19 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

19 Ianuarie

Geneza 39:1– 41:16, Matei 12:4613:23,

Psalmul 17:1-15, Proverbe 3:33-35,

Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea faţă de el!

Geneza 39:21

Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea faţă de el, este un verset frumos care ne face să trăim momente de exaltare alături de Iosif. Dar oare momentul cu privire la care Biblia ne spune că Domnul Şi-a întins bunătatea faţă de el este într-adevăr unul fericit? În mod surprinzător, nu!

Iosif a fost întâiul născut al Rahelei, fata iubită de Iacov în mod deosebit şi cea care i-a devenit soţie cu preţul a 14 ani de muncă în slujba lui Laban, tatăl ei. Iosif şi Beniamin au fost copiii pe care Rahela i-a născut lui Iacov. Însă Iosif era un “visător” aşa cum îl numesc fraţii lui constituiţi din Beniamin, fiul Rahelei şi fratele lui de sânge, cei 6 fii ai Leii, sora Rahelei şi cea care a fost prima soţie a lui Iacov prin înşelăciune, cei 2 fii ai Bilhei, roaba Rahelii şi cei 2 fii ai Zilpei, roaba Leii. Aceştia l-au urât pe Iosif din două motive: pentru că Iacov îl iubea mai mult pe el dat fiind faptul că era primul fiu născut din Rahela, soţia de care “i s-a lipit inima” şi pentru că Iosif  le-a povestit un vis în urma căruia ei au exclamat: ”Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuieşti tu pe noi? Şi l-au urât şi mai mult din pricina visurilor şi din pricina cuvintelor lui.” (Geneza 37:8) Drept urmare, fraţii lui îl vând unei cete de ismaeliţi care venea din Galaad. La rândul lor, aceştia îl vând lui Potifar, dregătorul lui Faraon, împăratul egiptenilor. Despre această perioadă în care Iosif s-a aflat în casa lui Potifar, Biblia ne spune că Dumnezeu era cu el şi făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca (39:3) Şi lucrurile par să meargă bine, pentru o vreme! Dar apare inevitabilul! Apare momentul despre care Biblia spune că Domnul Şi-a întins bunătatea faţă de el! Despre ce moment extarordinar este vorba? Ajunge Iosif, aşa cum au prezis visurile, conducător peste Egipt, în sfârşit? În mod surprinzător, nu! Momentul despre care Biblia ne vorbeşte aici ca despre un moment în care Domnul Şi-a întins bunătatea faţă de Iosif este tocmai momentul în care Iosif ajunge în închisoare, nevinovat.(39:20,21) Ce paradox, nu? Ce situaţie aparent inexplicabilă! Cum poate fi înschisoarea un loc de mari binecuvântări pentru Iosif? Dar aşa a fost! Acesta a fost locul din care Dumnezeu l-a ridicat şi de care s-a folosit pentru a-l pune “mai mare peste tot Egiptul”.

Ţi-a promis Dumnezeu o binecuvântare iar ceea ce ai primit iniţial a fost, de fapt, o încercare? Nu descuraja! Face parte din planul lui bun şi minunat! Înainte ca Dumnezeu să te binecuvânteze, El te va pregăti pentru această binecuvântare, ca s-o poţi duce. El îţi va modela întâi caracterul! El îţi va zdrobi întâi sinele! El te va învăţa să depinzi de El cu toată puterea ta! Apoi, după ce caracterul tău va semăna cu al Lui, El îţi va da binecuvântările prin intermediul cărora numele Lui va fi proslăvit. Dumnezeu s-a folosit de Iosif şi de binecuvântarea pe care i-a dat-o pentru a-i salva pe Iacov( al cărui nume a devenit Israel, la porunca lui Dumnezeu) şi copiii lui de foametea abătută peste poporul Israel.

Dumnezeu nu te va binecuvânta doar de dragul de a te vedea pe tine fericit(ă)! Binecuvântarea pe care Dumnezeu ţi-o dă trebuie să devină o binecuvântare şi pentru alţii!  Doar atunci, Dumnezeu Îşi va împlini planul cu privire la viaţa ta!

18 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

18 Ianuarie

Geneza 37:1– 38:30, Matei 12:2245,

Psalmul 16:1-11, Proverbe 3:27-32,

Tu eşti Domnul meu! Tu eşti singura mea fericire!

Psalmul 16:2

            Psalmul 16 este un psalm michtam. Şase psalmi intră în această categorie şi toţi au fost scrişi de David, în timpul respingerii lui de către Saul şi oamenii lui. Ceilalţi cinci psalmi michtam sunt cei de la 56-60. Despre însemnătatea cuvântului michtam s-au făcut mai multe observaţii. Unii au spus că el provine de la o rădăcină care înseamnă a grava, a sculpta, sugerând astfel că ceea ce David a spus în aceşti psalmi speciali trebuie gravat pe  o piatră pentru a nu fi uitat niciodată. Alţii sunt de părere că acest cuvânt înseamnă “aur”, ceea ce duce cu gândul la faptul că psalmul 16 constituie “una dintre meditaţiile de aur ale lui David, care trata adevărul atât de semnificativ, încât trebuia păstrat pentru totdeauna, deşi iniţial a avut un caracter personal, privat.” [1]

Tu eşti Domnul meu! Tu eşti singura mea fericire! ,declară David în unul din aceşti psalmi michtam. În versiunea King James, acest verset este tradus astfel: Tu eşti Domnul meu! Tu nu ai nevoie de bunătatea mea! Această traducere că ne pune înainte un mare şi minunat adevăr: Dumnezeu nu are nevoie de bunătatea noastră! Ce minunat! Ce adevăr eliberator! Nu-I aşa că ai încercat şi Tu să-L impresionezi pe Dumnezeu, manifestând o bunătate extraordinară pentru El şi pentru oamenii Lui? Nu-i aşa că ai gândit în inima ta că, procedând astfel, Îl vei face pe Dumnezeu să te binecuvânteze mai mult? Dar Dumnezeul nostru nu are nevoie de bunătatea noastră. Actele Lui de milă, sprijin şi binecuvântare nu sunt determinate de niciun atribut de-al nostru, fie el chiar şi bunătatea, un atribut pe cale de dispariţie acum, în epoca egoismului, ci Dumnezeu ne binecuvântează pentru că aşa alege El să facă: Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă” (Exodul 33:19), şi nu ca urmare a vreunui act de bunătate venit din partea noastră. În fiecare dimineaţă, El îşi înnoieşte binecuvântările faţă de noi, dar nu face aceasta pe baza vreunui merit de-al nostru, ci pe baza meritelor Fiului Său preaiubit care s-a jertfit pe cruce pentru noi. Iov, omul care nu a greşit cu niciun cuvânt înaintea lui Dumnezeu sau a oamenilor, a spus: Poate vreun om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui. Dacă eşti fără prihană, are cel Atotputernic vreun folos? (Proverbe 22:2-3)Aposolul Pavel, de asemenea spunea romanilor: Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi? Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. (Romani 11:35-36)

Opreşte-te din a mai încerca să-L îmbunezi pe Dumnezeu prin actele tale de caritate, de bunătate. Noi nu putem fi binecuvântaţi de Dumnezeu pe baza niciunui act întreprins de noi, ci doar pe baza bunătăţii şi plăcerii Lui. Dacă eşti sfânt, pentru tine eşti sfânt. Iar dacă cauţi cunoştinţa şi belşugul spiritual în viaţa ta, tu vei fi cel care va avea de câştigat, şi nu Dumnezeu. Tu vei spune cu inima plină de extaz spiritual: Tu eşti Domnul meu! Tu nu ai nevoie de bunătatea mea!  Tu eşti singura mea fericire!

            Caută-L astăzi mai mult pe Dumnezeu! Fă din El singura ta fericire! Procedând astfel, îţi vei face ţie, şi numai ţie, un mare bine!


[1] Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1, p.152

17 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

17 Ianuarie

Geneza 35:1– 36:43, Matei 12:121,

Psalmul 15:1-5, Proverbe 3:21-26,

Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus!

Matei 12:14

Deşi a apărut în timpul robiei babiloniene, sinagoga nu apare deloc menţionată în Vechiul Testament. În Noul Testament însă, termenul “sinagogă” este întâlnit pretutindeni unde se vorbeşte despre locul de închinare în care se adunau oamenii care Îl căutau pe Dumnezeu. Deşi conducătorii lor erau oameni nevrednici şi plini de defecte, “sinagogile au avut o contribuţie foarte pozitivă la păstrarea credinţei în popor. Faptul că acolo se citea cu regularitate Legea şi se explica poporului voia lui Dumnezeu, le-a transformat în făclii spirituale care luminau în noaptea de întuneric spiritual din jur”. [1]În capitolul 9 din Evanghelia după Matei ne este prezentat un episod interesant din viaţa lui Isus, care s-a petrecut într-o sinagogă. Acesta a văzut acolo pe un om cu mâna uscată, I s-a făcut milă de el şi l-a vindecat pe loc, acolo în sinagogă, în mijlocul slujbei şi într-o zi de Sabat. Fariseii au fost foarte deranjaţi de îndrăzneala şi gestul lui Isus, astfel că, după ce au iscat o ceartă de cuvinte cu Isus care nu a avut efectul dorit de ei, au ieşit afară şi au plănuit , nici mai mult nici mai puţin, decât să-l omoare.

Atunci când Dumnezeu îţi încredinţează un vis prin intermediul căruia numele Lui va fi proslăvit înaintea oamenilor, şi Satan va începe să “viseze” cum să-ţi ucidă visul şi îşi va pune în folosinţă toate armele pe care le are în dotare. În mod surpinzător şi trist, unul din aceste arme este chiar omul muritor. Satan se va folosi de oamenii din jurul tău, şu nu numai, pentru a-ţi “ucide” visul, pentru a te descuraja, pentru a te opri din drumul pe care ai pornit, călăuzit de Dumnezeu şi de pasiunea pentru El. Oamenii, cu vorbele lor de descurajare şi chiar dispreţ, vor constitui o puternică armă în bătaia căreia te vei afla tu. Isus Însuşi a avut parte de acest tratament. De aceea, nici tu nu vei scăpa de el. Deşi acest vis poate părea în ochii unora mult prea îndrăzneţ sau prea arogant, nu uita totuşi că este visul lui Dumnezeu iar El va face tot ce este posibil pentru a-l duce la îndeplinire. Aşa cum spun versurile uni frumoase cântări: ”Nimeni şi nimic nu poate sta împotriva Ta. Nimeni şi nimic nu poate planul împiedica!”

Ai primit un vis de la Dumnezeu şi simţi deja cum armele celui rău sunt îndreptate împotriva ta? Nu descuraja! Nu te opri din drum! Pentru o vreme, Dumnezeu îngăduie ca tu să fii în “groapă”, să fii atacat şi chiar dispreţuit de cei din jur. E arma lui Satan. E doar pentru o vreme. Rabdă aceste atacuri cu inima umilă şi smerită, iar Dumnezeu Însuşi , mai devreme decât te-ai aştepta tu şi într-un mod minunat, te va ridica şi te va aşeza pe stâncă. Chiar dacă oamenii, asemeni fariseilor altădată, s-au ridicat împotriva ta şi au plănuit chair să te “ucidă”, tu rămâi încredinţat că Dumnezeu este de partea ta şi îţi va ridica curând ocara. Te va pune pe o nouă stâncă, îţi va binecuvânta “visul” înaintea oamenilor, astfel încât ei vor rămânea de ruşine iar inima ta se va bucura!

Să “visăm” pentru Dumnezeu! Să căutăm, mai mult decât orice, să iniţiem sau să ne implicăm în activităţi prin care numele Lui este înălţat şi arătat lumii. Fii un om care visează visul lui Dumnezeu! Vei putea atunci realiza lucruri mult mai minunate decât ţi-ai imaginat tu vreodată!


[1] Cornilescu, Biblia cu explicaţii, p.78

„Era o zi in care ploua, dar simteam ca cerul plange pentru durerea ce va urma sa se cuibareasca in inima mea si in familia mea.” Poveste de viata: Ana Mateas!

anamateasMa numesc Ana, si in cateva randuri as vrea sa spun povestea vietii mele. Dar am o rugaminte, nu vreau altceva decat sa o luati ca pe o marturie, nu ca o lauda. Eu nu am cu ce sa ma laud, decat cu Dumnezeul meu Atotputernic. Multi stiu povestea mea, dar nu in totalitate, si mi s-a cerut daca as putea sa spun in mai multe detalii despre viata mea, si am s-o fac cu bucurie doar pentru faptul ca imi doresc ca Dumnezeu sa se foloseasca de marturia vietii mele, si sa lucreze la inimile celorlalti, si sa ii intareasca in vremuri ce-or veni.
Acum 18 ani, am venit pe lume, eram primul copil din familie, insa durerea si-a pus puternic amprenta asupra inimilor parintilor mei pentru ca ma nascusem cu un handicap foarte grav, iar medicii nu imi dadeau nici o sansa. Spuneau ca nu voi trai mai mult de 24 de ore, insa am avut puterea Lui si am luptat, iar El mi-a dat harul sa traiesc. Am inceput sa cresc ca orice copil, insa la varsta de 3 ani a fost primul meu conctact cu Dumnezeu… desi era o varsta destul de mica, vroiam un singur raspuns la intrebarea mea. M-am asezat pe pat, si ma uitasem trista la piciorusele mele, stiam ca viata mea nu e ca si a celorlalti copii, si asa cum eram, cat de mica eram, l-am intrebat pe Dumnezeu: „Doamne, de ce m-ai lasat asa? Spune-mi Tu mie, de ce? Cand imi amintesc si acum de acea amintire trista nu pot sa nu ma intristez, desi acum am un raspuns la toate intrebarile mele. Cu timpul incepusem sa-mi accept dizabilitatea, ma simteam iubita de fratiorii mei, de parintii mei, si iubeam viata foarte mult:) Totul a decurs bine in viata mea, am fost crescuta intr-o casa in care seara de seara era plina de frati si surori, in fiecare zi doar rugaciune, ce era mai minunat decat sa vezi cum Dumnezeu schimba vieti? Am vazut minuni, stiam ca odata, intr-o zi o sa pot merge si eu:) Insa, intr-o zi totul parca s-a oprit pe loc, parca viata nu dorea sa mai continue pentru mine si pentru familia mea.
Era o zi in care ploua, dar simteam ca cerul plange pentru durerea ce va urma sa se cuibareasca in inima mea si in familia mea. Era o zi de duminica , si am mers la biserica cu bunica mea, in biserica incepuse sa imi apara in fata ochilor o imagine cu un sicriu negru, iar apoi a mai aparut inca un sicriu mic, si ploua mereu peste acele sicrie. Nu stiam ce se intampla, dar incepuse sa imi fie frica, stiam ca tatal meu si cu unul din cei doi fratiori erau plecati in oras. Eram pregatita sa cant, si dintr-odata incepusem sa cant o alta melodie, nu cea pe care o pregatisem eu. Si chiar si acea melodie prevestea ce va veni, si versurile erau cam asa: „nu dispera cand esti lovit, si mergi plangand pe cale…” Nu stiam ca acea imagine ce imi aparea in fata ochilor, defapt era o vedenie, o instiintare de la Dumnezeu, desi aveam doar 11 ani. Am ajuns acasa, si nu i-am zis nimic mamei, dar nu au trecut decat maxim 30 de minute, si am auzit-o pe mama plangand… nu pot descrie durerea aceea desi inca o mai simt… a venit si mi-a spus: „Ana, tatal tau a avut un accident!” Cand am auzit acel cuvinte, am simtit ca pamantul se clatina sub picioarele mele, si cerul parca cadea de-asupra mea… imi amintisem acea vedenie pe care am avut-o si ii spusesem mamei, iar mama nu a reusit sa spuna nimic, ci doar atat: „sunt sigura ca sunt morti.” Mama plecase la locul unde s-a petrecut tragedia, iar eu ramasesem acasa cu fratiorul cel mic si cu bunica.(tatal meu mersese spre Oradea impreuna cu fratele meu, si cu inca doua persoane, iar in drum spre oras, a venit din contrasens un Seat care s-a lansat in depasire fortata si s-a izbit frontal de masina in care era tatal si fratele meu). Vedeam cum toti veneau imbracati in negru, si imi spuneau: „Ana, nu mai plange. Tati o sa vina in curand acasa.” Dar in inima mea stiam ca el deja plecase ACASA, sa fie cu Dumnezeu. Eram revoltata pe ei, pentru ca ma minteau, si eu stiam adevarul si le-am spus printre lacrimi: „Eu stiu ca tati a murit”…
Fratele meu era in spital, era cel mai grav ranit dintre toti, avand cutia craniana sparta, si maxilarul rupt, era in coma si medicii ii dadeau sanse mici. Tot ce il mai tinea in viata erau aparatele, si speram ca Dumnezeu sa faca o minune sa se trezeasca din coma, dar a doua zi, seara, s-a stins si el.. avea doar 10 ani, un inger nevinovat. NU am inteles de ce s-a abatut asupra familiei mele aceasta nenorocire. Dar primii doi ani fara tata si fara fratele meu au fost extrem de grei. Numai Dumnezeu ne-a ajutat sa putem trece peste aceasta durere, insa mamei i-a fost cel mai greu, ea cazuse intr-o depresie puternica dupa un an… imi era atat de frica ca o voi pierde si pe ea, o luna de zile nu s-a mai putut ridica din pat, plangea incontinuu, imi era si frica sa ma uit in ochii ei atat de tristi. Dar, cu Dumnezeu toate au trecut, am invatat sa ma bucur de tot, pentru ca sunt o mie de motive ca sa pot zambi.
Dumnezeu mi-a binecuvantat familia intr-un mod aparte, intr-un mod atat de minunat… Mama mea s-a recasatorit, si am simtit ca din nou am o familie intregita. Ma simt extrem de fericita, sa stiu ca am o mama, un tata, un frate care ma iubesc si ma accepta asa cum sunt. Acum, am 18 ani, si sa stiti ca la fel ca toti adolescentii intampin probleme, intristari, si esecuri in drumul meu. Desi am o dizabilitate, Dumnezeu mi-a daruit harul sa ma pot descurca singura, sa nu depind de nimeni, ci doar de Dumnezeul meu:). Suferinta din viata mea, a fost cea mai buna lectie pentru a deveni ceea ce sunt acum, mi-a dat curajul sa spun cu tarie tuturor despre faptul ca eu am un Dumnezeu cum altul nu-i in lumea asta. Desi nu pot merge, decat cu carje,sau cu scaunul cu rotile, eu cred in minuni. Cred ca intr-o zi El ma poate vindeca, cred cu tarie lucrul acesta, iar daca El nu o va face, sunt sigura ca acolo sus in cer, o sa am aripi sa pot zbura. Multi imi spun ce frumos ar fi sa fiu un om normal, dar oameni buni: eu sunt un om normal… prin faptul ca multi medici au vrut sa ma opereze sau sa imi dea anumite tratamente, si nu era posibil, prin asta am inteles un lucru:) Daca El mi-a dat dizabilitatea aceasta, pentru El e un lucru perfect, si nu am nici un drept ca sa modific eu ceva. Pentru mine e cel mai minunat dar prin care El ma face sa pot sta cu adevarat pe calea dreapta. Am spus doar o mica parte din viata mea, si sunt constienta de faptul ca daca toate aceste lucruri nu se intamplau in viata mea, atunci nu eram ceea ce sunt azi. El m-a trecut prin durere doar ca sa ma poata transforma in ceva mai viu pentru El, iar eu sunt asa de fericita si binecuvantata. Nu ma plang de nimic, pentru ca nu am de ce. Iar daca tu ca om te plangi doar pentru ca ai nasul stramb, da-mi voie sa-ti spun, eu am picioarele greu de descris in cuvinte, dar sunt cea mai fericita.
Tu, esti cel mai frumos in ochii Lui, asa cum esti. Nu modifica ceea ce e facut de Mainile Lui, pentru ca tot ce face El e perfect. Daca acum in adolescenta intampini probleme, nu te lasa biruit de ele, biruiestele tu pe ele. Crede ca El iti poate fi de ajutor. Stiu cum e sa suferi din anumite puncte de vedere in adolescenta asta, si vreau sa stiti ca nimeni nu e scutit. Toti avem de suferit, altfel nu am fi ce suntem acum. Daca simti ca ai pierdut tot, doar pentru ca prietenul sau prietena te-a parasit, ce sa zic eu care mi-am pierdut tatal si fratele? Dar stiu ca intr-o zi ii voi vedea din nou, si simt ca am castigat o comoara de pret in inima mea. La fel e si pentru tine, nu pierzi nimic cand cineva te paraseste, pierzi insa totul atunci cand uiti de Dumnezeu si de iubirea Lui nemarginita. Tineri dragi, zambiti, aveti atatea motive sa fiti fericiti. Pentru mine, handicapul meu e un motiv imens de bucurie, pentru ca asa ma simt cea mai binecuvantata fiinta de pe pamant. Iar voi care sunteti fara defecte ar trebui sa fiti si mai fericiti:) Tot ce am scris, am facut-o cu scopul ca sa intelegeti iubirea Lui Dumnezeu, sa intelegeti ca El nu va trece prin suferinta ca sa va doboare, ci ca sa va ridice. Sa intelegeti ca viata merita traita, ca aveti milioane de motive sa fiti fericiti. Fiti binecuvantati:)

 — with Ana Mateas.ana2

481442_446972928685681_1076893871_n

16 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

16 Ianuarie

Geneza 32:13– 34:31, Matei 11:730,

Psalmul 14:1-7, Proverbe 3:19-20,

Împărăţia cerurilor se ia cu năvala şi ceice dau năvală, pun mâna pe ea!

Matei 11:12

Împărăţia cerurilor se ia cu năvala şi ceice dau năvală, pun mâna pe ea! , este un verset care prezinta un trist adevar, si anume: doar cei care iau imparatia cerurilor cu navala, ajung sa puna mana pe ea. Din păcate, pentru mulţi creştini insa, si nu numai, acest verset poate fi trecut drept insignifiant. Aceasta atitudine ii poate costa chiar vesnicia traita in acest loc!

“Va veni o clipă când Dumnezeu ne va scoate din trupul actual şi din lumea aceasta. El ne va da un al trup,  nemuritor şi ne va strămuta într-o altă “împărăţie”, “în care va locui neprihănirea”. (2 Timotei 4:18)[1] Până atunci însă, noi trăim pe acest pământ, o “împărăţie” efemeră şi dominată de păcat. Dar noi nu trebuie să o cosniderăm ca şi “casă” a noastră, ci trebuie să ne dezlipim de ea şi de frumuseţile ei orbitoare şi să ne îndreptăm toată atenţia şi pasiunea înspre “împărăţia cerească”, care constituie “fericita noastră nădejde” (Tit 2:13) Este aceasta nădejdea vieţii tale: să ajungi în împărăţia lui Dumnezeu? Porţi tu această dorinţă în sufletul tău, mai presus decât orice altceva?

Omul care ia cu năvala împărăţia cerurilor este omul care îl caută cu pasiune pe Dumnezeu în zorii şi la asfinţitul fiecărei zile. Este omul care îşi adânceşte sufletul în Cuvântul lui Dumnezeu, care sapă adânc pentru a scoate de acolo comorile cerului puse la îndemâna pământenilor. Ce mare har! Şi totuşi, cei mai mulţi dintre credincioşi refuză aceste “comori” manifestând o stare de ignoranţă şi lene spirituală nemaipomenită. Preferă să rămână cu “firimiturile care cad de la masa împăratului” în loc să se aşeze la masa împăratului, în calitate de fii şi fiice, şi să savureze întreg meniul: o masă copioasă din care se pot înfrupta neîncetat.

De asemenea, omul care ia cu năvala împărăţia cerurilor este omul care îşi pune talentele şi abilităţile mai mult în slujba împărăţiei cereşti, decât a celei pământeşti. Acest om este pur şi simplu “îndrăgostit de Dumnezeu”, şi nu de lume, aşa cum sunt cei mai mulţi oameni, deşi puţini sunt gata să recunoască acest lucru. Dar propun un mic test: care este răspunsul tău la întrebarea: “Cât timp petreci în căutarea prezenţei şi persoanei lui Dumnezeu şi cât timp petreci în împlinirea şi satisfacerea nevoilor pământeşti?” Răspunsul la această întrebare îţi va aduce lumină cu privire la starea ta spirituală. Tu petreci mai mult timp cu lucrul, activitatea sau persoana de care “este lipită inima ta”. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. (Matei 6:21) Dacă comoara ta este “lumea”, atunci tu vei petrece mai mult timp lucrând pentru ea, dar dacă comoara de nepreţuit a fiinţei tale este ““împărăţia cerurilor”, atunci tu îţi vei concentra mai mult atenţia în cunoaşterea şi moştenirea ei. Nu te înşela singur: dumnezeul cu care petreci timp pe acest pământ va fi dumnezeul cu care te vei întâlni în veşnicie! Caută-L mai mult pe Dumnezeul Adevărat şi vei moşteni împreună cu El “împărăţia cerurilor”!

Ia astăzi cu năvala împărăţia cerurilor! Isus va veni curând pentru a doua oară însă, de data aceasta, va veni doar pentru ai Săi. Te afli tu printre aceştia? Eşti sigur? În acest caz, este imperios necesar să nu ai nici cea mai mică urmă de îndoială!


[1] Cornilescu, Biblia cu explicaţii, p.207

Misiunea Speranta celebreaza 20 de ani de lucrare misionara! Material video extraordinar despre impactul lor in Uganda, Indonezia si alte tari!

160x260„Pentru Misiunea Speranta, anul 2013 marcheaza implinirea a 20 de activitate misionara. De aceea gandul pe care il purtam in inima si care ne insufleteste la acest inceput de an este unul de multumire si recunostinta. Multumim Domnului, Dumnezeului nostru, pentru purtarea Sa de grija, pentru calauzire si biruinta pe care ni le-a dat in tot acest timp!

In cei 20 de ani de implicare in turnee de evanghelizare si proiecte de ajutorare, milioane de oameni au fost atinsi de mesajul Evangheliei in Romania, in Europa, Statele Unite ale Americii, dar si in tari precum India, Indonezia, Uganda, Etiopia, Haiti si altele. Nadajduim in faptul ca Domnul va fi sprijinitorul nostru si in anul in care am intrat!
Ne asteapta proiecte noi, ne stau in fata noi turnee de evanghelizare, noi provocari misionare, de aceea dorim sa ne incredintam in mana Sa, rugandu-L sa ne ajute sa implinim in viata noastra voia Sa desavarsita, dupa cum ne indeama in Cuvantul Sau:
“Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist, si indeplineste-ti bine slujba.” (2 Timotei 4:5)

Multumim partenerilor, bisericilor, pastorilor si fratilor care au sprijinit proiectele Misiunii Speranta, ajutandu-ne prin implicarea lor sa ducem la indeplinire viziunea misiunii.

Va invitam alaturi de noi si in 2013, dorindu-va tuturor binecuvantari de sus! Misiunea Speranta pune in miscare oameni pentru oameni, suflete pentru suflete, toate cu un singur scop, acela de a-I apropia pe altii mai mult de Dumnezeu. Inca de la inceputuri, viziunea fondatorilor MISIUNII SPERANTA – Marius si Gabriel Gorcea – a vizat impactul mesajelor transmise prin muzica crestina, dar si vestirea Evangheliei prin toate mijloacele favorabile. Viziunea MISIUNII SPERANTA este una de suflet. Va invitam sa simtiti alaturi de noi cu sufletul… !” apare scris pe site-ul http://www.speranta.ro, la link-ul: http://www.speranta.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=6&Itemid=24

15 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

15 Ianuarie

Geneza 31:17– 32:12, Matei 10:2711:6,

Psalmul 13:1-6, Proverbe 3:16-18,

Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?

Psalmul 13:1

Aproape fiecare om al planetei a avut un moment în care a ridicat această întrebare simplă, dar atât de plină de încărcătură emoţională, către Dumnezeu. Aproape orice locuitor al pământului s-a aflat, la un moment dat, într-o situaţie tragică, aparent fără scăpare. Atunci când, din punct de vedere omeneşte nu a mai găsit soluţii cu privire la problema lui, omul şi-a ridicat glasul către Dumnezeul adevărat, sau către dumnezeul venerat de religia lui (fie musulmană, islamică, catolică etc.)  sau, în cazul ateilor, către “forţa superioară care conduce universul”, aşa cum spun ei. Nu ştiu ce răspuns au primit ateii sau practicanţii celorlalte religii din lume cu privire la această întrebare ieşită dintr-o inimă zdrobită, însă, despre copiii lui Dumnezeu pot spune cu certitudine că au primit un răspuns minunat, pentru că tocmai “agonia omului este ocazia favorabilă pentru intervenţia lui Dumnezeu. Când nu mai ştim ce să facem, suntem fără resurse, nu avem o cale de ieşire, suntem nedumeriţi şi disperaţi – atunci, de obicei, Îl vedem pe Dumnezeu începând să lucreze. “[1]

Psalmul 13 a fost scris de David într-un moment de adâncă depresie. Din cauza necazurilor pe care David le avea cu împăratul Saul şi care durau deja de ani de zile, David ajunge demoralizat, descurajat şi deprimat. În această situaţie, el îşi ridică glasul către Dumnezeu. Din inima lui ţăşneşte psalmul 13, un psalm al întrebării: Până când, Doamne? Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când îţi vei ascunde  faţa de mine?Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea? (Psalmul 13:1-2) Îţi este cunoscută această stare? Te afli astăzi într-o situaţie fără de scăpare?

Psalmul 13 se împarte în 3 secţiuni: “necaz (13:1-2), cerere stăruitoare (13:3-4) şi cântare (13:5-6). Psalmul redă istoria unui om scos dintr-o groapă groaznică şi din mocirlă; picioarele lui sunt aşezate pe o stâncă, şi o cântare apare pe buzele lui – toate acestea doar într-o jumătate de duzină de versete care pot fi citite în mai puţin de un minut”.[2] Aceştia sunt de fapt paşii pe care trebuie să îi urmăm atunci când ne aflăm în necaz. Noi trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu cu cereri stăruitoare, aşa cum a făcut David: Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul Meu! Dă lumină ochilor mei ca să nu adorm somnul morţii. A continuat apoi cu lauda adusă la adresa lui Dumnezeu, privitor la biruinţă: Eu am încredere în bunătatea Ta! (13:5)

Astăzi, în tumultul încercării tale, alege să ai încredere în bunătatea lui Dumnezeu! Această încredere îţi va aduce biruinţa şi o cântare în inimă! Ai încredere în bunătatea lui Dumnezeu! El te va scoate din necaz negreşit! El nu-şi uită niciodată copiii, chiar dacă întărzie. Bunătatea Lui nemărginită Îl va face să răspundă cererii tale stăruitoare şi să-ţi dea biruinţă în necazul tău!


[1] Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1, p.120

[2] Ibidem

14 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

14 Ianuarie

Geneza 30:1– 31:16, Matei 10:126,

Psalmul 12:1-8, Proverbe 3:13-15,

Frumos dar mi-a dat Dumnezeu!

Geneza 30:20

Charles Spurgeon, considerat a fi „prinţul predicatorilor din veacul modern” s-a făcut cunoscut lumii datorită entuzaismului deosebit cu care a găsit sensul vieţii în paginile Bibliei şi modului pasional în care a vestit-o lumii.  El spunea: „Pentru mulţi, Biblia este o carte plicticoasă. Textele ei vechi sună ca paginile unui testament scris de multă vreme. Nu uita că este totuşi un testament şi testamentul vorbeşte despre o moştenire.” Iar moştenirea aduce în prim-plan un dar, un bun pe care moştenitorul îl primeşte prin simpla acceptare a lui. Biblia este darul nostru oferit de Dumnezeu! Frumos dar ne-a dat Dumnezeu! Cel care o primeşte, prin citirea şi împlinirea ei, Îl primeşte de fapt pe Dumnezeu în inima lui. Dumnezeu, la rândul Său, îl primeşte pe acesta în cerul Lui, un loc atât de frumos încât cuvintele omeneşti nu au puterea necesară ca să îl descrie. Astăzi te întreb: Ce faci tu cu această carte? Ce loc ocupă ea în biblioteca şi viaţa ta?

„Cel care apucă să citească Biblia măcar o singură dată, nu o va mai părăsi nicicând. Cartea aceasta te ţine strâns aşa cum magnetul ţine acul metalic”.(Daniel Brânzei) Eşti tu strâns legat de Biblie? De ce anume este strâns legată inima ta? Ignorarea tuturor cărţilor din vasta bibliotecă a lumii ne poate dăuna într-o anumită măsură, mai mică sau mai mare, însă ignorarea Bibliei aduce cu sine o mare consecinţă: despărşţirea pentru totdeauna de Dumnezeu! Astăzi, Dumnezeu îţi stă la dispoziţie prin gândurile minunate pe care le-a lăsat în cartea scrisă „cu degetul Său”. Onorează acest har! Citeşte Biblia! Este singura carte care nu devine depăşită odată cu trecerea anilor, ci devine din ce în ce mai largă şi mai profundă, deschizându-i cititorului pasionat drumul către noi comori spirituale. Immanuel Kant spunea: Un singur gând din Biblie mă consolează mai mult decât toate cârţile pe care le-am citit vreodată.

Atunci când Lea, cea dintâi soţie a lui Iacov însă nu şi cea iubită de acesta, a născut al şaselea fiu, în timp ce Rahela, cea iubită de Iacov nu năştea niciun copil, a  zis: Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! Ea a ştiut să aprecieze darul lui Dumnezeu şi a ales să vadă în fiecare eveniment din viaţa ei, mâna lui Dumenzeu. Nu a luat aceste evenimete deosebite din viaţa ei ca pe un lucru de la sine înţeles ci şi-a ridicat glasul şi inima de fiecare dată înspre Dumenzeu şi I-a mulţumit pentru binecuvântarea şi purtarea Lui de grijă atât de minunate! Vezi tu în evenimentele vieţii tale mâna lui Dumnezeu? Apreciezi tu binecuvântările Lui? Primeşti tu toate darurile Lui, printre care se numără şi Biblia? Atitudinea pe care o astăzi faţă de „gândurile lui Dumnezeu” va fi cea care îţi va influenţa veşnicia! Nu te juca cu veşnicia şi viaţa ta! Sunt mult prea preţioase!

Astăzi, şi în fiecare zi, bucură-te de darul lui Dumnezeu dat omenirii, Biblia! Fie ca inima ta să spună în această dimineaţă: Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! Mă voi bucura de el din plin!!

 

Scrisoare de la mama catre fete!

bunica-flori-fiica-nepoata-8-martie_113dfe0417Viaţa este plină de alegeri. Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte.

Dumnezeu a spus lui Avraam: ”Căci Eu Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice. Dumnezeu a ştiut că Avraam are să poruncească fiilor lui (să-i înveţe să umble drept).

Când va sosi vremea să vă căsătoriţi, gândiţi-vă la acest lucru. I se poate încredinţa acestui tânăr moştenirea lui Dumnezeu? El nu va influenţa numai viaţa voastră, ci şi viaţa copiilor voştri. Avraam, prin exemplul şi învăţătura date de el, l-a făcut pe fiul său Isaac să aibă o asemenea încredere în tatăl său, încât să se supună sacrificării. De asemenea, Isaac a avut încredere în judecata tatălui său atunci când Avraam a trimis un servitor la rudele lui pentru a-i alege o soţie. Avraam ştia că, pentru perpetuarea neamului, era nevoie de un bărbat şi de o femeie aleşi.

Aduceţi-vă aminte să fiţi nişte “femei ascunse”. Staţi în umbra bărbaţilor voştri cu rugăciune, îmbărbătare şi încredere. Cinstiţi-l, binecuvântaţi-l şi serviţi-l ca pe Domnul. El va prospera în cunoaşterea lui Dumnezeu într-un asemenea mediu. Pe măsură ce el creşte, şi copiii voştri vor creşte şi paharul vostru va fi aşa de plin, că se va revărsa în viaţa altora.

Când sunteţi supărate pe el din cauza unei jigniri prosteşti, aduceţi-vă aminte că prin aceasta întrerupeţi linia de rugăciune. Nu lăsaţi ca sentimentele rănite să vă macine şi să vă îmblonăvească. Fiţi vesele, mulţumitoare şi gata să iertaţi. Copiii voştri vă vor imita. Dacă manifestaţi faţă de soţul vostru desconsiderare, dezaprobare, mânie, iritare sau necinste, aceasta va deschide pentru ei uşa ca să procedeze la fel –nu numai faţă de tatăl lor, ci într-o măsură mai mare, faţă de voi. În Proverbe ni se vorbeşte exact de acest lucru: ”Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei” (Prov. 14:1).

Nu lăsaţi ca grijile familiei, ale bisericii şi ale lumii să vă răpească timpul necesar pentru a menţine o căsnicie sfântă. Timpul petrecut între soţ şi soţie este rădăcina adâncă ce hrăneşte întreaga plantă. Să aveţi un sanctuar unde nu este permis accesul copiilor. Există o vreme când a fi o mamă bună înseamnă a-i învăţa pe copii că “acesta este timpul nostru şi aţi face bine dacă aţi găsi ceva cu care să vă umpleţi timpul”.

Familia creştină constă din tata, mama şi copii, cu toţii trăind, râzând, iubind, muncind, jucându-se, luptându-se şi realizând lucruri împreună spre gloria lui Dumnezeu. Trebuie să aveţi o viziune mai largă decât numai pentru prezentul imediat. Nu vă pregătiţi copilul pentru timp, ci pentru eternitate.Adam a avut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Şi voi veţi avea fii şi fiice după chipul şi asemănarea voastră. Toate îndeletnicire trebuiesc făcute cu un ochi spre cer.

Ceea ce este mai întâi este pământesc, carnal, temporar. Ceea ce este la urmă este ceresc, spiritual, etern. Aşa după cum copilul vostru poartă imaginea pământescului, trebuie să poarte şi imaginea cerescului. Născut după chipul vostru, el trebuie să se nască din nou după chipul lui Hristos. Aşteptarea şi speranţa voastră este de a fi făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Este o ţintă colosală, dar avem la dispoziţia noastră toate resursele cerului.

Înţelepciunea se dă la cerere. Dragostea este singura poruncă, eul-marele nostru duşman, Biblia-singura noastră sursă de învăţătură, Duhul Sfânt –singurul nostru Mângâietor, sângele lui Isus Hristos –singura noastră speranţă. Să alergăm în alergarea care ne stă înainte, “căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică” (1Cor. 15:58).

sursa: cristianboariu.wordpress.com

13 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!

13 Ianuarie

Geneza 28:1– 29:35, Matei 9:1838,

Psalmul 11:1-7, Proverbe 3:11-12,

La Domnul găsesc scăparea!

Psalmul 11:1

            David, cel care a fost numit „lumina ochilor lui Dumnezeu” este una din cele mai măreţe şi marcante personalităţi din istoria omenirii. Fiu al lui Iese şi nepot al lui Boaz, din moabita Rut, el a fost cel mai tânăr dintre cei opt copii ai tatălui său. Îl întâlnim ca „băieţel la oi, cântăreţ din arfă, purtător de arme, căpetenie în luptă, ginere al împăratului, scriitor neîntrecut de psalmi, împărat uns de Samuel şi… fugar rătăcitor şi nevinovat.” [1] Deşi a fost cel mai important dintre toţi împăraţii poporului Israel, prin faptul că a dus la întemeierea dinastiei prin care s-a născut Isus Hristos, el a fost în acelaşi timp şi un fugar, fiind urmărit ani la rând de Saul pentru a fi omorât. Conform datelor prezentate în Scripturi, Saul a încercat de 4 ori să-l omoare pe David, de frică să nu îi ia împărăţia: 1 Samuel 19: 10, 15, 20, 21, 23, 24.

            „Tinereţea lui David a fost împărţită în trei părţi: la ţară, anii de formare; la curtea regală, anii hotărâtori când nu ştia de pe o zi pe alta dacă va rămâne în viaţă; apoi în peşteră, anii de pribegie când era urmărit îndeaproape şi pretutindeni de agenţii lui Saul.”[2] În toate aceste perioade însă, el şi-a pus încrederea în Dumnezeu. La Domnul găsesc scăparea! Încrederea fermă a lui David în Dumnezeu i-a adus, în final libertatea, dar şi domnia asupra poporului Israel. Nicio clipă, el nu s-a îndoit de faptul că „mâna puternică” a lui Dumnezeu îl va scoate nevătămat şi biruitor din luptă. Nicio clipă nu s-a îndoit de faptul că fiecare încercare a vieţii lui îşi are scopul ei bun şi precis orchestrat de Însuşi Dumnezeu. Din toate, el şi-a învăţat lecţia pe care Dumnezeu vroia să-l înveţe. „La ţară, David a învăţat adorarea: cum să-L iubească pe Dumnezeu; provincia l-a făcut un sfânt. La curtea regală, David a învăţat înţelepciunea: curtea regală l-a făcut un înţelept. În peşteră, David a învăţat războiul: cum să facă din colaboratorii săi nişte buni oşteni.[3]

            La Domnul găsesc scăparea! Cum să-mi spuneţi: „Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?” Te simţi astăzi asemenea unei păsări care nu are aparent altă scăpare decât să zboare? Îţi vine să fugi de problema ta cât vezi cu ochii? Nu vezi omeneşte nicio soluţie la problema ta? Bun venit atunci în „clubul oamenilor muritori”. A fi om înseamnă prin definiţie a fi părtaş la încercări, necazuri şi probleme în dreptul cărora, de cele mai multe ori, din punct de vedere uman nu găsim nicio soluţie. În astfel de momente, trebuie să ne ridicăm glasul şi inima spre Dumnezeu şi să spunem: La Domnul găsesc scăparea! Pune-ţi astăzi încrederea în Dumnezeu cu privirea la problema ta, adu-o prin rugăciune înaintea Lui lăudându-L pentru clipa biruinţei pe care o anticipezi, iar El va fi credincios în a-ţi răspunde şi a-ţi da rezolvare. „Atunci când Îl binecuvântăm pe Dumnezeu pentru îndurările Lui, le prelungim, şi când îl binecuvântăm pentru suferinţe, de obicei le punem capăt” (Charles Spurgeon)


[1] Cornilescu, Biblia cu explicaţii, p.19

[2] Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1, p.104

[3] Ibidem