Un Nou An!!..si ce-i cu asta??

Iata-ne intrati de cateva zile intr-un nou an in care am primit zeci de mesaje prin care mi se ura mie si familiei mele „Un An Nou Binecuvantat”. Ce inseamna de fapt aceasta? Ce presupune ca anul care vine sa fie unul binecuvantat?

Da!!Imi doresc k acest nou an sa fie unul binecuvantat, unul presarat cu zambete, liniste sufleteasca, pace in familii, dragoste turnata din plin, bani pentru toate nevoile, sanatate, implinire profesionala…si multe ar mai fi de adaugat. Aceasta este lista pe care ar scri-o probabil fiecare muritor daca i s-ar cere sa faca acest lucru. Dar oare, din perspectiva lui Dumnezeu, ce inseamna sa avem parte de un an binecuvantat?? La urma urmei, suntem crestini iar perspectiva lui Dumnezeu este cea mai importanta, nu-i asa??

Cred k din perspectiva lui Dumnezeu, a avea un an binecuvantat inseamna, in primul rand, a te apropia mai mult de El. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat suntem mai fericiti..spun acest lucru din experienta:))Vom experimenta bucuria, pacea, linistea sufleteasca dupa care tanjim in fiaecare zi doar la picioarele Mantuitorului, doar aproape de Cuvantul Sau si de rugaciune. Vom fi binecuvantati cu o mai profunda cunoastere a Lui!!Ce mare har!!

Un alt lucru care ne poate aduce multa bucurie sfanta, acea bucurie care nu este desarta, sunt faptele bune. Cu adevarat este mai ferice sa dai decat sa primesti!!Pune in practica si vei vedea diferenta!!!

Nu in ultimul rand, un lucru care imi vine acum in minte si care poate fi o sursa extraordinara de satisfactie sufleteasca este implinirea chemarii sfinte de a fi lumina pentru cei din jur, de a le vorbi despre Dumnezeu prin cuvinte si prin vietile noastre. Un suflet castigat pentru Hristos face probabil cat 10 ani traiti in acesta viata presarata din cand in cand cu putina fericire trecatoare!!!

Din punctul meu de vedere, aceasta este adevarata fericire pe care vreau s-o descoper mai mult in acest nou an!!Ma rog k Domnul sa-mi dea multa putere, constiinciozitate si rezultate incurajatoare!!Va incurajez sa faceti la fel!!Nu mai cautati fericirea in lucrurile de nimic ale acestei lumi caci veti ramane extrem de dezamagiti si secati de lacrimi. Fericirea este la Dumnezeu!!!Daca nu o vei cauta cu tot sufletul, atunci acest nou an nu va insemna mare lucru pentru tine si nici pentru cei din jurul tau. Expresia din titlu ti se va potrivi de minune: „Un nou an..si ce-i cu asta?”Fereste-te de asa ceva si fa ceva util cu viata ta!!Ai parte doar de una!!!

Darul cel mai de pret..

Fara sa stie, soacra mea mi-a lasat un dar de mare pret. A fost o femeie deosebita pe care Dumnezeu a luat-o la El prea devreme.La varsta de 9 ani, sotul meu si-a pierdut tatal intr-un accident de masina iar, 10 ani mai tarziu, mama. Ea, Madalina,  nu a putut trai prea mult fara sotul ei, cel langa care a trait cei mai frumosi ani ai vietii si caruia i-a daruit 7 copii minunati. Cata durere  poate fi adunata in inima unui muritor?? Va spun eu: foarte multa!!Asta a trait sotul meu..

Darul cel mai de pret pe care il am de la soacra mea este o carte de cantari..veche, cu pagini rupte..dar cu cantari deosebite, cantari care imi fac inima sa vibreze, cantari care aduc cerul aproape de mine si in casa mea. Am descoperit din greseala aceasta carte, in podul casei unde sotul meu a copilarit si unde noi locuim acum, dar a devenit o carte pe care o pretuiesc mult. Am gasit in ea acele cantari vechi care apropie de Dumnezeu chiar si cel mai ratacit suflet, cantari care astazi nu se mai canta, sau poate prea putin. „Te-ntoarce iarasi ca pe vremuri”, „Vreau langa Dumnezeu, sa fiu mereu”, „Te du mereu mai sus” (cantarea mea preferata)..si altele. Acestea sunt cantarile care inalta sufletul sus, la Dumnezeu…si nu cele noi care doar te binedispun.Cand sunt cazuta, din diferite motive, iau aceasta carte veche de cantari si cant. Simt imediat cum pacea si mangaierea lui Dumnezeu coboara peste mine si ma desprind usor, usor de lume si problemele ei. Tu ce faci cand esti cazuta??

Aceasta melodie este foarte draga inimii mele!! Sa dea Dumnezeu sa-i intelegem versurile si sa le traim cu adevarat in vietile noastre atat de efemere!!

 

 

Astazi suntem impreuna-mame!!

O poezie scrisa de Ruth Bell Graham mi-a atras astazi atentia, in timp ce reciteam capitole din cartea „Anotimpurile Inimii”. O redau mai jos:

„Parca doar ieri stateai nou-nascuta in bratele mele.Ai adus in vietile noastre soare si zambet, inviorare, joaca si cantec.Incapatanata, inimoasa, vesela, incredibil de tandra, simpla in credinta, privire limpede, timida, dornica de viata- ne-ai parasit , lasandu-ne multe amintiri-micuta mireasa.Si acum, te aud rostind cuvinte care-ti depasesc varsta. Te privesc jucandu-te cu micul tau fiu, tu, cea mai tandra dintre mame. Anii trec in zbor-astazi suntem impreuna, mame!!”

Asa este!!Astazi suntem mame-avem comori de care trebuie sa ne ingrijim constant. „Copiii sunt griji sigure si bucurii nesigure”, spunea tot Ruth si zambesc la afirmatia ei pentru ca ii dau dreptate. Sa fii parinte este un lucru extraordinar dar foarte dificil, in acelasi timp. Copiii iti rapesc tot timpul, te sleiesc de puteri uneori si te lasa parda descurajarii. Te intrebi: oare cand vor creste mari? Oare cand vor intra lucrurile intr-o linie dreapta si va fi mai usor?O prietena draga, Lidia, care e la randul ei mama, mi-a spus ca odata cu cresterea copiilor lucrurile devin mai complicate, mai neclare, mai dificile. Si eu care credeam ca va fi invers!!Astazi e greu…dar nu extrem de greu. Odata cu cresterea copiilor, cresc si problemele. Astazi ai parte de cea mai binecuvantata zi dintre toate!! Astazi ei sunt mici, astfel ca si problemele sunt mici. Maine, lucrurile se vor complica. Multumeste-I astazi lui Dumnezeu pentru darul de a fi mama si bucura-te de copiii tai in mod deosebit!! Fa-o astazi!!Nu stii ce poate aduce ziua de maine: o noua gripa pentru bebelusul tau, o noua cazatura soldata cu o lovitura la cap, un umar dislocat ( asa cum am avut eu parte in urma cu cateva saptamani cand m-am dus cu David la urgenta), o cana de ceai fierbinte trasa de cel mic peste el…si lista accidentelor poate continua la infinit. Daca nu ar fi Dumnezeu de partea noastra, am putea cadea prada atat de usor acestor accidente..si cateodata chiar cadem. Dumnezeu stie de ce ingaduie astfel. Dar astazi, lucrurile stau altfel: totul este bine, copiii iti sunt sanatosi si rad, asa ca bucura-te de ei in mod deosebit. Nu stii ce poate aduce ziua de maine. Ma rog ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie peste ea!!

Copiii mei, privilegiile mele..

Copiii sunt cele mei nevinovate fiinte din lumea intreaga. Ce vina au ei??Ii poti invinui de ceva anume? Daca s-au nascut este pentru ca Dumnezeu a hotarat asta iar daca traiesc, este de asemenea, harul lui Dumnezeu!! Da. Uneori pot fi foarte stresanti…tocmai prin faptul ca nu vor sa asculte, ca nu inteleg ce le explici, ca nu pot intelege. Sunt prea mici…asteapta sa creasca si atunci vei avea voie sa lasi sa creasca si asteptarile tale cu privire la ei. Dar deocamdata, nu!!

Copiii sunt adevarate privilegii!! Ei ma fac sa rad asa cum nimenea nu o poate face!!Cu ei descoper o lume extraordinara care se poate deschide doar printr-un zambet..adresat lor. Putin timp petrecut in compania lor, povestind sau jucandu-ne si deja lumea mi se pare mult mai frumoasa. Mai pura!! Mai vrednica de trait!!Viata mi se pare mai frumoasa!!

Ai copii?!! Bucura-te de ei caci ei sunt privilegiile tale dragi!!Nu uita: Sa fii mama este cea mai onorabila „slujba” din lume!!

P.S. In  poza de mai sus e Marcu, la doar cateva luni!!

Nu exista nici o demnitate in moarte..

Mama tatalui meu si bunica mea, Mafta Duciuc, a trecut pe data de 10 iunie la cele vesnice. A murit la varsta de 82 de ani. S-a numarat, conform Bibliei, printre „cei mai tari”!!!A avut o moarte usoara si a lasat in urma 2 fii, 16 nepoti si 8 stranepoti.A trait o viata lunga, plina de truda…iar la sfarsit, nu a luat nimic cu ea. La ce i-a folosit atata truda, durere, zbucium??Mainile ei erau atat de muncite de munca campului incat devenisera deformate. Pentru ce??Pentru cine atata truda?Si ea a fost asemeni noua candva: tanara, cu copii mici de ingrijit, cu o casa de intretinut,  cu un sot care s-o iubeasca si cu prieteni care s-o indrageasca. Astazi nu mai e nimic din toate astea!! Au mai ramas doar multe amintiri si multa durere. Zilele vietii ei s-au scurs una dupa alta..pana au ajuns la un capat. Asa se va intampla si cu mine intr-o zi. Zilele vietii mele se vor scurge, pana vor ajunge intr-un final, la un capat. Oare cat mai este pana la acel capat???Astazi, am in dar o noua zi!! Oare ma bucur cu adevarat de ea?? Ea e tot ce am deocamdata!! Aceasta zi formeaza viata mea. Eu traiesc acum si aici, nu maine si acolo.

Din cauza caniculei, trupul neinsufletit al bunicii mele a inceput sa miroase greu, astfel ca sicriul  a fost  sigilat si nu a mai fost deloc desfacut. Nu am mai putut-o vedea. Doar in prima seara i-am putut vedea chipul adormit. Asta e ceea ce devenim? O adunatura de carne care miroase greu?? Cu adevarat, nu exista nici o demnitate in moarte!!Cu adevarat, trupul acesta nu are nici o valoare. E doar un pumn de tarana care este pus la loc in tarana. Valoarea noastra este in Hristos!! Asigura-te ca esti al lui Hristos!!

La Multi Ani, Marcu!!

La Multi Ani, Marcu, intaiul meu nascut!! O bucurie deosebita imi aduce acest copil!!!Astazi, 8 iunie, implineste doar 3 ani dar parca e mult mai matur si destept decat ar trebui sa fie la varsta lui. De multe ori , el este cel care imi aduce zambetul pe buze prin simplul lui zambet la care nu poti sa-i rezisti. E atat de scump!!Daca ma vede plangand, vine la mine si imi da pupic pe fata si imi spune:”Nu mai plange mami”!!si chiar nu imi mai vine sa plang. De foarte multe ori, imi aduce flori!!!Vine asa entuziasmat la mine tinand in mana o floare rupta din gradina si mi-o daruieste cu zambetul pe buze!!!Nu pot sa nu-i zambesc si sa nu ma minunez de frumusetea florii !!Ii face placere sa il laud!!

Cu groaza imi aduc aminte de ziua cand l-am pierdut, pe cand avea doar 1 anisor. Am intrat in casa sa duc cosul cu rufe iar pe el l-am lasat pe terasa unde se juca cu o masinuta iar usa am lasat-0 deschisa. M-am intors imediat dar Marcu parca intrase in pamant!!O panica groaznica m-a cuprins!!!Am inceput sa-l strig dar nu primeam nici cel mai mic gangurit drept raspuns. Stiam ca nu trebuie sa ma tem, ca Dumnezeu l-a pazit, ca El il are in grija Lui mult mai mult decat il am eu, Dar tot ma temeam. Dupa 10 minute care mi s-au parut de-a dreptul groaznice, dupa ce am cautat peste tot si dupa ce am alertat toata familia, l-am gasit!!!Era dupa casa si venea spre mine in mers catelus si zambind!!!Bucuria si usurarea care m-au cuprins atunci sunt de nedescris!!!Mare Dumnezeu avem!!!Multumesc Doamne, pentru cele 2 comori pe care mi le-ai incredintat: Marcu si David!!

Chiar daca smochinul nu va inflori…

„Chiar daca smochinul nu va inflori,vita nu va da nici un rod, rodul maslinului va lipsi si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule si nu vor mai fi boi in grajduri…eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!! ( Habacuc 3:17-19).

Cat de nemaipomenita este aceasta declaratie de credinta pe care Habacuc o face!!El este gata sa declare sus si tare ca, chiar daca Dumnezeu ii va lua totul, el tot va face din El culmea bucuriei lui. Chair daca ar fi sa treaca prin Valea Umbrei Mortii, el tot se va bucura!!Oare cum e posibil ca un om, un simplu om la fel ca fiecare dintre noi, sa poata face o astfel de afirmatie?? Va marturisesc ca eu nu sunt gata sa o fac. Cum poate el spune ca va continua sa se desfateze in Domnul, chiar daca il va lovi o mare incercare sau nenorocire?? Cum as putea eu in astfel de momente sa ma bucur in Domnul??

Si totusi, se poate!!!A te bucura  in Domnul in momente de criza, boala, moartea unui membru din familie inseamna de fapt a avea inima linistita, increzatoare in Cel ce este in controlul vietii tale si stie ce face!!”Asteapta in tacere ajutorul Domnului”…cred ca exact la asta se referea psalmistul David atunci cand a scris aceste ganduri. Nu te agita, ingrijora, mahni,  intrista peste masura ca nu are nici un rost. Ba mai mult, iti vei ingreuna povara si Dumnezeu nu a intentionat deloc asta. El are doar in plan sa te faca tot mai mult asemenea Lui si merita sa rabzi, in tacere..rasplata va fi pe masura „tacerii” tale!!Sa ai incredere in Dumnezeul mantuirii tale, Cel care te iubeste neconditionat, cu o dragoste imensa si care nu va ingadui niciodata sa vina peste tine o incercare doar de dragul de a te vedea suferind, este un lucru mare dar este exact ceea ce Dumnezeu asteapta de la noi iar pana nu vom face asta, vom continua sa trecem prin diferite „cuptoare ale curatarii aurului”. De noi depinde!!

Trebuie sa avem mereu ochii atintiti la Dumnezeu si la lucrurile nepieritoare care ne asteapta in cer si care sunt mai mult decat minunate!! Focalizarea noastra, in viata pe care o traim pe acest pamant,  nu trebuie sa fie pe ceea ce ne lipseste, pe ceea ce ne doare, doboara sau intristeaza pentru o vreme, scurta de cele mai multe ori chiar daca noua ni se pare atat de lunga,  ci pe Dumnezeu care lucreaza in vietile noastre dupa placul voii Sale, o voie desavarsita la care nu este nimic de adaugat nici de scazut!!”Am ajuns la cunostinta ca tot ce face Dumnezeu este desavarsit”…spunea marele intelept Solomon si e bine sa luam aminte la invataturile lui pline de calauzire divina!!Atunci cand pierd focalizarea pe lucrurile de sus si ma concentrez asupra lucrurilor firesti ale acestei lumi, devin nemultumitoare, mahnita, invidioasa etc. Dar cand in inima mea este prezent Dumnezeu si fac din El culmea bucuriei mele, atunci ma pot ridica deasupra tuturor problemelor vietii, avand incredintarea ca toate lucrurile sunt in controlul Lui!!Rugaciunea mea de astazi ar suna cam asa:

„Chiar daca copiii mei vor continua sa se imbolnaveasca si  noptile vor fi tot atat de chinuite, chiar daca peretii vor fi murdari din cauza manutelor copiilor si voi curata casa peste puterile mele cateodata, chiar daca David va continua sa ma trezeasca de cel 10 ori pe noapte si nu voi gasi odihna aproape deloc, chiar daca Marcu va face sotii in fiecare zi, chiar daca facturile vor fi la fel de mari iar viata in tara noastra la fel de grea, chiar daca nu voi mai lucra si voi sta doar acasa ingrijind copiii, singura, in fiecare zi…eu tot ma voi bucura in Domnul!!

Nota: Doamne, ajuta-ma sa rostesc cu adevarat aceasta rugaciune!!

Esti o mama fericita??

Sunt momente cand eu nu sunt o mama fericita. Mi-e greu sa spun asta, dar asa stau lucrurile. Descrierea care mi s-ar potrivi mai degraba ar fi nefericita, extenuata, stresata, neingaduitoare cu copiii si mofturile lor, descurajata si chiar mahnita. Oare de ce nu pot fi mereu fericita, rabdatoare, buna, calma, increzatoare in viitor s.a.m.d.? De ce uneori, in loc sa ma concentrez pe lucrurile pozitive din viata mea, ma axez pe cele negative? Da!!E intr-adevar foarte greu cu copiii, dar in acelasi timp, foarte frumos!! Sa fii mama este cea mai onorabila „slujba” din lume!! iti ocupa tot timpul si te sleieste de puteri, dar iti ofera si cele mai deosebite momente!! Gigi Graham Tchividjian se intreba in cartea „Anotimpurile Inimii” : „Ce este mai important: urmele de noroi sau piciorusele care le-au lasat? „Eu aleg piciorusele!!! Trebuie sa admitem ca uneori, pentru mame, casa aranjata si parchetul lustruit au devenit prea importante.  Am ales asadar sa ma bucur mai mult de clipele minunate petrecute cu copiii si sa mai las deoparte curatenia.  „Mai lasa si lucrurile nefacute!!”, mi-a spus intr-o zi o femeie cu experienta vietii si cred ca i-am urmat sfatul. Si da!! Ma simt mai fericita chiar daca lucrurile nu sunt toate in perfecta ordine.

Dumnezeu ne spune :”Adevarat va spun ca, oridecareori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti micuti…Mie mi le-ati facut!!”…si cred ca se refera si la noi, mamele. Noi slujim atat de mult in familiile noastre incat ades cadem extenuate seara pentru ca a doua zi sa o luam de la capat si parca ni se pare totul fara sens. Dar Dumnezeu ne spune ca atunci cand slujim in familiile noastre, slujim de fapt lui Dumnezeu!!Ce mare incurajare sa stim ca atunci cand facem toate aceste lucruri neinsemnate cum ar fi spalatul vaselor, pregatirea cinei sau lustruirea parchetului, Il slujim de fapt pe Dumnezeu care ne rasplateste cu atat de multe binecuvantari!!

Imi planific sa ma bucur de copiii mei si sa reduc nivelul asteptarilor mele.  Vreau sa ofer copiilor mei cat mai multe amintiri placute!!

De unde atata nemultumire??

Am ajuns la concluzia ca toata lumea se plange  de cate ceva si nu inteleg de ce, ba mai mult, mi se pare o mare prostie. Nu, sa nu credeti ca eu sunt mai breaza daca fac aceste afirmatii dure. Din pacate nu. Si eu ma plang.  Inca ma lupt cu acest obicei gresit, cu acest pacat mai exact. Si ma intreb ingrozita. De unde atata nemultumire in inimile noastre schimbate prin puterea Duhului lui Dumnezeu, in inimile noastre in care troneaza Dumnezeu ??Asa ar trebui sa arate un crestin: nemulumit de ceea ce a primit??Linda Dillow scrie in cartea „Linisteste-mi inima ingrijorata” ca, din 40 de femei casatorite, doar 3 sunt fericite cu acest statut. Cum e posibil asa ceva? De ce asteptarile noastre de la viata sunt mult mai mari decat ceea ce Dumnezeu a hotarat pentru noi? El spune ca daca avem un acoperis deasupra capului, cu ce ne imbraca si ce manca, ne va fi de-ajuns. Din pacate, tot mai multi crestini refuza sa puna in practica acest verset din Biblie. Vrem prea mult!!Vrem totul!!In loc sa traim dupa standarde sfinte, traim dupa cele lumesti.

Spunea un filosof ca mariajul este asemeni unei cetati asediate. Cei care sunt inauntru vor sa  iasa afara, iar cei care sunt afara vor sa intre inauntru. Ii dau dreptate!! Din pacate, femeile casatorite se plang mereu ca nu mai au timp liber deloc, ca toata ziua trebuie sa stea cu copiii, ca s-au saturat sa stranga toata ziua jucarii doar ca sa vada ca peste cateva minute se face iar mizerie, ca sotii nu le ajuta indeajuns, ca nu le inteleg sau ca nu le iubesc chiar…iar cele necasatorite se plang ca s-au saturat de singuratate, ca nu mai stiu ce sa faca cu timpul liber, ca vor si ele o familie, copii, casa s.a.m.d. Ce ironie!!Oare cand o sa invatam sa fim multumite cu statutul pe care il avem si sa luam fiecare zi, cu toate greutatile pe care le presupune, ca pe un dar de la Dumnezeu, ca pe o noua oportunitate de a-L sluji pe El, de a-L cunoaste mai bine?? Trebuie sa incetam in a mai astepta…sa creasca copiii si sa fie mai curat si mai liniste in casa, sa termine ei scoala, sa se casatoreasca, sa mearga fiecare la casa lui. Ne vom trezi la sfarsit ca viata a trecut, iar noi niciodata nu ne-am bucurat de ea si de frumusetea fiecarei etape din ea. Nu ne lasa Doamne, sa fim asemeni acelui caine despre care Gigi Graham Tchividjan vorbeste in cartea „Anotimpurile Inimii” care in loc sa-si dea jos cu piciorul scaietele de pe blanita lui, statea si latra incontinuu la el. Semanam cu acest caine de fiecare data cand in loc sa infruntam „scaietele” din viata noastra, ne plangem incontinuu de el.

Multumiti-va cu ce aveti!!Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi!!

De ce ne dorim mai mult?

Priviti-l pe fiul meu Marcu ce ridicol arata imbracat in chilotei si maiou si purtand o pereche de saboti de-ai mei!!Da, are cateodata placerea de a se incalta cu pantofii mei sau ai lui Mitica, in orice caz, cu papuci mult mai mari decat marimea lui naturala. Cand l-am vazut in curtea casei, nu am rezistat tentatiei si am fugit imediat in casa ca sa iau aparatul de fotografiat si sa imortalizez momentul cu pricina. Sincer sa va spun, m-a amuzat copios…dar in acelasi timp, m-a provocat sa-mi pun urmatoarea intrebare. De ce ne dorim mai mult decat avem? De ce suntem tentati mereu sa avem  „un numar mai mare”? Poate ca ne lipsesc unele lucruri de care avem nevoie si suntem tentati sa ni le dorim dar Dumnezeu ne cere sa ne multumim cu ceea ce avem, sa invatam sa traim „in avutie si in lipsa”, asa cum spunea apostolul Pavel. Da, si eu mi-as dori dori o bucatarie( cea pe care o am acum e  incompleta si provizorie), o terasa mobilata cu tot ce este necesar ca sa pot servi acolo cafeaua dimineata si o curte pavata. Bun!! Si dupa ce o sa am toate astea, ce urmeaza?? Cu siguranta va veni ziua cand ma voi bucura de toate astea…si apoi??Oare ce imi voi mai dori atunci? Caci stiu, simt, ca atunci vor fi alte off’uri in inima mea. Cred ca niciodata nu voi inceta sa-mi doresc cate ceva asa ca cel mai bine ar fi as renunt la a-mi mai dori ceva. Spunea cineva ca oamenii, cu cat au mai mult, cu atat isi doresc mai mult. Cata dreptate are!!Doamne, nu ma lasa sa fac parte din categoria acestor oameni!!Iti multumesc pentru curtea nepavata in care copiii se pot juca atat de frumos, iti multumesc pentru bucataria improvizata dar in care am toate utilitatile necesare( si cati oameni din lumea intreaga nu traiesc in conditii atat de austere??) si unde pot gati pentru cei dragi, iti multumesc pentru aerul pe care il respir in fiecare dimineata si pentru clipa de placere pe care o am savurand o cafea stand pe un scaun oarecare, privind copiii cum se joaca, si nu pe o terasa amenajata!!!Doamne, tot ceea ce mi-ai daruit Tu este minunat!!Este exact ceea ce aveam nevoie  ca sa pot trai fericita pe acest pamant!!Este exact masura care mi se potriveste cel mai bine!!Nu vreau un numar mai mare si iti multumesc ca in intelepciunea si dragostea Ta, nu mi-ai dat un numar mai mic!!!Ce mare har!!!