20 Ianuarie: citirea Bibliei si meditatia zilei!


20 Ianuarie

Geneza 41:17– 42:17, Matei 13:24-46,

Psalmul 18:1-15, Proverbe 4:1-6,

Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif!

Geneza 41:41

“Uneori ne vin idei grandioase cu privire la ce ne-ar plăcea să realizăm pentru Dumnezeu. Foarte rar ele sunt cu adevărat voia lui Dumnezeu. În cea mai mare a timpului, voia Lui pentru noi este să facem lucrurile smerite, pământeşti, cele pentru care nimeni nu ne va mulţumi vreodată.” (Elisabeth Elliot)

Şi totuşi, Iosif a fost unul dintre fii lui Israel care a primit un vis extraordinar de mare de la Dumnezeu. Nu el l-a sădit şi l-a conceput, ci Dumnezeu Însuşi a fost iniţiatorul şi, în final, înfăptuitorul visului. Nimic din ceea ce a făcut Iosif nu ar fi putut ajuta la împlinirea acestui vis măreţ, cu excepţia unui singur lucru. Putem spune că împlinirea acestui plan de salvare a casei lui Israel, prin intermediul lui Iosif, a depins de un singur act iniţiat de Iosif: ASCULTAREA! Acest act al ascultării se vede ca un fir roşu în toată viaţa lui Iosif. Încă din primii ani ai copilăriei, Biblia ne relatează că el era un fiu ascultător şi plăcut tatălui său, care îl iubea mai mult decât pe toţi ceilalţi fraţi ai săi.Tocmai ascultarea l-a condus la fraţii săi, cei care, văzând că vine “făuritorul de visuri”, au hotărât să-l omoare. Dar visul lui Dumenzeu pentru Iosif şi casa lui nu a “murit”, chiar dacă speranţa cu privire la împlinirea lui s-a năruit. În mod cu totul neaşteptat, tocmai nenorocirea care s-a abătut peste Iosif, prin faptul că a fost vândut de fraţii săi, a constituit calea prin care Dumnezeu l-a ridicat şi binecuvântat în final. Ceea ce fraţii lui au pus la cale cu dorinţa de a împiedica împlinirea visurilor lui, a fost exact drumul care a dus la împlinirea lor. Dumnezeu a schimbat o mare nenorocire din viaţa lui Iosif într-o mare binecuvântare, iar acest lucru s-a datorat ascultării de care Iosif a dat dovadă.

Nu contează cât de măreţ este visul pe care Dumnezeu l-a sădit în inima ta. Contează ca tu să asculţi de El şi să cauţi necurmat să Îi urmezi voia. Nu contează cât de mare este nenorocirea care s-a abătut peste tine şi casa ta, ca urmare a visului pe care Dumnezeu ţi l-a dat. Tocmai această nenorocire va fi “drumul” care te va duce spre o mare binecuvântare! Rabdă nenorocirea! E pentru puţină vreme şi e îngăduită de Dumnezeu tocmai pentru a te putea apoi binecuvânta. Nu poţi primi binecuvântarea, dacă nu ai primit iniţial încercarea. Drumul care duce la binecuvântări cereşti trece întâi prin “văi adănci şi secetoase”. Iosif a fost întâi urât de toţi fraţii săi, apoi a fost vândut rob unei cete de ismaeliţi, a fost aruncat în închisoare unde a stat câţiva ani buni, şi abia apoi a primit binecuvântarea: Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif! I-a zis: Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului. (41:42, 41:44)

 Fii gata să rabzi încercarea. Pe cât de mare şi anevoioasă este ea, pe atât de măreaţă şi îmbucurătoare va fi, la final, binecuvântarea oferită de Dumnezeu, ca urmare a ascultării tale!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s