by Daniela Delibaș
Librăria “AGAPE” din Suceava va găzdui primul seminar care are drept scop înființarea “Uniunii Scriitorilor şi Jurnaliştilor Creştini din Suceava”. Participarea se va face doar pe bază de invitație.
Articol preluat de pe http://suceavaevanghelica.wordpress.com/
Cam cu un an în urmă am ieşit la o plimbare prin cartierul plin cu familii şi cupluri, care-şi plimbau copiii sau câinii. Am trecut pe acolo cu un zâmbet pe faţă, dar înăuntrul meu am simţit o durere a dorului ce creştea cu fiecare pas. Mi se părea că timpul în care îmi aşteptam viitorul soţ devenea tot mai greu de suportat şi în tăcere am strigat către Dumnezeu: “Doamne, aş da orice să am alături de mine un bărbat puternic, tandru, viteaz care să mă însoţească în această plimbare. Unde este el, Doamne?“Mai degrabă decât să mă gândesc în fiecare moment la aşteptare, acele vise sunt ascunse cu bucurie şi păstrate cu sfinţenie pentru timpul potrivit; şi când Dumnezeu îmi va da un bărbat, fiecare vis se va putea împlini cu ajutorul Domnului.
Ce este acum principal în viaţa mea este că Soţul sufletului meu este Singurul care are vindecare pentru trupurile moarte şi speranţă pentru fiecare suflet pierdut; El este Tatăl orfanilor, şi însuşi Evanghelia vie şi activă! La invitaţia Sa şi acceptarea ei, pot fi în fiecare zi mâinile şi picioarele Sale. El deja mi-a dăruit aventuri mari urmărindu-L la orfanii din Haiti, stând în faţa oficialilor comunişti din China, şi am văzut prin ochii Lui o femeie mutilată de lepră. Şi El mi-a câştigat inima cu prezenţa Lui nelipsită, dragostea fără pereche, şi împlinirea fiecărei promisiuni ale Sale pe care am crezut-o!
Îndrăznesc să spun că, acum sunt atât de captivată de dragostea Bărbatului Ceresc încât nu doresc decât un bărbat care Îi va aduce şi mai multă slavă Primei mele Dragoste pe acest pământ! Şi ştiu că povestea mea de dragoste cerească cu Isus va fi cel mai minunat cadou pe care îl voi putea oferi într-o zi viitorului meu soţ, şi amândoi vom continua să trăim din plin pentru Regele nostru…împreună.
Articol original (My soul’s Husband) tradus din engleză şi scris de Annie Wesche pentru revista online Set Apart Girl.
În poză se află autoarea articolului.
Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte!
Marcu 14:34
Să acceptăm voia lui Dumnezeu în vieţile noastre nu este întotdeauna uşor! Uneori este simplu şi uşor să o acceptăm, alteori însă această alegere poate fi echivalentă cu acelaşi sentiment care L-a cuprins pe Isus, şi anume: o întristare ca de moarte! Te afli la un moment de cotitură în viaţa ta? Sufletul tău este cuprins în aceste momente de o întristare de moarte? Înțelegi care este voia lui Dumnezeu dar nu vrei s-o accepți? Îți rupe inima?
Ştii foarte bine ce îţi cere Dumnezeu să alegi, dar te îndoieşti, te împleticeşti pe cale… Ai sufletul tulburat şi abătut şi ai impresia că se va rupe în două dacă vei alege voia lui Dumnezeu în viaţa ta, şi nu voia ta…
Agonia din Gheţismani trăită de Mântuitorul nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti! “Acolo a simţit povara copleşitoare asupra sufletului Său sfânt, anticipând faptul că va deveni ofranda de păcat pentru noi. Nu ne putem imagina ce a însemnat aceasta pentru El, Cel Fără Păcat, să fie făcut păcat pentru noi! El i-a lăsat pe cei trei disciopoli, dându-le instrucţiuni să stea acolo şi să vegheze şi s-a dus puţin mai departe în grădină, fiind singur. Astfel, El avea să meargă la cruce singur, purtând groaznica judecată a lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre! (…) Dacă exista vreun alt mod prin care păcătoşii să poată fi salvaţi altfel decât prin moartea, înmormântarea şi învierea Sa, atunci Dumnezeu să-I arate acea cale. Cerul a rămas tăcut. Nu exista alt mod în care să putem fi răscumpăraţi” [1]
Sufletul Lui a fost cuprins de o întristare de moarte în acele momente, ne relatează Scripturile. A fost greu să aleagă voia lui Dumnezeu în viaţa Lui, dar a făcut-o oricum!
Tu faci la fel?
Alege voia lui Dumnezeu în viaţa ta chiar dacă acest act îţi va aduce declin financiar, sau dispreţ din partea celor din jur, sau critică şi defăimare, sau chiar pierderea unui suflet atât de drag ţie! Chiar dacă la o primă vedere pare că alegând voia Tatălui tu vei ieşi în pierdere şi vei avea mult de suferit, nu este aşa! Nu va rămâne aşa mereu! Dumnezeu va aprecia faptul că ai ales voia Lui, chiar şi atunci când acest gest ţi-a frânt inima, şi te va ridica şi te va binecuvânta cum numai inima Lui mare şi minunată de Tată ştie să o facă!
Voia Lui te va aduce întotdeauna într-un loc mult mai minunat decât te-ar fi dus voia ta! Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care Îi era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu.(Evrei 12:2) Ceea ce i-a dat putere lui Isus să rabde toată agonia morţii a fost BUCURIA care Îi era pusă înainte, bucuria care Îi era pregătită de Însuşi Dumnezeu ca răsplătire pentru faptul că a ales voia Lui în detrimentul voii Sale! Isus a suferit mult, dar pentru scurtă vreme, iar acum se BUCURĂ din plin şezând la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu pentru o eternitate!
La fel va fi şi cu tine! Alege azi voia lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru îţi frânge inima, pentru o vreme, şi te vei bucura apoi de binecuvântarea Tatălui pentru multă vreme! Tatăl are pregătite binecuvântări minunate pentru copiii care aleg necurmat voia Lui. Dar care sunt acestea nu pot afla decât cei care aleg voia Lui!
Alege voia lui Dumnezeu chiar si atunci cand acest lucru îţi frânge inima!
Vei fi bine! Dumnezeu îți va da har!
[1] MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului: Noul Testament, p.159
Dragostea este o stare în care omul vede lucrurile altfel. Această stare produce inimi frânte, duce la pierderea poftei de mâncare. Unii spun că dragostea este oarbă, alţii că ar avea şi alte infirmităţi, pe unii îi inspiră la fapte mari şi pe alţii la sinucidere. Există câteva concepţii greşite am putea spune, despre ceea ce se crede că ar fi dragostea de fapt. Unii oameni spun că dragostea este doar un sentiment necontrolabil, ca un impuls de moment. Dragostea a fost asociată, nu de puţine ori, cu o imagine a unei gropi sau a unei capcane în care cazi şi din care nu mai poţi ieşi. Vorbind despre dragoste, ne gândim de cele mai multe ori la un lucru frumos care ni se întâmplă, costisitor câteodată şi care de cele mai multe ori produce deziluzii şi dezamăgiri, pentru că lucrurile nu decurg întotdeauna aşa după cum dorim sau după cum ne-am aştepta. Toate acestea sunt concepţii şi păreri ale oamenilor, izvorâte atât din experienţe personale cât şi din lecturarea a diverse cărți ori prin vizionarea unor filme.
Ne propunem o reflecţie asupra acestei noţiuni din perspectivă biblică, dragostea fiind astfel cea dintâi roadă a Duhului Sfânt.
Apostolul Pavel ne spune în Coloseni 3:14 „Dar mai presus de toate acestea, îndurare, bunătate, smerenie, blândeţe şi îndelungă răbdare, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.”Înţelegem de aici că dragostea nu este doar un sentiment necontrolabil, ci este mai mult o chestiune de alegere, de decizie. Cu alte cuvinte, atunci când ne echipăm cu toate aceste calităţi, trebuie să purtăm această centură, care le ţine pe toate laolaltă, adică DRAGOSTEA. În al doilea rând, dragostea este o chestiune de comportament conform cuvintelor din 1 Ioan 3:18 „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul”, adică dragostea ţine sau ar trebui sa ţină mai degrabă de comportamentul nostru decât de limbaj. Suntem obişnuiţi cu diferite texte şi formule de exprimare verbală a dragostei, care există din păcate de cele mai multe ori doar pe buze şi lucrul acesta, mai devreme sau mai târziu, devine vizibil. Dragostea se cere a fi dovedită prin fapte şi prin acţiune, nu numai prin declaraţii.
Cum acţionează dragostea? Cum o putem recunoaşte?
Dacă privim în capitolul 13 din 1 Corinteni, vedem ca dragostea este activă atunci când are îndelungă răbdare, este inactivă când se grăbeşte şi lipsește cu desăvârşire când nu mai poate să aştepte. Acest lucru se întâmplă cel mai des tinerilor, astfel că în momentul în care dragostea unui băiat sau a unei fete nu mai poate să aştepte, ai de-a face cu o dragoste care a murit deja. Apostolul Pavel spunea apoi în Efeseni 4:1-2 „…să vă purtaţi în chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…”. Îngăduinţa creştină este aşadar, expresia dragostei creştine. Adevărul este că suntem intoleranţi cu greşelile altora, pentru că nu iubim, sau iubim, dar până la o anumită limită. Când iubim, ştim să ne îngăduim unii pe alţii dar când nu iubim, vânăm greşelile celuilalt.
Dragostea este activă când este plină de bunătate, este inactivă când începe să uite, şi lipsește cu desăvârşire când te ignoră. Apostolul Pavel spune în Efeseni 4:32, „fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”. Bunătatea este abilitatea de împlini nevoile altora în detaliile practice ale vieţii. Dragostea este în definitiv bunătate în acţiune iar bunătatea în acţiune înseamnă ajutor, grijă; mai exact, înseamnă că îţi pasă de celălalt. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui. Paradoxal este însă faptul că, de cele mai multe ori, tocmai persoanele despre care pretindem că ne sunt cele mai dragi, beneficiază cel mai puţin de dragostea noastră, pentru că ne vine mult mai uşor să fim buni cu un străin decât cu cel apropiat nouă, ne este mult mai uşor să fim buni şi îngăduitori cu copii altora decât cu proprii noştri copii. Nu este aşadar greşit să începem a aplica dragostea în viaţa noastră prin bunătate, începând chiar din familiile noastre, chiar din biserica noastră şi de ce nu chiar cu vecinii sau colegii noştri.
Dragostea este activă când dăruieşte, este inactivă când face doar schimburi şi lipsește cu desăvârşire când ia totul pentru sine. Dragostea se manifestă într-o relaţie prin dăruire, printr-un spirit de sacrificiu. Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a dat pe singurul Său Fiu, şi aceasta este cu adevărat dragoste.
Dragostea este activă când acţionează, dând naştere sentimentelor, este inactivă când simte şi nu acţionează sau acţionează fără să simtă şi lipsește cu desăvârşire atunci când nu mai simte nimic şi nici nu mai acţionează. „Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” Oamenii maturi spiritual înţeleg că acţiunile determină sentimentele, pe când oamenii lipsiţi de maturitate acţionează sub impulsul sentimentelor. Acţionează şi sentimentele vor veni! A iubi pe fratele tău este poruncă divină şi trebuie să faci ceva pentru lucrul acesta, nu să aştepţi să-ţi vină un sentiment nobil pentru el. Fă ceva bun pentru el, spune-i un cuvânt, dă-i bani dacă are nevoie, ajută-l să-şi repare gardul, ajută-l la o pană de cauciuc, adu-l la biserică, dăruiește-i o Biblie, vorbeşte-i despre Dumnezeu, FĂ CEVA!
Cea mai mare poruncă din Scriptură este să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toata puterea ta şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Dumnezeu a cunoscut puterea dragostei şi a schimbat lumea. Dragostea este necondiţionată şi oamenii au nevoie să fie iubiţi cu atât mai mult cu cât merită mai puţin. Atunci când îl iubeşti pe fratele tău exact atât cât merită, aceasta nu se numeşte dragoste, şi poate fi numită cel mult recunoştinţă. A iubi înseamnă a fi bun, a fi îndelung răbdător, iubire înseamnă în definitiv să semănăm cu Domnul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos, care ne-a iubit atât de mult încât şi-a întins mâinile pentru a fi pironite pe cruce pentru noi. Roada Duhului începe cu dragostea, cu iubirea, pentru că dincolo de acestea este ură, este dezbinare, sunt faptele firii pământeşti, este moarte.
Articol preluat de pe http://www.orizonturieterne.ro/alege-sa-reflecti-o-dragoste-activa/
Mai întâi mulţumesc Dumnezeului Meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea. Romani 1: 8
Din punct de vedere teologic, cartea Romani este considerată a fi cea mai importantă carte din Noul Testament, având o covârşitoare influenţă asupra celorlalte cărţi din Biblie. Scrierile vechi, cât şi cele contemporane, îi atribuie acestei cărţi convertirea unor personalităţi marcante din istoria creştinismului. “Astfel, Augustin a fost convertit pe când citea Romani 3: 13 şi 14 (în anul 380 d.Cr.). Reforma Protestantă a fost lansată când Martin Luther a înţeles, în cele din urmă, sensul neprihănirii lui Dumnezeu şi faptul că “cel drept va trăi prin credinţă” (1517). John Wesley a primit siguranţa mântuirii ascultând lectura prefeţei la comentariul scris de Luther asupra cărţii Romani, pe când frecventa serviciile unei biserici moraviene, ce se ţineau într-o casă particulară de pe strada Aldersgate din Londra (1738). John Calvin a scris: “Când cineva a ajuns să înţeleagă această epistolă, a dobândit o cale a înţelegerii întregii Scripturi”. [1] Cartea Romani este “o carte de căpătâi a credinţei creştine, una din operele clasice ale Bibliei. ” [2]
Dorinţa mea este ca acelaşi Duh care i-a călăuzit pe Martin Luther, John Wesley, Augustin, John Calvin şi alţii la Hristos, să vă călăuzească şi pe voi la Hristos, sau pentru a primi o mai bună înţelegere a adevărurilor biblice prezentate de Dumnezeu, prin Pavel, în această carte.
Un exemplu demn de urmat de toţi credincioşii de azi este iniţiat de Pavel chiar din primele versete ale cărţii. El îşi începe scrisoarea către romani evidenţiind aspectele lăudabile cu privire la aceştia. Nu îşi începe lucrarea cu o mustrare sau cu un aspect negativ în ceea ce îi priveşte ci, aşa cum găsim scris în vrs.8, el îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa lor care, în mod surprinzător probabil pentru zilele noastre, se vestea “în toată lumea.” Se pare că mărturia romanilor era vorbită, sau chiar bărfită, “în toată lumea”, adică pe tot cuprinsul Imperiului Roman care constituia la acea vreme “toată lumea”, din perspectiva celor care trăiau în zona Mării Mediterane.
Cât de departe ajunge mărturia credinţei tale în Isus? Se răsfrânge ea la “toată lumea”? Probabil că răspunsul multora este nu şi este de înţeles. Cine ar putea avea un impact atât de mare prin mărturia lui încât aceasta să devină cunoscută întregii lumi? Dar cum stau lucrurile cu “lumea” din casa ta? Cum stau lucrurile cu “lumea” din apropierea casei tale, din biserica ta? Asta e “întreaga ta lume”! Spune-ţi mărturia lor, prin vorbe şi mod de viaţă, iar Dumnezeu te va aprecia, aşa cum i-a apreciat pe romani, prin cuvintele lui Pavel. Atât lui, cât şi ţie, Dumnezeu a dat aceeaşi poruncă, acelaşi “har şi apostolie, ca să aducem, pentru numele Lui, la ascultarea credinţei, pe toate Neamurile”( Romani 1:5).
Nu-L dezamăgi! Du-ţi la îndeplinire chemarea! Adu-i pe oamenii “din lumea ta” la Hristos!
Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucrurile de nimic are belşug de sărăcie. Proverbe 28: 19
Un mare pericol al creştinilor sec. XXI este acela de a alerga după lucrurile de nimic, ba chiar de a găsi plăcere şi semnificaţie în acestea. Juli Slattery ne-a adus în atenţie la Conferinţa Naţională a Femeilor de la Cluj 2012 povestea de viaţă a unui astfel de om. Îl vom numi Jim. Se spune despre Jim că, rătăcit fiind fără speranţă în deşert, după mai multe zile a zărit la orizont o luminiţă plăpândă. Apropiindu-se din ce în ce mai mult de această luminită, el s-a aflat faţă în faţă cu un mic sat aşezat sub dunele de nisip şi locuit de o mână de oameni. Aceştia l-au primit în mijlocul lor cu multă dragoste, l-au hrănit şi i-au dat un loc unde să se odihnească. Trezindu-se a doua zi însă, a constatat că uşa camerei lui este încuiată pe dinafară şi că el nu poate părăsi camera decât cu acordul sătenilor. Cerându-le să îi deschidă uşa, aceştia i-au răspuns că de azi înainte el va fi prizonierul lor şi că va trebui să sape în pereţii de sare ai camerei pentru a căuta aur. Dacă nu va face acest lucru, nu va primi hrană şi apă. Aşa că Jim a început să sape. Au trecut astfel 2 ani.
Într-una din zile, uşa camerei lui se deschide iar înăuntru este aruncată o femeie care primeşte aceleaşi instrucţiuni. Astfel, cei doi au început să sape împreună. Inevitabil, dragostea s-a cuibărit în sufletele lor şi au devenit o bună echipă. Viaţa părea din nou frumoasă în acea cameră întunecoasă dintr-un sat uitat de lume. Dar povestea nu se sfârşeşte aici. O bătaie în uşa camerei lor, făcută de un bărbat necunoscut, le adevereşte faptul că ei pot fi liberi! Tot ce trebuie să facă este să îl urmeze pe acest bărbat şi astfel vor fi scoşi în siguranţă, afară din acel sătuc. Aflaţi sub influenţa primului impuls, ei s-au grăbit înspre uşă dar ceva i-a oprit, pe amândoi. Odată cu părăsirea acelei camere, viaţa lor îşi va relua cursul de altădată. Se vor putea în sfârşit întoarce la familiile lor şi îşi vor putea relua vechile slujbe. Ce minunat! Şi totuşi… ei nu-şi mai doreau acest lucru. Nu vroiau să se despartă unul de celălalt! Ba chiar începuseră să iubească această viaţă trăită în captivitate, săpând după aur, împreună. Astfel că… au refuzat invitaţia bărbatului necunoscut. Au găsit semnificaţie într-un lucru fără semnificaţie. Ce final trist, veţi spune. Ce oameni fără înţelepciune!
În Biblia Fidelă, o traducere literala noua completata, revizuita si actualizata, aparuta in 2010, acest verset este tradus astfel : Cel ce îşi ară pământul va avea multă pâine, dar cel ce se duce după oameni de nimic va avea destulă sărăcie. Nu umbla după oameni, circumstanţe sau lucruri de nimic sau fără seminficaţie! Isus este Cel care dă semnificaţie vieţii tale! Implică-te în acitvităţi care Îi aduc glorie lui Dumnezeu, şi nu Ego-ului tău sau lumii, iar inima ta va găsi semnificaţie în această lume fără semnificaţie!
Nu uita: Isus şi numai El poate da semnificaţie vieţii tale!
Când Dalai Lama a fost întrebat ce îl surprinde cel mai mult la umanitate, el a răspuns:
“Omul. Deoarece el îsi sacrifică sănătatea pentru a face bani.
Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea.
Apoi este nerăbdător să vină viitorul, încât nu trăiește prezentul;
Femeia care mută munții! 