26 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!


26 Ianuarie

Exod 2:11-3:22, Matei 17-10:27,

Psalmul 22:1-18, Proverbe 5:7-14,

Dumnezeule! Dumnezeule!  Pentru ce m-ai părăsit?

Psalmul 22:1

Sunt momente în viaţă când ne aflăm la limita dintre a ne pierde speranţa şi a pune deoparte toate promisiunile pe care Dumnezeu ni le-a dat prin Scriptură, şi a continua să sperăm că, cumva, într-un mod nou pe care noi nu putem acum să-l concepem sau să-l înţelegem, Dumnezeu va interveni în vieţile noastre şi ne va ridica. In astfel de momente, inima noastra striga: Dumnezeule! Dumnezeule!  Pentru ce m-ai părăsit?

Pare a fi o zi ca oricare alta şi totuşi, ceva nou îţi răscoleşte astăzi sufletul şi te face să verşi multe lacrimi. O trăire pe care nu ai mai avut harul să o trăieşti pănâ acum îşi face cuib în inima ta, făcăndu-te să realizezi ce mare nevoie ai de Dumnezeu şi cât de pierdut îţi este sufletul fără El. Inima îţi este tristă şi mâhnită pentru că te priveşti în oglinda lui Dumnezeu, azi parcă mai mult ca niciodată, iar ceea ce vezi îţi îngenunchiază sufletul, şi inima, şi mândria, şi toată umanitatea din tine. Te vezi cu ochii lui Dumnezeu. Îţi priveşti păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, şi te îngrozeşti. Întreaga ta fiinţa strigă chircită la piciorul Crucii, asemeni apostolului Pavel: Doamne, cine mă va scăpa de acest trup de moarte? Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac? Iar speranţa, acel imbold care ne face să mergem înainte pe drumul vieţii, atunci când totul în jur ne spune să ne oprim sau, mai rău, să mergem înapoi, te părăseşte.  Pare că sufletul tău moare, sau cel puţin amorţeşte, din cauza durerii simţite. O secundă doar, atât te-ai privit cu ochii lui Dumnezeu şi ai simţit deja că îţi pierzi răsuflarea. Ai simţit că mori!

Psalmul 22 este un psalm unic în Biblie prin faptul că prezintă cuvintele de agonie spuse de Isus pe cruce. Unii presupun că David l-a scris atunci când, urmărit de Saul, locuia în pustia Maon. Totuşi, semnul de întrebare apare în mod evident cu privire la suferinţa lui. Este cunoscut faptul că niciun om din intrega Biblie nu a suferit atât de mult precum reiese din cuvintele psalmului, nici chiar imparatul David. „Vom căuta zadarnic în viaţa lui o experienţă pe măsura suferinţelor descrise aici”. [1] Ce este mai probabil este că Isus, atunci când a fost pus pe cruce, să nu fi spus doar cuvintele: Dumnezeule! Dumnezeule!  Pentru ce m-ai părăsit?, ci să fi spus întregul psalm 22. Astfel, „tâlharul muribund mântuit prin har, a avut pe ce să-şi fundamenteze credinţa în ultimele sale ceasuri de chin nimicitor”. [2]

Doamne, Îţi mulţumim astăzi pentru jertfa agonizantă pe care ai adus-o la cruce, de dragul nostru!


[1] Phillips, Comentariu asupra Psalmilor, vol. 1, p.212

[2]Ibidem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s