Scriitori, jurnalisti si… pricomigdale la Uniunea scriitorilor de la Suceava!


pricomigdale

Pur si simplu m-am trezit in acea dimineata cu gust de pricomigdale in suflet, iar acest gust nu m-a parasit toata ziua! Orice faceam, ma trezeam gandindu-ma la acel gust perfect de nuca si la cat de minunat ar fi sa-l savurez chiar pe loc! Trebuie sa va spun ca pricomigdalele sunt prajiturile mele preferate, nu neaparat datorita retetei, ci mai degraba datorita unui ingredient si anume: nuca. Ador prajiturile si torturile facute cu nuca. In acea noapte, din cate mi-am putut da seama, pesemne ca am visat ca savurez un platou plin cu tot felul de prajituri, toate facute cu ingredientul minune: nuca, de m-am trezit cu o pofta asa de mare de a savura macar una. Si cam asa mi-am petrecut toata dimineata, si apoi toata dupa-amiaza: visand la gustul perfect de prajitura cu nuca, mai exact la pricomigdale. Chiar si in timpul rugaciunii de dimineata mi-a venit in minte imaginea unei prajituri cu nuca. Da, ispita vine chiar si cand te rogi! Asa ca am profitat de ocazie, desi vizibil rusinata de gandurile care imi dadeau tarcoale in timpul sfant al rugaciunii, si I-am spus simplu lui Dumnezeu: “Doamne, mi-e pofta de pricomigdale! Daca ma ajuti astazi, cumva,  sa gust din aceste prajituri, atunci acesta o sa fie cel mai mare “semn” al dragostei Tale din toata viata mea! Stiu ca au mai fost multe momente cand mi-ai trimit semne deosebite, dar azi, daca imi dai oportunitatea de a manca undeva pricomigdale, va fi incredibil! Azi!” Si am incheiat rugaciunea, care m-a surprins si pe mine, cu un: “Multumesc ca Tu faci uneori mai mult decat cer sau gandesc eu! Pentru totdeauna, a ta fiica nemerituoasa, Daniela.”

Aceasta s-a intamplat dimineata, pe la ora 8 a.m. Apoi orele au trecut cu rapiditate unele dupa altele, prinsa fiind cu copiii si treburile casnice. In acea zi imi luasem liber de la radio ca sa ma pot ocupa in tihna de anumite treburi si parca regretam din tot sufletul acest gest. De ce? Pentru ca gustul de prajitura cu nuca nu trecea nicicum din mintea mea iar eu realizam, cu fiecare ora care trecea ca, dat fiind faptul ca nici macar nu m-am dus la munca in acea zi, unde poate ar fi existat vreo sansa infima sa gust de la vreun coleg o asemenea prajitura, acum ca am ramas acasa, departe de oras, aceasta sansa s-a diminuat considerabil! Asa ca incepeam sa ma resemnez si sa gandesc ca ar fi fost culmea de fapt ca Dumnezeu sa tina cont chiar si de aceasta dorinta, ridicola de altfel! „Ar fi cazul sa ma adun”, mi-am spus, „sa dau dovada de un comportament matur si sa mut acest “munte” dulce care nu-mi dadea pace”.

Am incercat, si am tot incercat sa nu ma mai gandesc la pricomigdale, dar va marturisesc, nu am reusit. Gandul la ele imi tot dadea tarcoale, indiferent ce faceam. Am fost chiar tentata sa il sun pe sotul meu si sa-i spun sa imi cumpere de undeva in drum spre casa pricomigdale, dar nu am facut-o pentru ca stiam ca cele cumparate nu se vor ridica la nivelul dorit de mine siastfel ar fi fost un esec mai degraba, decat un moment “perfect in care sa savurez prajitura visurilor.” Ce-i drept, e cam mult spus “prajitura visurilor” dar, in ceea ce ma priveste pe mine, chiar asa era: eu visasem la propriu ca mancam acele prajituri.
Apoi mi-am adus aminte ca la ora 16, in acea zi, aveam intalnire cu scriitorii si jurnalistii din cadrul Uniunii scriitorilor si jurnalistilor din Suceava. M-am dus asadar la aceasta intalnire si mi-am mai luat gandul de la prajiturile cu nuca. La intalnirea unor scriitori si jurnalisti cu siguranta nu se servesc prajituri, asa ca mi-am concentrat toata atentia pe intalnire si pe gandurile de incurajare transmise de ceilalti scriitori.

Dar surpriza! Pe masa din fata mea este asezat, dupa nici 15 minute, un platou cu prajituri. “Oare sa fie si pricomigdale in el?”, m-am intrebat. Deja nu mai puteam fi atenta la ce se vorbea. Asa ca m-am auzit spunand: „Putem lua o mica pauza dulce?” Toti ceilalti mi-au zambit! Probabil ca si ei gandeau la fel ca mine. Asa ca am facut pauza si am savurat minunatele prajituri. Ce fel de prajituri erau? Nu stiu sa va spun cu exactitate. Tot ceea ce pot sa spun este ca niciodata nu am mancat prajituri atat de bune… cu nuca!! Da, ati citit bine! Erau in platou doua feluri diferite de prajituri excelente facute din nuca! Am savurat cate una din ambele, dupa care m-am simtit datoare sa le explic si mult stimatilor mei colegi scriitori si jurnalisti cum au stat lucrurile cu prajiturile pe care nu m-am putut abtine sa la gust. M-au ascultat cu un interes deosebit, mi-au zambit si astfel am purtat cu totii in inimile noastre acelasi gand: “Ce minunat Dumnezeu avem! El implineste dorintele inimii omului muritor! “ Apoi ma tot imbiau sa servesc prajituri. Ceea ce am si facut!
Cu adevarat, avem un Dumnezeu care are un mod special de a implini dorintele omului muritor.
Ii multumesc ca mi-a aratat in acea zi un nou “semn” al dragostei Sale! A fost un semn cu atat mai desoebit cu cat nu credeam ca El, Dumnezeu Suveran si Atotputernic, va tine cont de dorinta mea ridicola, de altfel! Dar a facut-o! Au fost cele mai bune pricomigdale cu nuca din viata mea! Dar nu asta a fost cel mai important lucru. Ci ceea ce conteaza, si ceea ce va conta pentru totdeauna, va fi  faptul ca in acea zi eu am mancat pricomigdalele mult visate datorita interventiei divine a lui Dumnezeu!!

invitatie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s