Romanta Rascumpararii

Niciunde in intreaga Biblie nu vom gasi o poveste de dragoste la fel de frumoasa si plina de suspans, care sa ilustreze iubirea nemarginita pe care Dumnezeu o are fata de lumea instrainata de El, ca si aici, in cartea „Romanta Rascumpararii” scrisa de Bebe Ciausu, un fost coleg de la Universitatea Emanuel din Oradea.  „Aceasta carte este literalmente o „romanta a rascumpararii” scrisa cu degetul lui Dumneze”, spune Bebe in prefata cartii si ii dau dreptate.  „Romanta Rascumpararii” m-a captivat inca de la citirea prefatei si am tinut-o asa pana la ultimul capitol. Am invatat ca atunci cand ratacim prin Moab-ul acestei lumi, precum Naomi si familia ei, sa nu avem pretentia ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze ca si cum noi inca am trai in „Casa Painii”, in Betleem, casa pe care noi tocmai am parasit-o. Insa, desi noi am parasit locul de unde Dumnezeu ne poate binecuvanta, El nu a facut-o. El ne-a rascumparat cu o dragoste nemarginita si ne-a adus acasa!!! Scumpa de Naomi!!Dupa ce isi ingroapa sotul si pe cei 2 fii care i-au murit in Moab, se intoarce in Betleem si le spune femeilor ca „Dumnezeu i-a umplut inima de amaraciune”. Si asa a fost, dar asta numai din cauza alegerilor facute de ea si familia ei!!Dar Dumnezeu o restaureaza intr-un mod care ma lasa complet fara cuvinte!!Prin Rut, nora care nu a vrut sa o paraseasca. Aceasta se casatoreste cu Boaz si are astfel parte de cea mai frumoasa poveste de dragoste!!

Daca te afli intr-o situatie de grea cumpana -moartea sotului, nasterea unui copil cu sindromul Down, pierderea serviciului, singuratatea-si vrei sa afli speranta, te incurajez sa citesti aceasta carte care ne vorbeste despre dragostea imensa a lui Dumnezeu, care ne restaureaza chiar si dupa cele mai puternice incercari si care ne poate darui din nou bucuria!!!Naomi si Rut au avut-o si au trait-o din plin atunci cand nimic nu prezicea acest lucru!!Dumnezeu vrea sa faca acelasi lucru cu tine!!El nu te-a parasit!!Asteapta caci bucuria vine!!Citirea acestei carti este doar inceputul intelegerii si acceptarii acestui lucru!

Cand visezi cu Dumnezeu!!

Care dintre noi nu are visuri??Exista oare o singura persoana in lumea aceasta care sa nu-si doreasca nimic cu privire la viitor? Eu cred ca toti, fie copii, tineri, batrani, saraci, bogati, frumosi, urati, someri sau cu o cariera de succes, toti ne dorim cate ceva. Marea diferenta care se face este atunci cand unii viseaza cu Dumnezeu si  isi incredinteaza Lui visurile iar altii incearca singuri si din rasputeri sa si le implineasca, avand de cele mai multe ori parte doar de esecuri.

Am ales sa Ii incredintez lui Dumnezeu visurile mele inca de pe la varsta de 12 ani, atunci cand ni se punea atat de des intrebarea:”Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Nu imi amintesc ce visuri aveam pe atunci, dar stiu ca increderea mea in Tata era nezdruncinata, astfel ca preferam sa ma rog ca El sa-mi daruiasca o profesie dupa voia Lui  si apoi sa-mi dea puterea sa nu-L dezamagesc. (Din pacate, aici nu am reusit. Au fost momente cand am fost iresponsabila, neserioasa, comoda, egoista s.a.m.d. Iarta-ma, Tata!!)Nu banuiam pe atunci ca El ma va calauzi sa aleg Liceul Industrial Nr.1, profil Birotica si ca voi descoperi apoi inclinatie spre Jurnalism, materie studiata. Mi s-a propus apoi sa fiu unul dintre cei 3 redactori ai revistei scolii, un lucru minor de altfel, dar care ma pregatea de fapt pentru mai tarziu.

Nu banuiam deloc ca Dumnezeu, nu viata, cum spun unii, ma va trimite apoi la Radio Vocea Evangheliei (www.rvesv.ro) in calitate de redactor-crainic si la AlfaOmegaTV (www.alfaomega.tv)  in calitate de corespondent stiri. Si asta nu e tot!!Inca mai am visuri..poate chiar prea multe, dar ma rog, din nou, ca Dumnezeu sa le ia in palma Lui si sa faca cu ele tot ce va dori El. Am incredere ca El va lucra in mod minunat, ba chiar mai mult decat cer sau gandesc eu. Mi-a dovedit-o!!Eu niciodata nu am crezut in mine ( si nici acum nu cred) dar faptul ca Dumnezeu a crezut in mine  in ciuda  defectelor mele  ma face sa merg mai departe si sa fac aceasta slujba, spre slava Lui!!! Momentan sunt in concediu de crestere si ingrijire copil, dar astept cu nerabdare sa ma intorc in studioul RVE si sa ma adresez ascultatorilor cu ceea ce Dumnezeu imi va pune pe inima.

Viseaza, dar viseaza visul lui Dumnezeu!!Cineva spunea ca de fiecare data cand Dumnezeu sfarama in bucati un vis pe care il avem, o face pentru a ne darui unul si mai mare. Cand El iti spune NU acum, te pregateste pentru un DA mult mai glorios de care te vei bucura la final. Lasa ca voia Lui sa primeze voii tale!! Aceasta presupune insa uneori ca cele mai frumoase vise ale tale sa se spulbere pentru ca voia Lui sa fie infaptuita. Esti gata sa faci asta??Merita!!! Continua sa visezi…dar viseaza visul lui Dumnezeu!!

La Multi Ani, dragul meu sot!!

Intr’o zi frumoasa precum cea de astazi, 16 aprilie, in anul 1982, un baiat deosebit a deschis ochii pentru prima data in aceasta lume. Aceiasi ochi superbi, de un verde inchis si avand gene lungi si intoarse, m-au fermecat cand i-am zarit intaia data la Radio Vocea Evangheliei (www.rvesv.ro), atunci cand Daniel Grigoriciuc , seful nostru, m-a prezentat lui Mitica drept „noua ta colega”. Am devenit apoi prietena, iubita, logodnica,sotie si mama copiilor lui!!Dumnezeu lucreaza prin cele mai nebanuite cai pentru mine!!

Astazi privesc aceiasi ochi superbi si ma minunez de felul minunat in care lucreaza Dumnezeu atunci cand cauti cu adevarat voia Lui si te lasi condus de El. Sunt onorata sa fiu sotia lui Mitica Delibas si ii multumesc ca a vazut in mine fata care il poate face fericit, fata alaturi de care poate visa la un viitor frumos!!Astazi, multumesc Cerului pentru faptul ca mi-a daruit cel mai deosebit sot din lume!!

„Nu e de ajuns ca sunt oarbe si parasite de cei dragi, trebuie sa mai sufere si de singuratate?”-povestea surorilor oarbe Kelsch Gisela si Tirta!

Cand am inceput la Radio Vocea Evangheliei (www.rvesv.ro) realizarea emisiunii ‘Aproape de aproapele tau” nu am banuit cat de mult voi fi imbogatita spiritual prin intermediul ei si cat de multe persoane speciale voi cunoaste, persoane a caror viata o vor schimba pe a mea!! Maura Pascaru din Hantesti, Alina Popovici din Suceava, surorile Kelsch Gisela si Tirza din Radauti, Eufrosina Dumitrescu din Radauti, Melania Dan, mama lui Petrisor, din Plopeni si lista poate continua. Aceste persoane speciale traiesc vieti greu de descris in cuvinte si totusi extrem de graitoare. Rugati-va pentru ele si vizitati-le oridecateori aveti ocazia….sau faceti-va o ocazie!!

In biserica din Ipotesti, biserica pe care o frecventez dupa casatorie, am intalnit un grup de tineri extraordinari!! Am simtit ca il cauta pe Dumnezeu cu adevarat si vor sa Il slujeasca cu tot ce sunt si au, astfel ca le-am propus ceva inedit si neasteptat: sa vizitam cat mai multe din aceste persoane deosebite despre care va spuneam si astfel sa le inseninam macar putin vietile atat de tulburate si impovaratoare. Cu mult entuziasm au primit provocarea care ne-a schimbat si inca ne schimba perspectiva asupra vietii. Ultima vizita a fost in 5 aprilie 2010, la surorile Kelsch Gisela si Tirza din Radauti. Bucuria pe care le-am pricinuit-o nu o pot descrie!! Dragele de ele, nu mai iesisera din apartamentele lor a de 6 luni de zile!!Doamne!!De ce? Nu e de ajuns ca sunt oarbe si parasite de toti cei dragi, trebuie sa mai si sufere de singuratate, acest demon care poate apasa atat de greu? Unde sunt copiii Tai care Iti implinesc Scriptura si ingrijesc de cei bolnavi, parasiti, orfani, saraci s.a.m.d.? Oare Scriptura nu mai are relevanta in sec.XXI? Traim vremuri in care ea nu mai trebuie implinita? Caci Dumnezeu ne spune atat de clar ca daca vom ingriji de copiii Domnului in nevoie, vom fi fericiti pe pamant si El ne va pazi de ceasul incercarii. Oare nu mai vrem sa fim fericiti pe pamant? Nu mai vrem sa fim paziti de Dumnezeul Atotputernic in ceasul incercarii?” Imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost;daca vezi pe un om gol acopere-l si nu intoarce spatele semenului tau. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte si slava Domnului te va insoti”(Isaia 58: 7,8). Ce cuvinte frumoase si cata nevoie avem ca ele sa devina realitate in vietile noastre!!!

Cautam fericirea la orice pas si aproape in orice, ne luptam cu boala pe la medici, ne chinuim framantati de probleme financiare si ne-am saturat sa ne tot rugam pentru aceste cauze si sa constatam cu mare durere ca cererile noastre raman fara raspuns. De ce? Raspunsul il avem mai sus. „Faceti fapte demne de pocainta voastra”!!Cand ai facut ultima data o vizita unui suflet ce zace paralizat la pat de ani de zile???Cand ai dus un bol cu supa unei mame aflate in imposibilitatea de a gati dar avand o familie de intretinut?? Te provoc sa incepi iar sa faci aceste lucruri si astfel sa Il pui pe Dumnezeu la incercare.Vei vedea ca viata ta si perspectiva ta asupra vietii efemere se vor schimba…in bine!!!

De ce ne dorim mai mult?

Priviti-l pe fiul meu Marcu ce ridicol arata imbracat in chilotei si maiou si purtand o pereche de saboti de-ai mei!!Da, are cateodata placerea de a se incalta cu pantofii mei sau ai lui Mitica, in orice caz, cu papuci mult mai mari decat marimea lui naturala. Cand l-am vazut in curtea casei, nu am rezistat tentatiei si am fugit imediat in casa ca sa iau aparatul de fotografiat si sa imortalizez momentul cu pricina. Sincer sa va spun, m-a amuzat copios…dar in acelasi timp, m-a provocat sa-mi pun urmatoarea intrebare. De ce ne dorim mai mult decat avem? De ce suntem tentati mereu sa avem  „un numar mai mare”? Poate ca ne lipsesc unele lucruri de care avem nevoie si suntem tentati sa ni le dorim dar Dumnezeu ne cere sa ne multumim cu ceea ce avem, sa invatam sa traim „in avutie si in lipsa”, asa cum spunea apostolul Pavel. Da, si eu mi-as dori dori o bucatarie( cea pe care o am acum e  incompleta si provizorie), o terasa mobilata cu tot ce este necesar ca sa pot servi acolo cafeaua dimineata si o curte pavata. Bun!! Si dupa ce o sa am toate astea, ce urmeaza?? Cu siguranta va veni ziua cand ma voi bucura de toate astea…si apoi??Oare ce imi voi mai dori atunci? Caci stiu, simt, ca atunci vor fi alte off’uri in inima mea. Cred ca niciodata nu voi inceta sa-mi doresc cate ceva asa ca cel mai bine ar fi as renunt la a-mi mai dori ceva. Spunea cineva ca oamenii, cu cat au mai mult, cu atat isi doresc mai mult. Cata dreptate are!!Doamne, nu ma lasa sa fac parte din categoria acestor oameni!!Iti multumesc pentru curtea nepavata in care copiii se pot juca atat de frumos, iti multumesc pentru bucataria improvizata dar in care am toate utilitatile necesare( si cati oameni din lumea intreaga nu traiesc in conditii atat de austere??) si unde pot gati pentru cei dragi, iti multumesc pentru aerul pe care il respir in fiecare dimineata si pentru clipa de placere pe care o am savurand o cafea stand pe un scaun oarecare, privind copiii cum se joaca, si nu pe o terasa amenajata!!!Doamne, tot ceea ce mi-ai daruit Tu este minunat!!Este exact ceea ce aveam nevoie  ca sa pot trai fericita pe acest pamant!!Este exact masura care mi se potriveste cel mai bine!!Nu vreau un numar mai mare si iti multumesc ca in intelepciunea si dragostea Ta, nu mi-ai dat un numar mai mic!!!Ce mare har!!!

Walking shoes!!

„Ia te uita, inca un dar pentru tine, zise sotul meu, Ditmar, in Ajun de Craciun.  Aproape l-am uitat. Mai tii minte? A ajuns deja in prima saptamana din noiembrie cu un biletel pe care scria:”A nu se deschide inainte de Ajun”.Nu, nu uitasem. Fusesem foarte curioasa si nu mi-a fost deloc usor sa nu deschid pachetul! !Il trimisese un grup de femei pe care nu-l cunosteam.  In scrisoarea ce-l insotea scria simplu:”Ne rugam pentru dumneavoastra.” Miscata in adancul sufletului, am pus pachetul in dulap unde trebuia sa astepte pana la Craciun. In a doua saptamana din noiembrie, medicii au descopertit ca sufar de o infectie virala grava. In iulie, in timpul unei vizite in strainatate, fusesem muscata candva de o capusa. Boala izbucnise abia acum. Cel mai rau lucru era ca nu puteam merge. Cat de mult ma luptam cu picioarele sa-mi asculte comenzile! Dar oricat ma straduiam, articulatiile inflamate pur si simplu nu ma mai puteau purta. Dar sa ma intorc la darul primit. Fiind impachetat in hartie simpla, nu mai era necesar sa-l deschid cu grija. Nerabdatoare, am rupt hartia. Oare ce se putea ascunde in pachet? O cutie de pantofi!! Cu mare atentie am ridicat capacul. O pereche de tenisi albi. Am ramas fara cuvinte. Cand i-am privit mai atenta, am observat in interiorul lor cuvintele:”Walking shoes”-pantofi de mers|de plimbare. I-am aratat sotului meu. Privirile ni s-au intalnit, ochii ne erau in lacrimi. Amandoi eram muti de uimire. -Sa fie oare adevarat ca Dumnezeu imi trimite acesti pantofi ca sa nu-mi pierd speranta ca in curand voi umbla din nou? -l-am intrebat eu in cele din urma pe Ditmar. In ziua urmatoare am cautat un loc pentru tenisi, din care sa ii pot vedea inca de la primele ore ale diminetii. Acest dar de Craciun, perechea de tenisi, m-ia amintit zilnic cu cata dragoste Se ingrijeste Dumnezeu de mine. El mi-a aratat inca o data ca ma pot increde in El, chiar daca nu inteleg intotdeauna totul.” ( extras din cartea „Minuni ce misca inima” scrisa de Elisabeth Mittelstadt, carte ce o recomand tuturor femeilor).

In urma cu o luna de zile, am trecut si eu printr-o situatie putin asemanatoare. M-am aflat in imposibilitatea de a merge timp de 3 zile si a fost extrem de greu dat fiind faptul ca am 2 ingerasi de ingrijit, Marcu(2ani si 10luni) si David(10luni). Am dormit dezvelita timp de cateva ore in timpul noptii ( oare cati dintre noi nu patim la fel??) iar corpul meu, slabit fiind dupa cele 2 nasteri prin cezariana a cedat. Un muschi de la piciorul stang mi s-a inflamat destul da rau, astfel ca la fiecare pas pe care il faceam simteam o durere doboratoare si trebuia sa ma asez la loc. Dupa 3 zile de asteptare si cateva frectii cu Voltaren, piciorul meu si-a revenit insa lectia pe care am invatat-o nu o voi uita niciodata. Ce mare har este sa poti merge!!Niciodata nu am simtit acest adevar pe pielea mea, dar acum, ca l-am trairt, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea de a putea merge. Noi asteptam in fiecare zi noi binecuvantari de la Dumnezeu, dar uitam ca El ne-a binecuvantat deja. Putem merge, auzi, vorbi, misca mainile, canta, alerga, manca, ingriji copiii!!!Ce mare har!!Sabina Wurmbrand scria in cartea „Nobletea suferintei” ca, in momentele in care se afla in inchisoare impreuna cu alte sute de femei, dorul de copii o macina enorm, atat pe ea cat si pe celelalte femei . Cat de mult si-ar fi dorit ele sa fie acum in casutele lor umile ingrijind de copilasi si facand treburile gospodaresti care altadata li se pareau poate o povara!!Ce mare har ca noi inca putem face toate aceste lucruri! Doamne, nu ne mai lasa sa ne plangem zilnic de lucrurile marunte care ne lipsesc sau care ne fac viata mai grea. Ajuta-ne sa Iti multumim pentru toate!!

Am doua prietene dragi care se afla in imposibilitatea de a merge si as vrea ca impreuna sa le sprijinim in rugaciune. Este vorba de Maura Pascaru si Alina Popovici(in imaginea de mai sus). Dumnezeu sa le dea putere sa infrunte in continuare viata care este atat de grea pentru ele!!

Mireasa in cer!!

 

Viata pe pamant ne ofera atatea momente unice, superbe, de neuitat!!! Sunt clipe cand inimile noastre parca nu pot cuprinde in camaruta lor atata bucurie, atata magie, atat zambet si fericire !!
Sunt astfel de momente…dar ele trec atat de repede…parca nici n-ar fi fost..si apoi vin celelalte…momentele de grea cumpana, momentele de incercare. Si parca aceste momente incap tot mai adanc in inimile noastre..parca ele sapa tot mai mult in camaruta inimii lasand-o fara nici o vlaga. Aceste clipe ma fac sa visez la cer, la locul minunat in care nu vor mai fi lacrimi, nici nenorociri, nici oameni ologi, leprosi, bolnavi de SIDA sau mai stiu eu ce alte maladii mai circula prin lumea intreaga. Acolo, toti prietenii dragi vor fi vindecati si toti cei care deja au parasit aceasta viata, imi vor zambi. Acolo Il voi intalni pe Mirele meu. Stiu!!Am fost mireasa!!Bucuria pe care am simtit-o in ziua nuntii a fost deosebita. Si totusi, nu se compara cu ceea ce voi trai cand voi fi Mireasa in cer!! Mireasa scumpului meu Domn!!Astept acea zi cu infrigurare si in acelasi timp nu o astept. Ce ironie, nu?!!

De ce m-a creat Dumnezeu sa fiu femeie?

Aceasta este o intrebare pe care mi-o pun ades, dar asupra careia inca nu am putut contura un raspuns complet. De ce sunt femeie? Nu vi se pare ca noi, femeile, desi suntem „vase mai slabe” asa cum spune Biblia, putem suporta de fapt mult mai multa durere decat barbatii si ades, suntem in stare sa mutam si muntii din loc pentru copiii nostri?Ligia Seman scria in cartea „Domnind peste imprejurarile vietii” ca in decursul secolelor, in culturi diferite, femeile au avut adesea in inima deznadejdea pricinuita de prea multa suferinta, tradare sau neimplinire materializata in cuvintele: De ce m-am nascut femeie?”Simti si tu la fel??Vreau sa-ti spun, draga mea, ca Dumnezeu te-a inzestrat cu cele mai minunate calitati:feminitate, gingasie, sensibilitate, dragoste, tandrete, frumusete si vrea ca tu sa te folosesti de ele. Esti creata dupa chipul si asemanarea Lui, ai fost facuta pentru slava lui Dumnezeu!!Nu ai fost creata doar sa te casatoresti, cresti sopii, suferi(in special la nastere).  Nu esti doar o femeie neinsemnata din milioanele de femei din lume care lupta cu viata, ci o fiica a cerului creata cu un scop bine intemeiat!Acela de a- l arata pe Dumnezeu lumii asa cum un barbat nu ar putea-o face niciodata!Cui??Copiilor tai, cei pe care Dumnezeu ti i-a daruit ca sa-i inveti cum sa traiasca dupa voia LUi, cum sa aprecieze frumosul, moralul…sotului tau, onorandu-l ca si cap in familie, semenilor tai care asteapta sa vada din partea ta macar un strop de dragoste indreptata inspre ei si lista poate continua. Esti femeie??Multumeste-I lui Dumnezeu pentru asta si cauta sa-I slujesti necurmat, atat Lui cat si celorlalti, prin calitatile deosebite pe care Le-a pus in tine!!Nimeni altcineva nu le are!Fii binecuvantata, fiica de cer!!!