Da, am fost mireasă şi bucuria pe care am simţit-o în ziua nunţii a fost deosebită. Şi totuşi…

Da, am fost mireasă şi bucuria pe care am simţit-o în ziua nunţii a fost deosebită. Şi totuşi, nu se compară cu ceea ce voi trăi atunci când voi fi mireasă în Cer!

VIAŢA pe acest pământ ne oferă atâtea momente unice, superbe, de neuitat! Sunt clipe când inimile noastre parcă nu pot cuprinde în cămăruţa lor atâta bucurie, atâta magie, atât zâmbet şi fericire! Sunt astfel de momente dar ele trec atât de repede, parcă nici n-ar fi fost şi apoi vin celelalte, momentele de grea cumpănă, de încercare şi adâncă zdrobire sufletească. Şi parcă aceste momente pătrund tot mai adânc în inimile noastre, parca ele sapă tot mai mult în cămăruţa inimii, lăsând-o fără nici o putere sau vlagă.

Aceste clipe m-au făcut, de multe ori, să visez la Cer, la locul minunat în care nu vor mai fi lacrimi, nici nenorociri, nici oameni ologi, leproşi, bolnavi de SIDA sau alte maladii care circulă prin lumea întreagă. Acolo, toţi cei dragi vor fi vindecaţi şi îmi vor zâmbi. Acolo Îl voi întâlni pe Mirele meu, Isus! Da, am fost mireasă şi bucuria pe care am simţit-o în ziua nunţii a fost deosebită. Şi totuşi, nu se compară cu ceea ce voi trăi când voi fi Mireasă în Cer! Când îmi voi privi Mirele, faţă în faţă, când voi auzi din gura Lui vorbele:

Bine roabă bună şi credincioasă, ai fost credincioasă peste puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău. (Matei 25:21)

Atunci, voi primi cununa răsplătirii care nu se vestejeşte, şi care îmi va încununa capul, o veşnicie. Atunci, mă voi bucura de aprecierea Tatălui, singura apreciere care contează cu adevărat. Ce clipe măreţe, de neimaginat pentru mintea
limitată a omului muritor.

Dar până atunci, eu am primit  o viaţă pe acest pământ şi o trăiesc cu un scop bine determinat: acela de a-L arăta pe Hristos lumii. Ce faci tu ca să ai parte, în Cer, de aprecierea lui Dumnezeu? El ne-a înzestrat cu atât de multe calităţi şi avem la dispoziţie tot ceea ce ne trebuie pentru a fi active în lucrarea Lui. De ce nu suntem?

Astepti tu acel „ceva” care sa dea sens vietii tale si constati ca acel „ceva” nu mai vine?

Fiecare dintre noi joacă un rol unic şi special, în această lume. Pe lângă cel de soţie, mamă, bunică, tu mai ai un rol: acela de a-L arăta pe Hristos lumii! Dumnezeu are un plan individual şi personalizat pentru fiecare femeie în parte, bazat pe potenţialul, calităţile şi darurile revărsate de El în fiecare. Dacă acceptăm rolul pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu, ca fiind cel mai potrivit pentru noi, atunci vom putea lucra într-un mod care să ne aducă mulţumirea şi fericirea, în această viaţă.
Tu nu trebuie să te compari cu nimeni altcineva, sau sa-ţi doreşti să faci lucrarea pe care o face altcineva, cu mare succes, în această lume. Tu eşti unică, şi aşa cum acea persoană cu care te compari nu ar putea realiza lucrările pe care le faci tu, nici tu nu le vei putea realiza pe ale ei. Totul este gândit şi orchestrat de Dumnezeu, în dreptul fiecărei femei, bazat pe potenţialul fiecăreia.
Există, însă, atât de multe femei în lumea întreagă care par că nu-şi cunosc deloc scopul unic pentru care au fost create şi care se mulţumesc, adesea, cu vieţi simple, monotone şi chiar goale. Linda Dillow le catalogheazădrept femei mioape:

„În ziua de azi, multe femei suferă de miopie, nu în ce priveşte văzul, ci viaţa. Nu au nici cea mai mică idee de ce există sau care le este scopul vieţii. Sunt duse de val, ca o barcă fără cârmă. (…) De cele mai multe ori, femeile care nu au un scop în viaţă trăiesc nu doar segmentat, ci şi într-o continuă aşteptare pasivă: a locului de muncă potrivit, a bărbatului ideal, a copilaşului. (…) Aşteaptă ceva care să dea un sens vieţii lor. „

Şi acel ceva care ar trebui să dea sens vieţii lor, nu apare niciodată! De ce? Pentru că acel ceva a venit. Isus S-a coborât în această lume căzută în păcat, Şi-a făcut lucrarea iar acum ne-a încredinţat-o nouă, cele care suntem fiicele Lui! Doar făcând  lucrarea Lui, vom cunoaşte împlinirea şi fericirea în această viaţă tristă şi goală. Focalizarea incorectă face ca
mulţumirea să rămână pentru ele un vis imposibil de împlinit, conchide Linda Dillow pe o notă sumbră.

Te întreb: Vrei să fii fericită şi împlinită în această lume pierdută? Caută să practici focalizarea corectă şi vei avea astfel atitudinea corectă cu privire la lumea în care trăieşti, şi care zace în cenuşa păcatului, de atâta vreme.

Oare voi descoperi cine sunt contemplându-mă în fiecare zi într- o oglindă? – Lidia Zeller

Conferinta Nationala a Femeilor de la Mamaia s-a incheiat. M-am intors la cei dragi avand in inima 2 sentimente contradictorii: pe de o parte regretam faptul ca aceasta minunata conferinta se termina  iar pe de alta parte, abia asteptam sa fiu langa cei dragi! Prin urmare, am hotarat ca, daca Dumnezeu na fi cu noi si ne va da izbanda, la conferinta de la anul urmator sa mergem cu intreaga familie!!

Una din invitatele speciale ale conferintei a fost Lidia Zeller. Un interviu pe care mi l-a acordat penteru AlfaOmegaTV va fi difuzat curand pe post. Pana atunci, iata cateva din gandurile prezentate de ea la conferinta.

Lidia Zeller locuieşte în Elveţia de 33 de ani. Este de origine română, născută la Sibiu, este căsătorită şi este mamă a 2 fete adulte şi bunică. Lidia este psihoterapeut, cu specializare în victimologie şi sexologie, coach, mediatoare familială şi didacticiană. Este autoare a numeroase articole de specializare şi a unei cărţi autobigrafice “ Memoire de refugee” – publicată în toate ţările francofone. Lidia este directoarea unui centru de ajutor relaţional, lucrează pentru poliţia elveţiană, face parte din asociaţia consilierilor creştini din Elveţia, predă cursuri şi este conferenţiar.

Cine sunt eu? Care este sensul vieţii mele?

“… ţi- am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” ( Deuteronom 30: 19)

Cine sunt eu? De unde vin şi încotro mă îndrept?

Oare voi descoperi cine sunt contemplându- mă în fiecare zi într- o oglindă?

Numărul de centimetrii pe care- i măsor, sau al kilogramelor pe care le port, hainele cu care mă îmbrac, meseria pe care o am, casa în care locuiesc, maşina pe care o conduc, numărul prietenilor cu care mă distrez, vor spune adevărul ceva despre cine sunt cu adevărat?

O să am răspuns la aceste întrebări numai când mă voi găsi în faţa dificultăţilor, a lipsurilor în tot felul, a bolii, a pierderii unei persoane dragi, a accidentelor de parcurs, în faţa umilinţelor îndurate, sau când voi fi trădat de cel pe care îl iubesc, când am pierdut dragostea sau prietenia. Când am să cad şi am să mă ridic, când am să continui sau am să abandonez, atunci voi descoperi cine sunt!

toată viaţa încercăm să ne regăsim pe noi înşine, a ne cunoaşte, a ne accepta, a ne aprecia, a avea încredere în noi înşine, deseori dezamăgite de corpul nostru, influenţate de societatea narcisistă, în care evoluăm şi care ne impune dictatul frumuseţii şi a tinereţii.

La lumina Bibliei vom vedea cum Avram şi Sara, Iacov, Moise, David, Naomi, Estera, Daniel, şi- au descoperit adevărata identitate!

Care este rolul meu de femeie, soţie, mamă, soră, prietenă, vecină, colegă?

Care este rolul meu, misiunea şi sensul vieţii mele atât în familie, cât şi în societate?

Nu suntem chemate a ceda circumstanţelor, a ne zbate în datorii şi sărăcie, acceptând bolile şi eşecurile! Nu suntem create ca să fim strivite de păcat, dependenţă, având frică de ceea ce se întâmplă mâine! Suntem încurajate să dezlegăm binecuvântarea peste familiile noastre, copiii noştrii, bisericile noastre, oraşele, regiunile şi ţara noastră.

Misiunea noastră este aceea să ne luptăm lupta cea bună , să fim solidare cu cei care suferă!

Avem de partea noastră Cuvântul prin care ni s- a promis că: “ Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” ( Matei 16: 19)

Sursa: cine-sunt-eu-si-scopul-vietii-mele-sesiunea-i