Multe femei deşi au atât de mult din punct de vedere al comfortului, nu au găsit adevărata fericire…


Anna Nancy Hasseltine a fost o tânără remarcabilă din multe puncte de vedere si s-ar fi putut bucura de o carieră strălucită în adevăratul sens al cuvântului. Ce a ales însă pentru viata ei este sub nivelul unora de întelegere…La vârsta de numai douăzeci de ani, era cunoscută de toţi si apreciată pentru credincioşia şi frumuseţea ei. După multe frământări tinereşti, ea a decis ins[ să renunţe la distracţiile şi petrecerile pe care le frecventa des în acea perioadă şi să urmeze calea trasată de Mântuitorul ei drag. Această cale însă se va dovedi a fi una plină de lacrimi, renunţare, greutăţi, primejdii şi chiar, moarte. Cu toate acestea, nimic nu a oprit-o pe Anna de a îndeplini chemarea sfântă ce i-a fost făcută: aceea de a predica Evanghelia triburilor din Asia. Preţul plătit a fost unul imens!

Iată cum a început totul, aşa cum găsim relatat în cartea “Eroi ai credinţei” scrisă de Gene Fedele. Să pătrundem pentru început în viaţa celui care avea să-i schimbe total şi iremediabil viaţa Annei, tânărul Adoniram Judson.“Această întrunire sub căpiţa de fân a rămas în istorie, căci acolo, cinci tineri talentaţi, (Adoniram Judson, Luther Rice, Samuel Newell, Samuel Nott şi Gordon Hall) care aveau toate şansele să îşi facă un viitor strălucit şi o cariera importantă în viaţă, au renunţat la tot ce le putea oferi civilizaţia Americii, la siguranţă şi comfort, şi au ales sălbăticia şi mizeria de nedescris a Asiei”.Din relatarea ce urmează, aflăm că, imediat după această întâlnire de dedicare în misiune “sub căpiţa de fân”, aceşti tineri au fost invitaţi să servească masa în familia diaconului Hasseltine. Aici, Adoniram are plăcerea şi harul de a o întălni pe tânăra noastra, Anna.“La câteva zile după vizita acelor tineri în casa diaconului, Ana primeşte o scrisoare, care a adus o mare frământare în inima fetei. Adoniram îi propune să-i devină soţie. Foarte tulburată, Ana dă un răspuns rece şi nesigur. Era decizia vieţii ei, care ajunsese la un punct de cotitură. De fapt, alternativele erau foarte clare. Putea să rămână în America, şi să se căsătorească cu cineva care i-ar fi oferit un cămin confortabil, unde frumuseţea şi inteligenţa ei ar fi putut străluci în toată splendoarea lor. Siguranţă, confort, o familie cu adevărat binecuvântată şi fericită.Însă iată că acest tânăr îi cere să lase totul, şi să aleagă soarta nesigură a primului misionar din America ce se îndreaptă spre misterioasele regiuni ale Asiei de Sud.

Care a fost răspunsul Annei? Tu ce ai fi ales? Este trist că tot mai multe femei ştiu a răspunde negativ acestei întrebări, fără urmă de ezitare.Răspunsul pe care l-a primit de la cei apropiaţi a fost, cu siguranţă, unul foarte descurajator:“Nu”, ziceau aproape toţi cărora li se ceruse sfatul, sau chiar şi cei care îşi spuneau părerea fără a fi întrebaţi. “E aproape absurd pentru o femeie să se gândească la o iniţiativă atât de îndrăzneaţă”. “Cât se poate de nepotrivit”, zicea unul. “Sălbatic şi romantic”, spunea altul. Tatăl unei prietene de a ei declară că dacă fata lui ar vrea sa plece, ar lega-o de piciorul patului .

Deşi cei care au susţinut-o sau care au avut curajul de a sta alături de ea au fost foarte puţini, Anna a hotărât să caute şi să împlinească voia lui Dumnezeu mai presus decât orice. Adoniram Judson s-a căsătorit cu Anna Nancy, iar ziua următoare, în loc să meargă în luna de miere aşa cum visează şi aşteaptă tinerii proaspăt căsătoriţi şi pentru care sunt gata să plătească sume imense, a avut loc ordinarea a cinci tineri care urmau să plece misionari: Adoniram Judson, Luther Rice, Samuel Newell, Samuel Nott şi Gordon Hall.

Gătire la vatră sau pe gaz?Tu ce ai fi ales?Dacă te-ai fi aflat în locul vreuneia dintre aceste tinere care a lăsat tot ce îţi puteai tu dori vreodată ca să ajungă să gătească pe vatră, fără gaz, fără curent electric, fără apă la robinet, să doarmă în colibe sau în corturi, ce ai fi decis? Mă tem că multe dintre noi am fi dat din cap că nu suntem în stare să facem aşa ceva, să renunţăm chiar la tot. Câte dintre noi nu ne plângem, de fapt, zilnic de lipsurile insignifiante pe care le avem şi uităm să apreciem că avem atât de mult? Aceste femei au renunţat la tot,dar şi-au găsit bucuria în Isus. Mă tem că tu şi eu, deşi avem atât de mult din punct de vedere al comfortului, nu am găsit încă adevărata fericire…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.