Ce pot să-ţi facă nişte oameni atunci când Dumnezeu Însuşi este de partea ta?

13 Martie

Numeri 19:1-20:29, Luca 1:1-25, Psalmul 56:1-13, Proverbe 11:8;

Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.Ce pot să-mi facă nişte oameni?

Psalmul 56:4

lacrimi1Sunt clipe în viaţă când simţim din plin durerea provocată de dispreţul, indiferenţa, critica, defăimarea sau chiar ura celor din jur. În astfel de circumstanţe, inimile noastre suferă în mod deosebit! Dar Dumnezeu promite în cartea Isaia că El va vindeca pe cel cu inima zdrobită[1] şi îi va da mângâierea, pacea şi bucuria! Ce minunat Dumnezeu avem! El este cu noi în cele mai grele momente ale vieţii! De asemenea, Dumnezeu promite să răsplătească fiecăruia după faptele lui, astfel încât, cel care te-a lovit, inevitabil, va fi şi el lovit. Dar nu de tine, ci de însăşi mâna tare şi dreaptă a lui Dumnezeu!

 Ai fost lovit de semenul tău iar inima ta suferă în mod deosebit?  S-au ridicat oamenii împotriva ta iar ameninţarea lor se abate cu putere asupra ta? Îţi tremură inima în tine pentru că nu ştii ce va urma? Ridică-ţi glasul înspre Dumnezeu şi spune asemeni psalmistului David: Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimc! Ce pot să-mi facă nişte oameni? „Împreună cu David putem fi încrezători că Dumnezeu va pune duşmanii noştri pe fugă, ca răspuns la rugăciunile noastre. Iar dacă Dumnezeu e de partea noastră, cine ar mai putea fi împotriva noastră? (Romani 8:31)”[2] O capcană în care cad cei mai mulţi dintre credincioşi în astfel de moment este aceea a răsplătirii cu aceeaşi monedă, alegând să se comporte la fel faţă de cel care le-a greşit. Ei spun: Dacă m-a dispreţuit, şi eu îl voi dispreţui atunci când se va ivi ocazia. Dacă m-a judecat pe nedrept , şi eu îi voi face la fel. Dacă m-a vorbit de rău, şi eu îl voi vorbi de rău. Voi proceda astfel ca să vadă şi el ce greu este atunci când suferi din cauza semenilor. Dar Dumnezeu ne cere exact contrariul! El vrea ca tu să laşi răzbunarea în mâna Lui, să alegi să rabzi dispreţul sau defăimarea cu inima umilă, chiar dacă sunt pe nedrept şi să-ţi iubeşti aproapele. Iubeşte-ţi aproapele! Iubeşte-i inima ca pe propria ta inimă! Protejează-i-o, fii blând cu ea, mustr-o cu dragoste iar Dumnezeu promite că va face la fel cu tine! Ai mare grijă ce vorbeşti despre cei din jurul tău. Nu-ţi permite niciodată să dispreţuieşti. Oricând, Dumnezeu te poate pune pe tine să treci exact prin aceeaşi situaţie ca şi aproapele tău.  Ce vei face atunci?

Pune-ţi astăzi încrederea în Dumnezeu iar El va răspunde actului tău de încredere dăruindu-ţi izbăvirea din capcana vrăjmaşilor. “Când va sosi răspunsul din cer, acesta va aduce izbăvire pentru inima care se încrede în Dumnezeu şi dezonoare pentru cei ce-l hărţuiesc pe nedrept. Va fi o demonstaţie de neuitat a iubirii şi statorniciei lui Dumnezeu.“[3] Încrede-te în Dumnezeu chiar şi atunci când semenii se ridică împotriva ta! Ce pot să-ţi facă nişte oameni atunci când Dumnezeu Însuşi este de partea ta? Pune azi aceste cuvinte la inimă!

 


[1] Isaia 61:1

[2] MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului: Vechiul Testament, p.526

[3] Ibid, p.527

Chiar şi atunci când treci prin valea umbrei morţii, Dumnezeu ştie ce face! 12 Martie

12 Martie

Numeri 16: 41-18: 32, Marcu 16:1-20, Psalmul 55:1-23, Proverbe 11:7;

O, dacă aş avea aripile poprumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!

Psalmul 55:6

incercareRătăcesc încoace şi încolo, şi mă frământ. Îmi tremură inima în mine şi mă cuprinde spaima morţii, mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii. Este aceasta starea în care tu te găseşti acum? O, dacă aş avea aripile poprumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă! Da, aş fugi departe de tot şi m-aş duce să locuiesc în pustie. Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic şi de furtuna acaesta. Îţi vine să fugi de toţi şi de toate pentru a găsi odihnă în sufletul tău? Nu ştiu care este vântul năpraznic care s-a abătut peste viaţa ta, dar, oricare ar fi acesta şi oricât de năpraznic ar şuiera, nu uita că Dumnezeu îţi poate da biruinţa chiar şi în cele mai întunecate suferinţe!

De ce îngăduie Dumnezeu suferinţa? În cartea Marele Ţesător scrisă de Ravi Zacharias, ne este prezentat scopul special pentru care Dumnezeu ne modelează vieţile, tocmai prin prezenţa încercărilor, a  poverilor şi a neajunsurlor în viaţa noastră: Cel mai important este să ştim că Dumnezeu modelează viaţa preţioasă pe care o mântuieşte, şi că face astfel cu un scop special. Începe o nouă povară, un nou imbold sălăşluieşte în inimă. Un nou scop pentru a face ceea ce faceţi consolidează chemarea. Modelul începe să iasă la iveală – model pentru care Dumnezeu v-a format, purtându-vă printr-o căutare de o viaţă spre împlinirea preţioasă a slujirii Lui. [1]

Prin încercări şi suferinţe, Dumnezeu vrea să ne golească de sine şi să ne umple interiorul cu prezenţa Lui umilă, plină de dragoste, de credincioşie şi de fapte bune! A fi zdrobit de mâna tare a lui Dumnezeu,[2] înseamnă a avea interiorul zdrobit, golit de orice egoism, încredere de sine şi aroganţă. Atunci când Dumnezeu te zdrobeste, tot lăuntrul tău moare. Este într-adevăr un proces dureros dar răsplata-i va fi pe măsură: Domnul va face lucruri minunate în mijlocul nostru!

 Ai sufletul tulburat şi frământat? Îţi vine să fugi departe de problema ta? Fugi mai degrabă înspre Dumnezeu! La El vei găsi rezolvare cu privire la situaţia ta, şi odihnă pentru sufletul tău. Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa. Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. Eu mă încred în Dumnezeu, spune psalmistul David.

Oricare ar fi încercarea din viaţa ta care îţi zdrobeşte inima şi îţi fură pacea din suflet, vino cu ea înaintea lui Dumnezeu şi alege apoi să ai încredere în El! Chiar şi atunci când treci prin valea umbrei morţii, Dumnezeu ştie ce face! Totul lucrează pentru un plan bun şi mununat! Acceptarea acestui adevăr în inimă îţi va aduce putere în încercare şi biruinţă în viaţă! Îţi doresc azi să ai parte de această biruinţă!


[1] Zacharias, Ravi, Marele Ţesător, Editura Majesty Press International, Arad, 2010, pag.70

[2] 1Petru 5:6

Secretul fericirii este să-ţi aduni binecuvântările, în vreme ce alţii îşi numără necazurile! 11 Martie

11 Martie

Numeri 15: 17-16: 40, Marcu 15:1-47, Psalmul 54:1-7, Proverbe 11:5-6;

Domnul este sprijinul sufletului meu!

Psalmul 54:4

secretEşti pe atât de fericită pe cât de aproape eşti de Dumnezeu! Cu cât eşti mai aproape de Dumnezeu, de rugăciune, de Cuvântul şi de lucrarea Lui, cu atât eşti mai fericit(ă) în această lume searbădă şi goală. El este singurul care îţi poate dărui fericirea! Fericirea ta nu se află niciodată undeva mai încolo, aşa cum credem sau aşa cum sperăm noi, adică peste câteva luni când te vei căsători, sau când vei pleca în concediu de odihnă într-un loc exotic, sau când îţi vei termina de amenajat şi de decorat casa, sau când copiii tăi vor creşte mari şi vor fi mai puţin dependenţi de tine, sau când vei fi sănătos, şi lista poate continua, la nesfârşit. Nu! Fericirea ta este aici şi acum! Atitudinea ta, care este greşită, face însă ca această fericire să fie umbrită.

Secretul fericirii este să-ţi aduni binecuvântările, în vreme ce alţii îşi numără necazurile, spune William Penn, filosof şi poet al anilor 1600. Am pus în practică acest secret al fericirii, de câteva ori şi a funcţionat, de fiecare dată. M-am simţit mult mai binecuvântată decât consideram că eram înainte de acest act. Te sfătuiesc să faci şi tu la fel! De prea multe ori ne lăsăm învinşi de gândurile lui Satan care sunt pur negativiste. Nimic bun nu poate veni de la el, aşa că, oridecâteori ai gânduri negative cu privire la viaţa ta, fugi de aceste gânduri,  cât de repede poţi: acolo este Satan şi îţi vrea doar răul.

Iată lista binecuvântărilor din viaţa mea:sunt sănătoasă, eu şi întreaga mea familie; avem o casă a noastră, unde putem locui în linişte şi intimidate; avem bucate de pus pe masă; am privilegiul de a îngriji eu insămi de copii, oferindu-le astfel dragoste şi o bună educaţie; avem prieteni cu care putem împărtăşi bucuriile sau tristeţile vieţii; avem mâini, picioare, ochi, urechi, gust, miros; avem în biserică familii care ne oferă prietenii, de valoare; soţul are un serviciu bun; nu sunt internată în spital, din diverse motive; am Biblia, cartea care îmi aduce cea mai mare bucurie; Dumnezeu ne-a dăruit o nouă zi binecuvântată; simt dragostea soţului şi grija lui pentru mine; jocurile cu copiii îmi aduc bucurii deosebite; nu trebuie să merg la serviciu pentru că sunt in concediu de creştere-îngrijire copil, aşa că îmi pot organiza timpul cum vreau, etc.

Te provoc şi pe tine să-ţi faci propria listă a binecuvântărilor! Te vei simţi mult mai bine şi vei fi mai fericit(ă). Vei fi surprins(ă), să constaţi c, eşti o persoană atât de binecuvântată şi atât de  înzestrată cu diverse calităţi!

După ce ai realizat tu însăţi o listă a binecuvântărilor din viaţa ta şi ai conştientizat că eşti mult mai binecuvântată decât credeai înainte, pune-te pe genunchi şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru tot harul de care ţi-a făcut parte şi roagă-L să te folosească spre slava Lui, atât cât El va considera cu cale, prin aceste binecuvântări. Binecuvântările tale pot fi binecuvântări şi pentru alţii!

 

Nimic din ceea ce am primit în dar de la Dumnezeu, nu este doar pentru împlinirea propriilor scopuri şi nevoi! 10 Martie

10 Martie

Numeri 11: 24-13: 33, Marcu 14:22-52, Psalmul 52:1-9, Proverbe 11:1-3;

O, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?

Psalmul 53:6

dadargosteNimic din ceea ce primim sau am primit în dar de la Dumnezeu, nu este doar pentru împlinirea propriilor scopuri şi nevoi! Sunt momente în viaţă când simţi că mâna lui Dumnezeu a făcut posibilă o anumită stare de fericire în dreptul tău, şi te bucuri de aceasta din plin! Îi mulţumeşti în mod deosebit pentru acest fapt iar inima ta se lărgeşte de fericire şi de bucurie. Şi e minunat! Dar să nu crezi că Dumnezeu te-a binecuvântat doar de dragul de a te vedea pe tine fericit(ă). Nu acesta este scopul ultim al binecuvântărilor revărsate de Dumnezeu peste tine. El vrea mult mai mult de la tine! Atunci când poporul Israel a părăsit Egiptul, după ani îndelungaţi de suferinţe şi de robie, Dumnezeu i-a binecuvântat într-un mod deosebit şi cât se poate de neaşteptat. Aşa cum aflăm din Sf. Scriptură, egiptenii au prins o frica atât de mare de Dumnezeul israeliţilor, ca urmare a urgiilor venite peste ei, încât, i-au alungat pe aceştia din ţara lor, încărcându-i la plecare cu adevărate comori: Egiptenii zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară căci ziceau:” Altfel, toţi vom pieri”. (…) Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor care le-au împlinit cererea. Şi astfel au jefuit pe egipteni. (Exod 12: 33-36)

Aţi mai auzit despre astfel de fapte, consemnate pe paginile istoriei vreunui popor? Nu! Doar poporul lui Dumnezeu a avut parte de un asemenea har! Au plecat din robie împodobiţi cu bogăţii! În acest moment, bucuria şi fericirea lor au fost peste măsură de mari! Dar oare acesta să fie finalul lucrurilor? Dumnezeu i-a binecuvântat doar de dragul de a-i vedea fericiţi? Care a fost scopul adevărat al acestei revărsări de binecuvântări? Tot în Biblie găsim şi răspunsul: Domnul a vorbit lui Moise şi a  zis: “Vorbeşte copiilor lui Israel: să-mi aducă un dar; (…) Iată ce veţi primi de la ei ca dar: aur, argint, aramă,( …) pietre de onix şi alte pietre pentru efod şi pieptar.

Să-mi facă un Locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor”. (Exod 25:1-8) Iată că toate bogăţiile primite în dar, au fost folosite pentru construirea unui Locaş Sfânt lui Dumnezeu! Toate binecuvântările de care Dumnezeu ne face parte, în această lume, în anumite momente, trebuie să fie folosite şi pentru Dumnezeu! Aceasta este voia Lui. Dacă ai o casă foarte mare, fii atunci o gazdă bună şi pentru ceilalţi copii de-ai lui Dumnezeu, care nu au unde mânca o mâncare caldă! Dacă te-a binecuvântat Dumnezeu cu o afacere propsperă, atunci dăruieşte şi altora din surplusul tău! Dacă eşti inteligent(ă), atunci foloseşte această abilitate pentru lucrarea lui Dumnezeu şi pentru înfiinţarea de noi organizaţii sau misiuni, în spiritul evanghelic.Nimic din ceea ce ai primit, nu ţi-a fost dăruit doar pentru împlinirea propriilor scopuri şi nevoi! Dumnezeu nu te-a binecuvântat doar de dragul de a te vedea pe tine fericit(ă) şi atât. El vrea ca tot ceea ce îţi dă ca binecuvântare, să fie binecuvântare şi pentru alţii. Doar atunci fericirea ta va dăinui!

 

Alege voia lui Dumnezeu chiar și atunci când acest lucru îţi frânge inima!

Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte!

Marcu 14:34

inima-franta

Să acceptăm voia lui Dumnezeu în vieţile noastre nu este întotdeauna uşor! Uneori este simplu şi uşor să o acceptăm, alteori însă această alegere poate fi echivalentă cu acelaşi sentiment care L-a cuprins pe Isus, şi anume: o întristare ca de moarte! Te afli la un moment de cotitură în viaţa ta? Sufletul tău este cuprins în aceste momente de o întristare de moarte? Înțelegi care este voia lui Dumnezeu dar nu vrei s-o accepți? Îți rupe inima?

Ştii foarte bine ce îţi cere Dumnezeu să alegi, dar te îndoieşti, te împleticeşti pe cale… Ai sufletul tulburat şi abătut şi ai impresia că se va rupe în două dacă vei alege voia lui Dumnezeu în viaţa ta, şi nu voia ta…

Agonia din Gheţismani trăită de Mântuitorul nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti! “Acolo a simţit povara copleşitoare asupra sufletului Său sfânt, anticipând faptul că va deveni ofranda de păcat pentru noi. Nu ne putem imagina ce a însemnat aceasta pentru El, Cel Fără Păcat, să fie făcut păcat pentru noi! El i-a lăsat pe cei trei disciopoli, dându-le instrucţiuni să stea acolo şi să vegheze şi s-a dus puţin mai departe în grădină, fiind singur. Astfel, El avea să meargă la cruce singur, purtând groaznica judecată a lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre! (…) Dacă exista vreun alt mod prin care păcătoşii să poată fi salvaţi altfel decât prin moartea, înmormântarea şi învierea Sa, atunci Dumnezeu să-I arate acea cale. Cerul a rămas tăcut. Nu exista alt mod în care să putem fi răscumpăraţi” [1]

Sufletul Lui a fost cuprins de o întristare de moarte în acele momente, ne relatează Scripturile. A fost greu să aleagă voia lui Dumnezeu în viaţa Lui, dar a făcut-o oricum!

Tu faci la fel?

Alege voia lui Dumnezeu în viaţa ta chiar dacă acest act îţi va aduce declin financiar, sau dispreţ din partea celor din jur, sau critică şi defăimare, sau chiar pierderea unui suflet atât de drag ţie! Chiar dacă la o primă vedere pare că alegând voia Tatălui tu vei ieşi în pierdere şi vei avea mult de suferit, nu este aşa! Nu va rămâne aşa mereu! Dumnezeu va aprecia faptul că ai ales voia Lui, chiar şi atunci când acest gest ţi-a frânt inima, şi te va ridica şi te va binecuvânta cum numai inima Lui mare şi minunată de Tată ştie să o facă!

Voia Lui te va aduce întotdeauna într-un loc mult mai minunat decât te-ar fi dus voia ta! Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care Îi era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu.(Evrei 12:2) Ceea ce i-a dat putere lui Isus să rabde toată agonia morţii a fost BUCURIA care Îi era pusă înainte, bucuria care Îi era pregătită de Însuşi Dumnezeu ca răsplătire pentru faptul că a ales voia Lui în detrimentul voii Sale! Isus a suferit mult, dar pentru scurtă vreme, iar acum se BUCURĂ din plin şezând la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu pentru o eternitate!

La fel va fi şi cu tine! Alege azi voia lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru îţi frânge inima, pentru o vreme, şi te vei bucura apoi de binecuvântarea Tatălui pentru multă vreme! Tatăl  are pregătite binecuvântări minunate pentru copiii care aleg necurmat voia Lui. Dar care sunt acestea nu pot afla decât cei care aleg voia Lui!

Alege voia lui Dumnezeu chiar si atunci cand acest lucru îţi frânge inima!

Vei fi bine! Dumnezeu îți va da har!


[1] MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului: Noul Testament, p.159

Invata sa crezi ca timpul hotarat de Dumnezeu este perfect! 7 Martie

7 Martie

Numeri 8:1-9:23, Marcu 13:14-37, Psalmul 50: 1-23, Proverbe 10: 29-30;

Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului!

Numeri 9:23

timpul-de-odihnaViaţa trăită pe acest pământ presupune o multitudine de aşteptări: aşteptăm să devenim tineri atunci cand suntem doar nişte copii, aşteptăm să ne căsătorim atunci când orele petrecute cu persoana iubită par că zboară mult prea repede, aşteptăm să îi revedem pe cei atât de dragi care au plecat în veşnicie, la Domnul, aşteptăm să crească copiii mari ş.a.m.d. Viaţa însăşi este o lungă aşteptare de a ne întâlni cu Domnul Isus! Există însă oameni care poate aşteaptă de ani de zile ca Dumnezeu să îşi împlinească promisiunea spusă în dreptul lor şi care au obosit, şi pe bună dreptate! Dar această stare de oboseală afectează relaţia lor cu Dumnezeu pentru că ei refuză să mai creadă că va veni ziua binecuvântată când Dumnezeu va lucra, cu semne şi minuni, în dreptul lor! Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit! (Matei 24:13)

 Cei din poporul Israel tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului! Era deci un TIMP bine prestabilit de Dumnezeu cu privire la călătoria lor iar ei îl urmau fără cârtiri sau şovăieli. Aştepţi tu ca Dumnezeu să lucreze în viaţa ta? Ai obosit de atâta aşteptare?Nu-ţi pierde speranţa! Chiar dacă întârzie, Dumnezeu va lucra în dreptul tău, la vremea potrivită, la vremea Lui! Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.[1] Va proceda, aşa cum găsim scris în Biblie: după ani îndelungaţi de suferinţă cu privire la un anumit personaj sau popor Dumnezeu şi-a adus aminte![2] Nu-i aşa că ai spus, de multe ori, că Dumnezeu te-a uitat? Şi eu am spus la fel. Ca oameni suntem adesea foarte slabi dar Dumnezeu cere şi vrea mai mult de la noi. El vrea ca noi să creştem în credinţă, chiar şi în acest timp de aşteptare. Acum, El vrea să ne dea mai multă credinţă! Trebuie doar să I-o cerem pe genunchi, să credem că am primit-o şi o vom primi! Apoi, vom putea intra în lucrarea Lui de binecuvântare şi biruinţă!

Să crezi, chiar dacă încă nu se întâmplă NIMIC în dreptul tău! Să crezi că Dumnezeu îşi va aduce aminte de tine într-o zi, şi îţi va da ceea TOT ce ţi-a promis, ba chiar MAI MULT, şi îţi va bucura inima, aşa cum doar El ştie să o faca! Şi ce minunată va fi acea zi! Nu am cuvine să-ţi descriu această stare de fericire, dar te provoc să o anticipezi şi să te hotărăşti, din nou, să nu-ţi mai pierzi credinţa şi să aştepţi timpul lui Dumnezeu în viaţa ta! Dumnezeu poate face lucrări mari pentru tine, şi prin tine!  CREDE acest lucru şi aşteaptă! El îţi promite că va lucra într-un mod minunat! De ce? Pentru că “orice lucru El îl face frumos la vremea lui!” (Eclesiastul 3:11)

Renunţă să mai lupţi tu însăţi pentru a aduce lucrările de binecuvântare sau biruinţă promise de Dumnezeu în viaţa ta şi cuibăreşte-te în braţele Lui, având în inimă pace, bucurie şi încredinţarea că nimic nu Îi scapă Lui din control şi că TOTUL lucrează spre binele tău! Crede că timpul lui Dumnezeu este unul perfect!!


[1] Isaia 60:22

[2] Genesa 8:1

Saptamana femeii crestine la AlfaOmegaTV! – „O femeie a rugaciunii” -de Margareta Lupascu!

margareta_lupascu_200“Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui“ Filipeni 3: 10

Sa fii o femeie a rugaciunii! Nu-i ceva ce vine de la sine. Nu are a face cu ceea ce simţi: mai întâi, ceva solid trebuie să fie în spatele a ceea ce simţi! Sa fii o femeie a rugaciunii – se învaţă…

Pentru a fi puternica in rugaciune trebuie mai întâi să–L cunoşti cât mai mult. Mă refer la cunoaşterea pas cu pas, trecând prin viaţă împreună cu El, la cunoaşterea din Scripturi, cunoaşterea care vine în urma căutării Lui; când EL ţi se revelează şi înţelegi prufunzimea ascultării Lui de Tatăl şi semnificaţiile gesturilor şi cuvintelor Sale în umblarea-i pe pământ, când înţelegi profunzimea jertfei Lui. O astfel de cunoaştere a Lui mă face să privesc ţintă la El, să mă gândesc mereu la El, să Ii cer mereu părerea şi să o preţuiesc.

Cu cât privesc la El, descopăr tot mai mult din frumuseţea caracterului Său, descopăr noi semnificaţii ale sfinţeniei şi cu întreaga mea fiinţă, mă înclin cu reverenţă şi nu doar Îi spun că Îl ador ci aleg să trăiesc în adorare! Cu cât privesc la El descopăr tot mai mult din puterea învierii Lui şi învăţ să trăiesc în această putere! Este puterea transformatoare care mă duce la un alt nivel de adorare: când trec prin durere, prin suferinţă, prin încercare. În batjocuri, respingere, judecată, printre vorbe rele şi neadevărate spuse despre mine – mă înclin cu reverenţă şi adorare pentru ceea ce a făcut El în asemenea împrejurări si, mai mult, învăţ să mă supun dreptului Judecător, aşa cum a făcut-o El.

Prin suferinţe învăţ să mă fac una cu El, murind câte puţin, încet şi sigur, ca să pot aduce roadă. Mor pas cu pas, adorând felul în care El a ştiut să moară! Depind de El în totul totului tot şi mă supun Lui învăţând din felul în care El a ştiut să asculte, să depindă şi să se supună! Pentru că vreau să fiu ca El şi să fiu cu El! Pentru mine, toate acestea la un loc înseamnă adorare. Adorarea lui Hristos care îmi dă libertatea să păşesc prin viaţă cu rost, cu demnitate şi curaj, cu seninătate şi încredere!

Sa fii o femeie a rugaciune este cea mai mareata chemare si putere pe care o poate avea o femeie.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/femei/119-sectiuni-tematice/sectiunea-femei/2140-o-femeie-a-rugaciunii-de-margareta-lupascu#ixzz2MvjTJJNN

saptamanafemeiicrestine

Saptamana femeii crestine la AlfaOmegaTV! FEMEIA CARE STUDIAZA – DE LIDIA SCHIOPU!

lidia_schiopu_200

ADEVĂRUL te eliberează…

de Lidia Șchiopu

Într-o seară povesteam unor femei, despre începuturile mele în lucrarea de slujire… vorbeam despre stângăciile începutului, despre bucuriile și satisfacțiile trăite dar și despre eșecuri și greșelile făcute. La un moment dat, una dintre fete îmi puse o întrebare: “nu vă este teamă să povestiți despre toate aceste lucruri?” “Teamă?”- am zis. “Ce fel de teamă? și pentru ce teamă?”  “Păi… teama că, oamenii auzindu-vă vorbind despre aceste greșeli, înfrângeri, s-ar putea să-și schimbe părerea despre d-voastră!” (A! deci asta era! Părerea celor din jur!) “Draga mea -i-am zis- Dumnezeu oricum cunoaște toate aceste lucruri… le știe. Am vorbit cu El despre ele… și El m-a iertat de cele greșite, m-a ridicat de fiecare dată și m-a încurajat să merg mai departe… Și dacă El le știe pe toate, ce importanță are că le știți și voi? Și dacă El mă acceptă exact așa cum sunt, ce contează părerea altora?”

Eu sunt liberă să-mi trăiesc viața înaintea Domnului meu fără să mă las influențată de atitudinea sau părerea celor din jur. Dar, nu întotdeauna am fost la fel. Încă din copilărie căutam să câștig aprobarea și aprecierea celor din jur, a părinților în primul rând. Atunci mă simțeam bine… Voiam să se zică despre mine că sunt o fată cuminte, credincioasă… și făceam eforturi pentru asta. Numai că, tot nu puteam mulțumi pe toată lumea, iar eu trăiam descurajare, frustrare că nu mă ridicam la standardele lor.  Depindeam de părerea altora pentru a mă simți bine.

Într-o zi, Dumnezeu m-a eliberat de acest jug- îl pot numi “jug” sau chiar “robie”.  Veți cunoaște ADEVĂRUL și ADEVĂRUL vă va face slobozi, adică liberi.  El, Domnul este ADEVĂRUL și TOT ce spune El, este ADEVĂR.

Când am înțeles că valoarea mea nu este cea pe care oamenii mi-o dau și că eu sunt valoroasă pentru că El îmi dă valoare, am experimentat o adevărată eliberare! Atunci am simțit adevărata libertate!  Libertatea în Cristos! Mi-am descoperit identitatea! Nu aveam de ce să mă tem și de ce să mă rușinez. El, m-a răscumpărat, făcându-mă o fiică de rege, o prințesă! Cristos m-a făcut moștenitoare a tot ce are El! El își împarte biruința Lui cu mine și atunci căderile mele sunt îmbrăcate în biruința Lui… El, mă iubește necondiționat și veșnic! Și într-o zi mă va conduce la brațul Său spre tronul Tatălui, prezentându-Și mireasa!  Și dacă toate acestea sunt adevărate și SUNT, de ce să-mi pese de judecățile altora? Sunt liberă să fiu eu, să mă exprim pe mine însămi așa cum sunt… sunt liberă de orice frică, de orice condamnare, sunt liberă să trăiesc o viață plăcută Lui- Domnului meu. Pe El vreau să-L mulțumesc. Aprecierea Lui mi-o doresc, îmbrățișarea Lui și zâmbetul Lui peste viața mea! Sunt liberă în EL! și nu mai depind de părerile altora pentru a mă simți bine, pentru a mă simți valoroasă.

Cineva spunea: “laudele oamenilor nu mă sfințesc dar nici judecățile lor nu mă murdăresc”.

Când Maria își exprima dragostea și recunoștința la picioarele Mântuitorului – cei din jur au judecat-o și i-au pus tot felul de etichete. Dar ea, a continuat să-și exprime dragostea pentru Domnul ei – o dragoste care pentru cei din jur părea o risipă. Părerea celor din jur însă, n-au afectat-o pe Maria. De fapt nici n-o mai interesa părerea lor. Trăise destul sub etichetele celor din jur. Acum găsise ADEVĂRUL! Îl întâlnise pe Domnul vieții și a devenit liberă să se exprime pe sine în fața Lui, la picioarele Lui.  Și chiar dacă toti au descalificat gestul ei, Isus a apreciat-o: “Lăsa-ți-o în pace; de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine! Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei”.(Marcu 14:6, 9)

Acesta este cel mai important lucru: ce zice El despre noi?! Ce zice El despre mine?! S-ar putea ca exprimarea dragostei mele să însemne pentru unii, risipă… sau, să nu fiu înțeleasă… dar, dacă El mă înțelege, îmi este de-ajuns! Dacă El mă iubește – deși mă cunoaște- ce altceva îmi pot dori?!

Veți cunoaște ADEVĂRUL și ADEVĂRUL vă va face liberi! Numai El ne poate elibera de orice frică, condamnare, de orice vinovăție și de orice etichete puse de alții. Și, numai în El, ne putem bucura de adevărata libertate!

Citeste mai mult la http://www.alfaomega.tv/femei/119-sectiuni-tematice/sectiunea-femei/2141-femeia-care-studiaza-de-lidia-schiopu#ixzz2MqF3eUQw

saptamanafemeiicrestine

Saptamana femeii crestine la AlfaOmegaTV!-„Feminitate si o viata cu scop” – de Ligia Seman!

ligia_seman1Cum poate vedea scopul lui Dumnezeu în căsnicie o soţie când oboseala de a lupta cu caracterul soţului îi întunecă orizonturile? Are rost să rămână loială acestui scop, sau să renunţe la el? Cum poate asigura o mamă din România, viitorul copiilor ei când deprimarea şi deznădejdea crizelor financiare sufocă prin realismul lor orice aspiraţii spre mai bine? Cum poţi să ai credinţă pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu cu privire la misiunea ta şi a soţului pe pământ, ca lucrători împreună cu Dumnezeu când atât de mulţi în jurul tău s-au resemnat cu ideea că nu se poate merge înainte din pricina vremurilor dificile, a banilor, etc?

 Are Dumnezeu pentru noi o optică specială filtrată de situaţia economică falimentară a naţiunii în mijlocul căreia ne-am născut? Orele prea multe de serviciu, finanţele puţine, lupta cu viaţa grea, atitudinea celor din jur – să ne absolve de responsabilitatea de a căuta să înţelegem ţelurile înalte ale lui Dumnezeu pentru noi şi să luptăm pentru atingerea lor în viaţa noastră, a familiei, a copiilor, a slujirii în cadrul trupului lui Hristos? Sau să fie de vină specificul culturii noastre, o cultură care exprimă mentalitatea că rolul femeii este doar de a creşte copii şi a face menajul casei? Sau, pentru ceea ce înseamnă viziunea specială a Tatălui nostru ceresc pentru noi, fiicele lui care avem fiecare un loc aparte în inima Lui, sunt responsabili doar soţii noştri care ar trebui să fie capul familiei şi să ne ofere protecţie şi răspunsuri pentru viaţă bazate pe principiile scripturale?

Am cunoscut o femeie creştină căreia medicii îi descoperiseră o boală extremă. Deznădejdea din glasul ei m-a pus pe gânduri: “Nu aş vrea să mor, simt că mi-am irosit viaţa. Oare viaţa mea numai atât a fost: să-mi cresc copii, să mă învârt în jurul familiei şi atât. Nu pot accepta asta!” Oboseală… luptă… consum de energie… frustrare pentru nereuşită? Să ajungi la final şi să te întrebi dacă anii trăiţi o singură dată pe pământul acesta al durerii au avut cu adevărat rost? Nefolositoare pentru lumea aceasta pentru că te-ai desprins de ea, dar nu suficient de departe ajunsă ca să te poţi bucura de ceea ce înseamnă o viaţă în urma căreia să poţi spune fără nici un regret:

Acelaşi om care a putut spune spre finalul vieţii lui “m-am luptat lupta cea bună… mă aşteaptă cununa neprihănirii” 2 Timotei 4: 7, a mai făcut o afirmaţie grandioasă: Filipeni 3:12-15: „ uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.Gândul acesta să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi, şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.

Apostolul Pavel a avut o viaţă cu scop bine determinat. El îi numeşte „desăvârşiţi” pe acei care sunt însufleţiţi de gândul de a alerga spre ţintă având drept scop „premiul chemării cereşti”.

Dumnezeu a construit femeia cu un puternic simţ al detaliilor şi nuanţelor. Această caracteristică a ei datorită construcţiei creierului se manifestă pregnant şi în dorinţa de a ştii sigur că viaţa ei, activităţile au o semnificaţie, un scop bine definit. Dacă nu va atinge rezultatul dorit, femeia va fi nefericită şi neîmplinită şi aceasta stare se va resimţi în toate domeniile vieţii ei.

Exact înţelegerea faptului că Dumnezeu te-a proiectat într-un mod unic pentru a împlini pe pământ un plan unic a lui Dumnezeu, o misiune care ţie, singură, ţi-a fost încredinţată este răspunsul lui Dumnezeu pentru tine! Chiar dacă pe planeta aceasta există miliarde de oameni, eşti unică în felul tău, cu abilităţi, defecte – exact cum te-a proiectat Elohim, Dumnezeu Creatorul astfel încât fără istoria vieţii tale ce pare neînsemnată pentru mulţi din jurul tău, necunoscută miliardelor de oameni contemporani cu tine, istoria Universului ar fi incompletă. Numai aşa vei ajunge să te bucuri cu adevărat de dragostea lui Dumnezeu personală şi adâncă pentru tine, când vei înţelege că viaţa ta, fiecare amănunt al ei a fost proiectat astfel încât atunci când tu lipseşti din acest cadru, El suferă. Da, tu faci parte din marele Lui puzzle, dar fără tine, el nu ar fi complet! Numai dacă vei avea clar aceasta în minte şi inimă, vei fi gata să te laşi decupată pentru a te încadra în acel puzzle.

Sunt cel puţin două piedici majore care împiedică o femeie să experimenteze plinătatea planului lui Dumnezeu în viaţa ei:

1. Lipsa de cunoştinţă intimă a gândurilor lui Dumnezeu pentru viaţa noastră.

În Proverbe 29: 18, Cuvântul lui Dumnezeu, spune: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.”. În Psalmul 46: 10, Dumnezeu ne porunceşte Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. Eu stăpânesc peste neamuri! Eu stăpânesc pe pământ!” Verbul a ştii din acest context în termenul original în limba ebraică este „ yada” şi descrie cea mai intima formă a cunoaşterii, are loc în actul unirii intime dintre soţi şi soţie. (Geneza 4: 1: „ După aceea, a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa.”).

Dacă nu ne oprim din gândurile şi planurile noastre, din a ne consuma viaţa doar bifând zilnic la lista interminabilă de activităţi –ne vom simţi tot mai nefericite, înfrânte şi lipsite de scop in viaţă. În Isaia 55: 18 a, Cuvântul ne spune: „ Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele?”. Nu sunt termeni de comparaţie între dorinţele noastre şi măreţia gândurilor Lui pentru viaţa noastră personală şi a caselor noastre. În 1 Cronici 17 – împăratul David , vrea să construiască o Casă Domnului însă proorocul Natan îi dă un mesaj cu totul diferit:„ Nu tu îmi vei construi o casă de locuit… Îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă.” În urma acestui mesaj, David îşi ia un timp de intimitate cu Dumnezeu şi rezultatul este că el renunţă la gândurile lui cu privire la viitor în favoarea planurilor garandioase ale lui Dumnezeu: „ Acum,Doamne, cuvântul pe care l-ai spus cu privire la slujitorul tău şi cu privire la casa lui să rămână în veac şi fă aşa cum ai spus.”

Doar în urma intimităţii în relaţia cu Dumnezeu, gândurile tale se vor face una cu gândurile Lui, aşa precum există unirea intimă dintre un soţ şi o soţie şi rugăcunea ta va fi „Doamne, fă aşa cum ai spus”! Această rugăciune eliberează răspunsul Dumnezelului Atotoputernic, Căruia nimeni şi mimic nu i se poate împotrivi: „ prin puterea care lucrează în tine, prin această dorinţă pe care Eu am pus-o în inima ta: de a avea un viitor după voia Mea, indiferent de limitările tale – voi face nespus mai mult decât ceri sau gândeşti pentru tine, pentru casa, biserica şi naţiunea ta! ( Efeseni 3: 20 parafrazat)

2. Multe femei creştine nu au experimentat încă toate aspectele mântuirii care stau la dispoziţia noastră prin jertfa lui Hristos. Dumnezeu a creat creierul femeii astfel încât predominanta vieţii interioare sunt sentimentele, spre deosebire de bărbaţi la care predomină raţiunea. Din această particularitate a felului cum Dumnezeu a creat femeia – putem înţelege visul inimii Lui cu orivire la fiecare femeie dacă ne gândim la ceea ce Isus a descris ca fiind cele mai importante două porunci: a-L iubi pe Dumnezeu şi a construi relaţii. Bărbaţii au nevoi de ajutor în ceea ce înseamnă a construi şi a menţine relaţiile. Pe de altă parte, însă – afectifitatea – această comoară pusă de Dumnezeu în femeie – este domeniul în care diavolul atacă cel mai mult. Rezultatele sunt: suferinţe inutile, incapacitatea de a depăşi anumite vicitimizări din trecut care duc la tiparul „ mentalităţii de victimă”, complexe de inferioritate, depresie, anxietate, prejudecăţi, alte tipare de gândire nebiblice.

In textul original al Bibliei, verbul “ sozo” – greacă – “ a salva”, a mântui” – este folosit cu diferite semnificaţii nu doar în sensul iertarii de păcate. Este folosit în multe cazuri când oamenii au fost vindecaţi trupeşte, în cazul eliberării de demoni, a recuperării dintr-o boală fatală – Lazăr, cu sensul restaurării întregii fiinţe umane: duh, suflet trup – când Hristos îi spune femeii cu scurgere de sânge: „Credinţa ta te-a mântuit ( te-a întregit). ( Luca 8:48). Deasemenea este folosit pentru a descrie protecţia divină şi de păstrare continuă în faţa răului – pe tot parcursul vieţii noastre – 2 Timotei 4: 18: Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui ca să intru în Împărăţia Lui cerească. O mare tragedie a zilelor noastre este faptul că mulţi creştini limitează lucrarea completă a jertfei lui Hristos la cruce. Multe femei rămân în închisoarea trecutului, a mentalităţii de victimă, a emoţiilor nevindecate, a limitărilor în căsnicie pentru că nu au ales să experimenteze toate aspectele mânturirii care ne stau gratuit la dispoziţie.

Ca şi consilier creştin, în urma analizei a numeroase destine, nu cred că ar exista destule cuvinte să pot explica cât de mare este diferenţa dintre ceea ce au fost în trecut femei creştine ca soţii, mame, mădulare în trupul lui Hristos, fiinţe sociale şi ceea ce sunt în prezent în urma faptului că au experimentat lucrarea de mântuire care include fiecare parte a fiinţei umane: duh, suflet şi trup.

Având în vedere că o femeie care este soţie şi mamă a fost creată astfel încât să fie ajutorul cel mai potrivit al lui Dumnezeu pe pământ pentru ca opera Lui pentru viaţa soţului şi copiilor ei să se concretizeze, având în vedere şi faptul că Dumnezeu a proiectat forma bisericii : Toate au fost făcute prin El şi pentru El… şi toate se ţin prin El , iar în Romania, două treimi din biserică este formată din femei – poţi înţelege cât de mare este dorinţa inimii lui Dumnezeu de a restura orice femeie şi a o ajuta să umble în plinătatea abundenţei Lui! Şi tu eşti printre ele!… Nu doar una dintre ele… ci tu … – specială în ochii Lui, creată în aşa fel încât dacă tu ai lipsi din Marele Lui Puzzle – Hristos care s-a jertifit pentru a-ţi dărui o mântuire atât de mare – ar suferi!  Ligia Seman

saptamanafemeiicrestine

Citeste mai mult la http://www.alfaomega.tv/femei/119-sectiuni-tematice/sectiunea-femei/2142-feminitate-si-o-viata-cu-scop-de-ligia-seman#ixzz2Mm5ZsRwP