“În timp ce inima chinuită a omului…strigă ridicând spre cer, mâini în implorare…

Un poet necunoscut a lăsat lumii următoarele versuri:

“Când Dumnezeu vrea să instruiască,să surprindă, să şlefuiască un om,

Când vrea să-l modeleze pentru a sluji cu nobleţe,

Când tânjeşte cu toată inima să creeze un om atât de cutezător

Încât lumea întreagă să-l  privească cu uimire.

 

Să-I urmăreasca metodele, să-I privească felul de lucru:

Felul în care desăvârşeşte neîndurător

Pe acela pe care, în suveranitatea Sa, l-a ales.

 

Felul în care îl loveşte şi-l răneşte

Şi cu lovituri puternice îl transformă în chipuri şi forme de lut

Pe care numai El le poate înţelege.

 

În timp ce inima chinuită a omului

Strigă ridicând spre cer mâini în implorare;

Dumnezeu ascultă, însă nu se opreşte niciodată

Atunci când vrea binele omului.

 

Felul în care foloseşte omul pe care-l alege,

Şi cu puterea-I măreaţă îl inspiră,

Cu fiecare act îi descoperă

Mai mult din splendoarea Sa,

Dumnezeu ştie ce face!”

”Dumnezeu ştie ce face!”  Ce final triumfător! Acceptarea în inima ta a acestui adevăr, îţi va aduce o mare împlinire în viaţă şi putere în încercare. Suferinţa din viaţa ta nu este deci niciodată fără sens dacă tu, cu un “Da, Tată” suferi!