Un adevăr care nu ar trebui să existe în lumea creştină…


 În interiorul fiecărui “vas” ce aparţine lui Dumnezeu se află o lumină sfântă care însă nu poate ieşi afară pentru a lumina, decât după ce vasul a fost spart, după ce mâna lui Dumnezeu a adus zdrobirea. O poezie scrisă de Petru Lascău şi intitulată “Ulcior de pământ”, ne vorbeşte despre tot ceea ce un “vas” poate revela, odată ce este „spart”:

“Ştiu că nu vedeţi în mine

Decât un ulcior de pământ,

Şi ce-aţi putea vedea mai mult

Decât ceea ce sunt?

 Uşor pot deveni cioburi

 Victimă bâtelor voastre.

Ştiu bine, dar totuşi stau,

Cu fruntea sus spre astre.

 De spargeţi ulciorul

Cu bâta ce doboară

Îmi veţi elibera deodată

Lumina mea interioară.

 Ştiu că nu vedeţi în mine

Decât un banal ulcior de pământ

Dar în adâncul inimii ascund

Lumina Celui Sfânt!

“Uşor pot deveni cioburi| Victimă bâtelor voastre”, este un adevăr care nu ar trebui să existe în lumea creştină. Cu toate acestea, el există şi face foarte multe victime, în special printre femei. Datorită sensibilităţii mai pronunţate a femeii, aceasta suferă ades şi într-o măsură mare, din cauza “bâtelor” celor din jur. “Să nu ridici piatra,Să nu mă loveşti, Chiar dac’am greşit, Sau păcătuit”, sunt versurile unei cântări care se ridică ca o rugă, ca o cerinţă spusă de cel care a fost slab şi a căzut pe cale, fraţilor săi din biserică. Faptul că a căzut pe cale nu ne dă însă nouă dreptul de a-l judeca, desconsidera, pedepsi sau “lovi”, nici pe departe. Acesta este şi rămâne dreptul lui Dumnezeu. Nouă nu ni s-a dat acest drept pentru că si noi putem, din lipsa de veghere, să cădem în acel păcat făcut de celălalt.Vom dori atunci ca nimeni să nu ne judece, critice, lovească, pedepsească ci toţi să ne înţeleagă, susţine şi ajuta. Ni se va face însă exact după cum am făcut căci “cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi”. Vom vedea atunci ce greu este să suferi din cauză că ceilalţi te judecă prea aspru şi te dispreţuiesc! Dacă noi, oamenii, ştim să nu lăsăm nepedepsit pe cel care “loveşte” fără să-i pese de rana ce o face, cu cât mai mult Dumnezeu nu va lăsa nepedepsit acest act de răutate faţă de alt copil de-al Său, nu-i aşa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s