Walking shoes!!


„Ia te uita, inca un dar pentru tine, zise sotul meu, Ditmar, in Ajun de Craciun.  Aproape l-am uitat. Mai tii minte? A ajuns deja in prima saptamana din noiembrie cu un biletel pe care scria:”A nu se deschide inainte de Ajun”.Nu, nu uitasem. Fusesem foarte curioasa si nu mi-a fost deloc usor sa nu deschid pachetul! !Il trimisese un grup de femei pe care nu-l cunosteam.  In scrisoarea ce-l insotea scria simplu:”Ne rugam pentru dumneavoastra.” Miscata in adancul sufletului, am pus pachetul in dulap unde trebuia sa astepte pana la Craciun. In a doua saptamana din noiembrie, medicii au descopertit ca sufar de o infectie virala grava. In iulie, in timpul unei vizite in strainatate, fusesem muscata candva de o capusa. Boala izbucnise abia acum. Cel mai rau lucru era ca nu puteam merge. Cat de mult ma luptam cu picioarele sa-mi asculte comenzile! Dar oricat ma straduiam, articulatiile inflamate pur si simplu nu ma mai puteau purta. Dar sa ma intorc la darul primit. Fiind impachetat in hartie simpla, nu mai era necesar sa-l deschid cu grija. Nerabdatoare, am rupt hartia. Oare ce se putea ascunde in pachet? O cutie de pantofi!! Cu mare atentie am ridicat capacul. O pereche de tenisi albi. Am ramas fara cuvinte. Cand i-am privit mai atenta, am observat in interiorul lor cuvintele:”Walking shoes”-pantofi de mers|de plimbare. I-am aratat sotului meu. Privirile ni s-au intalnit, ochii ne erau in lacrimi. Amandoi eram muti de uimire. -Sa fie oare adevarat ca Dumnezeu imi trimite acesti pantofi ca sa nu-mi pierd speranta ca in curand voi umbla din nou? -l-am intrebat eu in cele din urma pe Ditmar. In ziua urmatoare am cautat un loc pentru tenisi, din care sa ii pot vedea inca de la primele ore ale diminetii. Acest dar de Craciun, perechea de tenisi, m-ia amintit zilnic cu cata dragoste Se ingrijeste Dumnezeu de mine. El mi-a aratat inca o data ca ma pot increde in El, chiar daca nu inteleg intotdeauna totul.” ( extras din cartea „Minuni ce misca inima” scrisa de Elisabeth Mittelstadt, carte ce o recomand tuturor femeilor).

In urma cu o luna de zile, am trecut si eu printr-o situatie putin asemanatoare. M-am aflat in imposibilitatea de a merge timp de 3 zile si a fost extrem de greu dat fiind faptul ca am 2 ingerasi de ingrijit, Marcu(2ani si 10luni) si David(10luni). Am dormit dezvelita timp de cateva ore in timpul noptii ( oare cati dintre noi nu patim la fel??) iar corpul meu, slabit fiind dupa cele 2 nasteri prin cezariana a cedat. Un muschi de la piciorul stang mi s-a inflamat destul da rau, astfel ca la fiecare pas pe care il faceam simteam o durere doboratoare si trebuia sa ma asez la loc. Dupa 3 zile de asteptare si cateva frectii cu Voltaren, piciorul meu si-a revenit insa lectia pe care am invatat-o nu o voi uita niciodata. Ce mare har este sa poti merge!!Niciodata nu am simtit acest adevar pe pielea mea, dar acum, ca l-am trairt, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru binecuvantarea de a putea merge. Noi asteptam in fiecare zi noi binecuvantari de la Dumnezeu, dar uitam ca El ne-a binecuvantat deja. Putem merge, auzi, vorbi, misca mainile, canta, alerga, manca, ingriji copiii!!!Ce mare har!!Sabina Wurmbrand scria in cartea „Nobletea suferintei” ca, in momentele in care se afla in inchisoare impreuna cu alte sute de femei, dorul de copii o macina enorm, atat pe ea cat si pe celelalte femei . Cat de mult si-ar fi dorit ele sa fie acum in casutele lor umile ingrijind de copilasi si facand treburile gospodaresti care altadata li se pareau poate o povara!!Ce mare har ca noi inca putem face toate aceste lucruri! Doamne, nu ne mai lasa sa ne plangem zilnic de lucrurile marunte care ne lipsesc sau care ne fac viata mai grea. Ajuta-ne sa Iti multumim pentru toate!!

Am doua prietene dragi care se afla in imposibilitatea de a merge si as vrea ca impreuna sa le sprijinim in rugaciune. Este vorba de Maura Pascaru si Alina Popovici(in imaginea de mai sus). Dumnezeu sa le dea putere sa infrunte in continuare viata care este atat de grea pentru ele!!

2 thoughts on “Walking shoes!!

  1. Stiu si eu ce inseamna durerea,sa ai vointa si totusi sa nu poti face nimic,sa astepti ca altii sa te sustina pentru a realiza cele mai elementare nevoi… La cea de-a treia cezariana am zacut mult..nu am crezut ca ma voi mai putea ridica vreodata si totusi…prin mila si indurarea Domnului mi-am revenit. Totusi rugaciunea nu a incetat :”Doamne da-mi puteri sa ma ingrijesc de cei pe care mi i-ai dat !”

  2. Nu stiam, draga mea Ester, ca ai avut deja 3 cezariene. E intr-adevar foarte greu!!Ma rog ca Dumnezeu sa-ti dea multa putere, rabdare si sacrificiu de dragul alor tai in fiecare zi. Aceeasi rugaciune o am si eu in fiecare dimineata:”Doamne, da-mi putere sa fiu o sotie si o mama buna pentru cei pe care mi i-ai dat”!!Sa ai o zi binecuvantata!!te mai asept pe blog:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s