De unde atata nemultumire??


Am ajuns la concluzia ca toata lumea se plange  de cate ceva si nu inteleg de ce, ba mai mult, mi se pare o mare prostie. Nu, sa nu credeti ca eu sunt mai breaza daca fac aceste afirmatii dure. Din pacate nu. Si eu ma plang.  Inca ma lupt cu acest obicei gresit, cu acest pacat mai exact. Si ma intreb ingrozita. De unde atata nemultumire in inimile noastre schimbate prin puterea Duhului lui Dumnezeu, in inimile noastre in care troneaza Dumnezeu ??Asa ar trebui sa arate un crestin: nemulumit de ceea ce a primit??Linda Dillow scrie in cartea „Linisteste-mi inima ingrijorata” ca, din 40 de femei casatorite, doar 3 sunt fericite cu acest statut. Cum e posibil asa ceva? De ce asteptarile noastre de la viata sunt mult mai mari decat ceea ce Dumnezeu a hotarat pentru noi? El spune ca daca avem un acoperis deasupra capului, cu ce ne imbraca si ce manca, ne va fi de-ajuns. Din pacate, tot mai multi crestini refuza sa puna in practica acest verset din Biblie. Vrem prea mult!!Vrem totul!!In loc sa traim dupa standarde sfinte, traim dupa cele lumesti.

Spunea un filosof ca mariajul este asemeni unei cetati asediate. Cei care sunt inauntru vor sa  iasa afara, iar cei care sunt afara vor sa intre inauntru. Ii dau dreptate!! Din pacate, femeile casatorite se plang mereu ca nu mai au timp liber deloc, ca toata ziua trebuie sa stea cu copiii, ca s-au saturat sa stranga toata ziua jucarii doar ca sa vada ca peste cateva minute se face iar mizerie, ca sotii nu le ajuta indeajuns, ca nu le inteleg sau ca nu le iubesc chiar…iar cele necasatorite se plang ca s-au saturat de singuratate, ca nu mai stiu ce sa faca cu timpul liber, ca vor si ele o familie, copii, casa s.a.m.d. Ce ironie!!Oare cand o sa invatam sa fim multumite cu statutul pe care il avem si sa luam fiecare zi, cu toate greutatile pe care le presupune, ca pe un dar de la Dumnezeu, ca pe o noua oportunitate de a-L sluji pe El, de a-L cunoaste mai bine?? Trebuie sa incetam in a mai astepta…sa creasca copiii si sa fie mai curat si mai liniste in casa, sa termine ei scoala, sa se casatoreasca, sa mearga fiecare la casa lui. Ne vom trezi la sfarsit ca viata a trecut, iar noi niciodata nu ne-am bucurat de ea si de frumusetea fiecarei etape din ea. Nu ne lasa Doamne, sa fim asemeni acelui caine despre care Gigi Graham Tchividjan vorbeste in cartea „Anotimpurile Inimii” care in loc sa-si dea jos cu piciorul scaietele de pe blanita lui, statea si latra incontinuu la el. Semanam cu acest caine de fiecare data cand in loc sa infruntam „scaietele” din viata noastra, ne plangem incontinuu de el.

Multumiti-va cu ce aveti!!Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la voi!!

3 comentarii

  1. tocmai am citit noua postare…cat de frumos ai scris…n-am cuvinte…mi-au dat lacrimile sincer…m-am regasit intre cei care se plang deseori….Dumnezeu mi-a vb prin tine azi!!Domnul sa te binecuvanteze pe tine si pe cei dragi!!

  2. Fti Binecuvantata Daniela Delibas, aveti niste articole cu o invatatura sanatoasa, si in multe din ele e prezentata viata nostra,Domnul sa va Binecuvinteze si sa va rasplateasca, iar pe noi sa ne ajute sa fim asa cum doreste EL!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.