Uneori Dumnezeu ne taie creanga de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura!!!

Un imparat a primit in dar de la supusii sai doi soimi. Unul a fost antrenat, insa despre celalalt soim i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
– Cum ai facut? si-a intrebat supusul
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai creanga de sub picioare.
 
 
Uneori Dumnezeu ne taie creanga de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura!!!

Oare voi descoperi cine sunt contemplându-mă în fiecare zi într- o oglindă? – Lidia Zeller

Conferinta Nationala a Femeilor de la Mamaia s-a incheiat. M-am intors la cei dragi avand in inima 2 sentimente contradictorii: pe de o parte regretam faptul ca aceasta minunata conferinta se termina  iar pe de alta parte, abia asteptam sa fiu langa cei dragi! Prin urmare, am hotarat ca, daca Dumnezeu na fi cu noi si ne va da izbanda, la conferinta de la anul urmator sa mergem cu intreaga familie!!

Una din invitatele speciale ale conferintei a fost Lidia Zeller. Un interviu pe care mi l-a acordat penteru AlfaOmegaTV va fi difuzat curand pe post. Pana atunci, iata cateva din gandurile prezentate de ea la conferinta.

Lidia Zeller locuieşte în Elveţia de 33 de ani. Este de origine română, născută la Sibiu, este căsătorită şi este mamă a 2 fete adulte şi bunică. Lidia este psihoterapeut, cu specializare în victimologie şi sexologie, coach, mediatoare familială şi didacticiană. Este autoare a numeroase articole de specializare şi a unei cărţi autobigrafice “ Memoire de refugee” – publicată în toate ţările francofone. Lidia este directoarea unui centru de ajutor relaţional, lucrează pentru poliţia elveţiană, face parte din asociaţia consilierilor creştini din Elveţia, predă cursuri şi este conferenţiar.

Cine sunt eu? Care este sensul vieţii mele?

“… ţi- am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” ( Deuteronom 30: 19)

Cine sunt eu? De unde vin şi încotro mă îndrept?

Oare voi descoperi cine sunt contemplându- mă în fiecare zi într- o oglindă?

Numărul de centimetrii pe care- i măsor, sau al kilogramelor pe care le port, hainele cu care mă îmbrac, meseria pe care o am, casa în care locuiesc, maşina pe care o conduc, numărul prietenilor cu care mă distrez, vor spune adevărul ceva despre cine sunt cu adevărat?

O să am răspuns la aceste întrebări numai când mă voi găsi în faţa dificultăţilor, a lipsurilor în tot felul, a bolii, a pierderii unei persoane dragi, a accidentelor de parcurs, în faţa umilinţelor îndurate, sau când voi fi trădat de cel pe care îl iubesc, când am pierdut dragostea sau prietenia. Când am să cad şi am să mă ridic, când am să continui sau am să abandonez, atunci voi descoperi cine sunt!

toată viaţa încercăm să ne regăsim pe noi înşine, a ne cunoaşte, a ne accepta, a ne aprecia, a avea încredere în noi înşine, deseori dezamăgite de corpul nostru, influenţate de societatea narcisistă, în care evoluăm şi care ne impune dictatul frumuseţii şi a tinereţii.

La lumina Bibliei vom vedea cum Avram şi Sara, Iacov, Moise, David, Naomi, Estera, Daniel, şi- au descoperit adevărata identitate!

Care este rolul meu de femeie, soţie, mamă, soră, prietenă, vecină, colegă?

Care este rolul meu, misiunea şi sensul vieţii mele atât în familie, cât şi în societate?

Nu suntem chemate a ceda circumstanţelor, a ne zbate în datorii şi sărăcie, acceptând bolile şi eşecurile! Nu suntem create ca să fim strivite de păcat, dependenţă, având frică de ceea ce se întâmplă mâine! Suntem încurajate să dezlegăm binecuvântarea peste familiile noastre, copiii noştrii, bisericile noastre, oraşele, regiunile şi ţara noastră.

Misiunea noastră este aceea să ne luptăm lupta cea bună , să fim solidare cu cei care suferă!

Avem de partea noastră Cuvântul prin care ni s- a promis că: “ Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” ( Matei 16: 19)

Sursa: cine-sunt-eu-si-scopul-vietii-mele-sesiunea-i

Eu nu sunt asa cum vreau sa fiu, de multe ori in viata mea…

Ma intristeaza mult faptul ca nu sunt asa cum vreau sa fiu, de multe ori in viata mea… Stiu cum ar trebui sa fiu, stiu cum ar vrea Dumnezeu sa fiu, atat de bine…si totusi…ma confrunt cu o mare dilema: Eu nu sunt asa cum vreau sa fiu, de multe ori in viata mea…Gresesc adesea fata de cei dragi, fata de familie, fata de colegi, fata de cei apropiati…

Dar cred intr-o mana din Cer ce ma va ridica….Da!! Lupt in fiecare zi sa pun la pamant firea pacatoasa care se lupta cu duhul meu, dorind sa-l rapuna!!Niciodata insa, nu voi inceta sa lupt! Niciodata nu voi pune armele jos! Niciodata nu voi renunta la lupta aceasta la care sunt supusa ca om muritor pe acest pamant, om care doreste cu pasiune sa-L slujeasca pe Dumnezeu!

Las deoparte mahnirea care mi-a cuprins inima din cauza acestei realitati crude… realitatea ca nu sunt asa cum vreau sa fiu, de multe ori in viata mea… si ma incredintez in puterea si bratul Domnului! Mai bine zis, ma agat de El!!! Ma agat de El cu toata puterea si nu-mi pierd speranta!!! Doar El ma poate scapa de acest trup de moarte…

Piesa de mai jos este interpretata de Simina si Teofil Palincas: Eu nu sunt asa cum vreau sa fiu, de multe ori in viata mea…

Dumnezeu va gasi o cale pentru mine!!

God will make a way!(Dumnezeu va gasi o cale pentru mine!)Imi canta inima aceste versuri de dimineata pentru ca stiu ca Dumnezeu va gasi o cale pentru mine si-mi va darui banii de care am nevoie pentru a publica cartea dar si pentru a plati cadoul surpriza pregatit pentru fiecare femeie in parte care va cumpara cartea:)))

„Pentru numele lui Dumnezeu, mamă!!”

Care sunt interesele tale? Ce scopuri ai în viaţă? Ai grijă ca nu cumva scopurile tale să fie în contradicţie cu scopurile lui Dumnezeu.

Pentru numele lui Dumnezeu noi avem datoria sfântă de a schimba lumea în care trăim iar în numele Lui putem face lucruri la care nu ne-am fi gândit niciodată. Patrick Jenkins ne împărtăşeşte unul din momentele petrecute pe câmpul de misiune în care doar ideea că face aceasta pentru numele lui Dumnezeu părea să mai aibă logică şi sens. Nimic altceva nu mai avea sens. Împreună cu familia lui, acesta s-a mutat în America de Sud pentru a predica acolo Evanghelia. Dar unde urmau să locuiască? În junglă, bineînţeles! Se expuneau astfel unor pericole mari precum şerpi, gândaci uriaşi şi multe altele.

În timp ce ne beam ceaiul, un gândac mare şi negru a zburat în cameră cu un bâzâit puternic. Când s-a îndreptat spre noi, soţia mea a scos un ţipăt. Uimită mai mult de ţipăt decât de gândac, fiica noastră cea mică a strigat:

„ Pentru numele lui Dumnezeu, mamă!”

După o clipă de tăcere, soţia mea a spus:„ Acesta e singurul motiv pentru care mă aflu aici”.

Atunci când nimic altceva nu pare să aibă logică cu privire la lucrarea pe care o faci în câmpul misionar, fie el aproape de casa ta sau departe, la o distanţă de mii de kilometri, adu-ţi aminte că faci aceasta pentru numele lui Dumnezeu. Aceasta e tot ce contează. Nu confortul tău, averea ta, fericirea ta, casa ta sau felul în care eşti privită de cei din jur. Atunci când nimeni, nici măcar tu nu înţelegi de ce te-ai implicat în această lucrare care pare atât de complicată ,dificilă şi chiar imposibil de realizat, aminteşte-ţi că o faci pentru şi de dragul lui Isus. Totul va începe atunci să aibă sens!

Din fericire sau din nefericire…avem un Dumnezeu drept!!

Zilele trecute am simtit acest adevar pe propria piele si m-am cutremurat: Din fericire sau din nefericire…avem un Dumnezeu drept!!Am simtit ca am un Dumnezeu drept, dar…acest lucru parca nu m-a bucurat, ci din contra..m-a cutremurat si intristat peste masura! De ce? Cum e posibil sa fac astfel de afirmatii?Bineinteles ca e bine ca avem un Dumnezeu drept!Si totusi…sunt momente in viata cand iti doresti parca ca El sa nu mai fie la fel de drept…Cand ne confruntam cu astfel de situatii? Ai trecut si tu prin astfel de situatii? Da!!Citeste in continuare si pune-ti inima sub analiza divina.

Sunt momente in viata cand simtim din plin durerea provocata de dispretul, indiferenta, critica, defaimarea sau ura celor din jur. In astfel de momente, inimile noastre sufera in mod deosebit…si e trist!!Dumnezeu insa promite in cartea Psalmi ca „El este alaturi de cel cu inima zdrobita” si ii va da mangaierea, pacea si chiar bucuria. Ce minunat Dumnezeu avem!!El este cu noi in cele mai grele momente ale vietii…El ne poarta chiar pe brate in astfel de momente!!

De asemenea, Dumnezeu promite sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui…astfel ca, cel care te-a lovit, inevitabil, va fi si El lovit…insa nu de tine..ci de insasi mana tare si dreapta a lui Dumnezeu!Iata…din fericire sau din nefericire…avem un Dumnezeu drept!!Parca te bucuri, nu-i asa, atunci cand vezi ca Dumnezeu Insusi iti ia apararea si il pedespseste pe cel care te-a lovit, jignit, suparat…dar ce te faci cand dalta si ciocanul lui Dumnezeu, cele de care suntem tentati sa fugim pentru ca provoaca durere, sunt puse pe tine? Ce te faci cand tu esti cel care a lovit pe un copil de-al lui Dumnezeu iar acum iti primesti pedeapsa?? Esti gata sa platesti pretul??

Parca prea usor ajungem sa barfim, sa criticam, sa lovim pe aproapele nostru, nu-i asa? Ei sunt cu totii copiii Domnului!Cum iti permiti tu sa jignesti sau sa defaimezi pe un copil de-al Lui!!Nu te temi de Dumnezeu?!!Nu te temi de judecata Lui?Toate faptele noastre au consecinte, dar nu ma refer aici doar la cele vesnice ci si la cele pe care le vom suporta aici pe pamant. Insusi imparatul David, omul dupa inima lui Dumnezeu, a suportat din plin consecintele pacatului sau… aici pe pamant. El a pacatuit pentru a dorit si a luat sotia altui barbat…Care a fost pedeapsa data de Dumnezeu? I-a murit copilul care i l-a nascut ulterior aceasta femeie, Batseba…Va dati seama ce consecinta grava a supoprtat David, chiar daca a fost iertat de Dumnezeu? ?

Nu te juca cu Dumnezeu…nu te juca cu vorbele, cu gluma spusa pe seama altora, cu judecata si critica indreptata inspre altii.Cine te crezi tu de judeci pe altii? Cu ce esti mai superioara? Nu te juca cu focul caci, mai devreme sau mai tarziu, te vei arde. Cu siguranta!!Iubeste-ti aproapele…iubeste-i inima ca pe propria ta inima..protejeaza-i-o, fii bland cu ea, gentil, mustr-o cu multa dragoste…iar Dumnezeu va face la fel cu tine!!Caci…avem un Dumnezeu drept!!Din fericire sau din nefericire…Tu alegi cum e pentru tine…

Am simtit dalta si ciocanul lui Dumnezeu puse pe mine zilele trecute…am gresit fata de aproapele meu si am suportat consecintele…a fost foarte dureros…asta e:Avem un Dumnezeu drept!Slava Lui!

P.S.Ai mare grija ce vorbesti despre cei din jurul tau!!!Nu-ti permite niciodata sa dispretuiesti!!Oricand, Dumnezeu te poate pune pe tine sa treci exact prin situatia aceea. Ce vei face atunci??Toata lumea vorbeste zilele astea despre ceea ce i s-a intamplat lui Serban Huidu spunand ca a meritat-o. Cine sunt eu insa sa judec? Daca e asa doar Dumnezeu o stie!!Eu am datoria sa-mi iubesc aproapele…atat si nimic mai mult…

Cand da Dumnezeu, raman si spatii goale…

Venirea pe lume si implicit in familia noastra a Elisei a adus multa bucurie dar a creat si o tiny little problem: nu aveam loc in dulap unde  sa-i pun hainutele:( In dulapul cu doar 3 usi pe care il aveam in dormitor nu incapeau decat hainele mele si ale baietilor  si acelea doar  de sezon, bineinteles…asa ca printesa Elisa nu avea unde-si etala rochitele roz de matase sau pantofiorii negri de lac care imi placeau atat de mult! M-am aflat astfel in fata unei probleme pe care, desi pentru unele mame pare lipsita de importanta si continut, am adus-o inaintea lui Dumnezeu stiind ca atunci cand El raspunde unei cereri o face intr-un mod minunat si peste asteptari! Mi-a dovedit acest lucru de atatea ori asa ca am preferat sa-I spun Lui mica mea problema si nu sa incerc prin posibilitati omenesti rezolvarea ei.

Dupa aproape 2 saptamani in care hainutele Elisei au stat depozitate fie pe rafturile bibliotecii din birou fie prin pungutele de cadou in care le primea…a venit si vremea in care Dumnezeu a ales, din nou, sa ma surprinda. Sotul meu a cumparat in acea zi un dulap care se potrivea perfect dorintelor mele :era foarte spatios, avea 5 usi si se potrivea perfect cu culoarea vanilie a parchetului din dormitor si, pe deasupra, fusese cumparat si  cu 40% reducere:) Am inceput asadar, bucuroasa, asezarea tuturor hainutelor fetitei in spatiile mici, pregatite parca special pentru ea si ale mele si am tot pus…si am tot pus…si tot a mai ramas loc liber. Cand iti da Dumnezeu, iti raman si spatii goale!!!Cand iti da Dumnezeu, atunci binecuvantarea se revarsa peste tine!!Dupa o perioada, scurta de altfel, in care m-am chinuit cu spatiu insuficient pentru depozitarea hainelor…acum am spatiu in plus!!Eu zic ca acesta este harul lui Dumnezeu!!

P.S. Te confrunti cu o anumita problema la care nu gasesti rezolvare de ceva vreme? Adu-o inaintea lui Dumnezeu si ai incredere in raspunsul Lui pentru tine: va fi unul minunat!!Intotdeauna, raspunsul Lui la problemele omenirii a fost unul mult mai minunat si…perfect!