30 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!


30 Ianuarie

Exod 10:1-12:13, Matei 20:1-28,

Psalmul 25:1-11, Proverbe 6:6-11,

La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul!

Psalmul 25:1

            „Iudita îşi dăduse seama foarte bine că sosiseră ultimele momente ale vieţii ei pământeşti. Într-o clipită avea să fie unită cu Mântuitorul şi Domnul ei pe vecie. Păşind în mijlocu acelor brute, Iudita simţise frică. Îşi folosise ultimele clipe preţioase ale vieţii pentru a le vorbi despre dragostea Domnului Isus Hristos faţă de ei şi de nevoia pe care o aveau de a se pocăi şi de a-i da Lui inimile lor. După ce ajunse în şură, se plecase pe genunchi şi, pentru ultima oară aici pe pământ, se adresă lui Dumnezeu în mijlocire şi rugăciune pentru părinţii ei iubiţi: Eu vin la Tine, Mântuitorul şi Domnul meu! Mă rog Ţie, Dumnezeul meu, nu-i lăsa să piară în nelegiuirea inimilor lor. Mântuieşte-i o Doamne şi atrage-i la Tine.

O mână nevazută blocase mâinile oamenilor ticăloşi până când Iudita îşi sfărşise ultima cerere adresată lui Dumnezeu. Cu toţii fuseseră ca şi paralizaţi şi se uitaseră, fără să scoată un cuvânt la fata îngenunchiată în mijlocul lor. O putere nevăzută îi reţinuse, nepermiţându-le să dezonoreze sau să necinstească roaba credincioasă a Domnului. Iartă, o, Doamne, aceşti sărmani care sunt gata să-mi ia viaţa. În timp ce rostise aceste ultime cuvinte, lamele strălucitoare ale săbiilor se rotiseră deasupra capului ei, şi cu un şuierat, căzură asupra ei, tăind răni adânci prin părul buclat. Ultimele cuvinte muriseră pe buzele palide ale Iuditei, în timp ce un izvor roşu izbucnise din capul şi din trupul ei, pătând hainele acelor oameni stăpâniţi de diavol. După ce schimbaseră câteva priviri, fără a scoate un cuvânt, uicgaşii se întoarseră şi părăsiră scena plină de grozăvie din şură. Liniştea plină de blândeţe din şură, pacea de netulburat şi ultima ei rugăciune îi uimiseră pe aceşti oameni cu inimile crude şi împietrite şi le sigilaseră buzele. Conştiinţele lor adormite începuseră să se facă auzite din nou. Cu privirile în pământ, plecaseră cu toţii fără să scoată un cuvânt.” [1]

În acea zi, Iudita, o tânără misionară din Rusia a spus, din toată inima: La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul! Acest suflet care a fost încredinţat lui Dumnezeu în perioada adolescenţei, act pentru care şi-a pierdut însăşi viaţa, s-a ridicat la ceruri, pentru a-i fi încredinţat Celui care l-a creat, Dumnezeul Creator.

Este sufletul tău gata să spună asemeni Iuditei, în orice clipă: La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul? Te-ai asigurat de faptul că sufletul tău se va întoarce într-o în sânul Celui care l-a creat, sau se va duce în iad, locul predestinat celor care refuză darul lui Dumnezeu:mântuirea? Cel mai frumos moment pe care poate un om muritor să-l anticipeze cât trăieşte încă pe acest pământ este momentul în care sufletul lui se întoarce în bucuria stăpânului său.

Astăzi, anticipează acest moment în inima ta şi asigură-te că vei avea parte de el şi că vei putea spune, cu o bucurie nemărginită: La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul!


[1] Saloff-Astakhoff, N.I., Iudita, Christian Aid Ministries, Ohio, SUA, 2006, p.147-148

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s