Nimeni nu este atât de sfânt şi bun încât să nu aibă nevoie să meargă la biserică, şi nici atât de păcătos încât să nu poată păşi într-una!


 

Cât de plăcute sunt locaşurile Tale!

Psalmul 84:1

declaraNimeni nu este atât de sfânt şi bun încât să nu aibă nevoie să meargă la biserică, şi nici atât de păcătos încât să nu poată păşi într-una! Prezenţa credinciosului în biserică este una imperios necesară! Omul care nu frecventeză biserica lui Dumnezeu, nu este copilul Lui! De ce? Pentru că nu te poţi numi copilul Lui, dacă nu cauţi necurmat faţa Lui! Iar una din metodele de a te întâlni cu El, de a sta în prezenţa Lui minunată şi de a creşte în cunoaşterea Lui este tocmai prezenţa ta la Templu, adică, în termeni mai actuali, la biserică.

Psalmistul spune: Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu! Este aceasta şi dorinţa sufletului tău? Suspină sufletul tău după curţile Domnului? Tânjesc inima şi carnea ta după Dumnezeul cel Viu? Îţi place să mergi la Casa lui Dumnezeu sau este nevoie să fii tras(ă) de mânecă de fiecare dată când cei dragi aleg să mergă acolo? Biserica este locul în care sufletul nostru, asemenea rândunicii, se poate odihni!  Aici privim frumuseţea lui Dumnezeu şi Îi învăţăm voia! Aici noi creştem din putere în putere! “Sufletele acestea neînfricate pot să cânte chair când trec prin suferinţe şi întristări, lacrimile lor reflectând curcubeul iubirii divine. Ei transformă tragediile în triumfuri şi se folosesc de necazuri ca de o trambulină care să-i catapulteze spre lucruri mai mari.“[1] Secretul victoriei lor supreme asupra tragediilor vieţii este determinat de prezenţa lor în Casa lui Dumnezeu! Vrei să trăieşti o viaţă de biruinţă? Du-te cu bucurie şi dor la Casa lui Dumnezeu!

Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în Casa Ta! Ei Te vor lăuda! Cei care locuiesc în Casa lui Dumnezeu, atât cea fizică cât şi cea cerească, sunt fericiţi, binecuvântaţi! Ce mare har! “Când ne gândim astfel la fericirea celor dragi care au plecat acasă la Domnul, nu mai putem să ne lăsăm copleşiţi de întristare. Pentru noi, plecarea lor reprezintă într-adevăr o pierdere, dar pentru ei este un câştig etern. Ei sunt într-o poziţie avantajată faţă de noi! “ [2]

Psalmistul încheie cu o exclamaţie extraordinară izvorâtă din inimă: Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! Caută faţa lui Dumnezeu, atât acasă, la serviciu cât şi la biserică! Vei avea astfel parte de harul Lui măreţ din plin! Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe caei ce duc o viaţă fără prihană! (v.12) Ce minunată promisiune! Dumnezeu nu va refuza niciun bine celui care umblă fără prihană şi cu integritate! Dacă acel lucru este bun pentru noi, atunci ni-l va da; dar dacă El refuză să ni-l dea, înseamnă că nu este bun! Crede acest lucru din toată inima şi nu uita: În Casa lui Dumnezeu vei creşte în toate domeniile vieţii tale!


[1] MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului: Vechiul Testament, p.560

[2] Ibidem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s