Fă un semn pentru mine, Doamne!
Psalmul 86:17
“Era o noapte deosebit de întunecată, fără luna care de obicei se reflecta în apa liniştită a lacului. Doar câteva stele aruncau câte o licărire slabă printre nori. Problema mea părea mult mai mare decât resursele mele. Mult iubitul nostru fiu adolescent fugise de acasă. Obrajii îmi erau brăzdaţi de lacrimi. Nici nu mai ştiam de cât timp stăteam acolo strigând către Domnul. Te rog Doamne, revelează-mi-Te! Am nevoie să te simt aproape. Am nevoie de o dovadă a prezenţei Tale! Pinii foşneau blând deasupra mea, legănaţi uşor de o briză nevăzută. Cât de mult tânjeam după un semn vizibil, după un susur blând al prezenţei Lui, după adierea Duhului Sfânt. Doamne, te rog, doar o simplă luminiţă în vârful pinilor întunecaţi. Atunci voi şti că eşti prezent şi că Îţi pasă. Întunericul era tot mai dens. Apa lacului clipoci uşor la atingerea unei stânci de corali. Curând, una câte una, luminile din casă s-au stins. Eram înconjurată de întuneric şi mă simţeam atât de singură. În cele din urmă, descurajată şi tremurând de frig, m-am ridicat de pe bancă şi, aruncând peste umăr o ultimă privire spre vârful pinilor, am urcat dealul spre casă şi m-am strecurat în pat.” Această tristă experinţă a fost trăită de Gigi Graham Tchividjian, una din fiicele cunoscutului predicator Billy Graham şi a fost prezentată în cartea “Anorimpurile Inimii”.
Atunci când trecem prin anumite situaţii limită, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi venim înaintea Lui şi Îi cerem ajutorul! Ne încredem în El ca să ne aducă izbăvirea şi este bine că procedăm astfel! Dar, de cele mai multe ori, în aceste situaţii, atunci când disperarea tinde să ne cuprindă inimile, Îi cerem lui Dumenzeu un semn al prezenţei Lui! Un semn al dragostei Lui! Un semn vizibil al faptului că Îi PASĂ de noi şi problema noastră, că ŞTIE că noi suferim şi că ne va da IZBĂVIREA! Face El acest lucru? Ne oferă un semn vizibil al prezenţei Lui?
“Deodată, mi-am dat seama că Dumnezeu mi se revelase… toată ziua…mereu şi mereu…iubitor şi tandru. În noaptea mea eu căutam o luminiţă, şi El mi-a trimis nu una, ci mai multe! L-am rugat să mi se descopere pe El Însuşi şi dragostea Lui într-un mod special. Şi Dumnezeu a făcut-o! Nu prin şoapte de noapte, nici prin foşnete misterioase sau prin licăriri în vârful pinilor, ci într-un mod în care eu puteam simţi dragostea Lui, prin copiii Săi. Plină de umilinţă, mi-am plecat capul şi am spus: Doamne, Îţi mulţumesc! “[1]
Atunci cant treci prin încercare, nu uita: Dumnezeu este alături de tine! El nu te părăseşte niciodată! El nu te va dezamăgi niciodată! El ştie că tu suferi! El Însuşi a îngăduit această încercare în viaţa ta, pentru împlinirea scopului Lui bun! Lui Îi pasă de suferinţa ta! Ba mai mult, El suferă alături de tine! Inima Lui plânge alături de inima ta! Chiar dacă I-ai cerut un semn vizibil al prezenţei Lui în viaţa ta, şi nu l-ai primit, nu-ţi pierde speranţa. El are metodele Lui prin care îţi vorbeşte şi oamenii Lui prin care Îşi arată dragostea faţă de tine! Fii deschis(ă) la toate manifestările pline de dragoste ale lui Dumnezeu în viaţa ta! Sunt unice! Aceasta te va ţine tare, chiar dacă totul în jur se destramă!
[1] Graham Tchividjian, Gigi, Anotimpurile Inimii, Life Publishers International, Oradea, 1999, p.135
Femeia care mută munții! 
Eu as vreau un semn de la Dumnezeu daca ma iubeste!