Viata la tara!!


Nu!!Nu fac referire la cunoscutul roman „Viata la tara” scris de Duiliu Zamfirescu, ci vreau doar sa descriu in cateva cuvinte frumusetea vietii traite la tara!! Imaginea alaturata a fost facuta in tarna, moment in care, impreuna cu familia mea, ii ajutam pe bunicii mei care locuiesc in Ipotesti sa stranga cartofii. Ne-am amuzat de remarca facuta de una din surorile mele Simona care a spus ca postura de tarancuta mi se potriveste perfect asa ca eu am incercat sa imit tarancuta autentica !!!Asa o fi, mi se potriveste postura??!!Asta nu stiu, dar pot sa spun ca mi-a facut placere sa fiu in campul liber, servind cafeaua inca de la primele ore ale diminetii si sa mai sporovaiesc una-alta cu bunicul meu, mos Trifon. Aceste amintiri vor ramane de neuitat!!

Imediat dupa casatorie, m-am mutat in Ipotesti, locul unde sotul meu Mitica a copilarit, dar si eu de asemeni. Ne intrebam cateodata daca nu cumva ne-am intalnit aici in sat, copii fiind , si ne-am certat sau chiar inghiontit, asa cum obisnuiesc copiii. Nu stim!! Niciodata nu m-as fi gandit insa, adolescenta sau chiar tanara fiind,  ca in acest sat ma voi stabili la casa mea!! Am trecut pe langa casa parinteasca a lui Mitica de atatea sute de ori, dar nicicum nu mi-ar fi trecut prin minte ca aici voi locui, in acea curte ma voi juca cu copiii, in spatele acestei case voi intinde rufele pe suport s.a.m.d. Dumnezeu m-a surprins intr-un mod extraordinar!!! Viata la tara e superba!! Ma bucur in fiecare zi de natura, servesc cafeaua pe terasa (chiar daca inca nu e amenajata) in fiecare dimineata, stau cu copiii si ne lasam impreuna mangaiati de razele soarelui!!Asta e ceea ce mi-am dorit si Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi le-a daruit!!

Bucurati-va de locul unde v-a asezat Dumnezeu!!Chiar daca nu pare, e cel mai bun loc in care ati fi putut sta si care s-a platit cu un pret. Nu luati nimic ca pe un lucru de apucat, caci nimic nu a venit de la sine. Pentru ca eu, impreuna cu familia mea, sa pot locui in aceasta casa si sa ma bucur in fiecare zi de un acoperis deasupra capului, de frumusetea naturii, a florilor din gradina, a foisorului din spatele casei , de tot ce presupune viata la tara, s-a platit un mare pret! Parintii sotului meu au decedat cand el avea 9 respectiv 19 ani. Nu-i asa atunci ca nu putem lua casa ca pe un lucru de apucat, ca pe un lucru care ni se cuvenea?? NU!!Inima sotului meu a fost indurerata la mormantul parintilor lui  si asta face ca aceasta casa, platita cu un pret atat de mare, sa fie pentru mine cea mai frumoasa casa in care pot locui, chiar daca e modesta si necesita unele reparatii si ajustari. Tata, multumim pentru voia Ta care este cea mai buna pentru noi, desi ades nu intelegem acest lucru!!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.