Dragostea este o stare în care omul vede lucrurile altfel. Această stare produce inimi frânte, duce la pierderea poftei de mâncare. Unii spun că dragostea este oarbă, alţii că ar avea şi alte infirmităţi, pe unii îi inspiră la fapte mari şi pe alţii la sinucidere. Există câteva concepţii greşite am putea spune, despre ceea ce se crede că ar fi dragostea de fapt. Unii oameni spun că dragostea este doar un sentiment necontrolabil, ca un impuls de moment. Dragostea a fost asociată, nu de puţine ori, cu o imagine a unei gropi sau a unei capcane în care cazi şi din care nu mai poţi ieşi. Vorbind despre dragoste, ne gândim de cele mai multe ori la un lucru frumos care ni se întâmplă, costisitor câteodată şi care de cele mai multe ori produce deziluzii şi dezamăgiri, pentru că lucrurile nu decurg întotdeauna aşa după cum dorim sau după cum ne-am aştepta. Toate acestea sunt concepţii şi păreri ale oamenilor, izvorâte atât din experienţe personale cât şi din lecturarea a diverse cărți ori prin vizionarea unor filme.
Ne propunem o reflecţie asupra acestei noţiuni din perspectivă biblică, dragostea fiind astfel cea dintâi roadă a Duhului Sfânt.
Apostolul Pavel ne spune în Coloseni 3:14 „Dar mai presus de toate acestea, îndurare, bunătate, smerenie, blândeţe şi îndelungă răbdare, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.”Înţelegem de aici că dragostea nu este doar un sentiment necontrolabil, ci este mai mult o chestiune de alegere, de decizie. Cu alte cuvinte, atunci când ne echipăm cu toate aceste calităţi, trebuie să purtăm această centură, care le ţine pe toate laolaltă, adică DRAGOSTEA. În al doilea rând, dragostea este o chestiune de comportament conform cuvintelor din 1 Ioan 3:18 „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul”, adică dragostea ţine sau ar trebui sa ţină mai degrabă de comportamentul nostru decât de limbaj. Suntem obişnuiţi cu diferite texte şi formule de exprimare verbală a dragostei, care există din păcate de cele mai multe ori doar pe buze şi lucrul acesta, mai devreme sau mai târziu, devine vizibil. Dragostea se cere a fi dovedită prin fapte şi prin acţiune, nu numai prin declaraţii.
Cum acţionează dragostea? Cum o putem recunoaşte?
Dacă privim în capitolul 13 din 1 Corinteni, vedem ca dragostea este activă atunci când are îndelungă răbdare, este inactivă când se grăbeşte şi lipsește cu desăvârşire când nu mai poate să aştepte. Acest lucru se întâmplă cel mai des tinerilor, astfel că în momentul în care dragostea unui băiat sau a unei fete nu mai poate să aştepte, ai de-a face cu o dragoste care a murit deja. Apostolul Pavel spunea apoi în Efeseni 4:1-2 „…să vă purtaţi în chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste…”. Îngăduinţa creştină este aşadar, expresia dragostei creştine. Adevărul este că suntem intoleranţi cu greşelile altora, pentru că nu iubim, sau iubim, dar până la o anumită limită. Când iubim, ştim să ne îngăduim unii pe alţii dar când nu iubim, vânăm greşelile celuilalt.
Dragostea este activă când este plină de bunătate, este inactivă când începe să uite, şi lipsește cu desăvârşire când te ignoră. Apostolul Pavel spune în Efeseni 4:32, „fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos”. Bunătatea este abilitatea de împlini nevoile altora în detaliile practice ale vieţii. Dragostea este în definitiv bunătate în acţiune iar bunătatea în acţiune înseamnă ajutor, grijă; mai exact, înseamnă că îţi pasă de celălalt. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui. Paradoxal este însă faptul că, de cele mai multe ori, tocmai persoanele despre care pretindem că ne sunt cele mai dragi, beneficiază cel mai puţin de dragostea noastră, pentru că ne vine mult mai uşor să fim buni cu un străin decât cu cel apropiat nouă, ne este mult mai uşor să fim buni şi îngăduitori cu copii altora decât cu proprii noştri copii. Nu este aşadar greşit să începem a aplica dragostea în viaţa noastră prin bunătate, începând chiar din familiile noastre, chiar din biserica noastră şi de ce nu chiar cu vecinii sau colegii noştri.
Dragostea este activă când dăruieşte, este inactivă când face doar schimburi şi lipsește cu desăvârşire când ia totul pentru sine. Dragostea se manifestă într-o relaţie prin dăruire, printr-un spirit de sacrificiu. Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a dat pe singurul Său Fiu, şi aceasta este cu adevărat dragoste.
Dragostea este activă când acţionează, dând naştere sentimentelor, este inactivă când simte şi nu acţionează sau acţionează fără să simtă şi lipsește cu desăvârşire atunci când nu mai simte nimic şi nici nu mai acţionează. „Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.” Oamenii maturi spiritual înţeleg că acţiunile determină sentimentele, pe când oamenii lipsiţi de maturitate acţionează sub impulsul sentimentelor. Acţionează şi sentimentele vor veni! A iubi pe fratele tău este poruncă divină şi trebuie să faci ceva pentru lucrul acesta, nu să aştepţi să-ţi vină un sentiment nobil pentru el. Fă ceva bun pentru el, spune-i un cuvânt, dă-i bani dacă are nevoie, ajută-l să-şi repare gardul, ajută-l la o pană de cauciuc, adu-l la biserică, dăruiește-i o Biblie, vorbeşte-i despre Dumnezeu, FĂ CEVA!
Cea mai mare poruncă din Scriptură este să-l iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toata puterea ta şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Dumnezeu a cunoscut puterea dragostei şi a schimbat lumea. Dragostea este necondiţionată şi oamenii au nevoie să fie iubiţi cu atât mai mult cu cât merită mai puţin. Atunci când îl iubeşti pe fratele tău exact atât cât merită, aceasta nu se numeşte dragoste, şi poate fi numită cel mult recunoştinţă. A iubi înseamnă a fi bun, a fi îndelung răbdător, iubire înseamnă în definitiv să semănăm cu Domnul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos, care ne-a iubit atât de mult încât şi-a întins mâinile pentru a fi pironite pe cruce pentru noi. Roada Duhului începe cu dragostea, cu iubirea, pentru că dincolo de acestea este ură, este dezbinare, sunt faptele firii pământeşti, este moarte.
Articol preluat de pe http://www.orizonturieterne.ro/alege-sa-reflecti-o-dragoste-activa/
0.590505
-0.568542