DACA SUPRAVIETUIESTI, TREBUIE SA ITI AMINTESTI CA TE IUBESC!

japan

Aceasta este o poveste despre sacrificiul unei mame în timpul cutremurului din Japonia.

După ce cutremurul a luat sfârsit, iar salvatorii au ajuns la ruinele casei acestei femei, au zărit trupul ei printre fisurile unui zid. Li s-a părut ciudat când au văzut femeia stând pe genunchi ca și cum s-ar ruga: trupul ei era aplecat în fața cu mâinile sprijinite de un obiect. Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii sperând să mai fie încă în viață, dar trupul rece și rigid al acesteia l-au făcut pe acesta să înțeleagă că femeia nu supraviețuise. Atât liderul, cât și restul echipei au părăsit casa continuând operațiunile de salvare a supraviețuitorilor. Totuși, din unele motive, liderul echipei a fost îndemnat de propria sa conștiință să se întoarcă la casa femeii decedate.
Din nou, el a îngenunchiat, încercând să ajungă la trupul ei. Dintr-o dată a strigat cu entuziasm: “Un copil! Aici este un copil!”
Întreaga echipa a lucrat împreună pentru a scoate copilașul din ruine. Era un băiețel de 3 luni, înfășurat într-o pătură, care a fost protejat de corpul mamei sale. Evident, femeia a făcut un sacrificiu enorm pentru a-și salva fiul. În momentul în care a început cutremurul iar casa s-a prăbușit, ea și-a folosit corpul pentru a face un paravan care sa-i protejeze fiul. Când a fost găsit, băiețelul încă dormea liniștit. Medicul care a preluat copilul pentru a-l examina, a găsit în brațele micuțului un telefon mobil care avea următorul text pe ecran: “Daca supravietuiesti, trebuie sa iti amintesti ca te iubesc!” Acest telefon a fost trecut din mână în mână, iar toți cei care au citit mesajul au început să plângă. Asta este dragostea adevărată a unei mame pentru copilul sau.

Articol preluat de pe site-ul www.deneclintit.com

Respecta „Veghea de Dimineaţă”! 3 Februarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

3 Februarie

Exod 17:8-19:15, Matei 22:23-23:12, Psalmul 27:8-14, Proverbe 6:27-35

Moise s-a suit la Dumnezeu!

Exodul 19:3

“Toţi sfinţii din toate vremurile care au luptat lupta cea bună a credinţei erau convinşi că modul cel mai sigur de a pregăti o zi care să-ţi asigure belşug de biruinţe spirituale este sculatul dis-de-dimineaţă. Primele ceasuri ale dimineţii reprezintă un cap de pod peste tărâmul întregii zile, care, dacă este cucerit prin lepădare de sine şi dedicare, îi oferă inimii credinciosului un asemenea avantaj asupra duşmanului care nu poate fi câştigat în niciun alt fel.” [1]

ruga2Cum îţi petreci tu dimineţile? Ştiai că ele pot fi cele mai înălţătoare şi mai frumoase momente ale vieţii tale? În zorii dimineţii, atunci când întreaga ta casă zace într-o linişte plăcută şi reconfortantă iar mintea ta are puterea de a savura din Scripturi o hrană mult mai bogată decât în oricare alt moment al zilei, caută să te întâlneşti cu Creatorul tău. Te vei bucura de beneficii greu de exprimat în cuvinte.“Ce binecuvântat şi reconfortant este obiceiul de a-ţi începe ziua în felul acesta, de a te întâlni cu Domnul faţă în faţă înainte de a intra în contact cu lumea, de a citi şi medita asupra Cuvântului Său înainte de a ne citi corespondenţa şi ziarele din ziua respectivă”, spunea J.D. Drysdale care, timp de 40 de ani, şi-a făcut un obicei din a respecta  petrecută în intimidate cu Dumnezeu.

Moise s-a suit la Dumnezeu! Moise a fost omul ales pentru a duce la îndeplinire una dintre cele mai dramatice eliberări din robie trăite vreodată de un popor. În multe versete din Biblie, el ne este prezentat aflându-se în rugăciune şi în conversaţie intimă cu Tatăl. În mod inedit, Moise a fost omul despre care Dumnezeu a spus:  Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului (Numeri 12:8).

El îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici! (Isaia 50:4) Trezeşte-ţi sufletul, urechea şi inima pentru a intra, în zorii minunaţi ai zilei, în sfântă părtăşie cu Tatăl. În liniştea zorilor, singur cu-Acela pe care-L iubesc/ Prezenţa-I senină, desigur, mi-aduce parfumul ceresc/ Amarul mi-l schimbă-n dulceaţă, dând zilei ce-ncepe alt gust; Mireasma Lui chipu-mi răsfaţă, şi-mi face curajul robust/ Privindu-L, eu capăt puterea să-mi fac datoria supus/ Iar sursa i-o ştiu: e vegherea în taină, în zori, cu Isus! (J. Charles Stern)

Suie-te în fiecare dimineaţă la tronul sfânt al lui Dumnezeu! Momentele pe care le vei trăi acolo şi modul în care vei fi umplut de putere, dragoste, înţelepciune, pace şi curaj sfânt vor fi decisive în umblarea ta cu Dumnezeu şi îţi vor influenţa drumul vieţii într-un mod extraordinar! Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămânea tari şi vor face mari isprăvi! (Daniel 11:32) Caută să-L cunoşti din ce în ce mai mult pe Dumnezeul căruia Îi slujeşti şi căruia i-ai dedicate întreagă ta viaţă. În acest mod vei rămâne tare în credinţa ta şi vei face mari isprăvi!


[1] Harvey, Edwin&Lilian, Cum s-au rugat ei, vol.II, Editura „Carmel Print”, Arad, 2009, p.7

2 Februarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

2 Februarie

Exod 15:20-17:7, Matei 22:1-32, Psalmul 27:1-7, Proverbe 6:20-26

Domnul este sprijinitorul vieţii mele! 

Psalmul 27:1

În Biblia Fidela găsim o altă traducere a acestui verset: Domnul este puterea vieţii mele! De cine să mă înspăimânt? Acest verset minunat şi plin de încurajare pentru omul care trăieşte aproape de Dumnezeu, dar uneori în văi adânci, face parte dintr-un psalm controversat, după cum afirmă unii critici ai Bibliei. De ce?

Psalmul 27 poate fi împărţit în 2 secţiuni. „În prima jumătate, îl vedem pe David în deplină siguranţă pe culmile credinţei (27:1-6). În a doua jumătate, îl vedem în mare primejdie, tremurând în văile fricii (27:7-14). Aşa de mare este contrastul dintre cele două secţiuni, încât unii comentatori înclină să creadă că psalmul ar fi o combinaţie, opera a doi autori şi nu a unuia singur. Ei nu sunt de acord că un om se poate schimba atât de brusc, trecând de la credinţă la teamă, de la siguranţă la îndoială, de la curaj la timiditate.” [1] Dacă am privi însă cu atenţie în vieţile şi în inimile noastre, am constata cu durere că acest lucru este cât se poate de adevărat. Trecem cu uşurinţă de la o stare de extaz, fie spiritual, famlial sau profesional la o stare adâncă de depresie, teamă şi anxietate, în doar câteva minute. Este nevoie doar de câteva propoziţii pentru ca starea noastră de spirit să se schimbe radical. E acest lucru normal pentru un copil al lui Dumnezeu? Cum putem lupta cu aceste stări?

Domnul este sprijinitorul vieţii mele! De cine să-mi fie frică? sau Domnul este puterea vieţii mele! De cine să mă înspăimânt? În calitate de oameni, ne găsim adesea în astfel de momente, precum David: trecem cu o aparentă incredibilă uşurinţă de la credinţă la teamă, de la siguranţă la îndoială, de la curaj la timiditate. Nu trebuie să ne blamăm pentru acest lucru şi nici nu trebuie să ne simţim vinovaţi sau prea slabi în credinţă. Inima omului este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? (Ieremia 17:9) Nu contează atât de mult dacă ai căzut pe cale ci, ceea, ce este esenţial este cum şi dacă te ridici. David şi-a început psalmul cu următoarele cuvinte: Domnul este sprijinitorul vieţii mele! De cine să-mi fie frică? în care afirmă încrederea personală pe care o are în Dumnezeu, a continuat cu: Nu-Mi ascunde faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! în care el are un sentiment de teamă şi nesiguranţă că fusese respins de Tatăl lui din ceruri şi sfârşeşte cu minunatele cuvinte: O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii! În cine şi-a găsit David încrederea şi ridicarea? În Dumnezeu, şi în bunătatea Lui! A fost el ridicat din starea de depresie, de teamă şi de nesiguranţă? Da! Atât de mult, încât ne-a lăsat un excelent sfat: Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! Aceasta ne-a rămas ca o lecţie preţioasă.

Oricare ar fi starea în care te găseşti şi oricât de tranzitorie ar fi ea fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! Aceasta este singura încredere care nu dă greş niciodată! Cu Dumnezeu alături pe drumul vieţii vei vedea şi te vei bucura de bunătatea Domnului pe pământul celor vii! Încrede-te în Dumnezeu în fiecare moment sau stare a vieţii. La final, vei trăi BIRUINŢA!


[1] Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1, p.259

1 Februarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

1 Februarie

Exod 13:17-15:19, Matei 21:23-46, Psalmul 25:12-22, Proverbe 6:16-19

Domnul se va lupta pentru voi! Dar voi, staţi liniştiţi!

Exodul 14:14

Capitolul 14 din cartea Exodul este considerat a fi unul dintre cele mai dramatice din toate capitolele Bibliei. Copiii lui Israel sunt îndemnaţi de Dumnezeu să părăsească Egiptul, ţara în care locuiau de 400 de ani ca robi, şi să se îndrepte, având drept călăuză un stâlp de nor, înspre Pi Hahirot, un punct situat la vest de Marea Roşie. Dar tocmai această ghidare divină i-a pus într-o mare încurcătură şi a făcut ca scăparea lor să pară imposibilă, la prima vedere. A creat printre ei o mare stare de confuzie şi teamă, atât pentru vieţile lor cât şi ale copiilor lor. Nu ştiau sub nicio formă cum avea Dumnezeu să-i salveze în mod miraculos dar s-au supus planului divin. De ambele părţi se aflau pericole pe care nu le puteau depăşi prin forţe proprii: pe de o parte era Marea Roşie peste care oricum nu puteau trece, iar de celaltă parte se afla Faraon cu toată armata lui, alcătuită din şase sute de care alese şi toate carele Egiptului, cu căpitanii lor. Probabil chiar acesta a fost motivul pe baza căruia Faraon a pornit în urmărirea lor: a crezut că sunt prinşi în capcană, acolo la ţărmul Mării Negre şi a vrut să-i nimiceasă cu uşurinţă. Nu ştia însă împăratul Egiptului că Împăratul Împăraţilor hotărâse ca tocmai el, împreună cu toţi bărbaţii Egiptului, să cadă într-o capcană din care nu vor mai găsi scăpare. La semnul lui Moise, marea s-a despărţit iar poporul lui Dumnezeu a păşit ca pe uscat în drumul lor spre Ţara Promisă, Canaan. Au fost urmaţi la mică distanţă de egipteni. Aceştia şi-au găsit însă sfârşitul în apele mării, care s-au închis la loc imediat ce israeliţii au traversat marea. Niciunul dintre ei nu a rămas în viaţă. “Traversarea Mării Roşii este considerată drept cea mai mare manifestare a puterii lui Dumnezeu în Vechiul Testament, dar cea mai mare putere manifestată în toate timpurile este cea care L-a înviat pe Cristos dintre cei morţi”. [1]

Elementul principal care a dus la acest final triumfător a fost CREDINŢA. A fost nevoie ca poporul Israel să se încreadă în Dumnezeu şi în planul Lui misterios, să păşească pe un drum necunoscut şi nemaiauzit şi, astfel, să fie liberi. “Aceeaşi credinţă care a deschis Marea Roşie ne permite să facem imposibilul atunci când mergem pe calea voii lui Dumnezeu”. [2]

Domnul se va lupta pentru voi! Dar voi, staţi liniştiţi! Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta! Aceeaşi putere care L-a înviat pe Cristos dintre cei morţi şi care a despărţit Marea Roşie, este pusă astăzi la îndemâna noastră. Ce mare har! ÎNCREDE-TE astăzi în Dumnezeu chiar dacă nu vezi nicio soluţie plauzibilă cu privire la “capcana” în care eşti prins, cere-I lui Dumnezeu să-Şi folosească PUTEREA divină pentru a-ţi da izbăvirea, apoi stai LINIŞTIT. El va lupta pentru tine şi îţi va da biruinţa, în mod miraculos!


[1] MacDonald, William, Comentariul biblic al credinciosului: Vechiul Testament, Editura Agape, Făgăraş, 2011, p.87

[2] ibidem