Ajut-o pe Sara sa „apuce” lumea cu ambele ei manute!!

Sara este o minune de copil, o fetiță frumoasă, cu ochii mari, albaștri și cu un zâmbet minunat! Fericirea nașterii ei a fost însă umbrită de o veste mult prea tristă primită de la medici: Sara s-a născut fără antebrațul și mânuța stângă. Pentru părinți au urmat momente grele, multe lacrimi și griji pentru viitorul fetiței lor.

Pentru a-și vedea copilul sănătos ei trebuie să parcurgă un drum lung, până când Sara va putea avea proteza care să îi permită să ducă o viață normală. Cheltuielile sunt însă mult peste posibilitățile părinților, care au nevoie de susținerea noastră pentru a putea să îi dăruiască fetiței lor șansa de a avea ambele mânuțe.
Vă rog să îi sprijiniți pe părinții micuței Sara să poată parcurge acest drum și să îi poată oferi fetiței lor tot ce are nevoie! Orice donație înseamnă un pas înainte pentru Sara pentru ca visul de a duce o viață normală să devină realitate!

Conturile in care puteti dona pentru micuta Sara, deschise de tatăl ei, Daniel-Liviu Agrigoroei, la BCR Sucursala Hunedoara (SWIFT RNCBROBU):
RO59RNCB0162055334830002 (euro)
RO05RNCB0162055334830004 (dolari)
RO32RNCB0162055334830003 (lei).

http://blogpiticul.wordpress.com/sufletele-dragi/daruieste-i-micutei-sara-o-copilarie-fericita/
Pentru mai multe detalii despre Sara vă invit să vizitați blogul ei: helpsaraemanuela.blogspot.ro.

 

Misiunea Speranta pe stadion la Suceava, in perioada de inceput de misiune!:)Video difuzat la AlfaOmegaTV!

Va invit sa urmariti un material video despre misiunea Speranta venita sa laude pe Dumnezeu pe stadionul Areni la Suceava, intr-o perioada mai de inceput de misiune!:) Au fost intervievati Gabi Gorcea, Genoveva Gorcea, sotia lui Gabi, Ema Repede (la acea vreme Morosan), Nelu Brie si altii. Acest video a fost difuzat la AlfaOmegaTV!

„Kim, ori o sa înceapa sa produca celule albe, ori nu.” Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat de groaza. Am gandit: „Crestinismul este o farsa!”

„Crestinismul este o farsa!” Asa gândeam în tulburarea mea. Aplecandu-ma peste leaganul fetitei mele, priveam cum doarme vlaguita- pretioasa mea fetita, Kim,  a carei par stralucea ca aurul la soare si a carei ochi albastri concurau cu albastrul cerului senin. Lacrimi îmi curgeau pe fata, fara sa le pot opri si eram învaluita de o teama si o teroare pe care numai o mama le poate simti atunci când copilul ei este in pericol.

In primul rând, a venit peste mine o coplesitoare stare de urgenta în a-mi proteja copilul , apoi m-a apucat un soi de mânie nepotolita – m-a prins strâns si nu mi-a mai dat drumul… Eram captiva situatiei atât eu cât si Kim… si ma simtean complet neputincioasa. Nu era nici o portita de scapare…
Agitata, m-am dus în sufragerie. Uitându-ma la nota de plata de la vizita de dimineata la spital cu pediatricianul Rubinstain, m-am gândit… „Atâtea vizite la doctor… si pentru ce?” In timpul ultimei vizite, l-am confruntat pe doctorul Rubinstein si i-am cerut sa-mi spuna adevarul, cu toate ca nu vroiam sa-l aud.
–   Doctore, Kim… o sa moara? Trebuie sa-mi spui,  vreau sa stiu.
–    Nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta… spuse Dr. Rubinstein. Are sanse bune daca corpul ei accepta medicamentele si începe sa raspunda la tratament.
 In sala de examinare, m-am uitat la fata dulce a fetitei mele distorsionata de durere. Starea ei mi-a frânt inima. Tinând-o in  brate plingând, m-am intors catre doctor:
–  „Daca, daca”… asta este tot ce aud de 16 luni încoace. Kim a luat injectiile astea cu regularitate, la fiecare doua saptamâni, de când s-a nascut. O vezi cum tipa si cum plânge si tot ce îmi poti spune este “daca”?!
Intelegând motivul pentru care am vorbit asa, stresul si teama din spatele cuvintelor mele mânioase, doctorul nu s-a ofensat.
–   Celulele ei albe numara mai putin  decât inainte, mi-a zis el cu blândete tinând in mâna raportul de la laborator. Injectiile de globulina gamma au ajutat-o sa supravietuiasca valurile de boala ce au venit peste ea, dar corpul ei nu produce celule albe în cantitate suficienta. Eu nu pot sa produc o minune, mai zise el. Kim, ori o sa înceapa sa produca aceste celule,  ori nu.
Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat de groaza. Simtindu-ma sfârsita de oboseala si învinsa, i-am zis:
–   Kim este totdeauna asa de bolnava si într-una are febra. Nu dorm noapti la rând, cu saptamânile, apoi pe când cred ca se face mai bine, începe un ciclu nou de episoade de crize. Si acum doctore, îmi spui ca nu exista solutie?
–   Trebuie sa accepti realitatea, a replicat el. Nu exista garantii în viata asta. Dumnezeu te-a asezat în pozitia asta. Trebuie sa accepti situatia si sa te comporti cât se poate de bine considerând situatia…
Abia am putut sa vorbesc fara sa las sa se vada cât sunt de mânioasa.
–   Pai, daca Dumnezeu m-a asezat în situatia asta, El ma poate si scoate de aici. Am început sa cred ca Lui îi place sa vada oamenii cum sufera, umiliti si dependenti de El. M-am saturat de asa un Dumnezeu!
Obosita si cu emotiile ca amortite, m-am întors acasa. Auzind-o pe Kim miscându-se în patut, m-am apropiat încetisor sa vad ce face. Pâna si în somn, scâncea încet si se vedea ca o doare când misca piciorusele. Injectiile aveau sa o afecteze pentru o vreme. Întorcându-ma în sufragerie, m-am asezat pe canapea, m-am facut ghem si mi-am ascuns fata în mâini. Vroiam sa gasesc un loc sau o pozitie in care sa ma simt în siguranta. Dar gândul mi-a zburat din nou la fetita mea si la durerea ei, si m-am umplut iar de amaraciune. M-am apucat sa marsaluiesc prin sufragerie, cu pumnul ridicat în sus scuturându-l a frustrare:
  .
Unde esti, Dumnezeule? De ce esti asa de rece si de tacut? Doamne, de ce îmi dai în loc de pâine,  pietre. Un Tata bun mi-ar da pâine. M-ai parasit? De ce m-ai parasit? Unde sunt promisiunile tale de pace si de confort?

Dar tacerea din jur a fost singurul raspuns la întrebarile mele. Am simtit ca si cum Dumnezeu îsi batea joc de mine.

Lipsita de viata, ca o papusa din zdrente, m-am asezat din nou pe canapea si gândul mi s-a dus la copilaria mea nefericita, la tatal meu, rece si autocratic si la mama mea, o persoana imprevizibila…  Am fost prea multi copii, prea putini bani, prea putina dragoste… Desi am frecventat biserica în cea mai mare parte a vietii mele, Dumnezeu parea ca exista la o distanta uriasa. Ma gândeam la Dumnezeu ca la un politist locuind undeva în sferele celeste, gata sa pedepseasca, dar niciodata cald si iubitor. Dumnezeu era pentru mine cineva asemanator cu tatal meu pamintesc.
Tata. Oridecâteori ma gândeam la tata, imi aduceam aminte de onomastica mea când am împlinit 13 ani. Eram asa de fericita ca în sfârsit intru în adolescenta. Multi dintre prietenii si colegii mei au fost invitati – ca îmi sarbatoream si eu ziua de nastere. Dar ziua asta de bucurie s-a schimbat dintr-o data într-o scena oribila. Tata a venit acasa împleticindu-se beat si într-o stare deplorabila. Totdeauna era suparat daca se cheltuiau bani pe orice care nu reprezenta o absoluta necesitate.
 – Esti proasta si urâta, mi-a strigat tata uitându-se cu scârba la mine, iar eu am paralizat de teama si rusine, stând nemiscata în mijlocul grupului de preieteni care ma înconjurau.
 – Nimeni n-o sa te iubeasca niciodata, mi-a zis încheindu-si discursul… Ca rezultat al acestei întâmplari am devenit o singuratica, fara sa pot gasi ca apartin vreunui grup de oameni.
Trezindu-ma din visarile mele, m-am gândit… „Dar toate astea s-au schimbat de când Te-am întâlnit pe Tine , Doamne! Tu m-ai acceptat asa cum eram… cu negi cu tot. Am crezut ca am ajuns acasa, în sfârsit,  când Te-am întâlnit, ca îti apartin Tie. –  Acum, acum ma parasesti si Tu?”
M-am scuturat de gândurile mele, m-am dus la bucatarie si am început sa spal vasele de la micul dejun. Apa calda mi-a încalzit placut mâinile reci si mirosul de lamâie al detergentului de vase paru atât de proaspat si placut. Si mintea începu din nou sa ma duca printre amintiri. Mi-am amintit când Kim s-a îmbolnavit prima data… La început nu mi-a fost frica. În timp ce vorbeam în sinea mea cu Dumnezeu i-am spus: “Tu poti sa o vindeci. Nu exista ceva ce Tu nu poti sa faci. Daca copilul meu este bolnav, Tu poti sa o vindeci, nimic mai simplu pentru Tine. Nu-i asa?
Am luat tigaia de pe aragaz si am început sa o frec cu toata forta. ” –  Ok, Doamne, care-i problema acuma? Stiu ce cred si stiu ca am credinta în Tine. M-am rugat! Biserica întreaga s-a rugat pentru Kim. Batrânii bisericii si-au pus mâinile peste ea. Am studiat Cuvântul Tau, stiu si înteleg promisiunile Tale si am avut rabdare sa astept ca sa-Ti faci lucrarea în timpul Tau, la vremea aleasa de Tine.  Ce mai vrei acuma de la mine? De ce nu imi vindeci copila?
N-am primit nici un raspuns. Cu vasele spalate, mi-am sters mâinile ude, tare nemultumita de cele ce gândeam m-am dus inapoi in sufragerie. Daca Dumnezeul în care ma încred este tacut si nu vrea sa-mi raspunda, unde sa ma mai duc?
Ochii mi-au cazut pe Biblia care era pe masuta de cafea. Un verset din Genesa 22 imi trecu prin minte, uimindu-ma de realitatea pe care mi-o descoperea. Am deschis repede Biblia, sa fiu sigura ca îmi amintesc versetul corect. Era exact asa cum mi l-am amintit. Si versetul spunea:
Dumnezeu i-a zis…”Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.
In momentul acela am stiut cu siguranta ca Dumnezeu îmi cerea sa I-o dau Lui pe Kim. Mintea mi-era clara dintr-o data cum nu mai fusese înainte, si am realizat ca am pus-o pe Kim mai presus decât Dumnezeu, dragostea pentru ea mai presus decât dragostea pentru Dumnezeu. Ca i-am cerul Lui Dumnezeu sa îmi faca mie voia si sa nu si-o faca pe a Lui. Voia mea. Nu a Lui Dumnezeu. Nu alegerea Lui de suveran. O oala de pamânt s-a razvratit împotriva facatorului ei si n-a cazut în umilinta la picioarele Lui…
   .
Realizand ca am încercat sa-L manipulez pe Dumnezeu, am înteles ca de fapt m-am straduit sa fac toate lucrurile care terbuiau facute ca El sa trebuiasca – sa fie obligat sa-mi satisfaca cererea. Nici nu mi-am putut închipui ca El ar vrea-o pe Kimmie… „O Doamne bun Isuse, mi-am zis, cu siguranta ca nu vrei sa mi-o iei pe Kim? Nu poti sa-mi ceri asa ceva?! Nu viata copilasului meu. Ti-ar fi atât de usor s-o vindeci – numai s-o atingi. Oh, Domnul si Dumnezeul meu, nu-mi cere asta…”.
In timp ce vorbeam asa în mintea mea, stiam raspunsul chiar în timp ce puneam întrebarile. Stiam ca numai o totala ascultare de Dumnezeu – este raspunsul care Dumnezeu îl astepta de la mine. Asa ca am construit din bucatile inimii mele zdrobite un altar pentru Dumnezeul cel suveran. Si pe acest altar am pus singurul meu copil, iubita mea fetita, cu aceeasi sinceritate si cu tot atâta sacrificiu cu cât Avraam si-a pus copilul pe altar pe muntele Moria.
„Oh! Domnul meu, îmi pun toata nadejdea în Tine. Daca vrei sa-mi iei copilul, ia-l, e al Tau. Nu mai pot sa lupt împotriva Ta. Iarta-ma! Iarta-ma pentru lipsa mea de încredere si pentru neascultare. Nu înteleg de ce îmi ceri fetita mea, dar Te iubesc si am încredere  în Tine. Ajuta-ma cu ce va urma…”
O pace absoluta m-a înconjurat. Batalia se sfârsise. Dumnezeu câstigase victoria. Am renuntat la frica si la mânia cu care am trait pentru arâtea luni. Acum puteam sa ma odihnesc în voia perfecta a lui Dumnezeu pentru viata mea.
Sase saptamâni mai târziu,  eram  din nou cu Kim în cabinetul doctorului Rubinstein. Kim n-a mai fost bolnava în tot acest timp. Statea în sus dezinvolta si radia de sanatate în bratele mele.
 – N-am vazut asa ceva de când sunt, zise doctorul,  cu o surpriza si o nedumerire intiparita pe fata. Celulele albe ale lui Kim sunt absolut normale. Este imposibil sa se poata schimba într-asa scurt timp!
Dar – se schimbasera. Si în inima mea stiam de ce. Asa cum Isaac a fost întors lui Avraam, asa si fetita mea mi-a fost data înapoi. Domnul meu este marele Doctor si Tatal care merita toata încrederea mea. Poate ca era vremea pentru înca un miracol, o alta vindecare, si când o sa ajung acasa am sa-l chem la telefon pe tatal meu pamântesc…

Sursa articol: #more-12363.

„Am cazut in lava incinsa si am luat foc. Unde a fost Dumnezeul meu atunci?”-Gheorghe Stoica la AlfaOmegaTV!

O zi oarecare de munca s-a transformat pentru Gheorghe  Stoica intr-o zi memorabila: a fost ziua in care el a luat foc, la propriu. Lucra la Otelaria Electrica din cadrul Combinatului Siderurgic de la Hunedoara. In cuptorul cu nr. 13 se topeau in acea zi 100 de tone de metal vechi. O mica defectiune a facut insa ca intreg cuptorul sa se deplaseze cu cativa cm., dupa care sa explodeze. Intreaga lava s-a extins in camera si se indrepta inspre picioarele lui Gheorghe, moment in care inima lui s-a oprit in loc de spaima. Ce a urmat? O bucata de teava din componenta cuptorului l-a lovit cu putere in spate, moment in care el s-a dezechilibrat si a cazut cu toata puterea in lava incinsa. Unde a fost Dumnezeu in acea zi pentru Gheorghe? l-a scos Dumnezeu „din foc si din ape”, asa cum spune in Sf. Scriptura?

Am avut onoarea de a intervieva familia Gheorghe si Emanuela Stoica pentru televiziunea AlfaOmegaTV. Iata relatarea experientei lor zguduitoare, prezentata de cei doi soti si exemplificata prin poze din acea perioada de inimaginabile suferinti.

„Sabina Wurmbrand mi-a lasat mie Biblia ei, dupa ce a parasit acest trup!” Florica Nistor la CredoTV!

In cadrul emisiunii ‘Pentru noi, femeile!” realizata de Rodica Baciu la CredoTV, Florica Nistor, cea care a stat alaturi de sotii Richard si Sabina Wurmbrand in ultimii 2 ani ai vietii lor pe acest pamant este invitata pentru a ne impartasi experiente inedite din casa Wurmbrand . Florica a avut harul de a petrece 2 ani de zile alaturi de acest cuplu iubitor de Dumnezeu si de oameni, alaturi de acest cuplu de martiri, astfel ca ea ne impartaseste in aceasta editie a emisiunii, intamplari extraordinare din viata celor doi, inainte de a pleca la Domnul.

In fiecare zi cand sora Sabina se odihnea, fr. Richard o trimitea pe sora Florica sa culeaga o floare din gradina, scria apoi cateva cuvinte de dragoste pe un biletel si le punea pe perna din dreapta locului unde dormea preaiubita lui sotie, Sabina:)

Multe alte experiente si sfaturi pe care sora Florica le-a primit de la sotii Wurmbrand sunt prezentate in materialul de mai jos. De asemenea, sora Florica a avut harul de a primi cadou Biblia sorei Sabina, cu multe insemnari pretioase, inainte ca aceasta sa plece la Domnul.  Ce mare har!

Intalnire speciala de „Public Speaking” la Suceava! Invitat: Catalin Dupu!

Organizatiile studentesti Fitzuica si FIRESC Suceava va invita joi, 25 octombrie, de la orele 18.00, in amfiteatrul Remus Radulet din cadrul Universitatii Stefan cel Mare, cladirea D, la un seminar de Public Speaking. Vom invata cum sa ne controlam emotiile atunci cand vorbim in public, cum sa ne corectam dictia, cum sa ne construim un mesaj autentic si cum sa dobandim calitatile unui vorbitor de succes! Atmosfera va fi asigurata de actorul Catalin Dupu, cel care va livra si secretele pretioase.

Intrarea este libera! In cadrul evenimentului va fi lansat si noul planner „Liderii de maine!”

Ana Tatar Andras in studioul Radio Vocea Evangheliei Cluj!

In studioul Radio Vocea Evangheliei din Cluj am avut placerea de a o intervieva pe autoarea Ana Tatar Andras din SUA. Motivatiile care au stat la baza scrierii a 2 carti –  „Deschide-mi ochii” o carte de meditatii si „Biruieste!”, o carte de rugaciuni bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu, precum si provocarile lansate de autoare de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, in fiecare zi, le puteti asculta asadar cumulate in acest interviu.

Nu uitati: “Viata de rugaciune este singura viata pe care cerul o pune la socoteala!” si

“O carte buna, citita la timp, va poate schimba viata in mod radical!”

Pentru a afla date despre modul in care puteti intra in posesia acestor carti, dati clic aici: schimba-mi-inima-o-noua-carte-de-meditatii-scrisa-de-ana-tatar-andras.

Puteti asculta interviul dand clic aici: 386-int-cu-autoarea-ana-tatar.

Linda Dillow – o femeie arzând de pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu!

„O femeie plină de viaţă, sclipitoare şi cu un fin simţ al umorului, cu o evidentă ascuţime a minţii. O femeie arzând de pasiune pentru Cuvântul lui Dumnezeu. O femeie înţeleaptă, transformată de Duhul Sfânt. O femeie căreia Dumnezeu i-a dăruit un duh înalt. O femeie de 70 de ani care este atât de tânără! Da, nu-i un paradox. Reântâlnirea cu  Linda Dillow,  la Cluj, mi-a readus în minte versetul din Isaia 40:31 “… dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.” Aşa am perceput-o pe Linda în cele trei zile pe parcursul cărora s-a desfăşurat Conferinţa Naţională a Femeilor, conferinţă cu tema “Puterea speranţei”.

Când cea care este în faţa ta şi îţi vorbeşte exemplifică cu propria fiinţă, prin propria viaţă, tot ce spune, chiar că speranţa ta devine mai puternică. Îţi spui: “ Iată că este posibil să devin o femeie plăcută Domnului…chiar este posibil să trăiesc viaţa din belşug, să devin, să mă ridic de acolo unde sunt acum şi să merg cu credinţă înainte …

La conferinţa de la Cluj, au fost lansate câteva întrebări incomode, întrebări care nu au fost retorice ci au provocat la a căuta răspunsuri. De altfel, Linda Dillow, împreună cu prietena ei July Slatteri, au expus experienţe proprii şi au argumentat totul prin Cuvântul Scripturii.

Aţi devenit deja curioase cred, de aceea redau mai jos câteva dintre întrebări:

  1. Trăiesc cu perspectiva sfârşitului în minte? Cine vreau să devin?
  2. Cârtesc şi mă plâng?
  3. Am o inimă mulţumitoare?
  4. Mă ascund de Dumnezeu sau mă ascund în Dumnezeu?
  5. Caut aprobarea omului sau a lui Dumnezeu?

La conferinţă au participat 800 de femei din toată ţara şi de peste hotare, femei din toate denominaţiile. A fost un timp binecuvântat în care am simţit din plin prezenţa lui Dumnezeu şi cercetarea Duhului Său. A fost un timp în care fiecare femeie prezentă a crescut în cunoaştere, în înţelegere, în înţelepciune. Aflată fiind într-un asemenea context nu ai cum să nu fii transformată. Dar, atenţie, este nevoie de voinţă şi perseverenţă pentru ca schimbarea să fie de durată!

Articol scris de Margareta Lupascu, redactor-crainic Radio Vocea Evangheliei Suceava si postat pe blogul personal http://www.eeternulfeminin.wordpress.com. Sursa : conferinta-nationala-a-femeilor-cluj-napoca-2012.