„Sclipiri…Sperante…Asteptari..” Gandurile mele in revista Priscila.


O priveam radiind de fericire în ziua nunţii ei şi mă gândeam că această fată împodobită cu straie frumoase de mireasă, această tânără care va purta de acum înainte numele soţului ei nu realiza încă, nici pe departe, măreaţa şi în acelaşi timp dificila resonsabilitate pe care şi-o lua pe umerii atât de fragili, aceea de a-i face bine soţului ei pe tot parcursul vieţii. Radea în stânga şi în dreapta şi împărţea tuturor invitaţilor veniţi să-i fie alături la acest moment zâmbete, lacrimi de fericire şi mii de speranţe în ochii ei zglobii, de un albastru intens. Era cu adevărat un moment special trăit de aceşti doi tineri care îşi făgăduiau dragoste, preţuire şi slujire pentru întreaga viaţă.

Privind însă mireasa un timp mai îndelungat am observat în ochii ei aceeaşi sclipire pe care am avut-o şi eu în urmă cu câţiva ani, atunci când am fost mireasă. Ce am putut citi în acea sclipire? Erau adunate acolo, în sciliprea ochilor ei albaştri, toate dorinţele, speranţele şi aşteptările ei cu privire la căsătorie. Şi era minunat! Căsătoria este locul în care multe din dorinţele şi aşteptările noastre cu privire la viaţă pot deveni realitate. În ochii acestei fete însă pareau a fi parca prea multe şi prea mari!

Mă regăseam pe mine în acea sclipire. Eu însămi fusesem una din fiicele Celui Preaînalt care se căsătorise având aşteptări prea mari de la căsătorie. Am crezut că odată căsătorită cu dragul inimii mele, cu cel care mi-a cucerit inima prin sufletul atât de nobil, voi fi fericită întreaga viaţă şi nu voi mai vărsa nici o lacrimă, niciodată. Astfel, în primii ani de căsnicie, am cerut să primesc de la sot ceea ce doar Dumnezeu îmi putea dărui astfel că m-am ales cu un rezultat trist : lacrimi. I-am pretins soţului meu adevărata împlinire a vieţii şi nu mi-a dat-o pentru că el nu este decât creaţia Celui care îmi putea dărui adevărata fericire şi împlinire.

Femeia care îi face bine soţului ei în toţi anii vieţii sale este cea care înţelege că partenerul de căsătorie nu este şi nici nu poate să devină sursa fericirii ei totale şi continue pe acest pământ. A avea pretenţia ca soţul tău să-ţi dăruiască tot ceea ce îţi doreşti în orice circumstanţă a vieţii înseamnă a-l constrînge să fie tot ceea ce el nu este şi să facă tot ceea ce el nu poate. Această pretenţie greşită îl va subjuga, îl va dărâma, îl va zdrobi şi îl va descumpăni, astfel că  încrederea în forţele proprii va scădea din ce în ce mai mult. Vei ajunge astfel să faci rău şi nu bine soţului tău prin faptul că te vei agăţa de el mai mult decât de Dumnezeu, Cel care a instituit fericirea şi vrea să o dăruiască cu mână largă celor care caută o relaţie strânsă şi consacrată cu El. Eliberează-ţi soţul de această povară pe care o poartă pe umeri şi îi vei face mult bine !

Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu, spunea psalmistul în Psalmul 73 :28. Fericirea femeii este în primul rând în Dumnezeu şi apoi în soţ şi familie. Orice inversare a acestei ordini atrage după sine suferinţă, dezbinare şi lacrimi.

De asemenea, femeia care face bine soţului ei este femeia care i se adresează acestuia cu cuvinte pozitive, de încurajare, de ridicare şi nu de dispreţ, ocară sau compătimire. Prin această ultimă atitudine ele nu îşi respectă soţii iar un soţ care nu este respectat în propria familie nu va fi respectat nici în societate.În spatele unui bărbat puternic se află o femeie care încurajează şi motiveaza. Scriitoarea Joyce Meyer spune în cartea Câmpul de luptă al minţii faptul că vieţile noastre sau ale celor din jur devin precum au fost gândurile lor sau cele adresate lor de către alţii. Dacă ai adresat cuiva gânduri pozitive atunci acea persoană se va bucura de o viaţă presărată cu evenimente pozitive, de bucurie. De cealaltă parte, dacă i-ai adresat cuiva cuvinte negative, acea persoană va întâmpina multe situaţii negative în viaţă din care nu va şti cum să iasă.

Minţile pozitive produc vieţi pozitive. Minţile negative produc vieţi negative. Gândurile pozitive sunt întotdeauna pline de credinţă şi speranţă. Gândurile negative sunt întotdeauna pline de teamă şi îndoială.(…)Tipul acesta de comportament determină un stil de viaţă negativ. Totul devine negativ pentru că gândurile sunt negative, conchide Joyce Meyer.

Nu ştiu cine eşti sau ce fel de căsnicie ai. Nu ştiu dacă eşti sau ai fost până acum o femeie care face bine soţului ei dar te provoc să fii o astfel de femeie. Aceasta este dorinţa lui Dumnezeu cu privire la statutul tău de soţie !Procedând astfel îţi vei ferici soţul, îl vei ajuta să devină o sursă de fericire pentru cei din jur şi vei fi tu însăţi o femeie fericită, iubită de soţ şi plăcută înaintea lui Dumnezeu !

(Articol publicat in ultimul numar, 26, al revistei Priscila).


Anunțuri

3 gânduri despre „„Sclipiri…Sperante…Asteptari..” Gandurile mele in revista Priscila.

  1. ,, Fericirea femeii este în primul rând în Dumnezeu şi apoi în soţ şi familie. Orice inversare a acestei ordini atrage după sine suferinţă, dezbinare şi lacrimi. ”

    Mare adevar! Apreciez postarile de pe acest blog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s