Suferinţa din viaţa noastră nu este niciodată fără sens dacă noi cu un Da, Tată!, suferim!


 

Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule!

Psalmul 83:1

tearsDumnezeu a fost foarte bun cu mine! Dacă cineva mi-ar fi spus ce voi învăţa din aceste suferinţe lungi, mă tem că m-aş fi dat în spate speriată şi aş fi pierdut toate aceste lecţii minunate pe care Dumnezeu şi le-a propus să mă înveţe. Dar aşa cum e, El m-a condus pas cu pas, răspunzând rugăciunilor mele în felul Său. Şi nu vreau ca nimeni să se îndoiască de bunătatea şi corectitudinea căilor Sale. Le iubesc şi le ador exact aşa cum sunt.”[1] Dacă am putea vedea de pe acum tot ceea ce ne rezervă viitorul, toate încercările , necazurile, neajunsurile şi problemele prin care vom trece, probabil că ne-am da înapoi speriaţi şi L-am ruga pe Dumnezeu să NU îngăduie să trecem pe acolo. Dar acesta ar fi unul dintre cele mai groaznice lucruri care ni s-ar putea întâmpla! De ce? Pentru că: (1) ne-am afla astfel în afara voii Lui bune şi desăvârşite, (2) nu am ajunge la statura plinătăţii lui Hristos prin învăţarea lecţiilor de viaţă care ne parvin în urma trecerii prin diverse situaţii de criză şi (3) am pierde farmecul vieţii care constă în trăirea atât a momentelor bune care ne fac mai fericiţi, cât şi a momentelor mai grele care ne apropie de Dumnezeu şi unii de alţii. “Aşa este viaţa! Vin vremuri grele, dar viaţa merge înainte, eliberându-se treptat de povară. Vin şi vremuri mai bune; poate că ne-am putea descurca şi fără ele, dar Domnul ştie că avem nevoie de ele pentru a căpăta valoare – pentru a ne face mai puternici, pentru a ne ajuta să reflectăm strălucirea soarelui. Cred că trebuie să acceptăm binele şi răul cât trăim şi să facem tot ce putem pentru ca răul să ne afecteze cât mai puţin cu putinţă. În ce priveşte binele – să îl ajutăm să crească, să dăm importanţă lucrurilor bune!”[2]

 Să alegem să avem încredere în Dumnezeu şi în lucrarea pe care El o desăvârşeşte în noi. Nu suferinţa este cea care contează, la urma urmei, ci revelarea Chipului lui Hristos din noi! Suferinţa din viaţa noastră nu este niciodată fără sens dacă noi cu un Da, Tată!, suferim! De dragul lui Hristos suferim în această lume, şi putem spune că merită: Ne aşteaptă veşnicia cu Isus! Dragostea pe care o simţim în inimile noastre pentru Dumnezeu şi lumea creată de El este, şi trebuie să fie, mai mare decât ar putea fi vreodată apăsarea suferinţei. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”. (Filipeni 1:29)

  Spune azi această rugăciune din toată inima: Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule! Continuă să ne sfinţeşti sufletele, prin bucurii şi prin necazuri! Nu Te odihni niciodată în această privinţă! Nu ne părăsi niciodată! Pedepseşte păcatul din viaţa nostră, ca să ne îndreptăm pe cale şi răsplăteşte jertfa şi ascultarea noatră! Rămâi mereu de partea noastră!


[1] Prentiss, Elisabeth, Paşi spre cer, Editura Little Lamb,Suceava, 2002, pag.215.

[2] Ibid., pag. 213.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s