Dacã vrei sã strici ceva în noul an, stricã planurile rele ale celui rãu! Conferinta femei, Londra!

Dacã vrei sã strici ceva în noul an, stricã planurile rele ale celui rãu printr.o apropiere mai mare de Dumnezeu.
Dacã vrei sã rupi ceva, rupe.o cu pãcatul şi cu stilul de viațã neplãcut lui Dumnezeu.
Dacã vrei sã distrugi ceva, distruge gândurile rele şi şoaptele diavolului amãgitor care vrea sã te facã sã nu mai iubeşti viața.
Rupe legãturile supãrãrii si ale rautatii, alungã dorințele nepotrivite şi taie orice amãrãciune de la rãdãcinã.
Şi vei avea un an nou plin de biruințe şi bucurii!
Fii o femeie care mutá munții ❤

#conferintafemeiLondra #femeiacaremutamuntii #annoubiruitor #stricaplanurilerele

Cand Dumnezeu isi intinde mana!

sofia„Pe data de 17 iunie m-am casatorit cu Ciprian in Grecia!!! Dupa casatorie, ne-am dorit foarte mult sa avem un copil. Si Dumnezeu a ascultat repede dorinta noastra. Cam peste o luna si jumatate, in timp ce eram in concediu in Romania, am aflat ca sunt insarcinata!!! Ne-am bucurat foarte mult la gandul ca vom fi parinti. Aveam sa fiu o mamica tanara datorita faptului ca abia implinisem 19 ani si eram foarte fericita de acest lucru. Imi doream sa fac lucrurile bine de la inceput . Asa ca am mers la o clinica particulara si mi-am facut toate analizele pentru sarcina . Eram foarte optimisti si plini de viata. Pana au iesit rezultatele…

Cand doamna doctor ginecolog a vazut rezultatele, s-a speriat si mi-a spus ca ii pare tare rau dar trebuie sa fac avort numaidecat. Rezultatele analizelor aratau ca am rubeola in sarcina . Rubeola este o boala copilareasca ( pojarul) si banala, dar contractata in sarcinia, ea trece prin placenta si ataca in mod direct fatul. Rubeola este o boala infecto-contagioasa relativ banala in majoritatea cazurilor, mai ales daca apare in copilarie, insa poate fi extrem de grava daca apare la femeia gravida. Virusul rubeolei traverseaza placenta si poate determina malformatii grave ale embrionului. Cele mai multe gravide infectate cu rubeola in primul trimestru de sarcina au un risc major de avort spontan, restul nascand copii cu malformatii congenitale grave, uneori incompatibile cu viata.

Riscul aparitiei rubeolei congenitale este cu atat mai mare cu cat virusul traverseaza placenta in primul trimestru de sarcina, cand are loc embriogeneza si organogeneza (dezvoltarea tesuturilor si organelor viitorului fat). Virusul rubeolic poate deregla acest proces complex, dand nastere unor malformatii mai mult sau mai putin grave. Contactarea virusului in prima luna de sarcina este foarte grava deoarece are o rata de transmitere la embrion de peste 90% si are ca si consecinta aparitia rubeolei congenitale. Simptomele rubeolei congenitale sunt: surditate tulburari de vedere (glaucom congenital, orbire) defecte de cord congenitale (de cele mai multe ori grave si care necesita tratament chirurgical corector la nastere) retard mental deficite staturo-ponderale (copii mici, slabi). Nu exista nici un tratament pentru rubeola congenitala, singura optiune terapeutica ramanand astfel avortul!

sofia2Si mai grav era faptul ca eu nu aveam doar rubeola, ci si citomegavirus. Astfel, posibilitatea de a avea un copil normal de care sa ne bucuram era foarte redusa… Copilul pe care aveam sa-l nasc, mi-a explicat doctorita, va avea deci retard mental, mari probleme cu inima si multe altele.
Nu imi venea sa cred! Am iesit din cabinet plangand. Am vorbit cu sotul meu Ciprian si am stabilit ca nu voi face avort. Totusi, gandul ca vom avea un copil atat de bolnav ne provoca multa durere… Eram disperati! Nu am spus nimanui prin ce trecem… Asteptam cu fiecare zi care trecea sa ni se dea o speranta, cat de mica. Din pacate, doctorii nu ne dadeau niciuna ci ne sfatuiau in continuare sa fac avort. Mi-au spus ca copilul s-a dezvoltat mai putin decat era normal si ca, cel mai probabil, va fi o sarcina mica… Ne-am hotarat atunci sa ne intoarcem in Grecia si sa mai asteptam sa vedem ce va urma….

Cand doctorii din Grecia au vazut analizele din Romania, ne-au spus ca sunt adevarate si ca copilul pe care il voi naste nu va fi unul normal. Deci iar am fost sfatuita sa fac avort . Am repetat analizele. Din pacate, au iesit la fel de rele… Dar noi eram hotarati sa pastram copilul. Am cautat apoi un doctor care sa imi urmareasca sarcina si cu care sa nasc apoi. Am inceput sa ne rugam cu disperare Domnului… In afara de sotul meu, bunica si mama mea care se rugau regulat, ne-au sustinut si altii foarte mult prin rugaciune si post. Am avut chiar si o lucrare printr-un frate prooroc care ne-a spus ca cel rau vrea sa ingaduie o mare incercare peste noi care ne va aduce multe lacrimi. Dar, daca noi ne unim in rugaciune, vom vedea atunci cum Domnul va lucra!!!

Inaintam in sarcina si printr-o minune a lui Dumnezeu, toate ultrasunetele ieseau bine. Am trecut si de morfologia fetala cu bine. Asteptam de acum o fetita care numai prin minunea lui Dumnezeu avea sa se nasca si o vedeam crescand bine. Pe data de 5 martie 2013 la ora 8 dimineata fetita noastra Sofia a venit pe lume. La inceputul sarcinii doctorii ne-au spus ca sarcina era subdezvoltata, dar fetita noastra s-a nascut sanatoasa. Cantarea 3.980 kg si avea 53cm. Stim ca Dumnezeu a intervenit si Si-a pus pana peste trupusorul ei. “Tu mi-ai întocmit rarunchii . Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele. Te laud ca sunt o făptură așa de minunata. Minunate sunt lucrările tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta. Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost făcut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decât un plod fara chip ochii Tai ma vedea si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”.( Psalmul 139:13-16)
Am primit asadar un copil sanatos din partea Domnului fara ca eu sa fi fost mai buna decât cele care au un copilaș bolnav.. Doar Domnul s-a îndurat de mine si mi-a dat o fetita sănătoasă. O binecuvântare in casa noastra!! Slava Domnului pentru toate lucrurile!! Am spus ca voi scrie toate acestea pentru ca frica, durerea si disperarea ce mi-au cuprins in acele momente inima au fost mari. Doar cine a trecut pe aici poate înțelege. Dar si cine are de trecut. Ma rog ca Domnul sa-l întărească .. Sa indrazneasca la El .. Căci Dumnezeu ne iubeste si își pleacă urechea la cererile noastre! El are mila de nou!! Doar El este Cel care ne poate da biruință!!

Fetia noastra are acum15 luni si este perfect sănătoasă. O privim cum merge pe piciorusele ei, cum se joaca si cum începe sa rosteaca primele cuvinte si ne minunam de modul in care Dumnezeu a lucrat! Oh, si cat e de isteata!! Slava Domnului!! Sa avem copii sanatosi nu e meritull nostru, ci este doar indurarea si bunătatea Domnului!!!”

Monica Chibici

comori

Fericirea este machiajul femeii!

noi„Fericirea este machiajul femeii!” Imi place mult acest gand pentru ca ma reprezinta: NU sunt si nu cred ca voi putea fi vreodata adepta machiajului puternic, tipator, a celui care face femeia sa arate precum o papusa vie sau ca si cum ar purta o masca, si nicidecum ca o fiinta umana.

Din pacate, in lumea crestina de azi, machiajul puternic a devenit o moda. 

Nu mai vedem femei care Il arata pe Hristos ci vedem femei care isi arata frumusetea proprie.

Din pacate nu cea sufleteasca, ci doar cea exterioara…

La al Lui cuvant, valul se va opri!!

„De ce esti trist?”, o melodie compusa de sotul meu in momentul in care David, baietelul nostru de 5 ani, a primit la inceputul acestui an diagnosticul „toxocara canis” la ochi. Ma incurajeaza mult aceasta melodie de fiecare data cand o ascult si cred, din toata inima, ca asa va fi : „La al Lui cuvant, valul se va opri!”

Multumim Tata pentru incurajari si bucurii!

Multumim si pentru incercari, neajunsuri si boli!

Toate acestea ne aduc mai aproape de Tine!

Aceasta e TOT ceea ce conteaza!

Ajuta-ne ca, oriunde margem pentru a sluji prin cantare, sa Te aratam pe Tine si sa fim o incurajare pentru cei care, la fel ca noi, trec prin incercari!

Fii laudat pentru toate!

Scriitori, jurnalisti si… pricomigdale la Uniunea scriitorilor de la Suceava!

pricomigdale

Pur si simplu m-am trezit in acea dimineata cu gust de pricomigdale in suflet, iar acest gust nu m-a parasit toata ziua! Orice faceam, ma trezeam gandindu-ma la acel gust perfect de nuca si la cat de minunat ar fi sa-l savurez chiar pe loc! Trebuie sa va spun ca pricomigdalele sunt prajiturile mele preferate, nu neaparat datorita retetei, ci mai degraba datorita unui ingredient si anume: nuca. Ador prajiturile si torturile facute cu nuca. In acea noapte, din cate mi-am putut da seama, pesemne ca am visat ca savurez un platou plin cu tot felul de prajituri, toate facute cu ingredientul minune: nuca, de m-am trezit cu o pofta asa de mare de a savura macar una. Si cam asa mi-am petrecut toata dimineata, si apoi toata dupa-amiaza: visand la gustul perfect de prajitura cu nuca, mai exact la pricomigdale. Chiar si in timpul rugaciunii de dimineata mi-a venit in minte imaginea unei prajituri cu nuca. Da, ispita vine chiar si cand te rogi! Asa ca am profitat de ocazie, desi vizibil rusinata de gandurile care imi dadeau tarcoale in timpul sfant al rugaciunii, si I-am spus simplu lui Dumnezeu: “Doamne, mi-e pofta de pricomigdale! Daca ma ajuti astazi, cumva,  sa gust din aceste prajituri, atunci acesta o sa fie cel mai mare “semn” al dragostei Tale din toata viata mea! Stiu ca au mai fost multe momente cand mi-ai trimit semne deosebite, dar azi, daca imi dai oportunitatea de a manca undeva pricomigdale, va fi incredibil! Azi!” Si am incheiat rugaciunea, care m-a surprins si pe mine, cu un: “Multumesc ca Tu faci uneori mai mult decat cer sau gandesc eu! Pentru totdeauna, a ta fiica nemerituoasa, Daniela.”

Aceasta s-a intamplat dimineata, pe la ora 8 a.m. Apoi orele au trecut cu rapiditate unele dupa altele, prinsa fiind cu copiii si treburile casnice. In acea zi imi luasem liber de la radio ca sa ma pot ocupa in tihna de anumite treburi si parca regretam din tot sufletul acest gest. De ce? Pentru ca gustul de prajitura cu nuca nu trecea nicicum din mintea mea iar eu realizam, cu fiecare ora care trecea ca, dat fiind faptul ca nici macar nu m-am dus la munca in acea zi, unde poate ar fi existat vreo sansa infima sa gust de la vreun coleg o asemenea prajitura, acum ca am ramas acasa, departe de oras, aceasta sansa s-a diminuat considerabil! Asa ca incepeam sa ma resemnez si sa gandesc ca ar fi fost culmea de fapt ca Dumnezeu sa tina cont chiar si de aceasta dorinta, ridicola de altfel! „Ar fi cazul sa ma adun”, mi-am spus, „sa dau dovada de un comportament matur si sa mut acest “munte” dulce care nu-mi dadea pace”.

Am incercat, si am tot incercat sa nu ma mai gandesc la pricomigdale, dar va marturisesc, nu am reusit. Gandul la ele imi tot dadea tarcoale, indiferent ce faceam. Am fost chiar tentata sa il sun pe sotul meu si sa-i spun sa imi cumpere de undeva in drum spre casa pricomigdale, dar nu am facut-o pentru ca stiam ca cele cumparate nu se vor ridica la nivelul dorit de mine siastfel ar fi fost un esec mai degraba, decat un moment “perfect in care sa savurez prajitura visurilor.” Ce-i drept, e cam mult spus “prajitura visurilor” dar, in ceea ce ma priveste pe mine, chiar asa era: eu visasem la propriu ca mancam acele prajituri.
Apoi mi-am adus aminte ca la ora 16, in acea zi, aveam intalnire cu scriitorii si jurnalistii din cadrul Uniunii scriitorilor si jurnalistilor din Suceava. M-am dus asadar la aceasta intalnire si mi-am mai luat gandul de la prajiturile cu nuca. La intalnirea unor scriitori si jurnalisti cu siguranta nu se servesc prajituri, asa ca mi-am concentrat toata atentia pe intalnire si pe gandurile de incurajare transmise de ceilalti scriitori.

Dar surpriza! Pe masa din fata mea este asezat, dupa nici 15 minute, un platou cu prajituri. “Oare sa fie si pricomigdale in el?”, m-am intrebat. Deja nu mai puteam fi atenta la ce se vorbea. Asa ca m-am auzit spunand: „Putem lua o mica pauza dulce?” Toti ceilalti mi-au zambit! Probabil ca si ei gandeau la fel ca mine. Asa ca am facut pauza si am savurat minunatele prajituri. Ce fel de prajituri erau? Nu stiu sa va spun cu exactitate. Tot ceea ce pot sa spun este ca niciodata nu am mancat prajituri atat de bune… cu nuca!! Da, ati citit bine! Erau in platou doua feluri diferite de prajituri excelente facute din nuca! Am savurat cate una din ambele, dupa care m-am simtit datoare sa le explic si mult stimatilor mei colegi scriitori si jurnalisti cum au stat lucrurile cu prajiturile pe care nu m-am putut abtine sa la gust. M-au ascultat cu un interes deosebit, mi-au zambit si astfel am purtat cu totii in inimile noastre acelasi gand: “Ce minunat Dumnezeu avem! El implineste dorintele inimii omului muritor! “ Apoi ma tot imbiau sa servesc prajituri. Ceea ce am si facut!
Cu adevarat, avem un Dumnezeu care are un mod special de a implini dorintele omului muritor.
Ii multumesc ca mi-a aratat in acea zi un nou “semn” al dragostei Sale! A fost un semn cu atat mai desoebit cu cat nu credeam ca El, Dumnezeu Suveran si Atotputernic, va tine cont de dorinta mea ridicola, de altfel! Dar a facut-o! Au fost cele mai bune pricomigdale cu nuca din viata mea! Dar nu asta a fost cel mai important lucru. Ci ceea ce conteaza, si ceea ce va conta pentru totdeauna, va fi  faptul ca in acea zi eu am mancat pricomigdalele mult visate datorita interventiei divine a lui Dumnezeu!!

invitatie

I WAS HERE! Vreau sa-mi traiesc viata asa incat, faptul ca am fost aici, sa CONTEZE!

„I was here!” Vreau sa-mi traiesc viata asa incat, faptul ca am fost aici, sa CONTEZE! Vreau sa fie important faptul ca AM FOST AICI! Voi face aceasta de dragul lui Dumnezeu si de dragul oamenilor pe care El i-a creat si pe care i-a iubit enorm, incat si-a dat viata pentru ei!

Pentru ca El I-a iubit intai, ii voi iubi si eu! Dragostea va fi motorul tuturor actiunilor mele! Asa sa ma ajute Dumnezeu! 🙂

 

Lumină… printre stropi de ploaie!, cu Anca Bordea!

Era o seară ploioasă de octombrie când am ieşit să ducem unei familii pe care o ştiam foarte săracă ceva haine, o pâine şi o lumânare. Prin băltoace şi noroaie roşiatice, africane care ni se lipeau de păpuci făcându-i grei şi alunecoşi am ajuns la casa pe care o căutam. Era toată din lut şi după ce am intrat am fost cuprinşi de un întuneric cumplit. Într-o clipă, oblonul de la fereastră a fost dat la o parte şi o rază slabă de lumină a pătruns înăuntru şi aşa am putut vedea că fusesem înconjuraţi de copilaşi care ne priveau curioşi cu ochii lor negri şi mari. După câteva minute a venit şi mama lor, o femeie cu trăsături frumoase, slabă şi cu degetele tocite de la munca câmpului în urma căreia îşi hrănea cei 5 copilaşi. Nu am stat mult pe gânduri şi am desfăcut hainele, pâinea şi lumânarea în mijlocul strigătelor de bucurie ale femeii şi ale copiilor. Cu faţa plină de zâmbet ne-a spus că fusese pregătită să trimită un copil să ceară bani împrumut să poată cumpăra o lumânare cu care să îşi lumineze casa, dar că acum nu mai era nevoie că primise lumânarea de care aveau nevoie.

Am plecat de acolo cu o mare uimire în inimă gândidu-mă la acest fel de bucurie pe care noi cei care avem de toate am pierdut-o. Cine se mai bucură azi pentru o lumânare sau pentru o pâine? Mai degrabă ne enervăm când nu le avem, ca şi cum toate lucrurile ni s-ar cuveni. Am rămas tăcută în mijlocul lor, în momente în care am fost copleşită de bucuria şi de umilinţa acestor oameni, atunci când am împărţit cele 1 750 de aparate de radio pe care le-am avut cu noi pentru ca oamenii să poată auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Am tăcut pentru că descoperisem cu uimire cât e de adevărat că bucuria nu are nimic a face cu ceea ce ai sau nu ai, ci ţine de inimă. E aşa de frumos să dăruieşti şi să primeşti ca răspuns bucuria. Nu ştiu cât de mult au ocazia aceşti oameni să primească ceva, dar de foarte multe ori am fost surprinsă să văd cum se înseninau la faţă, cum înflorea pe faţa lor un zâmbet larg şi cum nu le venea să creadă că aparatul de radio era un cadou pentru ei, pentru care nu era nevoie să plătească nimic. O femeie ne-a spus că a crezut că îi dăm aparatul de radio şi apoi o arestăm.

Am crezut întotdeauna şi continui să cred că darurile pe care le oferim ne reprezintă. Uneori cumpăram anumite cadouri doar pentru că aşa ceva ne-ar plăcea să primim. Un prieten şi-a aniversat acolo în Africa ziua de naştere şi a primit de la un alt prieten african în dar, o pâine… şi am rămas fără cuvinte…

Trebuie să recunosc că misiunea aceasta în Uganda de unde m-am întors în urmă cu câteva săptămâni nu a fost deloc uşoară. Am fost în permanenţă în pericol şi inima mi s-a strâs de frică de câteva ori între oamenii care ne priveau cu suspiciune, pe drumurile lor greu accesibile şi periculoase unde am întâlnit camioane care călătoreau fără lumini când era întuneric, care se înscriau în depăşiri pe contrases şi ne făceau semn să ne retagem undeva din calea lor, sau când ne înconjurau maşina şi îşi lipeau nasurile de geamurile noastre sperând să primească un aparat de radio. Dar acolo pe acel pământ ciudat, diferit de al nostru şi periculos, am descoperit bucuria vieţii. Bucuria pentru lucruri mici care îţi fac inima să tresalte!

 By Anca Bordea, RVE- Cluj

Articol preluat de pe http://anatatarandras.com/