu!

„O femeie plină de viaţă, sclipitoare şi cu un fin simţ al umorului, cu o evidentă ascuţime a minţii. O femeie arzând de pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. O femeie înţeleaptă, transformată de Duhul Sfânt. O femeie căreia Dumnezeu i-a dăruit un duh înalt. O femeie de 70 de ani care este atât de tânără! Da, nu-i un paradox. Reântâlnirea cu  Linda Dillow,  la Cluj, mi-a readus în minte versetul din Isaia 40:31 “… dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.” Aşa am perceput-o pe Linda în cele trei zile pe parcursul cărora s-a desfăşurat Conferinţa Naţională a Femeilor, conferinţă cu tema “Puterea speranţei”.

Când cea care este în faţa ta şi îţi vorbeşte exemplifică cu propria fiinţă, prin propria viaţă, tot ce spune, chiar că speranţa ta devine mai puternică. Îţi spui: “ Iată că este posibil să devin o femeie plăcută Domnului…chiar este posibil să trăiesc viaţa din belşug, să devin, să mă ridic de acolo unde sunt acum şi să merg cu credinţă înainte …

La conferinţa de la Cluj, au fost lansate câteva întrebări incomode, întrebări care nu au fost retorice ci au provocat la a căuta răspunsuri. De altfel, Linda Dillow, împreună cu prietena ei July Slatteri, au expus experienţe proprii şi au argumentat totul prin Cuvântul Scripturii.

Aţi devenit deja curioase cred, de aceea redau mai jos câteva dintre întrebări:

  1. Trăiesc cu perspectiva sfârşitului în minte? Cine vreau să devin?
  2. Cârtesc şi mă plâng?
  3. Am o inimă mulţumitoare?
  4. Mă ascund de Dumnezeu sau mă ascund în Dumnezeu?
  5. Caut aprobarea omului sau a lui Dumnezeu?

La conferinţă au participat 800 de femei din toată ţara şi de peste hotare, femei din toate denominaţiile. A fost un timp binecuvântat în care am simţit din plin prezenţa lui Dumnezeu şi cercetarea Duhului Său. A fost un timp în care fiecare femeie prezentă a crescut în cunoaştere, în înţelegere, în înţelepciune. Aflată fiind într-un asemenea context nu ai cum să nu fii transformată. Dar, atenţie, este nevoie de voinţă şi perseverenţă pentru ca schimbarea să fie de durată!

Articol scris de Margareta Lupascu, redactor-crainic Radio Vocea Evangheliei Suceava si postat pe blogul personal http://www.eeternulfeminin.wordpress.com. Sursa : conferinta-nationala-a-femeilor-cluj-napoca-2012.

„Drum spre vesnicie!” o noua conferinta organizata de Ciresarii la Suceava!

Sambata 13 octombrie 2012 incepand cu orele 18:00 Ciresarii ne invita la o noua conferinta intitulata „Drum spre vesnicie!” Va fi un timp in care sa ne apropiem de Dumnezeu si sa cautam mantuirea sufletului. Locatia: Casa de Cultura, Suceava. Toti sucevenii, si nu numai, sunt asteptati cu mult drag! Orice timp pus deoparte pentru Dumnezeu va aduce rod sfant in vietile noastre! Sa luam asadar parte la acest eveniment, sa cautam mai mult fata lui Dumnezeu si sa vedem daca intr-adevar ne aflam pe „Drumul spre vesnicie!” sau nu!

Sursa articol: invitatie-la-conferinta-ciresarii-drum.html

Cadouri primite la conferinta femeilor sustinuta de Linda Dillow la Cluj!

Conferinta femeilor sustinuta de Linda Dillow la Cluj s-a incheiat de cateva zile. A fost o perioada in care toate femeile participante (peste 800) au fost rasfatate cu un cuvant bogat si folositor, cu un timp inaltator de inchinare si lauda la adresa Mantuitorului nostru drag, cu mancare buna si cu o cazare de exceptie la Grand Hotel Napoca din Cluj.

De asemenea, la aceasta conferinta Linda Dillow, si nu numai, ne-a oferit cateva cadouri care ne-au bucurat inimile si ne-au facut sa ne simtim speciale. Chiar din prima zi a conferintei ni s-a oferit cadou ultima carte scrisa de Linda Dillow si anume „Cum e sa fii casatorit cu mine?” si un semn de carte foarte bine lucrat, facut din aluminiu pe care sunt gravate cuvintele  „Femeia intelepata isi zideste casa…” (Prov. 14:1). Amin!! Ajuta-ne Doamne pe toate sa fim intr-adevar femei intelepte si sa punem in practica toate sfaturile si principiile prezentate la conferinta si preluate din Scripturi!

Un alt cadou ne-a fost oferit de televiziunea AlfaOmega si a constat in cartea autoarei Joyce Meyer intitulata „Vorbind deschis despre ingrijorare” si ultimul numar al revistei televiziunii AlfaOmega. „Vorbind deschis despre ingrijorare” este prima carte din seria Vorbind deschis despre… sub semnatura binecunoscutei autoare Joyce Meyer, concentrandu-se asupra biruintei in lupta cu emotiile prin puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Alfa Omega TV ofera gratuit aceste carti, in masura publicarii lor. Pentru a le primi, trebuie doar sa ii contactati la urmatoarea adresa: comenzi@alfaomega.tv, sau la telefon 0256/284.913.

Un alt cadou a constat intr-o felicitare pe care sunt inscriptionate cuvintele ” Who am I becoming?” in traducere „Ce\Cine devin eu?”, felicitarea oferita cu menirea de a ne aminti ca noi trebuie sa traim in fiecare zi avand in minte perspectiva sfarsitului vietii noastre. Ce ne-ar placea ca oamenii sa spuna despre noi la inmormantarea noastra? Ce ar spune sotul tau despre tine? Dar pastorul tau? Scrie pe o foaie de hartie ce anume ti-ar placea ca ei sa spuna si straduieste-te in fiecrae zi sa pui in practica acele lucruri! Atunci viata ta va fi cu adevarat una traita cu semnificatie si dupa voia lui Dumnezeu!!

“Fii frumoasă, fii tu!”, iti spune cea care este considerata cea mai urata femeie din lume!

O cheama Lizzie Velasquez si are 23 de ani. Este din San Antonio, Texas SUA. Cand a fost vazuta intr-un clip pe youtube multi i-au spus: „Sinucide-te”, „Impusca-te. Arati ca un monstru”, „Fa o favoare lumii si  pune-ti streangul la gat”.  A fost etichetata in cele din urma drept „cea mai urata femeie din lume”. Acestea insa sunt cuvinte foarte grele de purtat în suflet pentru o tânără care a crescut cu o foarte rară boală de care suferă doar 3 persoane pe întreaga planetă și a cărei copilării a fost umbrită de catalogările celor care o vedeau drept un monstru sau urâta rau de tot , etc.

Nu voi insista asupra bolii ei foarte rare, dar acesta este motivul pentru care Lizzie este deformată și complet diferită de fizionomia generală a femeilor. Sper că am zis corect. Cu un ochi nu vede deloc, cu celălalt nu foarte bine. Nu poate stoca nici un 1gr de grăsime.

A suferit mult încă de la început. Umilința continuă, resentimentele, presiunea, abuzul emoțional la care a fost supusă această tânără femeie sunt lucruri greu de suportat sau imaginat. Deși aș avea multe de scris în acest sens, nu doresc să insist în articol pe partea tristă a vieții ei. Oricum este foarte bine că nu a fost lipsită de dragostea necondiționată și totală a familiei ei.
Totul s-a schimbat în bine în viața ei când a realizat că: „Judecățile lor despre mine nu sunt cine eu sunt cu adevărat așa că nu voi lăsa acele lucruri să mă definească. Nu mă voi coborî la nivelul lor”. Ce afirmație puternică de la o ființă plăpândă, care adliteram, sperie copiii cu aspectul ei fizic, iar oamenii se holbează la ea cu dispreț și mirare.„Nu te mai holba, începe să înveți ceva de la viață” este sloganul ei.
În ciuda ostilităților, în loc să își plângă de milă, sau să se lase prinsă într-o depresie, a preferat să se răzbune prin realizări și determinare” planifincându-și 4 scopuri clare de atins în viață. Iată care sunt acestea:
 1. Să devină vorbitor motivațional
2. Să scrie cel puțin o carte
3. Să termine studii superioare
4. Să își întemeieze o familie și să o întrețină cu venituri din cariera ei.
Poate nu credeți, dar deja primele trei puncte din scopurile ei le-a atins până la 23 de ani. Recent a lansat cea de a doua ei carte intitulată: Fii frumoasă, fii tu”, care se bucură de o apreciere ridicată. A ținut peste 200 de workshopuri și conferințe, a apărut cu interviuri la zeci de posturi de TV, incluzând CNN, NBC, CBS, radio, internet, plus a apărut în zeci și sute de articole în presa internațională tipărită sau online. Acum și tu citești despre ea. Deci viața ei are cu adevărat o influență pozitivă.
Dintr-o fată de care fugeau copiii pe partea cealaltă a străzii, a devenit iubită și prietenă a milioane de oameni din întreaga lume. A devenit respectată și apreciată mai ales de acele femei care au avut mare nevoie să înțeleagă că puterea și frumusețea lor este ascunsă în „acceptarea a cine ești tu cu adevărat” și că doar acolo poți găsi fericirea și satisfacția pe care Dumnezeu dorește să le ai și nu în a fi copia unei alte femei.
Ea încurajează acum și învață în special, fetele și femeile, cum să-și depășească sentimentul de respingere, frustrare, negativism și să facă față vulnerabilităților. Da! Pare incredibil, dar cea mai urâtă femeie din lume ajută oamenii să își găsească frumusețea și adevăratele valori într-o lume mult falsificată. Lizzie ne arată că frumusețea este creativă. Frumusețea este originală. Frumusețea are suflet. Frumusețea dăruiește, frumusețea iartă, frumusețea iubește, frumuseții îi pasă de alții. Frumusețea este puternică, frumusețea este loială. Frumusețea este viața.
Prin cărțile și conferințele ei Lizzie ne învață „că frumusețea răsare în viața noastră când ne acceptăm pe noi înșine așa cum Dumnezeu ne-a creat, când ne iubim cu iubirea Lui și începem să lucrăm la noi înșine, pentru binele nostru, al aproapelui și contribuind cu ceva la binele societății în general. Departe de egoism, frică și răutate putem înfăptui lucruri deosebite când ne împăcăm cu cine suntem noi cu adevărat și când aflăm pentru ce am fost născuți pe acest pământ.
În cele mai grele momente ale vieții ei, Lizzie și-a luat viața în mâinile proprii și a alergat înspre visul ei, proiectat în cele 4 puncte mai sus menționate. “Nu trebuie să crezi că mereu poți avea zile bune dar, 1. Schimbă ce poți; 2. Cere ajutor și 3. Roagă-te Domnului pentru restul” este principiul după care Lizzie își conduce viața de zi cu zi.
Dumnezeu a transformat viața lui Lizzie atunci când aceasta a crezut că viața ei nu este destinată eșecului și că doar schimbarea atitudinii aduce puterea de trasformare a propriei vieți. Lizzie a transformat vieți după ce propria ei viață a fost schimbată. A schimbat gândiri după ce propria ei gândire a fost schimbată. Aici este ascuns secretul pentru noi toți. Această idee a ajutat-o. Multe binecuvântări au venit în viața ei. Nevisat și nesperat de multe. Dar și mai mult decât atât ea a adus mari binecuvântări în viața altora.
Cea mai mare bătălie a ei a fost între a alege să accepte și să trăiască după cum este ea cu adevărat înlăuntrul ei, sau să decidă să sufere toată viața în depresie și frustrare alegând să trăiască după cum arată la exterior sau ceea ce oamenii au spus că ea este: “monstru”, “cea mai urâtă femeie din lume” etc.

Dacă ar fi ales greșit, ar fi avut o viață tristă, mediocră, depresivă, singuratică, probabil tare nefericită iar noi și alte milioane de oameni, nu ne-am mai fi inspirat și bucurat că există un caracter atât de minunat și puternic precum este Lizzie.

Îți mulțumesc Lizzie pentru alegerea ta. Ești cu adevărat frumoasă! 
Sursa articol: Articol preluat de pe blogul „Viata in mainile tale”, frumusetea-celei-mai-urate-femei-din.html.