Departe de lumea dezlantuita..

Nu fac referire la cunoscutul roman „Departe de lumea dezlantuita” scris de Thomas Hardy ci mai degraba la dorinta mea si a fiecarui muritor de avea cateodata un moment de liniste si pace departe fiind de acesta lume dezlantuita si impinsa inspre pacat. Imi doresc sa fug cateodata de oameni si pacatele lor, de parlamentarii si conducatorii tarii noastre care decid legi parca doar impotriva noastra, de toate crimele, accidentele, ura, moartea, catastrofele naturale care exista la tot pasul. Oare cum poate Dumnezeu privi atata pacat, m-am intrebat ades. In aceasta secunda, de exemplu, un numar mare de oameni mor :fie sunt ucisi de altii, fie sunt torturati, fie sunt implicati intr-un accident. In fiecare secunda cineva moare. In aceasta secunda o persoana este torturata in mod barbar si apoi ucisa. Cum poate Dumnezeu privi aceasta suferinta?? Ceea ce se intampla in lumea aceasta este groaznic, peste puterile mele de intelegere. De aceea imi doresc cateodata un loc retras, izolat, plin de liniste in care sa ma pot bucura doar de natura superba creata de Dumnezeu si sa stau in partasie cu El. Tu nu-ti doresti un astfel de loc??

Cred ca l-am gasit!!!In aceste poze se poate vedea casa perfecta din acest punct de vedere!!! E casa cea ma izolata din lume!!Aceasta frumoasa casa se afla in Norvegia si este complet izolata de continent. Nimic neobisnuit pana acum, nu e ca si cum nu ar fi construit nimeni case pe insule inainte, dar aceasta practic se intinde pe toata suprafata petecului de pamant. Aici ai parte de toata libertatea din lume! !Mi-ar placea sa am la dispozitie cheile acestei case macar pentru o saptamana!!!Departe as fi atunci de lumea dezlantuita…si tot ce ar mai conta ar fi doar Eu si Dumnezeu!!!Un vis prea frumos si perfect ca sa poata deveni realitate, nu??Dar, cine stie???Poate Dumnezeu ma va trimite intr-o zi in Norvegia!!:)Cu siguranta voi cauta aceasta casa!!

 

R.I.P. Adi Candreanu!!

Aici se pot urmari serviciile de priveghi&inmormantare.

Nu l-am cunoscut pe acest tanar dar vestea mortii lui, a unui tanar plecat in mod tragic dintre noi, m-a luat prin surprindere si m-a intristat profund. S-a stins la o varsta foarte frageda, 19 ani. Ce este viata??? Cat de scurta sau lunga va fi ea pentru tine sau pentru mine??? NU putem sti.

Familia lui Adi nu s-a gandit nici macar pentru o secunda ca s-ar putea intampla asa ceva. Cu totii facem asta, nu-i asa?? Nu ne gandim deloc ca poate maine, sau chiar azi, unul dintre noi va fi chemat sa paraseasca acest pamant si odata cu el pe cei dragi. Si totusi, lucrul acesta se intampla tot timpul: cei dragi noua parasesc acest pamant unul dupa altul, fie ca ne asteptam fie ca nu. Esti pregatit sa fii chemat acasa? Familia ta este pregatita sa-ti dea drunul sau sunteti in conflicte? Moartea nu este o gluma; ea poate lovi pe oricine, la tot pasul. Esti pregatit s-o intampini, fie in dreptul tau fie in dreptul vreunui membru drag tie?? Care sunt relatiile tale pe acest pamant: constructive sau conflictuale?? Nu lasa in urma inimi ranite.

Dumnezeu sa mangaie familia indurerata!!!Cuvintele raman de prisos…

Dumnezeu a mancat din supa facuta de mine?!!

Citind noi capitole din cartea lui Max Lucado intitulata „Cand Dumnezeu S-a apropiat”, am dat peste 25 de intrebari pe care autorul si-ar dori sa i le puna Mariei, mama lui Isus. Ele suna cam asa: Cum era cand Il priveai rugandu-Se? Te-ai simtit vreodata stanjenita cand Il invatai despre cum a creat El lumea?L-ai certat vreodata? S-a trezit vreodata din somn inspaimantat? Ti-a trecut vreodata prin gand ca Dumnezeul caruia tu te rogi, doarme chiar sub acoperisul tau? Te-ai gandit vreodata „Dumnezeu Insusi mananca din supa facuta de mine”?

Aceasta ultima intrebare mi-a captat atentia in mod deosebit.Te-ai gandit vreodata „Dumnezeu Insusi mananca din supa facuta de mine”?In calitate de gospodina, mi s-a parut un har atat de mare sa gatesti pentru Insusi Dumnezeu!!!Cu cata dragoste si pasiune cred ca gatea Maria, nu-i asa?!!Ce mare Har!!!Sa manance Isus, Dumnezeu din supa gatita de ea!!Meditand la aceste ganduri, un adevar dureros m-a lovit deodata: dar Dumnezeu a mancat din supa facuta de mine chiar zilele trecute!!!Chiar asa s-a intamplat!!Sa va explic inainte de a ma considera o fiinta cu mintile pierdute.

Era sambata, ora 12. Tocmai terminasem de facut o supa de pui si hraneam copiii cand deodata usa de la bucatarie s-a izbit cu putere de perete si Dumnezeu a dat buzna la mine in bucatarie. Care a fost prima mea reactie?? M-am speriat foarte tare auzind usa deschizandu-se si o voce straina bolborosind ceva in barba. Apoi a luat loc la masa. Neinvitat. Asta m-a deranjat si mai tare decat prima miscare , dar am strans din dinti, am zambit si L-am intrebat daca nu ii este foame. A raspuns afirmativ. I-am pus un bol de supa si in timp ce ma chinuaim sa hranesc copiii care nu ma ascultau deloc, incercam sa incropesc si o mica discutie cu Dumnezeu, mai mult din politete decat din dragoste. Apoi mi-a mai cerut un polonic de supa. I-am pus. A mancat pe nerasuflate apoi L-am certat umpic ca a dat buzna la mine in bucatarie si I-am oferit o lectie de bune maniere spunandu-i ca am pretentia sa bata intai la usa si apoi sa astepte sa ii deschid, iar daca nu ii deschid, sa plece. M-a aprobat si a zis ca nu va mai proceda la fel. I-am mai dat ceva la pachet dupa care a plecat. Cu inima usurata, am inchis usa in urma Lui si mi-am vazut mai departe de viata de zi cu zi. Am si uitat incidentul cu pricina, pana am citit acea intrebare: Te-ai gandit vreodata „Dumnezeu Insusi mananca din supa facuta de mine”? Atunci am realizat ca si eu pot spune la fel, fara sa mint. Dumnezeu se infruptase din supa mea. Oare I-a placut? A fost suficient de gustoasa? L-am tratat ca pe un oaspete de seama?

In Biblie gasim scris: „oridecateori ati facut unul din aceste lucruri unuia din acesti micuti ai Mei, Mie Mi le-ati facut” . Cine daduse buzna la mine in bucatarie sambata, de fapt? Tiganca Ileana, o tiganca din Bosanci care umbla prin sate cu cersitul. O tiganca…..si totusi, Dumnezeu!!! Am regretat apoi felul in care m-am comportat cu ea..pentru ca, asa m-am comportat de fapt cu Dumnezeu. Da!!Dumnezau a stat la masa mea, in casa mea, a mancat din supa mea, a stat de vorba cu mine…iar eu ce am facut?? Invatati din greseala facuta de mine!!!

Sa crezi si sa nu vezi..

O veche vorba folosita in popor spunea „sa vezi si sa nu crezi!!”…referindu-se la momentul in care cineva are in fata ochilor un lucru nemaipomenit, un loc sau un fapt care pare o adevarata minune, il vede, dar nu-i vine a crede ca e aievea. Nu despre acest moment vreau eu sa scriu azi ci, mai degarba,  despre o inversare de cuvinte care ar suna cam asa:”sa crezi si sa nu vezi!!” si care este traita in fiecare zi de aproape fiecare crestin in parte. Sa ma explic.

Viata traita pe acest pamant presupune o multitudine de asteptari: asteptam sa devenim tineri atunci cand suntem doar niste copii, asteptam sa ne casatorim atunci cand orele petrecute cu persoana iubita par ca zboara, asteptam sa-i revedem pe cei atat de dragi care au plecat la Domnul, asteptam sa creasca copiii ca sa ne putem intoarce la serviciu etc. Viata insasi este o lunga asteptare..de a ne intalni cu Domnul Isus. Exista insa oameni, aici pe pamant, care asteapta poate de ani de zile ca Dumnezeu sa-si implineasa promisiunea spusa in dreptul lor sau o lucrare si care au obosit, pe buna dreptate. Ce le-as putea spune?? Nu va pierdeti speranta!! Chiar daca interzie, Dumnezeu va lucra. Va proceda asa cum gasim scris in Biblie ca a facut: dupa indelungati ani de suferinta cu privire la un anumit personaj sau popor „Dumnezeu si-a adus aminte”. Nu-i asa ca ai spus de multe ori ca Dumnezeu te-a uitat?? Si eu am spus-o. Ca oameni, suntem ades foarte slabi dar Dumnezeu vrea mai mult de la noi si El ne poate ajuta sa crestem in credinta. El ne poate darui mai multa credinta. Trebuie sa I-o cerem pe genunchi.

Sa crezi si sa nu vezi…aici salasluieste adevarata credinta!!Sa crezi, chiar daca inca nu se intampla nimic in dreptul tau. Sa crezi ca Dumnezeu „isi va aduce aminte de tine intr-o zi”!!Si ce minunata va fi acea zi!!!Cata fericire iti va incununa capul.Nu am cuvine sa-ti descriu aceasta stare de fericire dar te provoc sa o anticipezi si sa te hotarasti, din nou, sa nu-ti mai pierzi credinta. Dumnezeu rasplateste credinta nu necredinta. Crede..si asteapta..iar El va lucra, curand. Merita sa astepti!!

Pe sotul meu l-am asteptat 6 ani de zile, timp in care m-am rugat pentru el desi nu il cunoasteam si am refuzat orice relatie care nu parea ca e adusa de Dumnezeu in viata mea. Astfel am terminat liceul, nu s-a intamplat nimic..am terminat si 4 ani de facultate inconjurata fiind de zeci de fete logodite si super- fericite dar in dreptul meu tot nu s-a intamplat nimic..apoi am plecat din Oradea si m-am angajat la radio si speranta parea ca m-a parasit. Simteam ca Dumnezeu m-a uitat, ca am crezut intr-o naluca, ca Dumnezeu nu pregateste „sot” pentru nici o fata…dar m-am inselat. In acea zi, mi s-a prezentat un nou coleg…care a devenit, in timp, cel mai iubit coleg!!! Astfel lucreaza Dumnezeu!!El intervine atunci cand speranta pare ca s-a naruit. Crede in continuare, roaga-te…iar El va lucra in dreptul tau, oricare ti-ar fi cererea. Nu uita: Dumnezeu rasplateste credinta, nu necredinta. Lupta-te sa ai credinta!!!

Si am fost si servitoare…

Nu as fi folosit acest cuvant, dar asa mi s-a spus: ca sunt o servitoare:)Dumnezeu a ingaduit ca in viata mea sa existe si aceasta etapa. Am servit recent la nunti, am fost acolo pe post de servitoare si nu mi-a fost rusine. Si Isus a servit altora. Si El S-a umilit. Tocmai El, Fiu de Dumnezeu!!!Abia atunci am inteles cat de greu I-a fost. Dupa cum am spus, nu mi-a fost  rusine ..insa mi-a fost rusine de reactia oamenilor din jur. Cel mai greu este sa lucrezi cu oamenii, spun oamenii de stiinta si le dau dreptate. Sa multumesti oamenii este foarte greu. Nimic din ceea ce faceam nu parea a fi suficient de bine realizat. Am ajuns asemeni psalmistului…am fost grumazul peste care au trecut cu totii. Am fost umilita.Dar si Isus a fost!!!Meritam sa fiu si eu.

Cred totusi ca acest capitol din viata mea a luat sfarsit.  De 1 iunie, anul viitor, trebuie sa reincep slujba de redactor- crainic la Radio Vocea Evangheliei. Astept cu nerabdare sa vorbesc oamenilor despre Dumnezeu!!!Astazi insa ma intreb: De ce exista atata rautate si mandrie intre oameni?? De ce nu suntem mai ingaduitori cu cei din jur?? Si eu au inimi, nu?? Cu totii dorim sa fim apreciati pentru ceea ce facem, pentru ceea ce suntem si nu pentru banii pe care ii avem sau nu-i avem, sau pentru slujbele pe care le avem sau nu le avem. Cu totii suntem copiii lui Dumnezeu si toti meritam sa fim tratati ca atare; cu dragoste si respect. „Sa-l vezi pe cel de langa tine mai presus de tine”, asta cere Biblia. Facem asta?? Te avertizez, oricine ai fi: Nu trata pe nimeni cu dispret, umilire, lipsa de respect etc. Acea persoana poate fi tocmai fiul sau fiica lui Dumnezeu!! Cred ca vei fi aspru pedespsit. Ai grija!!

„Sa poti sa iubesti fara simtul rasplatii” ….o melodie cu un mesaj profund interpretata de Nicu Wagner.

Ceasca lacrimilor..

Daca toate lacrimile mele ar fi adunate intr-o ceasca, oare cat de plina sau goala ar fi aceasta ceasca?Dar ceasca ta? Lynn Austin scrie in cartea „Fiicele Evei” ca e bine sa ai o ceasca a lacrimilor in casa ta. Louise, una din personajele cartii primise in dar de la bunica ei Oma o astfel de ceasca atunci cand a parasit Germania si s-a mutat complet in America din cauza razboiului, ea impreuna cu copilul nou-nascut si sotul ei. Pe toata durata calatoriei facuta cu vaporul a plans de suparare, dezamagire, frustrare..astfel ca ceasca s-a umplut. Nu si-a mai revazut familia iubita din Germania niciodata!!

Tristetea face parte integranta din viata noastra, fie ca suntem gata sa recunoastem acest mare adevar, fie ca nu. Asemeni Louisei, durerea vine uneori in vietile noastre si ne lasa sa o simtim din plin. Nu putem fugi de puterea ei si nici sa ne descotorosim de ea. Sunt momente cand trebuie sa plangem. Pana si Isus, fiul lui Dumnezeu a plans!!Putem noi oare avea pretentia ca suntem mai presus decat El in vreo privinta??NU!!! Deci durerea trebuie sa fie parte integranta din vietile noastre!! „Tristetea si bucuria apar si dispar asemenea fluxului si refluxului”, spunea autoarea si asta e o veste minunata!!! Daca astazi plangi, maine vei rade!!!Daca astazi ochii tai varsa lacrimi si consideri ca nu ai deloc motive sa fii fericita, maine inima ta se va bucura..cine stie din ce motiv?!!!Dumnezeu ne surprinde ades cu binecuvantarile LUi si ne bucura inima exact cand ne asteptam cel mai putin!!Ce minunat ca avem un Dumnezeu ataaat de Minunat!!!Asadar, sa nu dam prea mare importanta plansului sau rasului pentru ca ele vin si trec pe nesimtite!! Gandeste-te de fiecare data, fie ca esti nefericit sau fericit, ca Dumnezeu le-a facut pe amandoua si ca ele vor  trece la vremea hotarata de El. DA!!!Cu siguranta vor trece!!!Tot ce conteaza este atitudinea ta!! Cu ce atitudine ai infruntat necazul???Vei regreta apoi, atunci cand flacara lui se va stinge, ca nu ai fost mai puternica, mai placuta Domnului!!Va fi tarziu pentru regrete. Dumnezeu te-a incercat si te-a gasit slaba, astfel ca va mai ingadui o noua incercare in viata ta!! O noua zi in care inima ta va plange. Cum vei reactiona de data asta??

Zilele trecute familia mea a fost incercata de durere. Mama tatalui meu, Mafta Duciuc a trecut la Domnul la varsta de 82 de ani!! Slava Lui ca a trecut la El, ca a terminat-o cu acest pamant plin de necazuri, ingrijorari si framantari!! Si totusi…ea nu mai este iar durerea acestei pierderi inca este mare!!Dar maine..sau poate chiar astazi..voi zambi din nou cu inima plina de fericire!! Nu stiu cum ma va surprinde Dumnezeu de data asta, dar stiu ca o va face!!! Astept cu nerabdare!!!

P.S. Astazi este durere si in familia cumnatei mele, Dorina ( fosta Milici). Bunicul ei din partea mamei a trecut la Domnul iar astazi, 18 iunie, va fi inmormantat. Ma rog ca Dumnezeu sa le mangaie inimile indurerate!!!

Si totusi, Dumnezeu ne cere sa fim..calmi!

De cand am devenit mama in urma cu 3 ani de zile, stresul a devenit o parte integranta din viata mea. Lupt cu el..sau impotriva lui, mai bine zis..in fiecare zi. Sunt zile cand sunt puternica, cand pot lupta impotriva stresului, cand Il simt pe Dumnezeu aproape de mine, cand ma bucur de binecuvantarile Lui, cand am „bucuria de a trai”in inima  si atunci, stresul nu mai este o problema aproape deloc. Pot lupta cu usurinta impotriva lui. Pot avea o rabdare infinita cu copiii. Le pot suporta toate mofturile si capriciile.

Dar oh, sunt zile ( Slava Domnului ca sunt mai putine la numar!!) cand nu am deloc putere spirituala si atunci cad foarte usor. Atunci stresul isi spune cuvantul si nu Dumnezeu care locuieste in inima mea. Si totusi…Dumnezeu ne porunceste sa ne pastram calmul. Inaintea Lui, nici o justificare de genul:”Dar Doamne, Tu nu stii cat de stresanti sunt copiii mei!!!” sau „Nu am dormit toata noaptea iar acum copiii mei plang toti deodata si fiecare vrea ceva de la mine.  Sunt cu nervii la pamant. Sunt si eu om. Cat sa mai rezist???”  nu va fi acceptata. Trebuie sa ne pastram calmul, chiar daca totul bubuie in jur!!! Dumnezeu ne cere asta si tot El ne spune ca se poate!!

Sotia lui Max Lucado o numeste „ora pestilor pirania”  ora in care toate cele 3 fete ale ei vor cate ceva de la ea iar ea simte ca nu mai poate face fata. Traieste aceasta ora in fiecare zi si in fiecare zi lupta sa-si pastreze calmul.Care este ora ta a pestilor pirania? In cartea „Calmul din mijlocul furtunii”, sotul ei, Max Lucado, ne prezinta o zi din viata lui Isus, o zi cand El a fost stresat, amarat la vestea ca cel mai bun prieten al lui, Ioan Botezatorul a murit, instiintat ca Irod cauta sa Il omoare si pe El, imbulzit de o mare de oameni care tot venea dupa El, desi El a fugarit-o de 2 ori, dezamagit de proprii lui ucenici care au spus ca multimile nu pot fi hranite doar cu 2 paini si 3 pesti, cu alte cuvinte „Isuse, Tu minunea asta chiar nu o mai poti face!!”…etc, dar care totusi si-a pastrat calmul pe toata durata zilei. Dar veti spune: „Dar El era Dumnezeu!!Bineinteles ca a reusit sa-si pastreze calmul!!!”  Totusi, Isus era 100% Dumnezeu dar si 100% om. El a simit la fel ca fiecare dintre noi, dar a biruit. Deci, se poate!!!

La sfarsitul acestei zile super-stresante, Isus se retrage sus pe munte ca sa se roage. Iata de unde a gasit putere!!!Si eu pot spune la fel.  Atunci cand IL simt pe Dumnezeu aproape de mine, cand El e Domn in viata mea, cand am timpul de partasie cu El, problemele si incercarile vietii cu care ma confrunt nu mai au putere sa-mi afecteze spiritul. Aceasta e solutia: viata traita aproape de Dumnezeu!!Da!!! Dumnezeu are pretentia ca noi sa ne pastram calmul in orice situatie ne-am afla!! Cu El se poate!!

Una din acele zile..

Traiam una din acele zile cand inima mea era plina de amaraciune, tristete si chiar deznadejde. Nu intelegeam de ce a ingaduit Dumnezeu ca tocmai mie, dintre milioanele de femei care au nascut in lumea aceasta, sa-mi apara, dupa cele 2 nasteri, pete pe corp, in special pe maini. Din cauza acestei amaraciuni, nu aveam rabdare cu copiii si cu mofturile lor, tipam la ei si nu gaseam nici un sprijin. Ma si vedeam intrand in cercul de prieteni si privita apoi cu dispret din cauza acestor pete. Imi pare rau sa spun asta, dar nu simteam ca  macar prietenii mei, crestini fiind, vor fi  ingaduitori cu mine!!Ma vedeam privita cu mila, compasiune…si chiar dispret.

Gandurile negre imi intunecau mintea si nu gaseam nimic de care sa ma agat. Dumnezeu insa nu m-a lasat in starea aceasta!! Am fost gata sa Ii ascult vocea, atunci cand mi-a vorbit si Ii multumesc ca m-a ridicat!!Cum a facut-o?? Intr-un mod foarte simplu, dar daca inima mea nu ar fi fost gata sa recunoasca glasul Lui, as fi zacut chiar si acum in groapa autocompatimirii si chiar cartirii. Citeam in acea zi noi capitole din cartea „Adevarata valoare a unei femei” scrisa de Lisa Bevere cand ochii mi-au cazut pe urmatoarele ganduri scrise de autoare: „Am simtit de timpuriu durerea catalogarii in functie de ceea ce se vede in exterior. Cand aveam 5 ani, am ramas fara ochiul drept din cauza cancerului. Medicii mi-au mai dat 6 luni de viata. Le-au spus parintilor mei ca la un moment dat, va incepe sa ma doara capul si ca nu ma voi mai trezi din somn. Niciodata!!Nu s-a intamplat insa asa. Dupa ce mi-a fost indepartat ochiul bolnav, mi s-a pus un ochi artificial.” Aceste ganduri m-au ridicat!! Mi-am dat seama ca nu sunt singura femeie din lume care traieste o mica „drama”, ba mai mult, am realizat ca ceea ce mi se intampla mie era chiar mai neinsemnat decat ceea ce se intamplase autoarei cu pricina. Am putut atunci sa ma ridic deasupra propriilor mele asteptari si ale celor din jur cu privire la aspectul fizic si sa realizez ca eu nu sunt doar ceea ce se vede, ci mult mai mult!! Frumusetea mea este in interior si este privita si apreciata de cel mai Minunat Dumnezeu!! Pentru frumusetea interioara merita sa ma zbat, pentru aprecierea Tatalui nu a oamenilor, merita sa lupt si chair sa vars lacrimi. Ce-mi pot oferi oamenii? Prietenie, dragoste, amicitie, colegialitate…dar tot oameni vor ramane. Oricand ma pot dezamagi..de aceea nu vreau sa depind de parerea lor. Cine stie, poate ca cei pe care vreau cu tot dinadinsul sa-i impresionez, nu vor fi impresioanati niciodata?!!

Vreau sa lupt pentru adevarata frumusete!!”Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara…” este scris in Petru 3:3 si cunoastem foarte bine acest verset, nu? Haideti sa ne straduim sa-l si punem in practica!!Dumnezeu ne avertizeaza sa nu investim in ceea ce nu are valoare vesnica, ci doreste, mai degraba, sa ne imbracam inima cu frumusetea Lui nepieritoare, vesnica, blanda si linistita. „Aceasta nu este atinsa de varsta, nu poate fi furata si nici nu incarunteste. Aceasta este reteta ascunsa a frumusetii Sale, o frumusete tainica, pastrata doar pentru ochii Lui . Dumnezeu ne va judeca in functie de roadele noastre, nu in functie de vasele in care le-am tinut”, spune Lisa Bevere.

Nu stiu care este „mica ta drama” dar sunt sigura ca ai si tu una. Accept-o ca venind din mana lui Dumnezeu, care nu face nimic ca pe un lucru de apucat sau din dorinta de a te vedea pe tine plangand sau suferind. El este in control si stie ce face!! Astazi te provoc: ai incredere in El!! Tu nu esti doar ceea ce se vede!!

De ce acest blog?!

De ce am facut acest blog? Nu stiu!!Cum am facut acest blog? Din greseala!! Cat de interesant lucreaza Dumnezeu!!Ma minunez de felul in care a lucrat ca acest blog sa existe!! Simt ca Dumnezeu a fost Cel care a vrut ca blog-ul femeilor puternice in Hristos sa ia fiinta!! Eu niciodata nu m-as fi gandit ca pot face acest lucru: sa scriu articole si sa le postez pentru a fi citite de oricine doreste. Dar Dumnezeu m-a surprins!! El mi-a dat si vointa si infaptuirea. Intodeauna mi-am dorit sa am un grup de femei, de mame tinere cu care sa impartasesc din propriile experiente cu Dumnezeu, cu care sa ma rog, cu care sa stabilesc relatii puternice. Nu a fost inca posibil acest lucru, dar Dumnezeu mi-a daruit altceva:  crearea acestui grup pe cale electronica. Slava Lui!!

Cum a luat fiinta acest blog?? Am afirmat in randurile de mai sus ca din greseala si asa este!! Totul a pornit de la un mesaj pe care am vrut sa-l las pe blog-ul Alinei Ilioi (www.capsunik.wordpress.com). L-am postat si am observat ca in dreptul celorlalte mesaje apare poza expeditorului, dar in dreptul mesajului meu, nu. In incercarea de a pune poza, am inteles la un momet dat ca trebuie sa ma autentific pe http://www.wordpress.com. Am facut asta, a aparut poza!!!… dar m-am trezit cu „DanielaDelibas’s blog”. Creasem un blog fara sa realizez acest lucru!!.Cateodata Dumnezeu ne da unele binecuvantari „ca prin somn”, nu??!!Astfel am inceput sa postez ganduri, articole, incurajari…si continui sa fac acest lucru cu mare placere!! Alina Ilioi, multumesc!! Totul a pornit de la tine;)

Ma rog ca Dumnezeu sa-mi implineasca dorinta, aceea de a crea pe cale electronica  un grup de femei alaturi de care sa invat mai mult cum sa fiu placuta Lui in calitate de femeie. Daca si tu vrei acest lucru, lasa-mi un mesaj pe blog sau scrie-mi pe adresa de E-mail duciucdaniela@yahoo.com. Mi-ar placea sa te cunosc si impreuna sa invatam sa-l cunoastem mai bine pe Dumnezeu si care este voia Lui cu privire la noi, femeile!! Fiti binecuvantate!!