Daca Dumnezeu nu ne-ar pazi copiii..

Imi aduc aminte de o zi in care pregateam cina la cuptor iar David,cel mic de nici 2 ani, se tot plimba pe langa cuptor. Ba vroia sa puna mana pe usa,ba pe manar, ba sa se uite inauntru sa vada ce pregateste mami acolo…si nu-mi dadea pace. Asa ca, in joaca si ca sa-l fac sa inteleaga ca nu are voie sa umble la cuptor, i-am pus o intrebare:

„Vrei sa pui manuta inauntru ,domnule bucatar ,si sa verifici daca friptura e destul de frageda?”

S-a uitat la mine cu o privire atat de speriata si a facut pentru prima data semnul pe care il indragesc acum atat de mult: a dat din deget ca nu. Asa de scump e cand face gestul acesta cu degetelul lui mic,mai ales ca il face cu atata seriozitate, incat imi vine sa il mananc!!!

Copiii sunt niste comori,sunt daruri de la Dumnezeu!!Sa ne bucuram de ei in fiecare zi, sa le purtam de grija dar sa nu uitam ca oricat ne-am stradui noi,nu vom reusi cu adevarat sa-i protejam de toate relele acestei lumi. Sa-I incredintam insa in mana lui Dumnezeu!!Doar El poate cu adevarat sa-i protejeze de toate ororile acestei lumi!!Iti multumim Doamne ca ai avut grija de copiii nostriintr-un mod atat de minunat!!Ramai in continuare Scutul si Pavaza lor!!