„Dragoste-Rut”- o noua carte scrisa de Francine Rivers!


dragoste-rutDin seria: O genealogie a harului

Nume de barbati, unul dupa altul, sunt mentionate in primul capitol din Evanghelia dupa Matei. Dar printre toate aceste nume de tati si fii din cartea neamului lui Isus Cristos se remarca numele a cinci femei, a caror chemare mareata a fost aceea de a pava, alaturi de sotii si fii lor, calea venirii in lume a lui Mesia. Cinci femei care au schimbat lumea. Vulnerabilitatea acestor femei ori abuzul de putere al barbatilor din epoca patriarhala pot parea dure pentru noi, cei de azi. Insa emotiile pe care le traieste o femeie, indiferent de timp sau regiune, sunt universale.
„O genealogie a harului” este seria de nuvele ale lui Francine Rivers, care readuc in actualitate iertarea, puterea de sacrificiu si reabilitarea.
Dragoste ― Rut
Rut a crescut in traditia moabita, pe care a practicat-o pana ce a intalnit-o pe Naomi si familia ei. Atunci L-a cunoscut pe Dumnezeul lor, cu totul diferit de zeii la care se inchinau moabitii. Odata ce s-a casatorit cu unul dintre fii lui Naomi, a ajuns sa locuiasca la periferia Moabului, asemenea celor proscrisi. Si ca si cum aceasta nu ar fi de ajuns, ca urmare a unei tragedii, Rut, cumnata ei moabita si soacra lor raman vaduve. Acest nou statut ii deschide lui Rut posibilitatea unei alegeri: sa revina la viata in care fusese crescuta sau sa o urmeze pe soacra ei in nesiguranta si singuratate, avandu-L pe Dumnezeu ca singur sustinator. Doar ca decizia nu era chiar atat de simpla. De alegerea ei depindea soarta unei natiuni si chiar a lumii intregi.
“Șaptezeci de zile trecură înainte ca Naomi să iasă pe ușa casei ei. Lumina soarelui îi răni ochii. Era slăbită de atâta jelit, după ce vărsase lacrimi cât să umple un vas întreg cu ele, și venise timpul să se oprească. Plânsul ei nu avea să-i aducă la viață pe cei răposați. Trebuia acum să se gândească la viață. Rut și Orpa erau femei tinere, prea tinere pentru a-și petrece tot restul vieții jelindu-i pe Mahlon și pe Cilion să aibă grijă de o femeie bătrână a cărei viață se apropia de sfârșit.

Se așeză pe un scăunel în fața ușii și rămase privind copiii altora. Fugeau pe stradă, râzând, în timp ce dispăreau după colț. Copiii erau viața, dar copiii ei nu mai erau. Însă pentru nurorile ei mai exista o șansă, dacă făcea ceea ce știa că avea de făcut.

Dacă rămânea în Kir-Hareset, Rut și orpa aveau să trăiască pe mai departe cu ea. Aveau să-și petreacă tinerețea îngrijind-o pe mama soților lor răposați. Cum ar putea îngădui ea ca fetele astea frumoase să-și irosească viețile stându-i alături? Le iubea mult prea mult pentru a continua să le vadă cerșind o mână de grâne de la străini sau să trăiască din mila prietenilor și a rudelor. Dar dacă pleca din Kir-Hareset și din Moab, cumnatele lor se puteau întoarce la familiile lor, care aveau să le primească cu brațele deschise înapoi. Naomi nu se îndoia de faptul că părinții lor aveau să le găsescă un soț cât ai bate din palme, pentru că erau amândouă tinere și frumoase. Apoi Rut și Orpa aveau să se bucure de copii. Iar Naomi le dorea asta mai mult ca orice altceva.” (Paragraf extra din carte, p. 25-26)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s